Lecţii practice din Ţara Promisă

ŢARA Promisă, aşa cum este prezentată în Biblie, a fost, cu siguranţă, unică. În această regiune relativ mică, găsim o mare varietate de caracteristici geografice. În nord există munţi cu creste înzăpezite; în sud, zone aride. Există câmpii fertile, zone deşertice nepopulate şi ţinuturi deluroase cu livezi şi păşuni.

Diferenţele de altitudine, diversitatea climatului şi a solului permit existenţa unei mari varietăţi de pomi, arbuşti şi alte plante — inclusiv unele care prosperă în friguroasele regiuni montane, altele care cresc în deşertul torid, iar altele cărora le merge bine în câmpia aluvionară sau pe podişul stâncos. Un botanist estimează că în această regiune pot fi găsite circa 2 600 de varietăţi de plante. Primii israeliţi care au explorat ţara au văzut imediat ce resurse are. Ei au adus dintr-o vale un ciorchine de strugure atât de mare, încât acesta a trebuit să fie transportat pe o prăjină de către doi bărbaţi! Valea a fost numită în mod potrivit Eşcol, însemnând „ciorchine [de strugure]“a. — Numeri 13:21–24.

Dar să aruncăm acum o privire mai atentă asupra unor caracteristici geografice ale acestei fâşii unice de pământ, îndeosebi asupra părţii sale sudice.

Şfelah

Ţărmul vestic al Ţării Promise formează coasta dinspre Marea Mediterană. La circa 40 de kilometri în interior se află ţinutul Şfelah. Cuvântul „şfelah“ înseamnă „şes“, dar în realitate aceasta este o regiune deluroasă, care poate fi considerată şes numai în comparaţie cu munţii lui Iuda dinspre răsărit.

Priviţi harta alăturată, făcută în secţiune transversală, şi observaţi relaţia dintre Şfelah şi teritoriile din jur. Spre răsărit se află munţii lui Iuda; spre apus, câmpia litorală a Filistiei. Astfel, Şfelah a servit ca zonă-tampon, o barieră care, în timpurile biblice, separa poporul lui Dumnezeu de vechii lor duşmani. Orice armată invadatoare care venea dinspre vest trebuia să treacă mai întâi prin Şfelah înainte de a se îndrepta împotriva Ierusalimului, capitala Israelului.

Un astfel de incident a avut loc în secolul al IX-lea î.e.n. Biblia relatează că Hazael, regele Siriei, „s-a suit şi a luptat împotriva Gatului [situat probabil la graniţa cu Şfelah] şi l-a cucerit. Hazael avea de gând să se suie împotriva Ierusalimului“. Regele Ioas a reuşit să-l oprească pe Hazael, mituindu-l cu tot felul de lucruri valoroase luate din templu şi din palat. Această relatare arată totuşi că Şfelahul era de o importanţă crucială pentru securitatea Ierusalimului. — 2 Împăraţi 12:17, 18.

De aici putem învăţa o lecţie practică. Hazael voia să cucerească Ierusalimul, dar mai întâi trebuia să treacă prin Şfelah. În mod similar, Satan Diavolul ‘caută să-i înghită’ pe slujitorii lui Dumnezeu, dar adesea el trebuie să răzbată mai întâi printr-o puternică zonă-tampon — loialitatea lor faţă de principiile biblice, cum sunt cele privitoare la asocierile rele şi la materialism (1 Petru 5:8; 1 Corinteni 15:33; 1 Timotei 6:10). Renunţarea la principiile Bibliei este adesea primul pas spre comiterea unor păcate grave. Păstraţi deci această zonă-tampon în siguranţă. Respectaţi principiile biblice astăzi şi nu veţi încălca legile lui Dumnezeu mâine.

Ţinutul deluros al lui Iuda

Dincolo de Şfelah se întinde ţinutul deluros al lui Iuda. Acesta este o regiune muntoasă care producea cereale, ulei de măsline şi vin de calitate. Datorită altitudinii considerabile la care era situată, Iuda era totodată un excelent refugiu. Astfel, regele Iotam a construit acolo „cetăţi întărite şi turnuri“. În timpuri de restrişte, poporul putea fugi aici pentru a fi în siguranţă. — 2 Cronici 27:4.

Ierusalimul, numit şi Sion, constituia o parte proeminentă a ţinutului deluros al lui Iuda. Ierusalimul părea un loc sigur, deoarece era înconjurat din trei părţi de văi adânci, iar în partea de nord, potrivit istoricului Iosefus din secolul I e.n., era protejat de un zid triplu. Dar, pentru menţinerea securităţii, un refugiu are nevoie nu numai de ziduri şi arme. El trebuie să aibă şi apă. Acest lucru este esenţial în timpul unui asediu, deoarece, fără apă, locuitorii încercuiţi ar fi obligaţi să se predea în scurt timp.

Ierusalimul se aproviziona cu apă din bazinul Siloam. Însă, în secolul al VIII-lea î.e.n., anticipând un asediu din partea asirienilor, regele Ezechia a construit un zid exterior pentru a proteja bazinul Siloam, cuprinzându-l în interiorul oraşului. Totodată, el a astupat izvoarele din exteriorul oraşului, astfel încât asediatorilor asirieni să le fie greu să găsească apă (2 Cronici 32:2–5; Isaia 22:11). Şi aceasta nu a fost totul. Ezechia a găsit o modalitate de a aduce o rezervă suplimentară de apă în Ierusalim, printr-o deviere.

Realizând ceea ce a fost catalogat drept una dintre cele mai măreţe lucrări de inginerie din antichitate, Ezechia a săpat un tunel de la izvorul Ghihonb până la bazinul Siloam. Acest tunel cu o înălţime medie de 1,8 metri avea o lungime de 533 de metri. Imaginaţi-vă: un tunel de aproape o jumătate de kilometru tăiat în stâncă! Astăzi, după circa 2 700 de ani, vizitatorii Ierusalimului îşi pot croi drum prin această capodoperă a ingineriei, cunoscută în mod obişnuit sub numele de tunelul lui Ezechia. — 2 Împăraţi 20:20; 2 Cronici 32:30.

Eforturile lui Ezechia de a proteja şi spori rezerva de apă a Ierusalimului ne pot da o lecţie practică. Iehova este „Izvorul apelor vii“ (Ieremia 2:13). Gândurile sale, conţinute în Biblie, sunt dătătoare de viaţă. Iată de ce studiul personal al Bibliei este esenţial. Însă ocazia de a studia şi cunoştinţa care rezultă nu se vor revărsa pur şi simplu spre voi. Poate că trebuie să ‘săpaţi tunele’, de exemplu în încărcatul vostru program zilnic, pentru a le face loc (Proverbele 2:1–5; Efeseni 5:15, 16). Odată ce aţi început, respectaţi-vă planificarea, acordând o prioritate strictă studiului vostru personal. Vegheaţi pentru a nu permite ca cineva sau ceva să vă priveze de această preţioasă rezervă de apă. — Filipeni 1:9, 10.

Regiunile deşertice

La răsărit de munţii lui Iuda se află Deşertul lui Iuda, numit şi Ieşimon, care înseamnă „deşert“ (1 Samuel 23:19, nota de subsol, NW). La Marea Sărată, această regiune aridă prezintă defilee stâncoase şi stânci ascuţite. Scăzând în altitudine cu circa 1 200 de metri pe o distanţă de numai 24 de kilometri, Deşertul lui Iuda este protejat de vânturile de vest aducătoare de ploaie, primind astfel doar o cantitate limitată de precipitaţii. Acesta este, fără îndoială, deşertul în care era trimis în fiecare an ţapul pentru Azazel cu ocazia Zilei Ispăşirii. El este, totodată, locul unde a fugit David de Saul. Aici Isus a postit 40 de zile şi a fost apoi ispitit de Diavol. — Leviticul 16:21, 22; Psalmul 63, antetul; Matei 4:1–11.

La aproximativ 160 de kilometri sud-vest de Deşertul lui Iuda se află deşertul Paran. Multe dintre locurile unde şi-au întins corturile israeliţii în timpul călătoriei lor de 40 de ani din Egipt spre Ţara Promisă se găsesc aici (Numeri 33:1–49). Moise a scris despre „acea pustie mare şi grozavă, unde erau şerpi înfocaţi şi scorpioni, în locuri sterpe şi fără apă“ (Deuteronomul 8:15). A fost o minune că milioane de israeliţi au putut supravieţui. Şi totuşi, Iehova i-a susţinut.

Fie ca aceasta să ne servească drept aducere aminte a faptului că Iehova ne poate susţine şi pe noi, chiar în această lume aridă din punct de vedere spiritual. Da, şi noi umblăm printre şerpi şi scorpioni, chiar dacă aceştia nu sunt fizici. Probabil că zilnic trebuie să intrăm în legătură cu oameni care revarsă fără scrupule cuvinte otrăvitoare ce ne-ar putea contamina cu uşurinţă gândirea (Efeseni 5:3, 4; 1 Timotei 6:20). Cei care se străduiesc să-i slujească lui Dumnezeu în pofida acestor obstacole merită laude. Fidelitatea lor constituie o puternică dovadă a faptului că Iehova îi susţine într-adevăr.

Dealurile Carmelului

Numele Carmel înseamnă „livadă“. Această regiune fertilă dinspre nord, care se întinde pe circa 50 de kilometri, este împodobită cu vii, măslini şi pomi fructiferi. Promontoriul acestui lanţ de coline este de neuitat pentru farmecul şi frumuseţea sa. Isaia 35:2 vorbeşte despre „strălucirea Carmelului“ ca simbol al gloriei şi fertilităţii ţării restabilite a Israelului.

În Carmel au avut loc câteva evenimente remarcabile. Aici i-a provocat Ilie pe profeţii lui Baal şi „a căzut foc de la DOMNUL“ ca dovadă a supremaţiei Sale. De asemenea, de pe vârful Carmelului a atras Ilie atenţia asupra micului nor care a devenit o ploaie torenţială, punând astfel capăt în mod miraculos secetei din Israel (1 Împăraţi 18:17–46). Succesorul lui Ilie, Elisei, s-a aflat pe muntele Carmel când femeia din Sunem a venit să-i ceară ajutor pentru copilul ei mort, pe care Elisei l-a înviat după aceea. — 2 Împăraţi 4:8, 20, 25–37.

Pe versanţii Carmelului încă se mai găsesc livezi, măslini şi vii. Primăvara, aceşti versanţi sunt înveşmântaţi într-un superb covor de flori. „Capul tău este cum e Carmelul“, i-a spus Solomon fetei sunamite, făcând probabil aluzie la părul ei bogat sau la modul maiestuos în care capul ei frumos se înălţa deasupra gâtului. — Cântarea Cântărilor 7:5.

Splendoarea caracteristică dealurilor Carmelului ne aminteşte de frumuseţea spirituală pe care i-a conferit-o Iehova organizaţiei sale de închinători din zilele noastre (Isaia 35:1, 2). Martorii lui Iehova trăiesc într-adevăr într-un paradis spiritual şi au aceleaşi sentimente ca şi regele David, care a scris: „O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţi; da, frumoasă moşie mi-a fost dată“. — Psalmul 16:6.

Într-adevăr, naţiunea spirituală de astăzi a lui Dumnezeu trebuie să se confrunte cu încercări grele, întocmai cum israeliţii din antichitate au înfruntat o opoziţie continuă din partea duşmanilor lui Dumnezeu. Însă creştinii adevăraţi niciodată nu pierd din vedere binecuvântările pe care li le furnizează Iehova — inclusiv lumina mereu crescândă a adevărului Bibliei, fraternitatea mondială şi posibilitatea de a câştiga viaţă veşnică pe un pământ paradiziac. — Proverbele 4:18; Ioan 3:16; 13:35.

„Ca o grădină a DOMNULUI“

Ţara Promisă din antichitate desfăta privirile. Ea a fost pe bună dreptate descrisă drept o ţară „unde curge lapte şi miere“ (Geneza 13:10; Exodul 3:8). Moise a numit-o „o ţară bună, ţară cu pâraie de apă, cu izvoare şi cu ape adânci care ţâşnesc din văi şi din dealuri; ţară cu grâu, cu orz, cu vii, cu smochini şi cu rodii; ţară cu măslini şi cu miere; ţară unde vei mânca pâine din belşug, unde nu vei duce lipsă de nimic; ţară ale cărei pietre sunt de fier şi din ai cărei munţi vei scoate aramă“. — Deuteronomul 8:7–9.

Dacă Iehova i-a putut dărui poporului său din antichitate o astfel de ţară bogată şi frumoasă, cu siguranţă el le poate da slujitorilor săi fideli din zilele noastre un paradis glorios ce se va extinde pe tot pământul — cu munţi, văi, râuri şi lacuri. Da, Ţara Promisă din antichitate, cu toată diversitatea ei, a fost doar o anticipare a paradisului spiritual de care Martorii săi se bucură astăzi şi a viitorului Paradis al lumii noi. Acolo, promisiunea consemnată în Psalmul 37:29 va fi împlinită: „Cei drepţi vor stăpâni pământul şi îl vor locui pe vecie“. Când Iehova îi va da acea casă paradiziacă omenirii ascultătoare, ce fericiţi vor fi ei să-i inspecteze toate „camerele“ şi să facă aceasta pentru totdeauna!

[Note de subsol]

[Harta de la pagina 4]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

GALILEEA

Muntele Carmel

Marea Galileei

SAMARIA

ŞFELAH

Munţii lui Iuda

Marea Sărată

[Provenienţa ilustraţiei de la pagina 4]

Foto: NASA

[Harta de la pagina 4]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Şfelah era o barieră între poporul lui Dumnezeu şi duşmanii acestuia.

MI 0 5 10

KM 0 8 16

Câmpia Filistiei

Şfelah

Ţinutul deluros al lui Iuda

Deşertul lui Iuda

Riftul

Marea Sărată

Ţara Amonului şi a Moabului

[Harta/Legenda fotografiei de la pagina 5]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

Tunelul lui Ezechia: tăiat în stâncă masivă pe o distanţă de 533 de metri

Valea Tiropeon

Siloam

CETATEA LUI DAVID

Valea Chedron

Ghihon

[Legenda ilustraţiei şi a fotografiei de la pagina 6]

În Deşertul lui Iuda, David a căutat să se ascundă dinaintea lui Saul. Mai târziu, Isus a fost ispitit aici de Diavol.

[Provenienţa fotografiei]

Pictorial Archive (Near Eastern History) Est.

[Legenda ilustraţiei şi a fotografiei de la pagina 7]

Muntele Carmel, unde Ilie i-a umilit pe profeţii lui Baal.

[Provenienţa fotografiei]

Pictorial Archive (Near Eastern History) Est.

[Legenda fotografiilor de la pagina 8]

„DOMNUL Dumnezeul tău te va duce într-o ţară bună, ţară cu pâraie de apă, cu izvoare şi cu ape adânci care ţâşnesc din văi şi din dealuri.“ — Deuteronomul 8:7.