Cuvântul lui Iehova este viu

Idei importante din cartea Iov

PATRIARHUL Iov locuieşte în ţara Uţ, regiune din Peninsula Arabia de astăzi. La acea vreme, un mare număr de israeliţi locuiesc în Egipt. Deşi nu este israelit, Iov este un închinător al lui Iehova Dumnezeu. Biblia spune despre el: „Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om integru şi drept, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău“ (Iov 1:8). Din acest verset înţelegem că Iov a trăit în intervalul de timp cuprins între perioadele în care au trăit doi slujitori remarcabili ai lui Iehova: Iosif, fiul lui Iacov, şi profetul Moise.

Moise, care este considerat scriitorul cărţii Iov, a aflat probabil despre Iov în timpul celor 40 de ani cât a stat în Madian, ţinut aflat în apropiere de ţara Uţ. El ar fi putut auzi despre ultimii ani de viaţă ai lui Iov spre sfârşitul călătoriei de 40 de ani prin pustiu a israeliţilor, când naţiunea a trecut pe lângă ţara Uţ.a Relatarea despre viaţa lui Iov este atât de frumos scrisă, încât e considerată o capodoperă literară. Mai mult decât atât însă, ea oferă răspuns la întrebările: De ce suferă oamenii buni? De ce permite Iehova răutatea? Pot oamenii imperfecţi să rămână integri faţă de Dumnezeu? Făcând parte din Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, mesajul cărţii Iov este viu şi exercită putere chiar şi în zilele noastre. — Evrei 4:12.

„SĂ PIARĂ ZIUA ÎN CARE M-AM NĂSCUT“

(Iov 1:1–3:26)

Într-o zi, Satan pune la îndoială integritatea lui Iov înaintea lui Dumnezeu. Iehova acceptă provocarea şi-i permite lui Satan să aducă asupra lui Iov nenorocire după nenorocire. Însă Iov refuză să-l „blesteme pe Dumnezeu“. — Iov 2:9.

Trei tovarăşi ai lui Iov vin „să-i plângă de milă“ (Iov 2:11). Ei stau aşezaţi lângă el fără să scoată vreun cuvânt până când Iov rupe tăcerea spunând: „Să piară ziua în care m-am născut“ (Iov 3:3). El îşi doreşte să fie ‘ca un copil care n-a văzut lumina’, adică un copil născut mort. — Iov 3:11, 16.

Răspunsuri la întrebări biblice:

1:4 — Sărbătoreau fiii lui Iov zilele de naştere? Nu. În limba originală, în acest verset apare un cuvânt care înseamnă „zi“. Unii l-au înţeles greşit, considerând că înseamnă „zi de naştere“. Însă în limba ebraică cuvintele pentru „zi“ şi „zi de naştere“ sunt diferite, fiecare având sensul său (Geneza 40:20). În Iov 1:4, cuvântul „zi“ are sensul de interval de timp cuprins între răsăritul şi apusul soarelui. Se pare că cei şapte fii ai lui Iov ţineau o dată pe an o reuniune de familie ce dura şapte zile. Fiecare dintre ei dădea un ospăţ în casa lui „în ziua când îi venea rândul“ (NW).

1:6; 2:1— Cui i s-a permis să se prezinte înaintea lui Iehova? Printre cei care s-au prezentat înaintea lui Iehova au fost Fiul unic-născut al lui Dumnezeu, sau Cuvântul, îngerii fideli, precum şi fiii îngereşti neascultători ai lui Dumnezeu, inclusiv Satan Diavolul (Ioan 1:1, 18). Satan şi demonii săi nu au fost expulzaţi din cer decât după puţin timp de la întemeierea Regatului lui Dumnezeu în 1914 (Revelaţia 12:1–12). Permiţându-le să se înfăţişeze înaintea sa, Iehova a adus în faţa tuturor creaturilor spirituale controversa ridicată de Satan şi problemele pe care le implică ea.

1:7; 2:2 — I-a vorbit Iehova direct lui Satan? Biblia nu oferă prea multe detalii despre modul de comunicare al lui Iehova cu creaturile spirituale. Însă profetul Mica a avut o viziune în care un înger comunica direct cu Iehova (1 Împăraţi 22:14, 19–23). Se pare, aşadar, că Iehova i-a vorbit lui Satan fără un intermediar.

1:21 — În ce sens putea Iov să se întoarcă în „pântecele mamei“ sale? Întrucât Iehova Dumnezeu l-a făcut pe om „din ţărâna pământului“, termenul „mamă“ e folosit aici în sens figurat, cu referire la pământ. — Geneza 2:7.

2:9 — În ce stare emoţională e posibil să fi fost soţia lui Iov când i-a spus acestuia să-l blesteme pe Dumnezeu şi să moară? Soţia lui Iov a suferit aceleaşi pierderi ca Iov. Ea era probabil îndurerată să-şi vadă soţul, odinioară activ şi în putere, ajuns într-o stare jalnică din cauza unei boli dezgustătoare. Îşi pierduse copiii, pe care îi iubea foarte mult. Din cauza tuturor acestor lucruri, ea a fost probabil atât de tulburată, încât a pierdut din vedere ce era cu adevărat important: relaţiile lor cu Dumnezeu.

Învăţăminte pentru noi:

1:8–11; 2:3–5. Aşa cum s-a văzut în cazul lui Iov, integritatea presupune nu numai să vorbim şi să acţionăm într-un mod potrivit, ci şi să-i slujim lui Dumnezeu cu o motivaţie corectă.

1:21, 22. Dacă îi rămânem loiali lui Iehova atât în împrejurări favorabile, cât şi în împrejurări nefavorabile, putem dovedi că Satan este un mincinos. — Proverbele 27:11.

2:9, 10. Asemenea lui Iov, trebuie să rămânem fermi în credinţă chiar dacă membrii familiei noastre nu apreciază lucrurile spirituale şi ne presează să facem compromis sau să renunţăm la credinţă.

2:13. Tovarăşii lui Iov nu au avut de spus nimic încurajator despre Dumnezeu şi despre promisiunile sale deoarece le lipsea spiritualitatea.

„NU VOI RENUNŢA LA INTEGRITATEA MEA!“

(Iov 4:1—31:40)

Ideea principală pe care o transmit cei trei tovarăşi ai lui Iov când iau cuvântul este că Iov trebuie să fi făcut ceva foarte rău dacă a fost pedepsit atât de sever de Dumnezeu. Elifaz vorbeşte primul. După el urmează Bildad, care foloseşte cuvinte mai caustice, şi apoi Ţofar, care se dovedeşte şi mai batjocoritor.

Iov nu este de acord cu modul lor de gândire greşit. Întrucât nu înţelege motivul pentru care Dumnezeu permite suferinţa lui, Iov devine exagerat de preocupat să se justifice. Cu toate acestea, Iov îl iubeşte pe Dumnezeu şi exclamă: „Până-mi voi da ultima suflare, nu voi renunţa la integritatea mea!“ — Iov 27:5, NW.

Răspunsuri la întrebări biblice:

7:1; 14:14 — Ce se înţelege prin expresia „muncă obligatorie“ (NW)? Iov trecea prin necazuri atât de mari, încât considera viaţa o corvoadă sau o muncă obligatorie grea. Cuvintele din Iov 10:17 „mă năpădeşti neîncetat cu nenorociri“ pot fi redate şi prin „muncă obligatorie după muncă obligatorie“. Pe de altă parte, întrucât timpul cât stă cineva în Şeol, din momentul morţii sale până în momentul învierii, este un timp impus, Iov l-a asemănat cu o muncă obligatorie.

7:9, 10; 10:21; 16:22 — Indică aceste versete că Iov nu credea în înviere? Aceste cuvinte se refereau la viitorul imediat al lui Iov. Ce a vrut, deci, să spună el? E posibil ca Iov să fi vrut să spună că dacă ar fi murit, nici unul dintre contemporanii săi nu l-ar mai fi văzut. Sau poate a vrut să spună că nimeni nu se întoarce din Şeol prin propriile-i forţe. Credinţa lui într-o înviere viitoare reiese clar din Iov 14:13–15.

10:10 — În ce sens Iehova ‘l-a muls pe Iov ca laptele şi l-a închegat ca brânza’? Aceste cuvinte sunt o descriere poetică a felului în care Iov a fost întocmit în pântecele mamei sale.

19:20 — Ce a vrut să spună Iov prin expresia „nu mi-a mai rămas decât pielea de pe dinţi“? Spunând că n-a mai rămas decât cu pielea de pe ceva care, evident, nu are piele, Iov a vrut să zică probabil că nu i-a mai rămas nimic.

Învăţăminte pentru noi:

4:7, 8; 8:5, 6; 11:13–15. Nu trebuie să ne grăbim să tragem concluzia că o persoană care trece prin necazuri culege ce a semănat şi că nu are aprobarea lui Dumnezeu.

4:18, 19; 22:2, 3. Sfaturile noastre trebuie să se bazeze pe Cuvântul lui Dumnezeu, nu pe opinii personale. — 2 Timotei 3:16.

10:1. Amărăciunea l-a orbit pe Iov, astfel că el nu a putut să se gândească la alte posibile motive ale suferinţei sale. Când trecem prin necazuri, nu trebuie să ne umplem de amărăciune, mai ales că noi înţelegem bine controversele implicate.

14:7, 13–15; 19:25; 33:24. Speranţa învierii ne poate susţine indiferent de încercările pe care Satan le-ar aduce asupra noastră.

16:5; 19:2. Cuvintele noastre trebuie să-i încurajeze şi să-i întărească pe ceilalţi, nu să-i irite. — Proverbele 18:21.

22:5–7. Sfaturile celui care porneşte de la acuzaţii pentru care nu există dovezi temeinice nu au nici o valoare şi sunt dăunătoare.

27:2; 30:20, 21. A ne păstra integritatea nu înseamnă a fi perfecţi. Criticile pe care Iov i le-a adus lui Dumnezeu au fost nejustificate.

27:5. Numai Iov însuşi putea să renunţe la integritatea sa, întrucât integritatea are legătură cu iubirea unei persoane faţă de Dumnezeu. Prin urmare, să cultivăm o iubire profundă faţă de Iehova.

28:1–28. Omul ştie unde se află comorile pământului. Prin priceperea lui, el le caută sub pământ, pe cărări pe care pasărea de pradă, cu privirea ei pătrunzătoare, nu le poate vedea. Înţelepciunea divină însă vine din teama de Iehova.

29:12–15. Trebuie să manifestăm bunătate iubitoare faţă de cei care au nevoie de ajutor.

31:1, 9–28. Iov este un exemplu pentru noi. El s-a ferit de flirt, adulter, materialism şi idolatrie şi nu i-a tratat pe alţii în mod nedrept şi fără milă.

„MĂ POCĂIESC ÎN ŢĂRÂNĂ ŞI ÎN CENUŞĂ“

(Iov 32:1—42:17)

Tânărul Elihu a stat deoparte şi a ascultat cu răbdare tot ce s-a discutat. Acum însă ia cuvântul şi îi corectează pe Iov şi pe cei trei persecutori ai acestuia.

Îndată ce Elihu termină de vorbit, Iehova răspunde din mijlocul unei furtuni. El nu dă nici o explicaţie cu privire la suferinţa lui Iov. Însă, printr-o serie de întrebări, Cel Atotputernic îl conştientizează pe Iov de puterea Sa copleşitoare şi de marea Sa înţelepciune. Iov recunoaşte că a vorbit fără să înţeleagă: „Mi-e scârbă de mine [îmi retrag cuvintele, NW] şi mă pocăiesc în ţărână şi în cenuşă“ (Iov 42:6). Încercările lui Iov iau sfârşit, iar el e răsplătit pentru integritatea sa.

Răspunsuri la întrebări biblice:

32:1–3 — Când a venit Elihu? Întrucât a auzit tot ce s-a vorbit, probabil că Elihu a stat deoparte şi a ascultat. El a venit, se pare, spre sfârşitul celor şapte zile de tăcere a celor trei falşi prieteni, dar înainte de a începe Iov să vorbească. — Iov 3:1, 2.

34:7 — În ce sens era Iov ca un om care „bea batjocura ca apa“? Din cauza suferinţei, Iov considera că cei trei vizitatori îl batjocoreau pe el, deşi, în realitate, aceştia vorbeau împotriva lui Dumnezeu (Iov 42:7). Astfel, Iov accepta batjocurile asemenea unui om care bea apă cu plăcere.

Învăţăminte pentru noi:

32:8, 9. Înţelepciunea nu vine neapărat odată cu vârsta. Un om înţelept înţelege Cuvântul lui Dumnezeu şi acceptă îndrumarea spiritului sfânt.

34:36. Noi ne dovedim integri când, într-un fel sau altul, suntem ‘încercaţi până la limită’ (NW).

35:2. Elihu a ascultat cu atenţie şi apoi, înainte de a vorbi, a scos în evidenţă adevărata problemă (Iov 10:7; 16:7; 34:5). Înainte de a da sfaturi, bătrânii creştini trebuie să asculte cu atenţie, să stabilească faptele şi să înţeleagă bine problema de fond. — Proverbele 18:13.

37:14; 38:1—39:30. Faptul de a medita la lucrările minunate ale lui Iehova, care reflectă puterea şi înţelepciunea sa, ne ajută să fim umili şi să înţelegem că justificarea suveranităţii sale este mai importantă decât interesele noastre. — Matei 6:9, 10.

40:1–4. Când simţim că suntem înclinaţi să ne plângem de Cel Atotputernic, trebuie ‘să ne punem mâna la gură’.

40:15—41:34. Cât de puternici sunt behemotul (hipopotamul) şi leviatanul (crocodilul)! Pentru a persevera în serviciul lui Dumnezeu, şi noi avem nevoie de forţă de la Creatorul acestor animale puternice. Iehova este cel care ne dă putere. — Filipeni 4:13.

42:1–6. Când a auzit cuvântul lui Iehova şi i s-au reamintit manifestările Sale de putere, Iov a putut ‘să-l vadă pe Dumnezeu’, adică să înţeleagă adevărul despre el (Iov 19:26). Acest lucru i-a corectat modul de gândire. Când suntem disciplinaţi pe baza Scripturii, trebuie să ne recunoaştem cu promptitudine greşelile şi să ne corectăm.

Să cultivăm „perseverenţa lui Iov“

Cartea Iov oferă dovada clară că Dumnezeu nu este vinovat de suferinţa oamenilor. Vinovatul este Satan. Faptul că Dumnezeu permite răutatea pe pământ ne dă posibilitatea să arătăm care este poziţia noastră în controversele referitoare la suveranitatea lui Iehova şi la integritatea omului.

Asemenea lui Iov, toţi cei care îl iubesc pe Iehova vor trece prin încercări. Relatarea despre Iov ne dă certitudinea că putem persevera. Totodată, ne aminteşte că problemele noastre nu vor dura veşnic. „Aţi auzit de perseverenţa lui Iov şi aţi văzut deznodământul pe care l-a dat Iehova“, se spune în Iacov 5:11. Iehova l-a răsplătit pe Iov pentru că şi-a păstrat integritatea (Iov 42:10–17). Ce speranţă măreaţă ni se oferă: viaţă veşnică pe un pământ paradiziac! Aşadar, asemenea lui Iov, să fim hotărâţi să ne păstrăm integritatea! — Evrei 11:6.

[Notă de subsol]

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 16]

Ce putem învăţa din „perseverenţa lui Iov“?