Iov a perseverat — şi noi putem persevera!

„Iată, noi îi declarăm fericiţi pe cei care au perseverat.“ — IACOV 5:11, NW.

 1. Ce a spus un creştin înaintat în vârstă referitor la încercările sale?

‘DIAVOLUL este pe urmele mele! Mă simt exact ca Iov!’ Prin aceste cuvinte îşi exprima sentimentele A. H. Macmillan, vorbindu-i unui prieten apropiat de la sediul Martorilor lui Iehova. Fratele Macmillan şi-a sfârşit cursa pământească la 26 august 1966, având vârsta de 89 de ani. El ştia că onoarea acordată pentru serviciul fidel al creştinilor unşi asemenea lui ‘îi însoţea’ (Apocalipsa 14:13, NW). Într-adevăr, aceştia vor continua să se afle fără întrerupere în serviciul lui Iehova, prin intermediul învierii la viaţă nemuritoare în cer. Prietenii fratelui Macmillan s-au bucurat că el a obţinut această recompensă. Însă, în ultimii ani pe care i-a petrecut pe pământ, a fost asaltat de diferite încercări, inclusiv de probleme de sănătate, care l-au făcut să fie foarte conştient de faptul că Satan căuta să-i ştirbească integritatea faţă de Dumnezeu.

 2, 3. Cine a fost Iov?

² Când fratele Macmillan a spus că se simţea exact ca Iov, el se referea la un bărbat care suportase mari încercări ale credinţei. Iov a trăit în „ţara Uţ“, situată probabil în nordul Arabiei. El era un descendent al fiului lui Noe, Sem, şi un închinător al lui Iehova. Se pare că încercările lui Iov au avut loc în perioada cuprinsă între moartea lui Iosif şi timpul când Moise şi-a dovedit integritatea. În această perioadă, nimeni de pe pământ nu l-a egalat pe Iov în ce priveşte devoţiunea sfântă. Iehova îl considera pe Iov drept un om ireproşabil, integru şi temător de Dumnezeu. — Iov 1:1, 8.

³ Întrucât era „mai mare decât toţi fiii Răsăritului“, Iov avea mulţi slujitori, iar turmele şi cirezile sale numărau 11 500 de capete. Însă bogăţiile spirituale aveau cea mai mare importanţă pentru el. Asemenea taţilor pioşi de astăzi, este foarte probabil că Iov i-a învăţat pe cei şapte fii şi pe cele trei fiice ale sale despre Iehova. Chiar şi după ce aceştia nu au mai locuit în casa sa, el a acţionat ca un preot al familiei, oferind jertfe pentru ei, în eventualitatea că au păcătuit. — Iov 1:2–5.

 4. a) De ce creştinii persecutaţi ar trebui să ia în considerare exemplul lui Iov? b) Ce întrebări vom examina cu privire la Iov?

⁴ Iov constituie un exemplu demn de luat în considerare pentru creştinii persecutaţi, un exemplu care-i întăreşte pentru a manifesta perseverenţă răbdătoare. „Iată, scria discipolul Iacov, noi îi declarăm fericiţi pe cei care au perseverat. Aţi auzit de perseverenţa lui Iov şi aţi văzut rezultatul pe care l-a dat Iehova, deoarece Iehova este plin de afecţiune tandră şi îndurător“ (Iacov 5:11, NW). La fel ca Iov, continuatorii unşi ai lui Isus şi ‘marea mulţime’ din timpurile actuale au nevoie de perseverenţă pentru a face faţă cu succes testelor la care le este supusă credinţa (Apocalipsa 7:1–9). Aşadar, în pofida căror încercări a perseverat Iov? De ce au avut loc acestea? Şi cum putem noi să tragem foloase din experienţa sa?

O controversă arzătoare

 5. Ce anume a avut loc în cer, fără ca Iov să ştie?

⁵ Fără ca Iov să ştie, o controversă importantă era pe punctul de a izbucni în cer. „Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi să se prezinte înaintea DOMNULUI [lui Iehova, NW]“ (Iov 1:6). Era prezent şi Fiul unic-născut al lui Dumnezeu, Cuvântul (Ioan 1:1–3). Erau prezenţi totodată îngerii drepţi, precum şi „fiii lui Dumnezeu“ care deveniseră îngeri neascultători (Geneza 6:1–3). Satan se afla acolo, deoarece expulzarea sa din cer nu avea să aibă loc decât după instalarea Regatului în anul 1914 (Apocalipsa 12:1–12). În zilele lui Iov, Satan avea să ridice o controversă arzătoare. El era pe punctul de a pune la îndoială legitimitatea suveranităţii lui Iehova asupra tuturor creaturilor Sale.

 6. Ce anume a încercat Satan să facă, şi cum l-a calomniat el pe Iehova?

⁶ „De unde vii?“, a întrebat Iehova. Satan a răspuns: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el“ (Iov 1:7). El căutase pe cineva pe care să-l devoreze (1 Petru 5:8, 9). Prin ştirbirea integrităţii persoanelor care-i slujeau lui Iehova, Satan încerca să demonstreze faptul că nimeni nu avea să asculte de Dumnezeu în mod deplin şi din iubire. Abordând chestiunea de controversă, Iehova l-a întrebat pe Satan: „Ai văzut pe slujitorul Meu Iov? Nu  este nimeni ca el pe pământ. Este un om integru şi drept, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău“ (Iov 1:8). Iov respecta normele divine care acordau circumstanţe atenuante imperfecţiunilor sale (Psalmul 103:10–14). Dar Satan a răspuns: „Oare pentru nimic se teme Iov de Dumnezeu? Nu  l-ai înconjurat Tu cu un gard de protecţie, pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi averile lui acoperă ţara“ (Iov 1:9, 10). În felul acesta, Diavolul l-a calomniat pe Iehova, insinuând că nimeni nu-L iubeşte şi nu-I aduce închinare din apreciere faţă de poziţia şi calităţile Sale, ci că El mituieşte creaturile pentru ca să-I slujească. Satan a pretins că Iov îi slujea lui Dumnezeu pentru avantaje egoiste, nu din iubire.

Satan atacă!

 7. În ce mod l-a provocat Diavolul pe Dumnezeu, şi cum a răspuns Iehova?

⁷ „Dar, a spus Satan, ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de tot ce are, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.“ Cum avea să răspundă Dumnezeu la o astfel de provocare insultătoare? „Iată, a spus Iehova, îţi dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.“ Diavolul afirmase că tot ce poseda Iov se bucura de binecuvântare, de prosperitate şi de protecţie. Dumnezeu avea să permită ca Iov să sufere, deşi corpul său nu trebuia să fie atins. Hotărât să facă rău, Satan a părăsit adunarea. — Iov 1:11, 12.

 8. a) Ce pierderi materiale a suferit Iov? b) Care era adevărul în legătură cu „focul lui Dumnezeu“?

⁸ În scurt timp, a început atacul lui Satan. Unul dintre slujitori i-a adus lui Iov această veste tristă: „Boii arau şi măgăriţele păşteau lângă ei. Şi s-au aruncat nişte sabeeni asupra lor, i-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul sabiei“ (Iov 1:13–15). Protecţia fusese retrasă din jurul proprietăţii lui Iov. Aproape imediat a intrat în acţiune o putere demonică directă, deoarece un alt slujitor a raportat: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer şi a ars oile şi pe servitorii tăi şi i-a mistuit“ (Iov 1:16). Cât de diabolic era faptul de a lăsa impresia că Dumnezeu era răspunzător pentru calamităţile care se abătuseră chiar asupra propriului său slujitor! Întrucât trăznetul vine din cer, Iehova ar fi putut să fie blamat cu uşurinţă, însă focul provenea, în realitate, dintr-o sursă demonică.

 9. În ce fel a afectat ruinarea economică a lui Iov relaţia acestuia cu Dumnezeu?

⁹ Pe măsură ce Satan îşi continua atacul, un alt slujitor a raportat că nişte caldeeni luaseră cămilele lui Iov şi îi omorâseră pe toţi ceilalţi servitori (Iov 1:17). Cu toate că Iov a suferit o ruinare economică, acest fapt nu i-a distrus relaţia cu Dumnezeu. Ai putea suporta şi tu mari pierderi materiale fără să-ţi fie ştirbită integritatea faţă de Iehova?

Lovit de tragedii şi mai mari

10, 11. a) Ce s-a întâmplat cu cei zece copii ai lui Iov? b) După moartea tragică a copiilor săi, care a fost punctul de vedere al lui Iov cu privire la Iehova?

¹⁰ Diavolul nu îşi terminase însă atacurile împotriva lui Iov. A venit încă un slujitor şi a raportat: „Fiii tăi şi fiicele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor întâi-născut. Şi iată, un vânt mare a venit de dincolo de pustie şi a izbit în cele patru colţuri ale casei, care s-a prăbuşit peste tineri şi au murit. Şi am scăpat numai eu, ca să-ţi dau de ştire“ (Iov 1:18, 19). Cei dezinformaţi puteau spune că dezastrul cauzat de vânt era ‘o acţiune a lui Dumnezeu’. Însă puterea demonică îl atacase pe Iov într-un punct deosebit de sensibil.

¹¹ Zdrobit de durere, Iov ‘şi-a sfâşiat mantaua şi şi-a tuns capul, s-a aruncat la pământ şi s-a închinat’. Ascultaţi însă care au fost cuvintele sale: „DOMNUL [Iehova, NW] a dat, şi DOMNUL [Iehova, NW] a luat; binecuvântat să fie Numele DOMNULUI [lui Iehova, NW]!“ Relatarea adaugă: „În toate acestea, Iov n-a păcătuit şi n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu“ (Iov 1:20–22). Satan a fost înfrânt încă o dată. Cum am reacţiona noi dacă, în calitate de slujitori ai lui Dumnezeu, ar trebui să suportăm doliu şi durere? Devoţiunea neegoistă faţă de Iehova şi încrederea în el ne pot face capabili să perseverăm ca păstrători ai integrităţii, aşa cum a făcut Iov. Fără îndoială, cei unşi şi asociaţii lor care au speranţă pământească pot să extragă mângâiere şi forţă din această consemnare referitoare la perseverenţa lui Iov.

Controversa devine şi mai arzătoare

12, 13. Ce a pretins Satan cu ocazia unei alte adunări ţinute în cer, şi cum a răspuns Dumnezeu?

¹² Nu  peste mult timp, Iehova a convocat o altă adunare în curţile cereşti. Iov ajunsese un om sărac şi fără copii, lovit, după cât se părea, de Dumnezeu, însă integritatea lui era neştirbită. Desigur, Satan nu voia să admită că acuzaţiile sale împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Iov erau false. Acum „fiii lui Dumnezeu“ se aflau pe punctul de a asculta atât argumentele, cât şi contraargumentele, în timp ce Iehova îl manevra pe Diavol astfel încât să aducă controversa la punctul culminant.

¹³ Cerându-i socoteală lui Satan, Iehova l-a întrebat: „De unde vii?“ Care a fost răspunsul? „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.“ Iehova a îndreptat din nou atenţia spre Iov, slujitorul său ireproşabil, integru şi temător de Dumnezeu, care îşi menţinea încă în mod ferm integritatea. Diavolul a răspuns: „Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viaţa lui. Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de oasele şi de carnea lui, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă“. De aceea, Dumnezeu a zis: „Iată, este în mâna ta: numai cruţă-i viaţa“ (Iov 2:2–6). Insinuând că Iehova nu ridicase încă toate barierele protectoare, Satan a cerut să se atingă chiar de oasele şi de carnea lui Iov. Diavolului nu-i era permis să-l ucidă pe Iov; însă Satan ştia că o boală fizică îi va produce dureri şi va crea impresia că acesta suferea o pedeapsă din partea lui Dumnezeu pentru păcate ascunse.

14. Cu ce l-a lovit Satan pe Iov, şi de ce nici un om nu putea aduce alinare suferinţei lui Iov?

¹⁴ Plecând de la acea adunare, Satan a trecut la acţiune cu o satisfacţie diabolică. El l-a lovit pe Iov cu „o bubă rea, din talpa piciorului până în creştetul capului“. Ce suferinţe îngrozitoare suporta Iov în timp ce şedea în cenuşă şi se scărpina cu un ciob (Iov 2:7, 8)! Nici un medic uman nu putea aduce alinare acestei suferinţe îngrozitoare, respingătoare şi umilitoare, deoarece ea era cauzată de o putere satanică. Numai Iehova îl putea vindeca pe Iov. Dacă şi tu eşti un slujitor suferind al lui Dumnezeu, nu uita niciodată că Dumnezeu te poate ajuta să perseverezi şi îţi poate da viaţă într-o lume nouă, lipsită de boli. — Psalmul 41:1–3; Isaia 33:24.

15. Ce îndemn i-a dat lui Iov propria lui soţie, şi care a fost reacţia lui?

¹⁵ În cele din urmă, soţia lui Iov a spus: „Tu rămâi neclintit în integritatea ta! Blestemă pe Dumnezeu şi mori!“ „Integritatea“ denotă o devoţiune ireproşabilă, iar soţia lui Iov a vorbit poate într-un mod sarcastic pentru a-l determina pe acesta să-l blesteme pe Dumnezeu. Însă el a răspuns: „Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! primim de la Dumnezeu binele şi să nu primim şi răul?“ Nici chiar această stratagemă a lui Satan nu a avut efectul scontat, deoarece ni se spune că „în toate acestea, Iov n-a păcătuit cu buzele lui“ (Iov 2:9, 10). Să presupunem că unii membri împotrivitori ai familiei ne-ar spune că ne consumăm în mod nesăbuit în lucrările noastre creştine şi ne-ar îndemna să renunţăm la Iehova Dumnezeu. Asemenea lui Iov, şi noi putem persevera sub un astfel de test, deoarece îl iubim pe Iehova şi dorim să lăudăm numele său cel sfânt. — Psalmul 145:1, 2; Evrei 13:15.

Trei impostori aroganţi

16. Cine a venit, chipurile, să-l mângâie pe Iov, însă cum i-a manevrat Satan?

¹⁶ Într-o acţiune care s-a dovedit a fi o altă manevră satanică, trei „prieteni“ au venit, chipurile, ca să-l mângâie pe Iov. Unul era Elifaz, probabil un descendent al lui Avraam prin Esau. Este posibil ca Elifaz să fi fost cel mai în vârstă, deoarece a avut prioritate în vorbire. Era prezent, de asemenea, Bildad, un descendent al lui Şuah, unul dintre fiii pe care-i avusese Avraam cu Chetura. Cel de-al treilea era Ţofar din Naama, numit astfel pentru a-i fi identificată familia sau locul de reşedinţă, probabil în nord-vestul Arabiei (Iov 2:11; Geneza 25:1, 2; 36:4, 11). Asemenea celor care încearcă să-i facă pe Martorii lui Iehova de astăzi să renunţe la Dumnezeu, acest grup de trei persoane era manevrat de Satan în efortul de a-l determina pe Iov să admită că este vinovat de acuzaţiile false aduse şi de a-i ştirbi integritatea.

17. Ce a făcut grupul celor trei vizitatori, şi ce nu a făcut timp de şapte zile şi şapte nopţi?

¹⁷ Grupul celor trei a făcut o paradă spectaculoasă de compasiune, plângând, sfâşiindu-şi hainele şi presărându-şi ţărână pe cap. Dar după aceea au stat cu Iov şapte zile şi şapte nopţi, fără să rostească un singur cuvânt de mângâiere! (Iov 2:12, 13; Luca 18:10–14). Aceşti trei impostori aroganţi erau atât de lipsiţi de spiritualitate încât nu au avut nimic mângâietor de spus despre Iehova şi promisiunile sale. Însă, de îndată ce au terminat cu formalităţile afişării publice a durerii, ei au tras concluzii greşite şi au fost gata să le folosească împotriva lui Iov. Este interesant că, înainte de a lua sfârşit această tăcere de şapte zile, tânărul Elihu s-a aşezat şi el într-un loc de unde putea auzi conversaţia.

18. De ce a sperat Iov să găsească pacea în moarte?

¹⁸ În cele din urmă, Iov a rupt tăcerea. Neprimind nici o mângâiere din partea celor trei vizitatori, el şi-a blestemat ziua naşterii, întrebându-se de ce viaţa sa plină de suferinţe mai continua. Acum, dat fiind faptul că era sărac, îndoliat şi grav bolnav, el a sperat să găsească pacea în moarte, fără măcar să-şi imagineze că s-ar mai putea să aibă vreodată o bucurie adevărată înainte de a muri. Însă Dumnezeu nu avea să-l lase pe Iov să fie afectat până într-atât încât să moară. — Iov 3:1–26.

Acuzatorii lui Iov atacă

19. Cu privire la ce i-a adus Elifaz acuzaţii false lui Iov?

¹⁹ Elifaz a vorbit primul în fiecare dintre cele trei serii de dezbateri care au testat în continuare integritatea lui Iov. În prima sa cuvântare, Elifaz a întrebat: „Unde a fost nimicit cel drept?“ El a tras concluzia că Iov trebuie să fi făcut ceva rău de vreme ce primea pedeapsă din partea lui Dumnezeu (Iov, capitolele 4 şi 5). În a doua sa cuvântare, Elifaz a ridiculizat înţelepciunea lui Iov şi a întrebat: „Ce ştii tu şi să nu ştim şi noi?“ Elifaz a insinuat că Iov încerca să se arate superior Celui Atotputernic. Încheindu-şi cel de-al doilea atac, el l-a descris pe Iov ca fiind vinovat de apostazie, de corupţie şi de înşelătorie (Iov, capitolul 15). În cuvântarea sa finală, Elifaz l-a acuzat fără temei pe Iov de numeroase delicte — extorcare, refuz de a da pâine şi apă celor nevoiaşi şi oprimare a văduvelor şi a orfanilor. — Iov, capitolul 22.

20. De ce natură au fost atacurile lui Bildad împotriva lui Iov?

²⁰ Luând al doilea cuvântul în fiecare dintre cele trei serii de dezbateri, Bildad a continuat de obicei tema generală stabilită de Elifaz. Cuvântările lui Bildad au fost mai scurte, dar mai caustice. El chiar i-a acuzat pe copiii lui Iov că au comis ce este rău, meritându-şi astfel moartea. Dovedind un mod de gândire eronat, el a întrebuinţat această ilustrare: Aşa cum papirusul şi trestia se usucă şi mor fără apă, la fel este cu toţi cei „care uită pe Dumnezeu“. Această afirmaţie este adevărată, dar ea nu se aplica în cazul lui Iov (Iov, capitolul 8). Bildad a calificat necazurile lui Iov ca fiind identice cu cele care vin asupra celor răi (Iov, capitolul 18). În scurta sa cuvântare rostită în cea de-a treia serie, Bildad a afirmat că omul este ‘o molie’ (SS, 1911) şi „un vierme“ şi, prin urmare, este necurat înaintea lui Dumnezeu. — Iov, capitolul 25.

21. Cu privire la ce l-a acuzat Ţofar pe Iov?

²¹ Ţofar a fost al treilea vorbitor în cadrul dezbaterii. În general, modul său de gândire a fost asemănător cu cel al lui Elifaz şi al lui Bildad. Ţofar l-a acuzat pe Iov de răutate şi l-a îndemnat să renunţe la practicile sale păcătoase (Iov, capitolele 11 şi 20). După două serii de dezbateri, Ţofar a încetat să mai vorbească. În cea de-a treia serie, el nu a mai avut nimic de adăugat. Pe parcursul întregii dezbateri însă, Iov le-a răspuns în mod curajos acuzatorilor săi. De exemplu, la un moment dat el a spus: „Sunteţi cu toţii nişte consolatori dezagreabili! Există un sfârşit pentru cuvintele care nu sunt decât vânt?“ — Iov 16:2, 3, NW.

Şi noi putem persevera

22, 23. a) La fel ca în cazul lui Iov, cum ar putea încerca Diavolul să ne ştirbească integritatea noastră faţă de Iehova Dumnezeu? b) Cu toate că Iov a perseverat sub diverse teste, ce întrebări ne putem pune cu privire la atitudinea sa?

²² Şi noi, la fel ca Iov, s-ar putea să ne confruntăm cu mai multe încercări odată, iar Satan ar putea să se folosească de descurajare sau de alţi factori în eforturile sale de a ne ştirbi integritatea. Dacă trecem prin greutăţi economice, el va încerca, poate, să ne întoarcă împotriva lui Iehova. Dacă ne moare cineva drag sau avem probleme de sănătate, Satan va căuta, poate, să ne determine să-l învinuim pe Dumnezeu. La fel ca în cazul prietenilor lui Iov, cineva ar putea chiar să ne aducă acuzaţii false. Aşa cum se exprima fratele Macmillan, Satan ar putea fi ‘pe urmele noastre’, dar putem persevera.

²³ Aşa cum am observat mai înainte, Iov a perseverat în pofida diverselor încercări prin care a trecut. Însă perseverenţa a fost totul? A avut el în realitate un spirit zdrobit? Să vedem dacă Iov şi-a pierdut de fapt orice speranţă.

Cum aţi răspunde?

◻ Ce controversă importantă a ridicat Satan în zilele lui Iov?

◻ Prin ce metode a fost testat Iov până la extrem?

◻ În ce privinţe a fost acuzat Iov de cei trei „prieteni“ ai săi?

◻ La fel ca în cazul lui Iov, cum ar putea încerca Satan să ne ştirbească integritatea faţă de Iehova?

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

A. H. Macmillan