Iehova îi păzeşte pe cei care speră în el

„Bunătatea şi adevărul Tău mă vor păzi totdeauna [să mă păzească în permanenţă, NW].“ — PSALMUL 40:11.

 1. Ce i-a cerut regele David lui Iehova, şi în ce fel este îndeplinită şi în prezent această cerere?

REGELE David al Israelului antic „a sperat cu stăruinţă în Iehova“ şi s-a simţit îndemnat să spună că Iehova ‘şi-a plecat urechea spre el şi i-a auzit strigătul de ajutor’ (Psalmul 40:1, NW). David a văzut de multe ori că Iehova i-a păzit pe cei ce Îl iubeau. Prin urmare, el s-a rugat să fie păzit în permanenţă de Iehova (Psalmul 40:11, NW). David se numără printre oamenii fideli cărora li s-a promis „o înviere mai bună“. Da, el este păstrat la loc sigur, în memoria lui Iehova, urmând să primească răsplata promisă (Evrei 11:32–35). Viitorul său este asigurat. Numele îi este scris în ‘cartea de aducere aminte’ a lui Iehova. — Maleahi 3:16.

2. Cum ne ajută Scripturile să înţelegem ce înseamnă a fi păzit, sau ocrotit, de Iehova?

² Deşi oamenii fideli menţionaţi în Evrei, capitolul 11, au trăit înainte ca Isus Cristos să vină pe pământ, ei au acţionat în armonie cu una dintre învăţăturile lui Isus, şi anume: „Cine are afecţiune pentru sufletul lui îl distruge, dar cine îşi urăşte sufletul în această lume îl va ocroti pentru viaţa veşnică“ (Ioan 12:25). Înţelegem deci că a fi păzit, sau ocrotit, de Iehova nu înseamnă a fi scutit de suferinţă sau de persecuţii, ci înseamnă a fi apărat în sens spiritual pentru a putea rămâne în relaţii bune cu Dumnezeu.

3. Ce dovadă avem că Isus Cristos a fost ocrotit de Iehova, şi cu ce rezultat?

³ Isus însuşi a fost ţinta unor persecuţii crude şi a batjocurilor, duşmanii săi reuşind în final să-i cauzeze cea mai înjositoare şi mai dureroasă moarte. Însă asta nu a însemnat că Dumnezeu şi-a încălcat promisiunea de a-l ocroti pe Mesia (Isaia 42:1–6). Învierea lui Isus după trei zile de la moartea sa umilitoare este o dovadă că Iehova i-a auzit strigătul de ajutor, aşa cum îl auzise şi pe al lui David. Ca răspuns, Iehova i-a dat lui Isus tăria de a-şi păstra integritatea (Matei 26:39). Întrucât a fost păzit în acest fel, Isus a dobândit nemurirea în ceruri, iar milioane de oameni care exercită credinţă în răscumpărare au perspectiva de a trăi veşnic.

4. Ce asigurări primesc creştinii unşi şi membrii clasei „alte oi“?

⁴ Putem fi siguri că în prezent Iehova este la fel de dornic şi de capabil să-şi păzească slujitorii cum a fost şi în zilele lui David şi ale lui Isus (Iacov 1:17). Fraţii unşi ai lui Isus care mai sunt în număr relativ mic pe pământ pot avea încredere în următoarea promisiune a lui Iehova: „O moştenire nepieritoare, neîntinată şi care nu se veştejeşte . . . este rezervată în ceruri pentru voi, care sunteţi păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin intermediul credinţei, pentru o salvare gata să fie revelată în ultima perioadă de timp“ (1 Petru 1:4, 5). Membrii clasei „alte oi“, care au speranţă pământească, pot şi ei să aibă încredere în Dumnezeu şi în promisiunea sa făcută prin intermediul psalmistului: „Iubiţi pe DOMNUL, toţi sfinţii Săi! DOMNUL păzeşte pe cei credincioşi“. — Ioan 10:16; Psalmul 31:23.

Păziţi în sens spiritual

5, 6. a) Cum sunt ocrotiţi slujitorii lui Dumnezeu în timpurile moderne? b) În ce relaţii sunt creştinii unşi cu Iehova, şi ce putem spune în acest sens despre cei care au speranţă pământească?

⁵ În timpurile moderne, Iehova a luat măsuri pentru a-şi păzi slujitorii în sens spiritual. Deşi nu îi fereşte de persecuţii sau de problemele şi necazurile inerente vieţii, el le dă cu loialitate ajutorul şi încurajarea de care au nevoie pentru a rămâne în relaţii strânse cu el. Temelia pe care ei clădesc aceste relaţii este credinţa lor în răscumpărarea furnizată cu iubire de Dumnezeu. Unii dintre aceşti creştini fideli au fost unşi cu spiritul lui Dumnezeu pentru a domni cu Cristos în cer. Ei au fost declaraţi drepţi ca fii spirituali ai lui Dumnezeu, în cazul lor aplicându-se următoarele cuvinte: „El ne-a eliberat de sub autoritatea întunericului şi ne-a transferat în regatul Fiului iubirii sale, prin intermediul căruia avem eliberarea noastră prin răscumpărare, iertarea păcatelor noastre“. — Coloseni 1:13, 14.

⁶ Milioane de creştini fideli au primit asigurarea că vor beneficia şi ei de răscumpărarea oferită de Dumnezeu. Iată ce citim: „Fiul omului a venit nu să fie slujit, ci să slujească şi să-şi dea sufletul ca răscumpărare în schimbul multora“ (Marcu 10:45). Aceşti creştini aşteaptă cu nerăbdare să se bucure la momentul potrivit de „glorioasa libertate a copiilor lui Dumnezeu“ (Romani 8:21). Ei preţuiesc prietenia lor cu Iehova şi se străduiesc cu sinceritate să o întărească.

7. Prin ce mijloace îşi păzeşte Iehova poporul în sens spiritual în prezent?

⁷ O modalitate prin care Iehova îşi păzeşte poporul în sens spiritual este aceea că îi asigură un program continuu de instruire. Astfel, slujitorii săi dobândesc o cunoştinţă tot mai exactă a adevărului. De asemenea, Iehova furnizează în permanenţă îndrumare prin Cuvântul său, prin organizaţia sa şi prin spiritul său sfânt. Sub îndrumarea ‘sclavului fidel şi prevăzător’, poporul lui Dumnezeu alcătuieşte o familie internaţională. Clasa sclavului satisface necesităţile spirituale şi, când este cazul, chiar şi necesităţile materiale ale familiei de slujitori ai lui Iehova, indiferent de naţionalitatea sau de poziţia lor socială. — Matei 24:45.

8. În ce sens are Iehova încredere în cei care-i sunt loiali, şi ce le promite el?

⁸ Iehova nu l-a ocrotit pe Isus în sens fizic de atacurile duşmanilor. El nu-i ocroteşte în acest fel nici pe creştinii de azi. Dar asta nu înseamnă nicidecum că Dumnezeu îi dezaprobă. Dimpotrivă, el arată astfel că are încredere că slujitorii săi vor rămâne de partea sa în importanta controversă universală (Iov 1:8–12; Proverbele 27:11). Iehova nu-i va părăsi niciodată pe cei ce-i sunt loiali, deoarece „DOMNUL iubeşte dreptatea şi nu părăseşte pe credincioşii Săi. Ei sunt păstraţi [păziţi, NW] pentru totdeauna“. — Psalmul 37:28.

Păziţi prin bunătate şi adevăr

9, 10. a) Cum îşi ocroteşte Iehova slujitorii prin adevărul său? b) Cum arată Biblia că Iehova îi păzeşte pe cei loiali lui prin bunătatea sa?

⁹ În rugăciunea consemnată în Psalmul 40, David a cerut ca bunătatea şi adevărul lui Dumnezeu să-l păzească. Adevărul lui Iehova şi iubirea sa pentru dreptate cer ca el să-şi prezinte clar normele. Cei care respectă aceste norme sunt în mare măsură păziţi de necazurile, de îngrijorările şi de problemele pe care le au cei ce ignoră normele divine. De exemplu, ne putem feri pe noi înşine şi pe cei dragi de multă suferinţă dacă evităm consumul de droguri, consumul excesiv de alcool, promiscuitatea sexuală şi un stil de viaţă violent. Chiar şi cei ce se abat de la calea adevărului — aşa cum a făcut şi David uneori — au asigurarea că Dumnezeu este în continuare un ‘loc în care se pot ascunde’ dacă se căiesc sincer. Aceştia pot striga plini de bucurie: „Tu mă păzeşti de necaz“ (Psalmul 32:7). Ce dovadă extraordinară de bunătate din partea lui Dumnezeu!

¹⁰ Dumnezeu manifestă bunătate şi când îşi avertizează slujitorii să rămână separaţi de lumea nelegiuită, pe care o va distruge în curând. Iată ce citim în Cuvântul său: „Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea faţă de Tatăl nu este în el; pentru că tot ce este în lume — dorinţa cărnii, dorinţa ochilor şi etalarea ostentativă a mijloacelor de existenţă — nu provine de la Tatăl, ci provine din lume“. Dacă acordăm atenţie acestui avertisment şi acţionăm în consecinţă, putem literalmente să ne ocrotim viaţa pentru eternitate, deoarece textul biblic spune în continuare: „În plus, lumea trece, şi dorinţa ei la fel, dar cine face voinţa lui Dumnezeu rămâne pentru totdeauna“. — 1 Ioan 2:15–17.

Ocrotiţi prin capacitate de gândire, discernământ şi înţelepciune

11, 12. Explicaţi cum ne ocrotesc capacitatea de gândire, discernământul şi înţelepciunea.

¹¹ Adresându-se celor care speră să fie aprobaţi de Dumnezeu, Solomon, fiul lui David, a scris sub inspiraţie divină următoarele: „Capacitatea de gândire va veghea asupra ta şi discernământul te va ocroti“. El a mai îndemnat: „Dobândeşte înţelepciune . . . N-o părăsi, şi ea te va păzi; iubeşte-o, şi te va ocroti“. — Proverbele 2:11, NW; 4:5, 6.

¹² Noi dăm dovadă de capacitate de gândire dacă medităm la ceea ce învăţăm din Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel, cultivăm discernământ ca să ne putem stabili corect priorităţile. Lucrul acesta este esenţial, deoarece majoritatea ştim — poate din proprie experienţă — câte probleme se ivesc când, intenţionat sau neintenţionat, nu ne stabilim cu înţelepciune priorităţile. Lumea lui Satan ne ademeneşte cu bogăţii, faimă şi putere, în timp ce Iehova ne încurajează să ne concentrăm asupra valorilor spirituale, care sunt mai importante. Dacă nu dăm prioritate valorilor spirituale, rezultatul ar putea fi destrămarea familiei, pierderea prietenilor şi înăbuşirea obiectivelor spirituale. Astfel, am putea ajunge în situaţia tristă prezentată de Isus în cuvintele: „La ce îi foloseşte unui om să câştige întreaga lume şi să-şi piardă sufletul?“ (Marcu 8:36). Înţelepciunea ne dictează să urmăm sfatul lui Isus: „Continuaţi deci să căutaţi mai întâi regatul şi dreptatea Sa, şi toate aceste alte lucruri vă vor fi adăugate“. — Matei 6:33.

E periculos să devenim egocentrici

13, 14. Ce înseamnă a fi egocentrici, şi de ce nu e înţelept să devenim egocentrici?

¹³ Omul este prin natura lui preocupat de el însuşi. Însă, când propriile dorinţe şi interese devin cel mai important lucru din viaţă, apar probleme. Prin urmare, pentru a ne ocroti prietenia cu el, Iehova ne porunceşte să nu fim egocentrici. Egocentrismul este „tendinţa de a raporta totul la sine însuşi, de a privi totul prin prisma intereselor şi a sentimentelor personale“ (Micul dicţionar academic). Nu este aceasta atitudinea multor oameni de azi? Demn de remarcat este că, potrivit Bibliei, „în ultimele zile“ ale sistemului rău al lui Satan, „oamenii vor fi iubitori de sine“, adică vor deveni egocentrici. — 2 Timotei 3:1, 2.

¹⁴ Creştinii înţeleg că este o dovadă de înţelepciune să respecte porunca biblică de a manifesta interes faţă de ceilalţi, de a-i iubi ca pe ei înşişi (Luca 10:27; Filipeni 2:4). Oamenii în general ar putea considera că nu e practic să acţioneze aşa. Dar, dacă vrem să avem o căsnicie reuşită, să ne bucurăm de relaţii bune cu membrii familiei şi să avem prieteni adevăraţi, este esenţial să respectăm această poruncă. Prin urmare, un adevărat slujitor al lui Iehova nu va permite niciodată ca interesul firesc faţă de propria persoană să-i domine viaţa în aşa fel încât să nu mai acorde deloc atenţie preocupărilor sau intereselor mai importante. Ne referim aici în primul rând la interesele lui Iehova, Dumnezeul căruia ne închinăm.

15, 16. a) Unde poate duce egocentrismul, şi ce exemplu avem în acest sens? b) Ce face, de fapt, cineva care se grăbeşte să-i judece pe alţii?

¹⁵ Egocentrismul poate face pe cineva să se considere drept şi, prin urmare, să devină intolerant şi arogant. Biblia spune pe bună dreptate: „Eşti fără scuză, o, omule, oricine ai fi, dacă judeci; căci, în lucrul în care îl judeci pe altul, te condamni pe tine însuţi, deoarece tu, care judeci, practici aceleaşi lucruri“ (Romani 2:1; 14:4, 10). Conducătorii religioşi din zilele lui Isus erau atât de convinşi de propria lor dreptate, încât se considerau în măsură să-i condamne pe Isus şi pe continuatorii săi. Astfel, ei s-au erijat în judecători. Fiind orbi la propriile defecte, ei şi-au atras singuri condamnarea.

¹⁶ Iuda, care l-a trădat pe Isus, ajunsese să-i judece pe alţii. În Betania, când Maria, sora lui Lazăr, l-a uns pe Isus cu ulei parfumat, Iuda a protestat cu vehemenţă. Indignat, el a spus: „De ce nu s-a vândut acest ulei parfumat cu trei sute de dinari şi să se dea săracilor?“ Dar relatarea biblică explică în continuare: „A spus însă lucrul acesta nu pentru că se preocupa de săraci, ci pentru că era un hoţ şi avea caseta cu bani şi lua banii care se puneau în ea“ (Ioan 12:1–6). Să nu ajungem niciodată ca Iuda sau ca liderii religioşi, care se grăbeau să-i judece pe alţii, prin asta nefăcând altceva decât să se condamne singuri.

17. Arătaţi de ce este periculos să fim aroganţi sau să devenim exagerat de siguri pe noi înşine.

¹⁷ Din nefericire, unii creştini din secolul I, deşi nu au fost hoţi ca Iuda, au căzut pradă mândriei, devenind aroganţi. Despre ei, Iacov a scris: „Vă mândriţi cu lăudăroşeniile voastre arogante“. Iacov a adăugat: „Orice mândrie de acest fel este rea“ (Iacov 4:16). Dacă ne lăudăm cu ceea ce realizăm sau cu privilegiile în serviciul lui Iehova ne facem singuri rău (Proverbele 14:16). Să ne amintim ce i s-a întâmplat apostolului Petru, care, într-un moment de exagerată încredere în sine, s-a lăudat: „Chiar dacă toţi ceilalţi se vor poticni în legătură cu tine, eu niciodată nu mă voi poticni! . . . Chiar dacă ar trebui să mor cu tine, nicidecum nu te voi renega“. În realitate, nimic din ce avem nu ne îndreptăţeşte să ne lăudăm. Toate lucrurile pe care le avem se datorează bunătăţii iubitoare a lui Iehova. Dacă ţinem bine minte acest lucru nu vom deveni aroganţi. — Matei 26:33–35, 69–75.

18. Cum priveşte Iehova mândria?

¹⁸ Biblia spune: „Mândria merge înaintea distrugerii şi un duh îngâmfat înaintea căderii“. De ce? Iehova răspunde: „Mândria şi îngâmfarea, . . . iată ce urăsc eu“ (Proverbele 8:13; 16:18). Nu e de mirare că Iehova s-a umplut de mânie pentru ‘rodul inimii îngâmfate [a împăratului Asiriei] şi pentru trufia privirilor lui semeţe’ (Isaia 10:12). De aceea, Iehova l-a pedepsit. În curând, lumea lui Satan, inclusiv conducătorii ei plini de sine, vizibili şi invizibili, vor fi şi ei pedepsiţi. Să nu imităm niciodată atitudinea încăpăţânată a duşmanilor lui Iehova!

19. În ce sens sunt slujitorii lui Dumnezeu mândri şi totuşi umili?

¹⁹ Adevăraţii creştini au toate motivele să fie mândri că sunt slujitori ai lui Iehova (Ieremia 9:24). În acelaşi timp, ei au toate motivele să-şi păstreze umilinţa. De ce? Deoarece „toţi au păcătuit şi nu ajung la gloria lui Dumnezeu“ (Romani 3:23). Aşadar, pentru a ne păstra poziţia de slujitori ai lui Iehova, trebuie să avem aceeaşi atitudine ca apostolul Pavel, care a spus că „Isus a venit în lume ca să salveze păcătoşi“, după care a adăugat: „Dintre aceştia eu sunt cel dintâi“. — 1 Timotei 1:15.

20. Cum îşi ocroteşte Iehova slujitorii în prezent, şi cum îi va ocroti în viitor?

²⁰ Întrucât slujitorii lui Dumnezeu pun cu bucurie propriile interese pe plan secundar şi acordă prioritate intereselor divine, putem fi siguri că Iehova va continua să-i păzească în sens spiritual. Putem fi siguri totodată că, atunci când va izbucni marele necaz, Iehova îşi va ocroti slujitorii nu numai în sens spiritual, ci şi în sens fizic. După ce vor intra în lumea nouă a lui Dumnezeu, ei vor putea striga: „Iată, acesta este Dumnezeul nostru, în care aveam încredere că ne va mântui. Acesta este DOMNUL, pe El Îl aşteptam; acum să ne înveselim şi să ne bucurăm de mântuirea Lui!“ — Isaia 25:9.

Vă amintiţi?

• Cum au fost ocrotiţi regele David şi Isus Cristos?

• Cum sunt ocrotiţi slujitorii lui Iehova în prezent?

• De ce nu trebuie să fim egocentrici?

• În ce fel putem fi mândri şi totuşi umili?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 9]

Cum i-a ocrotit Iehova pe David şi pe Isus?

[Legenda fotografiilor de la paginile 10, 11]

În ce fel sunt ocrotiţi slujitorii lui Dumnezeu pe plan spiritual în prezent?

[Legenda fotografiilor de la pagina 12]

Deşi suntem mândri că îi slujim lui Iehova, trebuie să ne păstrăm umilinţa