Salvarea îi aparţine lui Iehova

„Dumnezeul adevărat este pentru noi un Dumnezeu al actelor de salvare.“ — PSALMUL 68:20, NW.

 1, 2. a) De ce putem spune că Iehova este Sursa salvării? b) Cum explicaţi Proverbele 21:31?

IEHOVA este Salvatorul oamenilor care îl iubesc (Isaia 43:11). David, ilustrul rege al Israelului, ştia lucrul acesta din proprie experienţă, motiv pentru care a cântat din toată inima: „Salvarea îi aparţine lui Iehova“ (Psalmul 3:8, NW). Profetul Iona a folosit aceleaşi cuvinte într-o rugăciune fierbinte, rostită în timp ce se afla în pântecele unui peşte uriaş. — Iona 2:9.

² Şi Solomon, fiul lui David, ştia că Iehova este Sursa salvării, deoarece a spus: „Calul este pregătit pentru ziua bătăliei, dar biruinţa este a DOMNULUI [salvarea îi aparţine lui Iehova, NW]“ (Proverbele 21:31). În antichitate, în Orientul Mijlociu boii trăgeau la plug, măgarii cărau poverile, oamenii mergeau călare pe catâri, iar caii erau folosiţi în război. Însă, înainte ca israeliţii să intre în Ţara Promisă, Dumnezeu le-a poruncit ca viitorul lor rege „să n-aibă mulţi cai“ (Deuteronomul 17:16). Caii de război nu le erau necesari deoarece Iehova urma să-şi salveze poporul.

 3. Căror întrebări merită să le acordăm atenţie?

³ Suveranul Domn Iehova este un „Dumnezeu al actelor de salvare“ (Psalmul 68:20, NW). Ce idee încurajatoare! Dar ce „acte de salvare“ a înfăptuit Iehova, şi pe cine a salvat el?

Iehova îi salvează pe cei drepţi

 4. De unde ştim că Iehova îi salvează pe oamenii care se tem de Dumnezeu?

⁴ Toţi cei ce au o conduită dreaptă ca slujitori dedicaţi lui Dumnezeu pot găsi mângâiere în cuvintele apostolului Petru: „Domnul ştie să scape din încercare pe oamenii temători de Dumnezeu şi să păstreze pe cei nedrepţi ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii“. Pentru a demonstra lucrul acesta, Petru a spus că Dumnezeu „n-a cruţat lumea veche, dar a păstrat pe Noe, unul din cei opt, un propovăduitor al dreptăţii, când a adus potopul peste o lume de nelegiuiţi“. — 2 Petru 2:5, 9.

 5. În ce condiţii a slujit Noe ca „predicator al dreptăţii“?

⁵ Imaginaţi-vă că trăiţi pe timpul lui Noe. Pe pământ sunt demoni materializaţi. Urmaşii acestor îngeri neascultători îi tratează cu cruzime pe oameni, iar „pământul este plin de violenţă“ (Geneza 6:1–12). Cu toate acestea, Noe nu poate fi intimidat să renunţe la serviciul adus lui Iehova. Pe drept cuvânt, el este „un predicator al dreptăţii“. El şi familia lui construiesc o arcă fără să se îndoiască nici un moment că răutatea va fi înlăturată în timpul vieţii lor. Prin credinţa sa, Noe a condamnat acea lume (Evrei 11:7). Condiţiile actuale, asemănătoare celor care au existat pe timpul lui Noe, sunt o dovadă că zilele noastre reprezintă ultimele zile ale acestui sistem rău de lucruri (Matei 24:37–39; 2 Timotei 3:1–5). De aceea, la fel ca Noe, vă veţi dovedi şi voi fideli în calitate de predicatori ai dreptăţii, slujind împreună cu poporul lui Dumnezeu în timp ce aşteptaţi salvarea lui Iehova?

 6. Cum demonstrează 2 Petru 2:7, 8 că Iehova îi salvează pe cei drepţi?

⁶ Petru oferă în continuare o altă dovadă că Iehova îi salvează pe cei drepţi. Apostolul spune: „[Dumnezeu] a scăpat pe neprihănitul Lot, care era foarte întristat de purtarea destrăbălată a acestor nelegiuiţi, căci bărbatul acesta neprihănit, care locuia printre ei, îşi chinuia în toate zilele sufletul lui drept, din cauza celor ce vedea şi auzea din faptele lor nelegiuite“ (2 Petru 2:7, 8; Geneza 19:1–29). În aceste zile din urmă, imoralitatea sexuală a devenit un mod de viaţă pentru milioane de oameni. La fel ca Lot, sunteţi şi voi „foarte întristaţi de purtarea destrăbălată“ a atâtor oameni din ziua de azi? Dacă da şi dacă practicaţi dreptatea, vă puteţi număra printre cei care vor fi salvaţi de Iehova atunci când acest sistem rău va lua sfârşit.

Iehova îşi salvează poporul din mâna asupritorilor

 7. Cum demonstrează modul în care a tratat Iehova cu israeliţii aflaţi în Egipt că el îşi eliberează poporul din mâna asupritorilor?

⁷ Atât timp cât va mai dura acest sistem vechi, slujitorii lui Iehova vor fi persecutaţi de duşmanii lor. Dar ei pot fi siguri că Iehova îi va elibera, deoarece în trecut el şi-a salvat poporul asuprit. Să presupunem că v-aţi aflat printre israeliţii din zilele lui Moise, care erau asupriţi de egipteni (Exodul 1:1–14; 6:8). Rând pe rând, Dumnezeu loveşte Egiptul cu câte o plagă (Exodul 8:5—​10:29). Când cea de-a zecea plagă mortală seceră viaţa întâilor-născuţi egipteni, Faraonul le dă voie israeliţilor să plece, dar mai târziu îşi mobilizează forţele armate şi se grăbeşte să-i ajungă din urmă. Însă, la scurt timp după aceea, el şi oamenii lui sunt înghiţiţi de apele Mării Roşii (Exodul 14:23–28). Acum vă alăturaţi lui Moise şi întregului Israel pentru a intona această cântare: „DOMNUL este un războinic viteaz: Numele Lui este DOMNUL. El a aruncat în mare carele lui faraon şi oastea lui; căpitanii lui aleşi au fost înghiţiţi în Marea Roşie. I-au acoperit adâncurile şi s-au coborât în fundul apelor ca o piatră“ (Exodul 15:3–5). O distrugere asemănătoare îi aşteaptă pe toţi asupritorii poporului lui Dumnezeu din aceste ultime zile.

 8, 9. Daţi un exemplu din cartea Judecătorii care demonstrează că Iehova îşi salvează poporul din mâna asupritorilor.

⁸ După ce israeliţii au intrat în Ţara Promisă, justiţia s-a aflat ani de zile în mâinile judecătorilor. Deşi poporul s-a aflat uneori sub jugul asupritorilor străini, Dumnezeu s-a folosit de judecători fideli pentru a-l elibera. Chiar dacă s-ar putea ca şi noi să „gemem din cauza celor ce ne asupresc şi ne copleşesc“, Iehova ne va salva în calitate de slujitori fideli lui (Judecătorii 2:16–18; 3:9, 15). De fapt, cartea biblică Judecătorii ne asigură de lucrul acesta, precum şi de faptul că Dumnezeu va aduce o salvare de proporţii şi mai mari prin intermediul lui Isus Cristos, Judecătorul numit de el.

⁹ Să ne întoarcem în zilele judecătorului Barac. Din cauza închinării lor false, prin care şi-au atras dezaprobarea lui Dumnezeu, israeliţii se află de 20 de ani sub cruda dominaţie a regelui canaanit Iabin. Sisera este comandantul numeroasei armate canaanite. Dar „nu vezi nici scut, nici suliţă la patruzeci de mii în Israel“, deşi poporul numără probabil în jur de patru milioane (Judecătorii 5:6–8). Plini de căinţă, israeliţii îl imploră pe Iehova să-i ajute. Îndrumat de Dumnezeu prin profetesa Debora, Barac adună 10 000 de oameni pe muntele Tabor, iar Iehova îi atrage pe duşmani în valea de la poalele semeţului Tabor. Într-un zgomot asurzitor, armata şi cele 900 de care de război ale lui Sisera traversează câmpia şi albia secată a Chişonului. Însă, din cauza unei ploi torenţiale, un puhoi vijelios umflă râul Chişon. În timp ce, ascunşi de furtună, Barac şi oamenii lui coboară muntele Tabor, ei sunt martori oculari la dezastrul provocat de furia dezlănţuită a lui Iehova. Oamenii lui Barac îi doboară unul câte unul pe canaaniţii îngroziţi, care încearcă să fugă, astfel încât nici unul nu scapă. Ce avertisment pentru asupritorii noştri, care îndrăznesc să lupte împotriva lui Dumnezeu! — Judecătorii 4:3–16; 5:19–22.

10. De ce putem fi siguri că Dumnezeu îi va salva pe slujitorii săi de astăzi de toţi asupritorii lor?

¹⁰ Iehova îi va salva pe slujitorii săi de astăzi care se tem de el din mâna asupritoare a tuturor duşmanilor lor, aşa cum i-a salvat pe israeliţi în vremuri de restrişte (Isaia 43:3; Ieremia 14:8). Dumnezeu l-a eliberat pe David „din mâna tuturor vrăjmaşilor lui“ (2 Samuel 22:1–3). De aceea, chiar dacă suntem persecutaţi deoarece facem parte din poporul lui Iehova, să fim curajoşi, întrucât Regele său mesianic ne va elibera de asuprire. Da, el „va scăpa viaţa săracilor; va răscumpăra sufletele lor din apăsare şi din asuprire“ (Psalmul 72:13, 14). Această răscumpărare este cu siguranţă aproape.

Dumnezeu îi salvează pe cei ce se încred în el

11. Ce exemplu de încredere în Iehova a dat tânărul David?

¹¹ Dacă dorim să vedem salvarea lui Iehova trebuie să ne încredem plini de curaj în el. David s-a încrezut plin de curaj în Dumnezeu când a ieşit să-l înfrunte pe uriaşul Goliat. Încercaţi să vi-l imaginaţi pe acel filistean cât un munte stând înaintea tânărului David, care strigă: „Tu vii împotriva mea cu sabie, cu suliţă şi cu pavăză; iar eu vin împotriva ta în Numele DOMNULUI oştirilor, Dumnezeul oştirii lui Israel, pe care ai sfidat-o. Astăzi DOMNUL te va da în mâinile mele, te voi doborî şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da cadavrele taberei filistenilor păsărilor cerului şi fiarelor pământului. Şi tot pământul va şti că Israel are un Dumnezeu. Şi toată mulţimea aceasta va şti că DOMNUL mântuieşte nu prin sabie, nici prin suliţă; căci lupta este a DOMNULUI“. La scurt timp după aceea, Goliat este omorât, iar filistenii sunt puşi pe fugă. Fără îndoială, Iehova şi-a salvat poporul. — 1 Samuel 17:45–54.

12. De ce ne-ar putea fi de folos să ne amintim de Eleazar, unul dintre vitejii lui David?

¹² Când avem de-a face cu persecutori, trebuie să „prindem curaj“ (NW) şi să ne încredem mai mult în Dumnezeu (Isaia 46:8–13; Proverbele 3:5, 6). Observaţi următorul incident care a avut loc la Pas-Damim. Israelul a fugit dinaintea forţelor filistene. Însă frica nu a pus stăpânire şi pe Eleazar, unul dintre cei trei bărbaţi deosebit de puternici ai lui David. El s-a postat într-un teren cu orz şi i-a doborât singur pe filisteni cu sabia. Astfel, „DOMNUL le-a dat [israeliţilor] o mare biruinţă [salvare, NW]“ (1 Cronici 11:12–14; 2 Samuel 23:9, 10). Nimeni nu aşteaptă de la noi să luptăm singuri împotriva unei forţe militare. Totuşi, uneori ne-am putea afla singuri în faţa atacurilor duşmanilor. Ne vom încrede în Iehova, Dumnezeul actelor de salvare, apelând la el în rugăciune? Vom căuta ajutorul său pentru a nu-i trăda pe colaboratorii noştri în credinţă?

Iehova îi salvează pe oamenii integri

13. De ce era dificil să-i rămâi fidel lui Dumnezeu în regatul celor zece triburi ale lui Israel?

¹³ Pentru a beneficia de salvarea lui Iehova trebuie să-i rămânem fideli cu orice preţ. Poporul din antichitate al lui Dumnezeu a trecut prin felurite încercări. Gândiţi-vă cu ce situaţii v-aţi fi confruntat dacă aţi fi trăit în regatul celor zece triburi ale lui Israel. Din cauza asupririi lui Roboam, cele zece triburi nu l-au mai sprijinit şi au format regatul de nord al lui Israel (2 Cronici 10:16, 17; 11:13, 14). Dintre numeroşii regi care au ocupat tronul regatului de nord al lui Israel, Iehu a fost cel mai bun rege, dar nici măcar el „nu a umblat din toată inima lui în legea DOMNULUI“ (2 Împăraţi 10:30, 31). Cu toate acestea, în regatul celor zece triburi au existat oameni integri (1 Împăraţi 19:18). Ei au exercitat credinţă în Dumnezeu, iar el s-a dovedit a fi alături de ei. În pofida încercărilor la care vă este supusă credinţa, îi rămâneţi fideli lui Iehova?

14. Cum şi-a salvat Iehova poporul în zilele regelui Ezechia, şi ce anume a dus la cucerirea lui Iuda de către babilonieni?

¹⁴ Dispreţul manifestat de mulţi faţă de Legea lui Dumnezeu a dus regatul lui Israel la dezastru. Când asirienii au cucerit acest regat în anul 740 î.e.n., în cele zece triburi au existat fără îndoială persoane care au fugit în Iuda, regatul celor două triburi, unde i s-au putut închina lui Iehova la templul său. Patru dintre cei 19 regi ai lui Iuda din linia lui David — Asa, Iosafat, Ezechia şi Iosia — au dat dovadă de un ataşament remarcabil faţă de Dumnezeu. În zilele lui Ezechia, un om integru, asirienii au venit împotriva lui Iuda cu o armată puternică. Ca răspuns la implorările lui Ezechia, Dumnezeu a folosit un singur înger pentru a omorî 185 000 de asirieni într-o singură noapte, salvându-i astfel pe închinătorii săi (Isaia 37:36–38). Mai târziu, din cauză că poporul nu a mai respectat Legea şi nu a mai ţinut seama de avertismentele date de profeţii lui Dumnezeu, Babilonul a cucerit Iuda şi a distrus în 607 î.e.n. Ierusalimul, capitala ţării, precum şi templul de aici.

15. De ce evreii exilaţi în Babilon au trebuit să persevereze, şi cum i-a salvat în cele din urmă Iehova?

¹⁵ Pe parcursul celor aproape 70 de ani de întristare, cât a durat captivitatea în Babilon, exilaţii evrei au trebuit să persevereze pentru a-i rămâne fideli lui Dumnezeu (Psalmul 137:1–6). Un om care a dat dovadă de o integritate remarcabilă a fost profetul Daniel (Daniel 1:1–7; 9:1–3). Imaginaţi-vă cât de bucuros a fost el când decretul dat de regele persan Cirus a intrat în vigoare în 537 î.e.n., decret prin care li s-a permis evreilor să se întoarcă în Iuda pentru a reconstrui templul (Ezra 1:1–4)! Daniel şi alţi evrei perseveraseră ani de zile, dar ei au văzut în cele din urmă înfrângerea Babilonului şi eliberarea poporului lui Iehova. Lucrul acesta ar trebui să ne ajute şi pe noi să perseverăm în timp ce aşteptăm distrugerea „Babilonului celui Mare“, imperiul mondial al religiei false. — Apocalipsa 18:1–5.

Iehova îşi salvează întotdeauna poporul

16. Cum şi-a salvat Dumnezeu poporul pe timpul reginei Estera?

¹⁶ Iehova îşi salvează întotdeauna poporul când este fidel numelui său (1 Samuel 12:22; Isaia 43:10–12). Să ne întoarcem în secolul al V-lea î.e.n., pe timpul reginei Estera. Regele Ahaşveroş (Xerxes I) l-a numit prim-ministru pe Haman. Înfuriindu-se pe evreul Mardoheu din cauza refuzului acestuia de a se pleca înaintea lui, Haman pune la cale omorârea lui şi a tuturor evreilor din Imperiul Persan. El îi prezintă pe evrei ca fiind persoane care încalcă legea, adaugă un stimulent economic şi i se dă voie să folosească inelul cu sigiliu al regelui pentru a pune pecetea pe un act prin care se decretează exterminarea lor. Estera îi dezvăluie în mod curajos regelui originea sa evreiască şi dă în vileag planul criminal al lui Haman. La puţin timp după aceea, Haman este spânzurat chiar de stâlpul pe care îl pregătise pentru executarea lui Mardoheu. Mardoheu este numit prim-ministru şi este împuternicit să le dea voie evreilor să se apere. Aceştia obţin o mare victorie asupra duşmanilor lor (Estera 3:1—9:19). Acest eveniment ar trebui să ne întărească încrederea că Iehova va înfăptui acte de salvare în favoarea slujitorilor săi ascultători din zilele noastre.

17. Ce rol a avut ascultarea la salvarea creştinilor evrei din secolul I care au trăit în Iudeea?

¹⁷ Un alt motiv pentru care Dumnezeu îşi salvează slujitorii este acela că ei ascultă de el şi de Fiul său. Puneţi-vă în locul discipolilor evrei ai lui Isus din secolul I. Iată ce le spune el: „Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape. Atunci cei din Iudeea să fugă la munţi“ (Luca 21:20–22). Anii trec şi vă întrebaţi când se vor împlini aceste cuvinte. Apoi, în 66 e.n. are loc o revoltă a evreilor. Forţele militare romane aflate sub conducerea lui Cestius Gallus împresoară Ierusalimul şi înaintează până la zidurile templului. Pe neaşteptate, romanii se retrag fără vreun motiv evident. Ce vor face creştinii evrei? În lucrarea Istoria eclesiastică (Cartea III, capitolul V, 3), de Eusebiu, se spune că creştinii au fugit din Ierusalim şi din Iudeea. Ei au fost salvaţi deoarece au ascultat de avertismentul profetic dat de Isus. Sunteţi şi voi la fel de prompţi în ce priveşte faptul de a vă conforma îndrumării scripturale date prin „administratorul fidel“ (NW) numit peste toate „bunurile“ (NW) lui Isus? — Luca 12:42–44.

Salvaţi pentru viaţa veşnică

18, 19. a) Ce salvare a făcut posibilă moartea lui Isus, şi pentru cine? b) Ce era hotărât să facă apostolul Pavel?

¹⁸ Deoarece au ţinut seama de avertismentul lui Isus, creştinii evrei din Iudeea şi-au salvat viaţa. Însă moartea lui Isus a făcut posibilă salvarea în vederea vieţii eterne pentru „toţi oamenii“ (1 Timotei 4:10). Oamenii au avut nevoie de răscumpărare după ce Adam a păcătuit, pierzându-şi astfel viaţa şi vânzând rasa umană în sclavia păcatului şi a morţii (Romani 5:12–19). Jertfele de animale oferite sub Legea mozaică acopereau păcatul doar în mod simbolic (Evrei 10:1–4). Întrucât Isus nu a avut un tată uman, iar spiritul sfânt al lui Dumnezeu „a umbrit-o“ în mod clar pe Maria de când a rămas însărcinată şi până la naşterea lui Isus, el s-a născut fără să moştenească păcatul sau imperfecţiunea (Luca 1:35; Ioan 1:29; 1 Petru 1:18, 19). Când Isus a murit fidel, ca om perfect, el şi-a oferit propria viaţă perfectă pentru răscumpărarea şi eliberarea omenirii (Evrei 2:14, 15). Astfel, Cristos „S-a dat pe Sine Însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi“ (1 Timotei 2:5, 6). Nu toţi vor beneficia de această măsură luată în vederea salvării, dar Dumnezeu aprobă aplicarea foloaselor ei la cei ce acceptă răscumpărarea cu credinţă.

¹⁹ Prezentându-i lui Dumnezeu în cer valoarea jertfei sale de răscumpărare, Cristos i-a răscumpărat pe urmaşii lui Adam (Evrei 9:24). Isus a câştigat astfel o Mireasă, alcătuită din 144 000 de continuatori unşi înviaţi la viaţă cerească (Efeseni 5:25–27; Apocalipsa 14:3, 4; 21:9). De asemenea, el a devenit „Părintele veşniciei“ pentru cei ce acceptă jertfa sa şi primesc viaţă veşnică pe pământ (Isaia 9:6, 7; 1 Ioan 2:1, 2). Ce măsură iubitoare este aceasta! Aprecierea pe care o avea Pavel pentru aceasta reiese din a doua sa scrisoare inspirată adresată creştinilor din Corint, aşa cum vom vedea în articolul următor. De fapt, Pavel era hotărât să nu permită nici unui lucru să-l împiedice să-i ajute pe oameni să beneficieze de măsura minunată luată de Iehova în vederea salvării pentru viaţa veşnică.

Cum aţi răspunde?

◻ Ce dovadă scripturală avem că Dumnezeu îi salvează pe slujitorii săi drepţi?

◻ De unde ştim că Iehova îi salvează pe cei ce se încred în el şi îi rămân fideli?

◻ Ce măsură a luat Iehova în vederea salvării pentru viaţa veşnică?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 12]

David a avut încredere în Iehova, „Dumnezeul actelor de salvare“. Aveţi şi voi încredere în El?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Iehova îşi salvează întotdeauna poporul, aşa cum a dovedit el lucrul acesta pe timpul reginei Estera