Săraci, şi totuşi bogaţi — Cum este posibil?

Cu secole în urmă, un înţelept s-a rugat să nu ajungă sărac. De ce a cerut el lucrul acesta? Deoarece i-a fost teamă ca nu cumva sărăcia să-l îndemne la atitudini şi la fapte care i-ar fi putut pune în pericol relaţia cu Dumnezeu. Lucrul acesta reiese din cuvintele lui: „Dă-mi în fiecare zi pâinea care-mi trebuie. Ca nu cumva . . . să mă lepăd de Tine şi să zic: «Cine este DOMNUL?»“ — PROVERBELE 30:8, 9.

ÎNSEAMNĂ aceasta că nu este posibil ca o persoană săracă să-i slujească cu fidelitate lui Dumnezeu? Nici vorbă! Pe parcursul istoriei, nenumăraţi slujitori ai lui Iehova Dumnezeu i-au rămas integri în pofida greutăţilor cauzate de sărăcie. La rândul său, Iehova îi iubeşte pe cei ce se încred în el şi se îngrijeşte de ei.

Persoane fidele din vechime

Şi apostolul Pavel a trecut prin lipsuri (2 Corinteni 6:3, 4). De asemenea, el a prezentat un ‘nor mare’ de martori fideli precreştini, dintre care unii „au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi în piei de capră, lipsiţi de toate . . ., rătăcind prin deşerturi, prin munţi, prin peşteri şi prin crăpăturile pământului“. — Evrei 11:37, 38; 12:1.

Unul dintre ei a fost profetul Ilie. În timpul unei secete care a durat trei ani şi jumătate, Iehova i-a asigurat hrană cu regularitate. La început, Dumnezeu i-a trimis profetului pâine şi carne prin nişte corbi (1 Împăraţi 17:2–6). Mai târziu, Iehova a înmulţit în mod miraculos proviziile de făină şi ulei din care o văduvă l-a hrănit pe Ilie (1 Împăraţi 17:8–16). Mâncarea era foarte simplă, însă i-a ţinut în viaţă pe profet, pe femeie şi pe fiul acesteia.

De asemenea, Iehova l-a susţinut pe profetul Ieremia pe parcursul unor perioade economice dificile. Ieremia a supravieţuit asediului babilonian al Ierusalimului, când oamenii au fost nevoiţi să ‘mănânce pâine cu cântarul şi cu nelinişte’ (Ezechiel 4:16). În cele din urmă, foametea din oraş a ajuns să fie atât de cumplită, încât unele femei şi-au mâncat propriii copii (Plângerile 2:20). Chiar dacă Ieremia era în închisoare ca urmare a predicării sale neînfricate, Iehova a avut grijă ca în fiecare zi să i se dea câte „o pâine . . ., până s-a sfârşit toată pâinea din cetate“. — Ieremia 37:21.

Astfel Ieremia, la fel ca Ilie, a avut puţină mâncare. Scripturile nu ne spun ce anume sau cât de des a mâncat Ieremia după ce s-a terminat pâinea din Ierusalim. Ştim totuşi că Iehova l-a susţinut şi că Ieremia a supravieţuit acelei foamete cumplite.

Astăzi există sărăcie în toate părţile pământului. Potrivit Naţiunilor Unite, cea mai mare sărăcie afectează Africa. Iată ce se spunea într-un comunicat de presă al Naţiunilor Unite dat publicităţii în 1996: „Cel puţin jumătate din populaţia Africii este săracă“. În pofida agravării situaţiei economice, un număr tot mai mare de africani aplică în viaţă principiile biblice şi îi slujesc cu fidelitate lui Dumnezeu, încrezători că el îi va susţine. Să analizăm câteva exemple dintr-o parte agitată a lumii.

Să urmărim cinstea

Michaela, care locuieşte în Nigeria, este fermier şi are de întreţinut şase copii. „Este greu să fii cinstit când nu ai bani să te îngrijeşti de familia ta“, spune el. „Însă, când sunt tentat să nu fiu cinstit, îmi amintesc de Efeseni 4:28, unde se spune: «Cine fură să nu mai fure, ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun». Astfel, dacă sunt tentat, mă întreb: «Am muncit pentru banii ăştia?»“

„De exemplu, adaugă Michael, într-o zi, în timp ce mergeam pe jos, am văzut o geantă căzând în urma unei motociclete. Nu am putut să-l opresc pe motociclist, de aceea am ridicat geanta şi am văzut că era plină cu bani! Cu ajutorul actului de identitate din geantă l-am găsit pe proprietar şi i-am înapoiat-o.“

Lupta împotriva deprimării

Un bărbat din nordul Africii a făcut următoarea remarcă: „Când eşti sărac este ca şi când te-ai afla într-o groapă adâncă, din care poţi vedea lumina zilei şi oameni liberi mergând în jurul ei, fără să ai însă putere să strigi după ajutor sau să ceri să ţi se aducă o scară ca să ieşi afară“. Nu-i de mirare că sărăcia este însoţită adesea de sentimente de deprimare şi frustrare! Chiar şi slujitorii lui Dumnezeu pot vedea bogăţiile altora şi să înceapă să creadă că nu merită să duci o viaţă integră (compară cu Psalmul 73:2–13). Cum se poate face faţă acestor sentimente?

Peter, care locuieşte în vestul Africii, s-a pensionat după 19 ani de serviciu în cadrul guvernului. Acum el se întreţine în cea mai mare parte dintr-o pensioară. „Când trec prin perioade de descurajare, spune Peter, îmi amintesc de ceea ce am citit în Biblie şi în publicaţiile Societăţii Watch Tower. Acest sistem vechi e pe sfârşite, iar noi aşteptăm un sistem mai bun.

De asemenea, mă gândesc la 1 Petru 5:9, unde se spune: «Împotriviţi-vă lui [Satan] tari în credinţă, ştiind că şi fraţii voştri, în lume, trec prin aceleaşi suferinţe ca voi». Prin urmare, nu sunt singurul care are probleme materiale. Faptul că îmi aduc aminte de aceste lucruri mă ajută să alung gândurile deprimante.

În plus, adaugă Peter, atunci când a fost pe pământ, Isus a înfăptuit multe miracole, cu toate acestea el n-a îmbogăţit pe nimeni cu lucruri materiale. De ce să mă aştept ca el să mă facă bogat pe mine?“

Puterea rugăciunii

O altă modalitate de a lupta împotriva unei gândiri negative este faptul de a ne apropia de Iehova Dumnezeu în rugăciune. În 1960, când Mary a devenit Martoră a lui Iehova, familia ei a renegat-o. Necăsătorită, iar acum în vârstă de peste 50 de ani, ea este firavă şi are puţine lucruri materiale. Cu toate acestea, ea este zeloasă în ministerul creştin.

Mary spune: „Când mă simt descurajată, mă apropii de Iehova în rugăciune. Ştiu că nimeni nu mă poate ajuta mai mult decât el. Am învăţat că, atunci când te încrezi în Iehova, el te ajută. Întotdeauna îmi amintesc cuvintele regelui David, consemnate în Psalmul 37:25: «Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel drept părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea».

Mă simt încurajată şi de experienţele surorilor şi fraţilor spirituali mai în vârstă, care sunt relatate în Turnul de veghere. Iehova Dumnezeu i-a ajutat, de aceea sunt convinsă că el va continua să mă ajute şi pe mine. El îmi binecuvântează meseria modestă de vânzătoare de fufu [tapiocă] şi pot să-mi asigur necesităţile zilnice. Uneori, când rămân aproape fără nici un ban şi mă întreb ce voi face, Iehova trimite pe cineva care îmi dă un cadou, spunându-mi: «Soră, ia, te rog, aceasta». Iehova nu m-a dezamăgit niciodată“.

Valoarea studiului biblic

Martorii lui Iehova apreciază studierea Cuvântului lui Dumnezeu, Biblia, iar persoanele sărace din mijlocul lor nu fac excepţie. John, în vârstă de 60 de ani, slujeşte ca pionier (predicator cu timp integral) şi ca slujitor ministerial într-o congregaţie. El locuieşte într-o clădire dărăpănată cu două etaje, unde mai locuiesc alte 13 familii. Camera lui este o porţiune din culoarul de la parter, care are ca pereţi despărţitori nişte bucăţi de placaj. Înăuntru sunt două scaune vechi şi o masă înţesată cu auxiliare pentru studierea Bibliei. El doarme pe o rogojină de paie.

John câştiga în jur de un dolar pe zi vânzând pâine, dar când importul de grâu a fost interzis, a pierdut acest mijloc de trai. El spune: „Uneori viaţa mi se pare foarte dificilă, dar fac în continuare pionierat. Iehova este cel care mă susţine. Fac orice muncă găsesc şi nu mă bazez pe nimeni ca să mă ajute sau ca să-mi dea de mâncare, deşi fraţii din congregaţie sunt foarte săritori. Ei mă ajută să găsesc de lucru, iar uneori îmi oferă bani în dar.

Îmi fac timp să citesc Biblia şi publicaţiile Societăţii Watch Tower. Studiez în primele ore ale dimineţii, când este linişte în toată casa, şi citesc noaptea târziu, ori de câte ori avem curent electric. Ştiu că trebuie să nu rămân în urmă cu studiul personal“.

Să ne instruim copiii pentru viaţa veşnică

Daniel este văduv şi are şase copii. În 1985 şi-a pierdut locul de muncă unde lucrase 25 de ani, dar a găsit de lucru ca magazioner. „Din punct de vedere economic, viaţa este grea pentru familia mea“, spune el. „Acum putem mânca numai o dată pe zi. Odată nu am mâncat nimic trei zile. Am băut numai apă, ca să supravieţuim.“

Daniel slujeşte ca bătrân de congregaţie. „Niciodată nu lipsesc de la întrunirile creştine şi mă menţin ocupat cu responsabilităţile teocratice“, spune el. „Ori de câte ori este câte ceva de făcut la Sala Regatului, fac tot posibilul să fiu prezent. Iar când situaţia devine dificilă, îmi amintesc de cuvintele pe care i le-a adresat Pavel lui Isus, cuvinte consemnate în Ioan 6:68: «Doamne . . . la cine să ne ducem?» Dacă încetez să-i mai slujesc lui Iehova, unde m-aş putea duce? Şi cuvintele lui Pavel pe care le găsim în Romani 8:35–39 îmi umplu inima de fermitate, deoarece arată că nimic nu ne va despărţi de iubirea lui Dumnezeu şi a lui Cristos. Acest sentiment l-am întipărit şi în copiii mei. Tot timpul le spun că nu trebuie să-l părăsim niciodată pe Iehova.“ Zelul lui Daniel, la care se adaugă un studiu biblic familial ţinut cu regularitate, are o influenţă pozitivă asupra copiilor săi.

Un spirit de dăruire

Am putea crede că cei care sunt extrem de săraci nu ar avea cum să contribuie financiar la promovarea intereselor Regatului. Dar nu aşa stau lucrurile (compară cu Luca 21:1–4). Nişte Martori din Ghana, a căror ocupaţie de bază este cultivarea pământului, delimitează o parte din terenul lor care va fi folosită pentru promovarea intereselor Regatului lui Dumnezeu. Toţi banii câştigaţi pe produsele agricole recoltate de pe această porţiune de teren sunt folosiţi în acest scop, din care face parte oferirea contribuţiilor la Sala Regatului a Martorilor lui Iehova din localitate.

Joan, care locuieşte în Africa Centrală, este pionieră. Pentru a avea grijă de soţul ei, care este paralizat, precum şi de alte patru persoane, ea vinde pâine. Când congregaţia din care face parte Joan a avut nevoie de bănci pentru Sala Regatului, familia ei a hotărât să doneze toţi banii pe care-i avea în casă. Rămăseseră fără nici un ban, însă, a doua zi, cineva şi-a plătit în mod surprinzător o datorie foarte veche, dându-le banii pe care nu mai sperau să-i primească vreodată!

Joan este veselă şi nu-şi face probleme în mod nejustificat din cauza banilor. „Îi explic situaţia mea în rugăciune lui Iehova, iar apoi ies în ministerul de teren. Suntem conştienţi că nu sunt prea multe speranţe de mai bine în acest sistem de lucruri. Ştim însă că Iehova se va îngriji de necesităţile noastre.“

Să ne dovedim hărnicia

Martorii lui Iehova se identifică prin iubirea pe care o au unul faţă de celălalt (Ioan 13:35). Cei care au bani îşi ajută colaboratorii creştini aflaţi în nevoie. Deseori ei le oferă în dar bani, iar uneori îi ajută oferindu-le un loc de muncă.

Mark, care locuieşte în Congo, are lepră. Degetele de la mâini şi de la picioare i s-au deformat. Ca să se deplaseze, are nevoie de cârje. Când a luat hotărârea să-i slujească lui Iehova, Mark a început să facă mari schimbări în viaţă. În loc să cerşească mâncare, aşa cum făcea înainte, a început să-şi cultive singur. Pe lângă aceasta, el face cărămizi pentru locuinţe, pe care le vinde.

În pofida infirmităţii sale fizice, Mark a continuat să lucreze cu hărnicie. În cele din urmă şi-a cumpărat o bucată de pământ pe care a construit o căsuţă modestă. În prezent, Mark slujeşte ca bătrân de congregaţie şi este bine văzut în orăşelul în care locuieşte. Acum el ajută alte persoane nevoiaşe.

Bineînţeles, în multe locuri este efectiv imposibil să găseşti ceva de lucru. Un bătrân creştin care slujeşte la o filială a Societăţii Watch Tower din Africa Centrală a scris: „Mulţi fraţi de aici nu au de lucru. Unii încearcă să îşi creeze singuri un loc de muncă, dar este dificil. Mulţi s-au gândit că, de vreme ce oricum vor avea de suferit, vor face sacrificii materiale ca miniştri pionieri. Procedând astfel, mulţi au ajuns la concluzia că au mai multe binecuvântări decât dacă ar avea un serviciu prost plătit sau neplătit“.

Iehova îşi susţine poporul

Isus Cristos a spus despre el însuşi: „Vulpile au vizuini şi păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde-şi odihni capul“ (Luca 9:58). Tot la fel, apostolul Pavel a scris: „Până în clipa aceasta suferim de foame şi de sete, suntem goi, chinuiţi, fără locuinţă stabilă“. — 1 Corinteni 4:11.

Atât Isus, cât şi Pavel au ales să ducă o viaţă cu mijloace materiale limitate, pentru a-şi putea efectua într-un mod mai deplin ministerul. Mulţi creştini de astăzi sunt săraci deoarece n-au de ales. Cu toate acestea, ei aplică în viaţă principiile biblice şi caută să-i slujească cu zel lui Dumnezeu. Aceştia ştiu că Iehova îi iubeşte mult, deoarece ei au verificat adevărul asigurării date de Isus: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate aceste lucruri [materiale] vi se vor da pe deasupra“ (Matei 6:25–33). În plus, aceşti slujitori săraci ai lui Dumnezeu au dovezi că „binecuvântarea DOMNULUI îmbogăţeşte“. — Proverbele 10:22.

[Notă de subsol]

[Chenarul de la pagina 6]

Cine sunt „împlinitori ai Cuvântului“?

POTRIVIT unui sondaj Gallup, realizat în 1994, 96 la sută dintre americani „cred în Dumnezeu sau într-un spirit universal“. De asemenea, „în Statele Unite există cele mai multe biserici raportat la numărul de locuitori“, a informat U.S.News & World Report. În ciuda acestei aparenţe religioase, iată ce spune George Gallup jr, statistician cu experienţă: „Realitatea dureroasă este că majoritatea americanilor nu ştiu în ce cred şi de ce“.

Statisticile arată şi că există o prăpastie adâncă între convingerile religioase ale multor oameni şi acţiunile lor. De exemplu, „sociologii remarcă faptul că regiunile din ţară cu cea mai înaltă rată a criminalităţii sunt şi zone în care există cele mai puternice convingeri şi practici religioase“, afirmă scriitorul Jeffery Sheler.

Acest lucru nu ar trebui să ne surprindă. De ce? Deoarece, chiar în secolul I, apostolul Pavel i-a avertizat pe creştini să se ferească de cei care „declară în mod public că îl cunosc pe Dumnezeu, dar [care] îl reneagă prin lucrările lor“ (Tit 1:16, NW). În plus, încă din secolul I, Pavel i-a spus tânărului Timotei că în „ultimele zile“ oamenii ‘vor avea o formă de devoţiune sfântă, dar se vor dovedi falşi faţă de puterea ei’. — 2 Timotei 3:1–5, NW.

Cu toate acestea, adevăraţii creştini fac tot ce le stă în putinţă pentru a urma porunca lui Isus Cristos de a ‘se duce . . . şi face discipoli dintre oamenii tuturor naţiunilor’ (Matei 28:19, NW). În felul acesta, ei devin „împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători“. — Iacov 1:22.

[Legenda fotografiei de la pagina 7]

Studierea Bibliei este preţuită de oameni din toată lumea