Potrivit Bibliei

Este corectă sau este greşită sărbătorirea carnavalului?

„PUR şi simplu nu i te poţi împotrivi“, mărturiseşte Michael. „Muzica te smulge de pe scaun, picioarele îţi umblă singure, sângele ţi se urcă la cap, cu alte cuvinte . . . te-ai molipsit de febra carnavalului!“ Şi aşa şi este. În fiecare an, carnavalul accelerează bătăile inimii a milioane de persoane de pe întregul pământ, însă nici o ţară din lume nu este cuprinsă de această febră ca Brazilia, ţara în care locuieşte Michael. Pe parcursul săptămânii care precede ziua numită „Miercurea cenuşii“, Brazilia îşi pune straie de sărbătoare, uită cu desăvârşire de ceasuri şi de calendare şi se cufundă într-un spectacol care face să vibreze întreaga ţară: de la pădurea amazoniană până la plajele din Rio de Janeiro. Acum e vremea cântecului, a sambei şi a uitării.

„Acesta este unul dintre motivele pentru care este atât de îndrăgit“, explică Michael, care ani de zile a participat cu ardoare la carnaval. „Carnavalul le oferă oamenilor ocazia să uite de sărăcie.“ Şi în special milioanele de săraci — care trăiesc fără apă suficientă, fără electricitate, fără un loc de muncă şi fără vreo speranţă — au, într-adevăr, ce să uite. Pentru ei carnavalul este un fel de aspirină: poate că nu le rezolvă problemele, dar cel puţin le alină durerea. În plus, gândiţi-vă la imaginea carnavalului sărbătorit de unii membri ai clerului romano-catolic. De exemplu, un episcop a afirmat despre carnaval că este „foarte util pentru echilibrul psihic al oamenilor“. Este uşor deci de înţeles motivul pentru care mulţi consideră carnavalul o distracţie utilă şi aprobată. Însă cum consideră Biblia sărbătorirea carnavalului?

Petrecere sau orgie?

Cuvântul lui Dumnezeu spune că „râsul . . . îşi are timpul lui, şi jucatul timpul lui“ (Eclesiastul 3:4). Întrucât cuvântul ebraic pentru „râs“ poate fi tradus şi prin „sărbătoare“, este clar că, dacă însuşi Creatorul nostru este de acord cu lucrul acesta, înseamnă că nu este nimic greşit în faptul de a ne bucura de momente sănătoase de destindere. (Vezi 1 Samuel 18:6, 7.) De fapt, Cuvântul lui Dumnezeu ne îndeamnă să fim bucuroşi şi să ne veselim (Eclesiastul 3:22; 9:7). Aşadar, Biblia aprobă petrecerea care se desfăşoară într-un mod potrivit.

Însă Biblia nu aprobă toate petrecerile. Apostolul Pavel spune că orgia, sau petrecerea dezmăţată, face parte dintre „lucrările cărnii“, iar cei care o practică „nu vor moşteni regatul lui Dumnezeu“ (Galateni 5:19–21, NW). Pavel i-a sfătuit deci pe creştini să ‘umble decent, nu în orgii’ (Romani 13:13, NW). Aşadar problema care se pune este următoarea: În ce categorie intră carnavalul? Este el o simplă petrecere sau este o orgie necuviincioasă? Pentru a răspunde, să explicăm mai întâi cum consideră Biblia o orgie.

Cuvântul „orgie“, sau kómos în greacă, apare de trei ori în Scripturile greceşti creştine, întotdeauna într-un sens negativ (Romani 13:13, NW; Galateni 5:21, NW; 1 Petru 4:3, NW). Nici nu este de mirare lucrul acesta, întrucât kómos provine de la josnicele sărbători atât de cunoscute în secolul întâi de creştinii de limbă greacă. Care sunt acestea?

Istoricul Will Durant ne răspunde: „Un grup de persoane purtând falusul sacru [simbolul organului sexual masculin] şi intonând ditirambi [cântece] lui Dionysos . . . au constituit, în terminologia greacă, un komos, sau o orgie“. Dionysos, zeul vinului în mitologia greacă, a fost adoptat mai târziu de romani, care i-au schimbat numele în Bacchus. Totuşi, legătura cu kómos a supravieţuit schimbării numelui. Dr. James Macknight, un erudit biblist, scrie următoarele: ‘Cuvântul kómois [o formă de plural a lui kómos] derivă din Comus, numele zeului petrecerii şi al orgiei. Aceste orgii aveau loc în cinstea lui Bacchus, care a fost numit din acest motiv Comastés’. Într-adevăr, sărbătorile ţinute în cinstea lui Dionysos şi a lui Bacchus au fost însăşi întruchiparea orgiei. Ce se făcea la aceste sărbători?

„Portretul“ unei orgii

Potrivit spuselor lui Durant, în timpul sărbătorilor greceşti ţinute în onoarea lui Dionysos, mulţimile de participanţi „beau fără măsură şi . . . îl considerau prost pe cel care nu îşi pierdea minţile. Participanţii mărşăluiau într-o procesiune sălbatică, . . . iar când beau şi dansau cădeau într-o frenezie care depăşea orice limite“. În mod asemănător, sărbătorile romane ţinute în cinstea lui Bacchus (numite Bacchanalia) constituiau un prilej de a se servi băuturi, de a se interpreta cântece şi muzică obscene şi de a se comite „fapte extrem de ruşinoase“, scrie Macknight. Aşadar, mulţimile frenetice, băuturile în exces, dansul şi muzica degradante, precum şi relaţiile sexuale imorale constituiau elementele de bază ale orgiilor greco-romane.

Se regăsesc aceste elemente în carnavalurile din prezent? Iată cum a fost descris în presă carnavalul: „Mulţimi extrem de gălăgioase“; „Patru zile şi patru nopţi de beţii şi petreceri“; „Mahmureala de la carnaval îi ţine pe unii petrecăreţi câteva zile“; „În comparaţie cu sunetele aproape asurzitoare care se aud din apropiere, spectacolele date de grupurile «heavy metal» . . . par tăcute“; „Azi orice carnaval fără homosexuali este ca un steak au poivre (cotlet piperat) fără piper“; „Carnavalul a devenit sinonim cu nudismul complet“. Dansurile de carnaval prezintă „scene de masturbare . . . şi diferite forme ale relaţiilor sex[uale]“.

Într-adevăr, asemănările dintre carnavalurile din prezent şi amintitele sărbători din trecut sunt atât de evidente, încât un participant la orgiile ţinute în cinstea lui Bacchus nu ar lăsa să-i scape nimic dacă s-ar trezi în mijlocul unei petreceri de carnaval moderne. Şi lucrul acesta nu ar trebui să ne surprindă, declară Cláudio Petraglia, producător de la televiziunea braziliană, deoarece — spune el — carnavalul de azi „provine din sărbătorile ţinute în cinstea lui Dionysos şi a lui Bacchus, acestea constituind adevărata origine a carnavalului“. În lucrarea The New Encyclopædia Britannica se arată că celebrarea carnavalului poate fi asociată cu Saturnalia, sărbătoarea păgână a Romei antice. Aşadar, deşi aparţine unei ere diferite, carnavalul face parte din aceeaşi familie cu predecesoarele sale. Numele acestei familii? Orgia.

Ce efect ar trebui să aibă asupra creştinilor de azi cunoaşterea acestui lucru? Acelaşi efect pe care l-a avut asupra primilor creştini care au trăit în provinciile din Asia Mică, provincii aflate sub influenţă greacă. Înainte să devină creştini, ei obişnuiau să umble „în fapte de conduită libertină, în vicii, în exces de vin, în orgii [kómois], în beţii şi în idolatrii nepermise“ (1 Petru 1:1; 4:3, 4, NW). Însă, după ce au înţeles că Dumnezeu consideră că orgiile sunt ‘fapte ale întunericului’, ei au încetat să mai participe la astfel de celebrări asemănătoare carnavalului. — Romani 13:12–14.

Michael, menţionat la început, a procedat la fel. El explică motivul: „Pe măsură ce am dobândit mai multe cunoştinţe din Biblie, am văzut că celebrarea carnavalului şi principiile Bibliei sunt ca apa şi uleiul: pur şi simplu nu se amestecă“. În 1979, Michael a luat o decizie: a pus capăt sărbătoririi carnavalurilor pentru totdeauna. Tu ce vei face?

[Legenda fotografiei de la pagina 14]

Amforă grecească precreştină înfăţişându-l pe Dionysos (figura din stânga)

[Provenienţa]

Cu amabilitatea British Museum