„Acum sunteţi poporul lui Dumnezeu”

1, 2. a) Ce schimbare a făcut Iehova la Penticosta din 33 e.n.? b) Cine au devenit membri ai noului popor al lui Iehova? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

PENTICOSTA din 33 e.n. a fost un moment de cotitură în istoria poporului lui Iehova de pe pământ. În acea zi, Iehova a făcut o schimbare radicală. Prin intermediul spiritului sfânt, el a adus în existenţă o nouă naţiune: Israelul spiritual, sau „Israelul lui Dumnezeu” (Gal. 6:16). Începând de atunci, poporul lui Dumnezeu nu mai avea să fie identificat după circumcizia în carne a membrilor săi de sex bărbătesc, ca în cazul urmaşilor lui Avraam. Despre membrii acestei noi naţiuni, Pavel a scris: „Circumcizia [lor] este aceea a inimii, prin spirit” (Rom. 2:29).

² Primii membri ai noii naţiuni au fost apostolii şi peste o sută de alţi discipoli ai lui Cristos care se adunaseră într-o cameră de sus din Ierusalim (Fap. 1:12-15). Spiritul sfânt a fost turnat peste ei şi, astfel, au devenit fii ai lui Dumnezeu (Rom. 8:15, 16; 2 Cor. 1:21). Aceasta a dovedit că Iehova acceptase jertfa lui Cristos şi că înlocuise legământul Legii cu noul legământ (Luca 22:20). (Citeşte Evrei 9:15.) Aceşti discipoli unşi cu spirit au devenit membri ai noii naţiuni a lui Iehova, sau noul său popor. Spiritul sfânt le-a dat capacitatea să predice în limbile vorbite de iudeii şi de prozeliţii care veniseră la Ierusalim de pe tot cuprinsul Imperiului Roman pentru a celebra Sărbătoarea Săptămânilor, sau Penticosta. Astfel, aceşti oameni au auzit şi au înţeles „lucrurile măreţe ale lui Dumnezeu” (Fap. 2:1-11).

3-5. a) Ce le-a spus Petru iudeilor în ziua Penticostei? b) Cum a crescut noua naţiune a lui Iehova în primii ani de existenţă?

³ Iehova l-a folosit pe apostolul Petru ca să-i invite pe iudei şi pe prozeliţi să devină membri ai acestei noi naţiuni, congregaţia creştină. În ziua Penticostei, Petru le-a spus plin de curaj iudeilor că trebuiau să-l accepte pe Isus, omul pe care ei ‘îl ţintuiseră pe stâlp’, deoarece „Dumnezeu l-a făcut Domn şi Cristos”. Când ei l-au întrebat ce trebuiau să facă, Petru le-a zis: „Căiţi-vă şi fiecare dintre voi să fie botezat în numele lui Isus Cristos pentru iertarea păcatelor voastre şi veţi primi darul spiritului sfânt” (Fap. 2:22, 23, 36-38). În ziua aceea, aproximativ 3 000 de oameni au fost adăugaţi la noua naţiune a Israelului spiritual (Fap. 2:41). După aceea, apostolii au continuat să predice plini de zel şi tot mai mulţi oameni au acceptat adevărul (Fap. 6:7). Noua naţiune creştea.

⁴ Mai târziu, discipolii lui Isus au început să le predice şi samaritenilor. Ca urmare, mulţi dintre ei au acceptat adevărul şi au fost botezaţi de evanghelizatorul Filip. Însă ei n-au primit imediat spiritul sfânt. Corpul de guvernare din Ierusalim i-a trimis la aceşti samariteni pe apostolii Petru şi Ioan, care „şi-au pus mâinile peste ei şi aceştia au început să primească spirit sfânt” (Fap. 8:5, 6, 14-17). Astfel, şi ei au devenit membri unşi ai Israelului spiritual.

⁵ În 36 e.n., Dumnezeu l-a folosit din nou pe apostolul Petru pentru a invita un alt grup să se alăture noii naţiuni a Israelului spiritual. Acest lucru s-a întâmplat când el le-a predicat centurionului roman Corneliu, precum şi rudelor şi prietenilor acestuia (Fap. 10:22, 24, 34, 35). Relatarea biblică spune: „În timp ce Petru vorbea încă . . . , spiritul sfânt a coborât peste toţi [acei oameni din naţiuni] ce ascultau cuvântul. Cei fideli care veniseră cu Petru şi care erau dintre cei circumcişi au rămas uimiţi, pentru că darul spiritului sfânt fusese turnat şi peste oamenii naţiunilor” (Fap. 10:44, 45). Astfel, începând de atunci, din noua naţiune a Israelului spiritual au început să facă parte şi oameni necircumcişi din naţiuni.

6, 7. Ce au făcut membrii noii naţiuni în calitate de ‘popor pentru numele lui Iehova’?

⁶ La o întrunire a corpului de guvernare ţinută în 49 e.n., discipolul Iacov a spus: „Simeon [Petru] a istorisit amănunţit cum, pentru prima oară, Dumnezeu şi-a îndreptat atenţia spre naţiuni ca să scoată din ele un popor pentru numele său” (Fap. 15:14). Din acest nou popor care purta numele lui Iehova aveau să facă parte atât iudei, cât şi oameni din naţiuni (Rom. 11:25, 26a). Mai târziu, Petru a scris: „Odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu”. El a arătat care avea să fie misiunea lor spunând: „Voi sunteţi «un neam ales, o preoţie regală, o naţiune sfântă, un popor care să fie o proprietate specială, ca să anunţaţi pretutindeni virtuţile» celui care v-a chemat din întuneric la lumina sa minunată” (1 Pet. 2:9, 10). Ei trebuiau să-l laude pe Cel pe care-l reprezentau şi să-i glorifice numele. Da, ei trebuiau să fie martori curajoşi pentru Iehova, Suveranul Universului.

⁷ La fel ca naţiunea Israel din vechime, membrii Israelului spiritual erau cei pe care Iehova îi considera „poporul pe care l-am întocmit pentru mine, ca să istorisească faptele mele demne de laudă” (Is. 43:21). Primii creştini au proclamat cu îndrăzneală că Iehova este singurul Dumnezeu adevărat şi că toţi ceilalţi dumnezei sunt falşi (1 Tes. 1:9). Ei au depus mărturie despre Iehova şi despre Isus „în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până în cea mai îndepărtată parte a pământului” (Fap. 1:8; Col. 1:23).

 8. Ce avertisment a dat apostolul Pavel poporului lui Dumnezeu din secolul I?

⁸ În secolul I, un membru curajos al poporului lui Iehova a fost apostolul Pavel. El a apărat cu îndrăzneală suveranitatea lui Iehova în faţa unor filozofi păgâni. Pavel a spus că Iehova este „Dumnezeul care a făcut lumea şi toate lucrurile din ea, El, care este Domnul cerului şi al pământului” (Fap. 17:18, 23-25). De asemenea, Pavel i-a avertizat pe membrii poporului lui Dumnezeu: „Ştiu că după plecarea mea vor intra printre voi lupi asupritori, care nu vor trata turma cu tandreţe, şi că se vor ridica bărbaţi chiar dintre voi care vor vorbi lucruri denaturate ca să-i tragă pe discipoli după ei” (Fap. 20:29, 30). Această apostazie s-a manifestat în mod clar spre sfârşitul secolului I (1 Ioan 2:18, 19).

 9. Ce s-a întâmplat cu poporul lui Dumnezeu după moartea apostolilor?

⁹ După moartea apostolilor, apostazia a înflorit şi a dat naştere bisericilor creştinătăţii. Departe de a se dovedi ‘un popor pentru numele lui Iehova’, creştinii apostaţi chiar au scos numele divin din multe traduceri ale Bibliei. Ei au adoptat ritualuri păgâne şi l-au dezonorat pe Dumnezeu prin dogmele lor nebiblice, prin aşa-zisele lor războaie sfinte şi prin conduita lor imorală. Astfel, timp de secole, Iehova n-a mai avut pe pământ un grup organizat, care să fie „un popor pentru numele său”, ci doar câţiva închinători fideli.

10, 11. a) Ce a prezis Isus în parabola sa despre grâu şi neghină? b) Cum s-au împlinit cuvintele lui Isus după 1914 şi care a fost rezultatul?

¹⁰ În parabola sa despre grâu şi neghină, Isus a prezis întunericul spiritual pe care avea să-l producă apostazia. El a spus că, „în timp ce oamenii dormeau”, Diavolul avea să semene neghină în ogorul în care Fiul omului semănase grâu. Grâul şi neghina aveau să crească împreună până la „încheierea sistemului”. Isus a explicat că grâul, sau „sămânţa bună”, îi reprezintă pe „fiii regatului” şi că „neghina” sunt „fiii celui rău”. În timpul sfârşitului, Fiul omului avea să-i trimită pe îngerii săi pentru a separa grâul simbolic de neghină. Apoi, îngerii aveau să-i strângă pe fiii Regatului (Mat. 13:24-30, 36-43). Cum s-a întâmplat aceasta? Şi cum a făcut posibil acest lucru ca Iehova să aibă din nou un popor pe pământ?

¹¹ „Încheierea sistemului” a început în 1914. În timpul războiului care a izbucnit în acel an, creştinii unşi, sau „fiii regatului”, care numărau doar câteva mii, erau încă în captivitatea Babilonului cel Mare. În 1919, Iehova Dumnezeu i-a eliberat, făcând o deosebire clară între ei şi „neghină”, sau creştinii falşi. El i-a strâns pe „fiii regatului” într-un popor organizat, aşa cum profeţise Isaia: „Va fi adusă în existenţă o ţară în durerile naşterii într-o singură zi? Se va naşte o naţiune dintr-o dată? Căci Sionul abia a avut durerile naşterii, că şi-a şi născut fiii” (Is. 66:8). Sionul, adică organizaţia lui Iehova formată din fiinţe spirituale, i-a adus în existenţă pe fiii săi unşi cu spirit şi i-a organizat într-o naţiune.

12. Cum arată creştinii unşi din prezent că sunt ‘un popor pentru numele lui Iehova’?

¹² La fel ca primii creştini, „fiii regatului” din prezent sunt martori ai lui Iehova. (Citeşte Isaia 43:1, 10, 11.) Ei se disting prin conduita lor creştină şi prin predicarea ‘veştii bune despre regat ca mărturie pentru toate naţiunile’ (Mat. 24:14; Filip. 2:15). În felul acesta, ei ‘i-au adus pe mulţi la dreptate’, adică au ajutat milioane de oameni să cultive o prietenie strânsă cu Iehova. (Citeşte Daniel 12:3.)

13, 14. Ce trebuie să facă cei care nu sunt israeliţi spirituali pentru ca Iehova să le accepte închinarea şi cum a profeţit Biblia acest lucru?

¹³ Aşa cum am văzut în articolul precedent, în Israelul antic, Iehova accepta ca străinii să i se închine dacă se alăturau poporului său (1 Regi 8:41-43). Şi în prezent, cei care nu sunt israeliţi spirituali trebuie să se alăture poporului lui Iehova, sau ‘fiilor Regatului’, Martorii unşi ai lui Iehova.

¹⁴ Doi profeţi din vechime au prezis că, în timpul sfârşitului, mulţi oameni aveau să i se închine lui Iehova alături de poporul său. Isaia a profeţit: „Multe popoare se vor duce şi vor spune: «Veniţi, să ne suim la muntele lui Iehova, la casa Dumnezeului lui Iacob, şi el ne va învăţa căile sale, iar noi vom umbla pe cărările sale». Căci din Sion va ieşi legea şi din Ierusalim cuvântul lui Iehova” (Is. 2:2, 3). De asemenea, profetul Zaharia a prezis că „multe popoare şi naţiuni puternice vor veni să-l caute pe Iehova al armatelor la Ierusalim şi să îmbuneze faţa lui Iehova”. El i-a descris ca fiind „zece oameni din toate limbile naţiunilor”, care, în sens simbolic, aveau să apuce poala hainei Israelului spiritual şi să zică: „Vrem să mergem cu voi, căci am auzit că Dumnezeu este cu voi” (Zah. 8:20-23).

15. În ce sens „alte oi” ‘merg cu’ israeliţii spirituali?

¹⁵ Cei care fac parte din „alte oi” ‘merg cu’ israeliţii spirituali în sensul că participă la lucrarea de predicare a veştii bune despre Regat (Marcu 13:10). Ei devin o parte a poporului lui Dumnezeu. Împreună cu cei unşi, ei alcătuiesc „o singură turmă”, sub conducerea ‘păstorului celui bun’, Cristos Isus. (Citeşte Ioan 10:14-16.)

16. Ce acţiune a lui Iehova va duce la declanşarea Armaghedonului, partea finală a ‘necazului celui mare’?

¹⁶ După distrugerea Babilonului cel Mare, va avea loc un atac fără precedent împotriva poporului lui Iehova. Pentru a supravieţui acestui atac, vom avea nevoie de ocrotirea lui Iehova. Întrucât acest atac va declanşa Armaghedonul, sau partea finală a ‘necazului celui mare’, Iehova însuşi va pregăti cadrul şi va alege momentul pentru această confruntare decisivă (Mat. 24:21; Ezec. 38:2-4). Atunci, Gog va ataca un „popor adunat din naţiuni”, adică poporul lui Iehova (Ezec. 38:10-12). Acel atac va fi semnalul pentru executarea judecăţilor lui Iehova împotriva lui Gog şi a hoardelor lui. Iehova Dumnezeu îşi va preamări suveranitatea şi îşi va sfinţi numele. El spune: „Mă voi face cunoscut sub ochii multor naţiuni; şi vor şti cu siguranţă că eu sunt Iehova” (Ezec. 38:18-23).

17, 18. a) Ce instrucţiuni vor primi slujitorii lui Iehova când vor fi atacaţi de Gog? b) Ce trebuie să facem dacă vrem să fim ocrotiţi de Iehova?

¹⁷ Când Gog îşi va începe atacul, Iehova îi va spune poporului său: „Du-te, poporul meu, intră în încăperile tale unde vei fi în siguranţă şi închide uşile după tine! Ascunde-te doar o clipă până va trece mânia!” (Is. 26:20). În acel moment crucial, Iehova Dumnezeu ne va da instrucţiuni în vederea salvării. Este posibil ca „încăperile” menţionate în Isaia să aibă legătură cu congregaţiile noastre.

¹⁸ De aceea, dacă vrem să fim ocrotiţi în timpul necazului celui mare, trebuie să recunoaştem că Iehova are un popor pe pământ, organizat în congregaţii. Trebuie să luăm poziţie de partea acestui popor şi să rămânem aproape de congregaţia din care facem parte. Aşadar, la fel ca psalmistul, să spunem din toată inima: „Salvarea este a lui Iehova. Binecuvântarea ta este peste poporul tău”! (Ps. 3:8)