Capitolul 27

Regatul lui Dumnezeu s-a născut!

Viziunea 7 — Revelaţia 12:1-17

Subiectul: Femeia cerească naşte, Mihael se luptă cu Satan şi îl aruncă pe pământ

Perioada împlinirii: De la întronarea lui Cristos Isus, în 1914, până la necazul cel mare

 1. Cum ne va ajuta înţelegerea semnelor din capitolele 12 până la 14 ale cărţii Revelaţia?

SECRETUL sacru al lui Dumnezeu a fost dezvăluit (Revelaţia 10:7)! Regatul lui Iehova, condus de Mesia, este acum o realitate! Regatul guvernează! Naşterea lui anunţă distrugere pentru Satan şi sămânţa sa şi o victorie măreaţă pentru Sămânţa organizaţiei cereşti a lui Dumnezeu. Însă sunetul de trompetă al celui de-al şaptelea înger nu s-a sfârşit. Mai sunt încă multe de aflat despre cel de-al treilea vai (Revelaţia 11:14). Semnele descrise în capitolele 12 până la 14 ale cărţii Revelaţia ne vor ajuta să înţelegem mai clar tot ceea ce implică acest vai, precum şi împlinirea secretului sacru al lui Dumnezeu.

 2. a) Ce semn mare vede Ioan? b) Când a fost dezvăluită semnificaţia marelui semn?

² Ioan vede acum un semn mare, de interes deosebit pentru poporul lui Dumnezeu. Semnul deschide o viziune profetică emoţionantă, a cărei semnificaţie a fost explicată pentru prima oară în numărul din 1 martie 1925 al revistei Turnul de veghe, în articolul intitulat „Naşterea naţiunii“, şi apoi în cartea Eliberare, publicată în anul 1926. Această străfulgerare de lumină privind înţelegerea adevărului biblic a fost o piatră de hotar în progresul lucrării lui Iehova. Să-l lăsăm pe Ioan să ne descrie această dramă profetică. El începe astfel: „Şi în cer s-a văzut un semn mare: o femeie înveşmântată cu soarele, având luna sub picioare şi o coroană de douăsprezece stele pe cap. Ea era însărcinată şi striga în dureri şi în chinurile naşterii“. — Revelaţia 12:1, 2.

 3. Cine este femeia din cer?

³ Pentru prima oară, Ioan vede o femeie în cer. Bineînţeles, este o femeie simbolică (Revelaţia 1:1). Dar ce simbolizează ea? În profeţiile inspirate, femeile reprezintă uneori organizaţii „căsătorite“ cu mari personalităţi. În Scripturile ebraice, naţiunea Israel este descrisă ca soţie a lui Iehova Dumnezeu (Ieremia 3:14). În Scripturile greceşti, congregaţia creştinilor unşi este descrisă drept mireasa lui Cristos (Revelaţia 21:9-14). Femeia pe care o vede Ioan este şi ea căsătorită, fiind gata să nască. Cine este soţul ei? Despre copilul ei se spune ulterior că este „luat la Dumnezeu şi la tronul său“ (Revelaţia 12:5). Întrucât Iehova revendică paternitatea acestui copil, femeia pe care o vede Ioan trebuie să fie soţia simbolică a lui Iehova.

 4. Cine sunt fiii soţiei simbolice a lui Dumnezeu, şi cum o numeşte apostolul Pavel pe femeia văzută de Ioan?

⁴ Cu aproximativ opt secole înainte de viziunea lui Ioan, Iehova i se adresase acestei soţii simbolice astfel: „Toţi fiii tăi vor fi învăţaţi de Iehova“ (Isaia 54:5, 13). Isus a citat din această profeţie şi a arătat că aceşti fii erau continuatorii săi fideli, care aveau să formeze congregaţia creştinilor unşi (Ioan 6:44, 45). Astfel, membrii acestei congregaţii, numiţi fii ai lui Dumnezeu, sunt şi copiii soţiei sale simbolice (Romani 8:14). Apostolul Pavel aduce un detaliu spunând: „Ierusalimul de sus este liber şi el este mama noastră“ (Galateni 4:26). ‘Femeia’ văzută de Ioan este, aşadar, „Ierusalimul de sus“.

 5. Ce este în realitate Ierusalimul de sus, dat fiind că soţia simbolică a lui Iehova are o coroană cu 12 stele?

⁵ Dar ce este, mai exact, Ierusalimul de sus? Întrucât Pavel spune că este „de sus“, iar Ioan vede femeia în cer, înţelegem în mod clar că nu este vorba despre un oraş pământesc; nu este nici „Noul Ierusalim“, deoarece această organizaţie este mireasa lui Cristos, nu soţia lui Iehova (Revelaţia 21:2). Să remarcăm însă că femeia are o coroană cu 12 stele. Cifra 12 indică ceva complet în cadrul unei organizaţii.a Prin urmare, cele 12 stele par să indice că femeia este o organizaţie în cer, asemănătoare Ierusalimului antic de pe pământ. Ierusalimul de sus este organizaţia universală a lui Iehova alcătuită din creaturi spirituale, care are rol de soţie, slujindu-i şi aducând pe lume urmaşi.

 6. a) Ce indică faptul că femeia văzută de Ioan este înveşmântată cu soarele, are luna sub picioare şi o coroană de stele pe cap? b) Ce simbolizează durerile naşterii femeii însărcinate?

⁶ Ioan vede că femeia este înveşmântată cu soarele şi că are luna sub picioare. Dacă adăugăm acestei descrieri şi detaliul despre coroana de stele, înţelegem că femeia este înconjurată de lumini cereşti. Favoarea lui Dumnezeu străluceşte asupra ei zi şi noapte. Ce simbol potrivit pentru măreaţa organizaţie cerească a lui Iehova! În plus, ea este însărcinată, în durerile naşterii. Faptul că strigă după ajutor divin arată că i-a sosit timpul să nască. În Biblie, durerile naşterii simbolizează adesea eforturile uriaşe necesare pentru a realiza ceva important (compară cu Psalmul 90:2; Proverbele 25:23; Isaia 66:7, 8). Fără îndoială că organizaţia cerească a lui Iehova a avut astfel de dureri când s-a pregătit pentru o naştere de importanţă istorică.

Un balaur mare de culoarea focului

 7. Ce alt semn vede Ioan în cer?

⁷ Ce vede Ioan în continuare? „Şi în cer s-a văzut un alt semn şi iată: un balaur mare de culoarea focului, cu şapte capete şi zece coarne şi cu şapte diademe pe capetele lui. Coada lui trăgea o treime din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ. Şi balaurul stătea înaintea femeii care se pregătea să nască, pentru ca, atunci când va naşte, să-i devoreze copilul.“ — Revelaţia 12:3, 4.

 8. a) Cine este marele balaur de culoarea focului? b) Ce indică faptul că balaurul are şapte capete, zece coarne şi câte o diademă pe fiecare cap?

⁸ Acest balaur este Satan, „şarpele cel vechi“ (Revelaţia 12:9; Geneza 3:15). El este un devorator feroce, un balaur cu şapte capete, care îşi înghite prada. Ce înfăţişare ciudată are! Cele şapte capete şi cele zece coarne arată că el este făuritorul fiarei politice care va fi descrisă în capitolul 13 din cartea Revelaţia. Această fiară are şi ea şapte capete şi zece coarne. Dat fiind că Satan are câte o diademă pe fiecare cap (în total, şapte diademe), putem fi siguri că puterile mondiale reprezentate de acea fiară se află sub stăpânirea sa (Ioan 16:11). Cele zece coarne sunt un simbol potrivit al faptului că el şi-a exercitat în mod deplin puterea asupra acestei lumi.

 9. Ce indică faptul că balaurul trage cu coada lui pe pământ „o treime din stelele cerului“?

⁹ Balaurul exercită autoritate şi în domeniul spiritual. Cu coada, el ‘trage o treime din stelele cerului’. Stelele reprezintă uneori îngeri (Iov 38:7). Expresia „o treime“ ar putea evidenţia faptul că un număr foarte mare de îngeri au fost înşelaţi de Satan. Odată ajunşi sub stăpânirea lui, ei nu au mai avut cum să scape. Nu s-au mai putut întoarce în organizaţia sfântă a lui Dumnezeu. Ei au devenit demoni, pe care Satan, regele sau conducătorul lor, i-a tras după el (Matei 12:24). În plus, Satan i-a aruncat pe pământ. Fără îndoială că aici se face referire la zilele lui Noe de dinainte de potop, când Satan i-a convins pe fiii neascultători ai lui Dumnezeu să coboare pe pământ şi să trăiască cu fiicele oamenilor. Drept pedeapsă, Dumnezeu i-a aruncat pe aceşti ‘îngeri care au păcătuit’ în Tartar, care semnifică o stare de înjosire, asemănătoare stării celor aflaţi în închisoare. — Geneza 6:4; 2 Petru 2:4; Iuda 6.

10. Ce organizaţii aflate în opoziţie se disting, şi de ce caută balaurul să devoreze copilul pe care femeia îl va naşte?

¹⁰ Prin urmare, se disting două organizaţii aflate în opoziţie: organizaţia cerească a lui Iehova, reprezentată de femeia din cer, şi organizaţia demonică a lui Satan, care contestă suveranitatea lui Dumnezeu. Importanta controversă privitoare la suveranitate trebuie rezolvată. Dar cum? Satan, care încă îi trage pe demoni după el, seamănă cu un animal de pradă lacom, care stă la pândă. El aşteaptă ca femeia să nască. Vrea să-i devoreze copilul, deoarece ştie că acesta este o ameninţare serioasă pentru el şi pentru lumea peste care domneşte. — Ioan 14:30.

Un fiu, un copil de sex bărbătesc

11. Cum descrie Ioan naşterea copilului, şi de ce îl numeşte ‘un fiu, un copil de sex bărbătesc’?

¹¹ Timpul fixat pentru ca naţiunile să guverneze singure, fără intervenţia lui Dumnezeu, s-a încheiat în 1914 (Luca 21:24). În acel moment, femeia naşte un copil: „Ea a dat naştere unui fiu, un copil de sex bărbătesc, care va păstori toate naţiunile cu un toiag de fier. Copilul ei a fost luat la Dumnezeu şi la tronul său. Femeia a fugit în pustiu, unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute şaizeci de zile“ (Revelaţia 12:5, 6). Copilul este ‘un fiu, un copil de sex bărbătesc’. De ce foloseşte Ioan doi termeni? Ca să arate că acest copil are calităţile şi puterea necesare pentru a guverna peste naţiuni. În plus, se subliniază că această naştere constituie un eveniment important şi fericit. Ea joacă un rol esenţial în împlinirea secretului sacru al lui Dumnezeu. De fapt, acest copil de sex bărbătesc „va păstori toate naţiunile cu un toiag de fier“!

12. a) Ce a promis Iehova în mod profetic cu privire la Isus în cartea Psalmilor? b) Ce reprezintă naşterea acelui fiu care „va păstori toate naţiunile cu un toiag de fier“?

¹² Nu vă este oare cunoscută această expresie? Într-adevăr, Iehova profeţise cu privire la Isus: „Le vei zdrobi cu un sceptru de fier, le vei sfărâma ca pe vasul unui olar“ (Psalmul 2:9). Tot despre el a fost profeţit: „Iehova va trimite din Sion toiagul puterii tale, spunând: «Du-te să stăpâneşti în mijlocul duşmanilor tăi»“ (Psalmul 110:2). Prin urmare, naşterea văzută de Ioan are strânsă legătură cu Isus Cristos. Însă nu este vorba de naşterea lui Isus dintr-o fecioară, eveniment care a avut loc înainte de secolul I e.n., nici de învierea lui la viaţă spirituală din anul 33 e.n. Nu este vorba nici de transmigraţie. Dimpotrivă, ea este naşterea Regatului lui Dumnezeu, care a avut loc în 1914, când Isus, aflat în cer de aproape douăzeci de secole, a fost întronat. — Revelaţia 12:10.

13. Ce indică faptul că acest copil de sex bărbătesc este „luat la Dumnezeu şi la tronul său“?

¹³ Iehova nu i-ar fi permis niciodată lui Satan să-i devoreze soţia sau fiul nou-născut! Imediat ce se naşte, copilul de sex bărbătesc este „luat la Dumnezeu şi la tronul său“. Astfel, el ajunge sub ocrotirea deplină a lui Iehova, care va avea cea mai mare grijă de acest Regat nou-născut, mijlocul prin care îşi sfinţeşte sfântul nume. Între timp, femeia fuge într-un loc pe care Dumnezeu i l-a pregătit în pustiu. Alte amănunte vom primi ulterior. Ce putem spune însă despre Satan? Urmează un eveniment de importanţă istorică în urma căruia Satan nu va mai putea fi niciodată o ameninţare pentru Regatul din cer. Despre ce eveniment este vorba?

Război în cer!

14. a) Potrivit cuvintelor lui Ioan, în urma cărui eveniment Satan nu va mai fi niciodată o ameninţare pentru Regat? b) Unde mai pot acţiona Satan şi demonii săi?

¹⁴ Ioan spune: „Şi în cer a izbucnit un război: Mihael şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul, iar balaurul şi îngerii lui au luptat şi ei, dar acesta n-a biruit, nici nu s-a mai găsit loc pentru ei în cer. Astfel, balaurul cel mare, şarpele cel vechi, cel numit Diavol şi Satan, care induce în eroare întregul pământ locuit, a fost aruncat jos. A fost aruncat pe pământ, iar îngerii lui au fost aruncaţi împreună cu el“ (Revelaţia 12:7-9). Astfel, printr-un eveniment impresionant ce împlineşte secretul sacru al lui Dumnezeu, Satan este aruncat din cer, iar demonii săi sunt aruncaţi pe pământ împreună cu el. Cel care a indus în eroare întregul pământ locuit, mergând până acolo încât a devenit dumnezeul lui, nu mai poate acţiona acum decât în vecinătatea acestei planete, unde a început răzvrătirea sa. — 2 Corinteni 4:3, 4.

15, 16. a) Cine este Mihael, şi de unde ştim acest lucru? b) De ce este potrivit ca Mihael să îl arunce pe Satan din cer?

¹⁵ Cine obţine această măreaţă victorie în numele lui Iehova? Potrivit Bibliei, Mihael şi îngerii lui! Dar cine este Mihael? Numele „Mihael“ înseamnă „Cine este ca Dumnezeu?“ Prin urmare, Mihael trebuie să fie cineva preocupat de justificarea suveranităţii lui Iehova, cineva care demonstrează că nimeni nu poate fi comparat cu El. În versetul 9 din cartea Iuda, el este numit „arhanghelul Mihael“. Demn de remarcat, titlul „arhanghel“ este utilizat în Biblie numai cu referire la o singură persoană: Isus Cristos.b Pavel spune despre el: „Însuşi Domnul va coborî din cer cu un strigăt poruncitor, cu glas de arhanghel şi cu trompeta lui Dumnezeu“ (1 Tesaloniceni 4:16). Titlul „arhanghel“ înseamnă „căpetenie a îngerilor“. Prin urmare, nu ne surprinde că în Revelaţia apare expresia „Mihael şi îngerii lui“. Când Biblia vorbeşte despre îngeri supuşi unui slujitor drept al lui Dumnezeu, ea se referă la Isus. Astfel, Pavel menţionează „revelarea Domnului Isus din cer cu îngerii săi puternici“. — 2 Tesaloniceni 1:7; vezi şi Matei 24:30, 31; 25:31.

¹⁶ Aceste versete, precum şi altele ne conduc inevitabil la concluzia că Mihael nu este nimeni altul decât Domnul Isus Cristos în poziţia sa cerească. Acum, în ziua Domnului, el nu îi mai spune lui Satan doar: „Iehova să te mustre!“ Întrucât este un timp de judecată, Isus, fiind acum Mihael, îi aruncă din cer pe Satan şi pe demonii lui (Iuda 9; Revelaţia 1:10). Este foarte potrivit ca el să facă acest lucru, deoarece este Regele nou-întronat. Isus este şi Sămânţa, promisă încă din Eden, care, în cele din urmă, îi va zdrobi capul Şarpelui, ştergându-l din existenţă pentru totdeauna (Geneza 3:15). Aruncându-l pe Satan din cer, Isus a făcut un pas înainte spre această zdrobire definitivă.

„Bucuraţi-vă, ceruri!“

17, 18. a) Ce spune Ioan că s-a întâmplat în cer după ce Satan a fost aruncat? b) Al cui ar putea fi glasul puternic pe care îl aude Ioan?

¹⁷ Ioan descrie bucuria din ceruri după uluitoarea cădere a lui Satan: „Şi am auzit un glas puternic în cer care zicea: «Acum au venit salvarea, puterea, regatul Dumnezeului nostru şi autoritatea Cristosului său, pentru că acuzatorul fraţilor noştri, care îi acuza zi şi noapte înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos! Şi ei l-au învins datorită sângelui Mielului şi datorită cuvântului mărturiei lor şi nu şi-au iubit sufletul nici chiar în faţa morţii. De aceea, bucuraţi-vă, ceruri şi voi, care locuiţi în ele!»“ — Revelaţia 12:10-12a.

¹⁸ Al cui este glasul puternic pe care îl aude Ioan? Biblia nu ne spune. Însă în Revelaţia 11:17 se vorbeşte despre un strigăt asemănător care venea de la cei 24 de bătrâni înviaţi, aşezaţi în poziţiile lor cereşti, de unde îi pot reprezenta pe cei 144 000 de sfinţi (Revelaţia 11:18). Şi, întrucât slujitorii unşi ai lui Dumnezeu care se află încă pe pământ şi care sunt persecutaţi sunt numiţi aici ‘fraţii noştri’, această declaraţie s-ar putea să provină din aceeaşi sursă. Fără îndoială, slujitorii unşi fideli înviaţi pot striga într-un glas, întrucât învierea lor a avut loc la scurt timp după aruncarea din cer a lui Satan şi a hoardelor lui de demoni.

19. a) Odată cu împlinirea secretului sacru al lui Dumnezeu, ce poate face Isus? b) Ce înţelegem din faptul că Satan este numit „acuzatorul fraţilor noştri“?

¹⁹ Împlinirea secretului sacru al lui Dumnezeu înseamnă pentru Isus preluarea autorităţii în Regatul lui Iehova. Astfel se deschide calea pentru realizarea măreţului scop al lui Dumnezeu de a elibera omenirea fidelă. Isus le aduce salvarea nu numai discipolilor săi temători de Dumnezeu care sunt acum pe pământ, ci şi nenumăratelor milioane de morţi care se află în memoria lui Dumnezeu (Luca 21:27, 28). Faptul că Satan este numit „acuzatorul fraţilor noştri“ arată că, deşi acuzaţiile sale împotriva lui Iov s-au dovedit false, el a continuat să pună la îndoială integritatea slujitorilor de pe pământ ai lui Dumnezeu. Se pare că el a repetat de multe ori acuzaţia că omul va da tot ce are în schimbul sufletului său. Dar s-a înşelat amarnic! — Iov 1:9-11; 2:4, 5.

20. Cum l-au învins creştinii fideli pe Satan?

²⁰ Creştinii unşi, care sunt consideraţi drepţi „datorită sângelui Mielului“, depun mărturie despre Dumnezeu şi despre Isus Cristos în pofida persecuţiilor. De peste 120 de ani, clasa Ioan a îndreptat atenţia spre problemele importante care au legătură cu încheierea ‘timpurilor neamurilor’ în 1914 (Luca 21:24, Cornilescu, 1996). Iar marea mulţime îi slujeşte acum cu loialitate lui Iehova alături de clasa Ioan. Niciunuia dintre ei ‘nu îi este frică de cei care ucid corpul, dar nu pot ucide sufletul’, fapt evident în experienţele Martorilor lui Iehova din timpurile noastre. Prin cuvinte şi conduită creştină excelentă, ei l-au învins pe Satan, demonstrând că este un mincinos (Matei 10:28; Proverbele 27:11; Revelaţia 7:9). Cât de fericiţi trebuie să fie creştinii unşi când, la învierea lor în cer, Satan nu mai este acolo ca să-i acuze pe fraţii lor! Într-adevăr, este timpul ca întreaga armată de îngeri să se bucure la auzul glasului: „Bucuraţi-vă, ceruri şi voi, care locuiţi în ele!“

Un alt vai, dar dintr-o sursă rivală

21. Cum a adus Satan un vai asupra pământului şi a mării?

²¹ Iritat din cauza celui de-al treilea vai, Satan este acum hotărât să facă omenirea să sufere aducând asupra ei propriul lui vai: „Dar vai de voi, pământ şi mare, pentru că Diavolul a coborât la voi cuprins de o mânie mare, ştiind că nu mai are decât puţin timp!“ (Revelaţia 12:12b). Aruncarea lui Satan din cer constituie cu adevărat un vai pentru pământul fizic, care este distrus de oamenii egoişti aflaţi sub stăpânirea lui (Deuteronomul 32:5). Mai mult, politica lui Satan, „stăpâneşte sau distruge“, aduce un vai şi asupra pământul simbolic, adică asupra structurii societăţii umane, precum şi asupra mării simbolice, adică asupra omenirii agitate. În timpul celor două războaie mondiale, mânia lui Satan s-a reflectat în mânia naţiunilor supuse lui, iar izbucniri de furie demonică similare se văd şi în prezent, dar nu pentru mult timp (Marcu 13:7, 8). Oricât de îngrozitoare pot fi şiretlicurile Diavolului, ele nu se pot compara cu efectul devastator pe care îl va avea asupra organizaţiei vizibile a lui Satan cel de-al treilea vai adus de Regatul lui Dumnezeu!

22, 23. a) Potrivit cuvintelor lui Ioan, ce se întâmplă după ce balaurul a fost aruncat pe pământ? b) Cum o persecută balaurul pe „femeia care a dat naştere copilului de sex bărbătesc“?

²² De la tragica aruncare a lui Satan, fraţii lui Cristos care sunt încă pe pământ au fost ţinta mâniei lui aprinse. Ioan spune în continuare: „Când a văzut balaurul că a fost aruncat pe pământ, a persecutat-o pe femeia care a dat naştere copilului de sex bărbătesc. Dar femeii i-au fost date cele două aripi ale unei acvile mari, ca să zboare în pustiu, la locul pregătit pentru ea. Acolo a fost hrănită un timp, timpuri şi o jumătate de timp, departe de faţa şarpelui“. — Revelaţia 12:13, 14.

²³ Aici viziunea reia ideea din versetul 6, unde se spune că, după naşterea copilului, femeia fuge în pustiu, departe de balaur. Poate că ne întrebăm: Cum o persecută balaurul pe femeie având în vedere că ea se află în cer, iar el a fost aruncat pe pământ? Să ne amintim însă că femeia are copii aici, pe pământ, sămânţa ei. Vom mai afla din aceeaşi viziune că Satan, furios pe femeie, îşi varsă mânia persecutând sămânţa ei (Revelaţia 12:17). Ceea ce i se întâmplă seminţei femeii aici pe pământ este ca şi cum i s-ar întâmpla femeii în cer (compară cu Matei 25:40). Cei ce se alătură seminţei ei de pe pământ, care sunt tot mai mulţi, vor trece şi ei prin persecuţii.

O nouă naţiune

24. Prin ce experienţă asemănătoare eliberării israeliţilor din Egipt au trecut Studenţii în Biblie?

²⁴ În timpul Primului Război Mondial, fraţii fideli ai lui Isus au depus în continuare mărturie, atât cât au putut. Au făcut lucrul acesta în pofida opoziţiei crescânde din partea lui Satan şi a susţinătorilor lui. În cele din urmă, mărturia în public a Studenţilor în Biblie a încetat (Revelaţia 11:7-10). Se poate spune că atunci ei au trecut printr-o experienţă asemănătoare celei prin care trecuseră israeliţii în Egipt, când au fost oprimaţi. Iehova i-a eliberat atunci repede, ca şi cum i-ar fi purtat pe aripi de acvilă, ducându-i într-un loc sigur în pustiul Sinai (Exodul 19:1-4). În mod asemănător, după aspra persecuţie din perioada 1918-1919, Iehova i-a eliberat pe martorii săi, care reprezentau femeia sa, aducându-i la o stare spirituală în care s-au bucurat de siguranţă ca şi israeliţii în pustiu. Acest lucru a fost un răspuns la rugăciunile lor. — Compară cu Psalmul 55:6-9.

25. a) Ce a făcut Iehova în 1919, aşa cum a făcut şi cu naţiunea Israel în pustiu? b) Cine formează această nouă naţiune, şi la ce stare au fost aduşi membrii ei?

²⁵ În pustiu, Iehova a făcut din israeliţi o naţiune, îngrijindu-se de ei atât pe plan spiritual, cât şi material. În mod asemănător, începând din 1919, Iehova a făcut din sămânţa femeii o naţiune spirituală. Ea nu trebuie confundată cu Regatul mesianic care domneşte din cer încă din 1914. Această nouă naţiune este alcătuită din rămăşiţa martorilor unşi de pe pământ, care, în 1919, au fost aduşi la o stare spirituală glorioasă. Primind acum „măsura de hrană la timpul potrivit“, ei au fost întăriţi pentru lucrarea care le stătea în faţă. — Luca 12:42; Isaia 66:8.

26. a) Cât durează perioada menţionată în Revelaţia 12:6, 14? b) Care a fost scopul acestei perioade de trei timpuri şi jumătate, când a început şi când s-a sfârşit ea?

²⁶ Cât durează acest răgaz pentru sămânţa femeii lui Dumnezeu? În Revelaţia 12:6 se spune că este vorba de 1 260 de zile. Revelaţia 12:14 spune că această perioadă durează un timp, timpuri şi o jumătate de timp, adică trei timpuri şi jumătate. Ambele expresii se referă, de fapt, la trei ani şi jumătate, în emisfera nordică din primăvara anului 1919 până în toamna anului 1922. Aceasta a fost o perioadă înviorătoare de restabilire şi reorganizare pentru clasa Ioan, care a fost reînsufleţită.

27. a) Potrivit lui Ioan, ce a făcut balaurul după anul 1922? b) Cu ce scop a revărsat Satan asupra Martorilor un val de persecuţii?

²⁷ Balaurul însă nu renunţă! „Şi şarpele a vărsat din gură apă ca un fluviu după femeie, ca să fie înghiţită de fluviu“ (Revelaţia 12:15). Ce se înţelege prin expresia „apă ca un fluviu“, sau „apă ca un torent“ (Cornilescu, 2001)? Regele David din antichitate s-a referit la oamenii răi care i se împotriveau numindu-i „puhoaie de netrebnici“, sau „şuvoaiele nelegiuirii“ (Cornilescu, 2001) (Psalmul 18:4, 5, 16, 17). Aşadar, persecuţia pe care o declanşează acum Satan vine din partea unor oameni nelegiuiţi, „netrebnici“. După 1922, Satan a revărsat asupra Martorilor un val de persecuţii (Matei 24:9-13). Acestea au inclus acte de violenţă fizică, ‘nenorociri urzite prin decrete’, întemniţări şi chiar execuţii prin spânzurare, împuşcare sau decapitare (Psalmul 94:20). Întrucât lui Satan i s-a interzis să ajungă la femeia lui Dumnezeu aflată în cer, el a început să-i atace plin de mânie pe membrii seminţei ei rămaşi pe pământ, fiind hotărât să-i distrugă fie direct, fie făcându-i să piardă favoarea divină printr-un act de infidelitate faţă de Dumnezeu. Dar ei s-au dovedit la fel de hotărâţi ca şi Iov: „Până la ultima suflare, nu voi renunţa la integritatea mea!“ — Iov 27:5.

28. Cum a atins valul de persecuţii maximă intensitate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial?

²⁸ Acest val de persecuţii crunte a atins maximă intensitate în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În Europa, aproximativ 12 000 de Martori au fost aruncaţi în lagărele de concentrare şi închisorile naziste, iar aproape 2 000 dintre ei au murit. În Italia, Japonia, Coreea şi Taiwan, aflate sub dictatură militară, Martorii fideli au fost trataţi la fel de crud. Chiar şi în aşa-zisele ţări democratice, Martorii au fost ţinta atacurilor unor grupuri ale „Acţiunii catolice“, fiind unşi cu smoală, tăvăliţi prin pene şi apoi alungaţi din oraşe. Întrunirile creştine erau adesea întrerupte, iar copiii Martorilor exmatriculaţi.

29. a) Cum descrie Ioan ajutorul venit pe neaşteptate? b) Cum ‘a venit pământul în ajutorul femeii’? c) Ce a continuat să facă balaurul?

²⁹ Ajutorul a venit însă într-un mod cu totul şi cu totul neaşteptat: „Dar pământul a venit în ajutorul femeii şi pământul şi-a deschis gura şi a înghiţit fluviul pe care balaurul îl vărsase din gură. Balaurul s-a mâniat pe femeie şi s-a dus să facă război cu cei rămaşi din sămânţa ei, care respectă poruncile lui Dumnezeu şi au lucrarea de depunere a mărturiei despre Isus“ (Revelaţia 12:16, 17). „Pământul“, cu alte cuvinte elemente aparţinând chiar sistemului lui Satan, a început să înghită „fluviul“. În decursul anilor ’40 ai secolului trecut, Martorii au obţinut mai multe hotărâri judecătoreşti favorabile la Curtea Supremă a Statelor Unite, precum şi în instanţe din alte câteva ţări, sentinţe care susţineau libertatea de închinare. În cele din urmă, naţiunile aliate au „înghiţit“ nazismul şi fascismul, aducându-le eliberarea Martorilor care suferiseră sub nemiloasele dictaturi. Însă persecuţiile nu au încetat complet; mânia balaurului se face simţită şi în prezent. El continuă să facă război cu cei care „au lucrarea de depunere a mărturiei despre Isus“. În multe ţări, Martori loiali se află încă în închisori, iar unii îşi pierd viaţa deoarece îşi păstrează integritatea. Totuşi, în unele dintre aceste ţări, autorităţile slăbesc uneori presiunile, iar Martorii se bucură de mai multă libertate.c Ca împlinire a profeţiei, pământul continuă, aşadar, să înghită „fluviul“ persecuţiei.

30. a) În ce scop a oferit pământul suficient ajutor? b) Care este rezultatul faptului că poporul lui Dumnezeu îşi păstrează integritatea?

³⁰ Astfel, pământul a oferit suficient ajutor pentru ca lucrarea lui Dumnezeu să se efectueze în aproximativ 235 de ţări şi teritorii şi să fie adunaţi peste şase milioane de predicatori fideli ai veştii bune. Împreună cu cei rămaşi din sămânţa femeii, o mare mulţime de noi credincioşi din toate naţiunile respectă poruncile lui Dumnezeu cu privire la separarea de lume, înaltele norme morale şi iubirea de fraţi; în plus, depun mărturie despre Regatul mesianic. Prin integritatea lor, ei dau un răspuns la controversa care îl dezonorează pe Dumnezeu, controversă ridicată de Satan. El şi sistemul său sunt sortiţi distrugerii. — Proverbele 27:11.

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 185]

„Pământul şi-a deschis gura“

Un val de persecuţii crunte a fost revărsat de Satan asupra creştinilor unşi şi a însoţitorilor lor din multe ţări. Deseori însă, chiar sistemul lui Satan a „înghiţit“ apele acestui val.

Un val de atacuri ale gloatelor şi de întemniţări a fost „înghiţit“ în Statele Unite, în anii ’40 ai secolului trecut, de sentinţele pronunţate în favoarea Martorilor de Curtea Supremă.

1945: Persecuţia aspră din ţările aflate sub controlul Germaniei şi al Japoniei a încetat odată cu victoria Aliaţilor în cel de-al Doilea Război Mondial.

Interdicţia impusă activităţii Martorilor lui Iehova din Republica Dominicană a fost urmată de întemniţări, biciuiri şi bătăi cu patul armelor. În 1960, disensiunea dintre dictatorul Rafael Trujillo şi Biserica Romano-Catolică a dus la ridicarea acestei interdicţii.

În Nigeria, în timpul războiului civil, Martorii au fost împuşcaţi, bătuţi, arşi, violaţi sau chiar ucişi. Toate acestea au luat sfârşit în 1970, când forţele guvernamentale au pus stăpânire pe provincia separatiştilor, unde se petreceau aceste lucruri.

În Spania, Martorilor le-au fost violate domiciliile, iar ei au fost amendaţi şi închişi pentru „crima“ de a fi vorbit despre Dumnezeu şi de a fi ţinut întruniri creştine. Persecuţia s-a încheiat în 1970, când, în urma schimbării politicii guvernului faţă de religiile necatolice, Martorii lui Iehova au reuşit să obţină recunoaştere oficială.

În Portugalia, sute de case au fost percheziţionate fără mandat. Martorii au fost agresaţi fizic şi aruncaţi în închisoare, iar Bibliile le-au fost confiscate. Acest val de abuzuri a fost „înghiţit“ în 1974, când o revoluţie militară a dus la schimbarea guvernului, fiind adoptată o lege care garanta libertatea întrunirilor.

În Argentina, sub o dictatură militară, copiii Martorilor lui Iehova au fost exmatriculaţi, iar Martorii din toată ţara au fost arestaţi pe motiv că predicau vestea bună. Persecuţia a luat sfârşit în 1984, când guvernul de atunci a recunoscut oficial Asociaţia Martorilor lui Iehova.

[Chenarul de la pagina 183]

(Pentru modul în care textul apare în pagină, vezi publicaţia)

1914 Naşterea Regatului

1919 Naşterea unei noi naţiuni

1919–1922 O perioadă de restabilire

1922– Un val de persecuţii

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 182]

Vai de pământ