Capitolul paisprezece

Iehova umileşte un oraş arogant

Isaia 13:1—14:23

 1. La ce perioadă viitoare se referă acum cartea lui Isaia?

CARTEA profetică a lui Isaia a fost scrisă în secolul al VIII-lea î.e.n., în timpul invaziei asiriene în Ţara Promisă. După cum am văzut în capitolele precedente ale cărţii sale, Isaia prezice cu o exactitate remarcabilă cursul evenimentelor. Cu toate acestea, cartea priveşte dincolo de perioada ascensiunii Asiriei. Ea prezice întoarcerea poporului de legământ al lui Iehova de pe meleagurile străine unde a fost dus captiv — unul dintre acestea fiind Şinearul, pe teritoriul căruia s-a aflat Babilonul (Isaia 11:11). În Isaia capitolul 13 găsim o profeţie extraordinară a cărei împlinire va face posibilă întoarcerea israeliţilor. Această profeţie începe cu următoarele cuvinte: „Prorocie împotriva Babilonului, pe care a văzut-o Isaia, fiul lui Amoţ“. — Isaia 13:1.

„Voi doborî îngâmfarea“

 2. a) Cum ajunge Ezechia să aibă legături cu Babilonul? b) Ce este ‘semnalul’ care va fi ridicat?

² Iuda începe să aibă legături cu Babilonul în timpul vieţii lui Isaia. Regele Ezechia se îmbolnăveşte grav, iar apoi se însănătoşeşte. Din Babilon vin ambasadori pentru a exprima urări de bine cu prilejul însănătoşirii sale, însă, din câte se pare, cu intenţia ascunsă de a-l face pe Ezechia un aliat în războiul împotriva Asiriei. Regele Ezechia este imprudent şi le arată toate bogăţiile sale. De aceea, Isaia îi spune lui Ezechia că, după moartea regelui, toate bogăţiile vor fi duse în Babilon (Isaia 39:1–7). Acest lucru se împlineşte în 607 î.e.n., când Ierusalimul este distrus, iar naţiunea este dusă în exil. Cu toate acestea, poporul ales al lui Dumnezeu nu va rămâne pentru totdeauna în Babilon. Iehova prezice cum le va deschide calea ca să se întoarcă în ţara lor. El începe astfel: „Ridicaţi un steag [semnal, NW] pe un munte pleşuv, înălţaţi glasul spre ei, faceţi semne cu mâna, ca să nu intre pe porţile celor nobili“ (Isaia 13:2). ‘Semnalul’ este o putere mondială în ascensiune, care va înlătura Babilonul din poziţia lui înaltă. El va fi înălţat „pe un munte pleşuv“, vizibil de la mare distanţă. Chemată să ia cu asalt Babilonul, această nouă putere mondială va pătrunde cu forţa „pe porţile celor nobili“, adică pe porţile acestui mare oraş, şi îl va cuceri.

 3. a) Pe cine reprezintă ‘sfânta oştire’ pe care Iehova o va ridica? b) În ce sens sunt ‘sfinţite’ armatele păgâne?

³ Iehova spune acum: „«Am dat poruncă sfintei Mele oştiri [celor sfinţiţi de mine, NW], am chemat pe vitejii Mei la judecata mâniei Mele, pe cei care se bucură de mărimea Mea.» Un vuiet se aude pe munţi, ca vuietul de popor mult; se aude o zarvă de împărăţii, de popoare adunate. DOMNUL oştirilor Îşi cercetează oastea care va da lupta“ (Isaia 13:3, 4). Cine sunt aceşti „sfinţiţi“, care au primit misiunea de a umili îngâmfatul Babilon? Ei reprezintă armate naţionale unite, „popoare adunate“. Ele coboară împotriva Babilonului dintr-o regiune muntoasă îndepărtată. „Ei vin dintr-o ţară depărtată, de la marginea cerurilor“ (Isaia 13:5). În ce sens sunt ele sfinţite? Bineînţeles, nu în sensul că sunt sfinte. Ele sunt armate păgâne, a căror preocupare nu este să îi slujească lui Iehova. Totuşi, în Scripturile ebraice termenul „sfinţit“ înseamnă „pus deoparte pentru a fi folosit de Dumnezeu“. Pentru a-şi manifesta mânia, Iehova poate sfinţi armatele naţiunilor şi se poate folosi de ambiţiile lor egoiste. El s-a folosit de Asiria în felul acesta; tot aşa se va folosi şi de Babilon (Isaia 10:5; Ieremia 25:9). Apoi se va folosi de alte naţiuni pentru a pedepsi Babilonul.

 4, 5. a) Ce prezice Iehova cu privire la Babilon? b) Peste ce vor trebui să treacă cei ce vor ataca Babilonul?

⁴ Babilonul nu este încă puterea dominantă a lumii. Cu toate acestea, rostind o proclamaţie prin intermediul lui Isaia, Iehova prezice timpul când Babilonul va ocupa această poziţie şi anticipează căderea lui. El spune: „Gemeţi! căci ziua DOMNULUI este aproape: ea vine ca o pustiire a Celui Atotputernic“ (Isaia 13:6). Într-adevăr, lăudăroşenia Babilonului se va transforma în urlete de durere. Din ce cauză? Din cauza ‘zilei DOMNULUI’, zi în care Iehova va executa judecata împotriva lui.

⁵ Cum va fi însă posibil ca Babilonul să fie prădat? Când va sosi timpul hotărât de Iehova pentru lucrul acesta, oraşul va părea că este în siguranţă. Armatele invadatoare vor trebui să treacă mai întâi de sistemul natural de apărare, de fluviul Eufrat, care traversează centrul oraşului şi care este folosit pentru a umple cu apă un şanţ de apărare şi pentru a aproviziona oraşul cu apă potabilă. Apoi vor mai fi şi masivele ziduri duble, aparent inexpugnabile, ale Babilonului. În plus, oraşul va avea mari rezerve de alimente. În cartea Daily Bible Illustrations se spune că Nabonid — ultimul rege al Babilonului — „făcuse mari eforturi pentru a aproviziona oraşul cu alimente şi, potrivit unor calcule, acestea erau suficiente pentru a satisface necesităţile locuitorilor pe o perioadă de douăzeci de ani“.

 6. Ce se va întâmpla pe neaşteptate când va avea loc prezisul atac împotriva Babilonului?

⁶ Dar aparenţele înşală. Isaia spune: „De aceea toate mâinile vor slăbi şi orice inimă omenească se va topi. Ei vor fi înspăimântaţi, îi vor cuprinde chinurile şi durerile; se zvârcolesc ca o femeie în durerile naşterii, se uită unii la alţii încremeniţi; feţele lor sunt roşii ca flăcările“ (Isaia 13:7, 8). Când armatele cuceritoare vor invada oraşul, liniştea locuitorilor lui se va transforma într-o durere la fel de neaşteptată şi de mare ca durerile unei femei care naşte. Inima li se va topi de frică. Mâinile lor vor cădea paralizate, fără a fi în stare să se apere. Feţele lor vor fi „roşii ca flăcările“ din cauza fricii şi a neliniştii. Se vor uita uimiţi unul la altul, întrebându-se cum a fost posibil ca marele lor oraş să cadă.

 7. Ce ‘zi a DOMNULUI’ vine, şi cu ce consecinţe pentru Babilon?

⁷ Şi totuşi, Babilonul va cădea. El trebuie să sufere o zi a socotelilor, o ‘zi a DOMNULUI’, care va fi cu adevărat tragică. Judecătorul suprem îşi va manifesta mânia şi va aduce o judecată binemeritată asupra locuitorilor păcătoşi ai Babilonului. Profeţia spune: „Iată, vine ziua DOMNULUI, zi fără milă, zi de mânie şi de furie aprinsă, care va preface tot pământul în pustiu şi va nimici pe toţi păcătoşii de pe el“ (Isaia 13:9). Perspectivele Babilonului sunt sumbre. Este ca şi cum soarele, luna şi stelele ar înceta să mai lumineze. „Căci stelele cerurilor şi constelaţiile nu vor mai străluci; soarele se va întuneca la răsăritul lui şi luna nu va mai lumina“. — Isaia 13:10.

 8. De ce decretează Iehova căderea Babilonului?

⁸ De ce va avea o asemenea soartă acest oraş mândru? Iehova spune: „Voi pedepsi lumea pentru răutatea ei şi pe cei răi pentru nelegiuirile lor, voi face să înceteze mândria celor trufaşi şi voi doborî îngâmfarea celor violenţi“ (Isaia 13:11). Revărsarea mâniei lui Iehova va fi pedeapsa pe care o va primi Babilonul din cauza cruzimii de care a dat dovadă faţă de poporul lui Dumnezeu. Toată ţara va suferi din cauza răutăţii babilonienilor. Aceşti tirani încrezuţi nu îl vor mai sfida niciodată în mod făţiş pe Iehova.

 9. Ce îl aşteaptă pe Babilon în ziua de judecată a lui Iehova?

⁹ Iehova spune: „Voi face pe muritori mai rari decât aurul curat şi pe om mai scump decât aurul din Ofir“ (Isaia 13:12). Da, oraşul va ajunge pustiu, fără nici un locuitor. Iehova continuă: „Pentru aceasta voi clătina cerurile, iar pământul va fi mutat din locul lui, de mânia DOMNULUI oştirilor, în ziua mâniei Lui aprinse“ (Isaia 13:13). „Cerurile“ Babilonului, mulţimea lui de zei şi zeiţe, vor fi agitate şi incapabile să ajute oraşul aflat la strâmtorare. „Pământul“, Imperiul Babilonian, va fi şters din existenţă, intrând în istorie la fel ca toate celelalte imperii apuse. „Ca o căprioară speriată, ca o turmă fără păstor, fiecare se va întoarce la poporul său, fiecare va fugi în ţara lui“ (Isaia 13:14). Toţi susţinătorii străini ai Babilonului îl vor uita şi o vor lua la fugă, sperând să încheie alianţe noi cu puterea mondială cuceritoare. Babilonul va cunoaşte în cele din urmă agonia unui oraş cucerit, agonie pe care le-a provocat-o multor oraşe în zilele lui de glorie: „Toţi cei care vor fi găsiţi vor fi străpunşi şi toţi cei care vor fi prinşi vor cădea ucişi de sabie. Copiii lor vor fi zdrobiţi sub ochii lor, casele le vor fi jefuite şi femeile le vor fi necinstite“. — Isaia 13:15, 16.

Instrumentul de distrugere folosit de Dumnezeu

10. Pe cine va folosi Iehova pentru a înfrânge Babilonul?

¹⁰ Ce putere va folosi Iehova pentru a cauza căderea Babilonului? Iehova face cunoscut răspunsul cu aproximativ 200 de ani mai înainte: „Iată, ridic împotriva lor pe mezi, care nu se uită la argint şi nu găsesc plăcere în aur. Cu arcurile lor vor doborî pe tineri şi vor fi fără milă pentru rodul pântecelor: ochiul lor nu va cruţa pe copii. Şi astfel Babilonul, slava împărăţiilor, falnica mândrie a caldeenilor, va fi ca Sodoma şi Gomora, când le-a nimicit Dumnezeu“ (Isaia 13:17–19). Impunătorul Babilon va cădea, iar instrumentul folosit de Iehova pentru a cauza această cădere vor fi nişte armate venite din îndepărtata regiune muntoasă a Mediei.a În cele din urmă, Babilonul va ajunge pustiu ca oraşele Sodoma şi Gomora, care s-au făcut vinovate de cea mai josnică imoralitate. — Geneza 13:13; 19:13, 24.

11, 12. a) Cum devine Media putere mondială? b) Ce caracteristică neobişnuită a armatelor Mediei este menţionată în profeţie?

¹¹ Pe timpul lui Isaia, atât Media, cât şi Babilonul s-au aflat sub jugul asirian. În 632 î.e.n., după aproape un secol, Media şi Babilonul îşi unesc forţele şi înfrâng Ninive, capitala Asiriei. În felul acesta, Babilonului i se deschide calea pentru a deveni puterea mondială dominantă. Acesta nici nu bănuieşte că, după aproape 100 de ani, Media îl va distruge! Cine, cu excepţia lui Iehova Dumnezeu, ar putea face o asemenea prezicere îndrăzneaţă?

¹² Când numeşte instrumentul ales de el pentru a distruge, Iehova spune că armatele Mediei „nu se uită la argint şi nu găsesc plăcere în aur“. Ce caracteristică neobişnuită pentru nişte soldaţi deprinşi cu lupta! Biblistul Albert Barnes spune: „Într-adevăr, puţine au fost armatele invadatoare care nu s-au lăsat dominate de dorinţa de a jefui“. Au demonstrat armatele mezilor că Iehova a avut dreptate în această privinţă? Da, au demonstrat. Iată ce spune Glentworth Butler în lucrarea The Bible-Work: „Spre deosebire de majoritatea naţiunilor care au purtat vreodată războaie, mezii, dar îndeosebi perşii, acordau o mai mare importanţă cuceririi şi gloriei decât aurului“.b Având în vedere lucrul acesta, nu este surprinzător faptul că, atunci când îi eliberează pe israeliţi din exilul babilonian, conducătorul persan Cirus le înapoiază miile de vase de aur şi de argint luate de Nebucadneţar când a prădat templul din Ierusalim. — Ezra 1:7–11.

13, 14. a) Deşi nu-i interesează prada, care este ambiţia războinicilor mezi şi perşi? b) Cum trece Cirus de renumitele mijloace de apărare ale Babilonului?

¹³ Deşi pe războinicii mezi şi perşi nu îi interesează prea mult prada de război, ei sunt totuşi ambiţioşi. Ei şi-au propus să nu fie egalaţi de nici o naţiune de pe scena lumii. În plus, Iehova pune ‘pustiirea’ în inima lor (Isaia 13:6). Astfel, cu arcurile lor metalice — care sunt folosite pentru a arunca săgeţi ce îi vor „doborî“ pe soldaţii duşmani, fiii mamelor babiloniene — ei sunt hotărâţi să cucerească Babilonul.

¹⁴ Cirus, conducătorul armatelor medo-persane, nu se sperie de fortificaţiile Babilonului. În noaptea de 5 spre 6 octombrie a anului 539 î.e.n., el ordonă devierea apelor fluviului Eufrat. În timp ce nivelul apei scade, invadatorii pătrund pe furiş în oraş, mergând de-a lungul albiei fluviului, prin apa care le ajunge până la coapse. Locuitorii Babilonului sunt luaţi prin surprindere, iar Babilonul cade (Daniel 5:30). Iehova Dumnezeu îl inspiră pe Isaia să profeţească aceste evenimente, nelăsând nici o umbră de îndoială că El dirijează lucrurile.

15. Ce viitor îi este rezervat Babilonului?

¹⁵ Va fi distrus în întregime Babilonul? Ascultaţi declaraţia lui Iehova: „El nu va mai fi locuit, nu va mai fi niciodată popor în el, din generaţie în generaţie. Arabul nu-şi va mai întinde cortul acolo şi păstorii nu-şi vor mai ţărcui turmele acolo, ci fiarele deşertului îşi vor face culcuşul acolo, bufniţele îi vor umple casele, struţii vor locui acolo şi stafiile se vor juca acolo. Hienele vor urla unele la altele în palatele lui şi şacalii în casele lui de petrecere. Vremea lui este aproape să vină şi zilele nu i se vor prelungi“ (Isaia 13:20–22). Soarta oraşului va fi pustiirea completă.

16. Ce certitudine avem văzând starea actuală a Babilonului?

¹⁶ Lucrul acesta nu are loc imediat în 539 î.e.n. Cu toate acestea, astăzi se vede foarte clar că tot ce a prezis Isaia cu privire la Babilon a devenit realitate. Babilonul „este în prezent — ca de altfel de secole — tabloul unei vaste pustiiri, fiind un morman de dărâmături“, afirmă un comentator al Bibliei. Apoi adaugă: „Este imposibil să priveşti acest tablou şi să nu-ţi aminteşti cu câtă exactitate s-au împlinit prezicerile lui Isaia şi ale lui Ieremia“. Bineînţeles că nici un om care a trăit pe timpul lui Isaia nu ar fi putut prezice căderea Babilonului şi pustiirea lui definitivă. La urma urmei, căderea Babilonului în mâinile mezilor şi perşilor a avut loc după aproape 200 de ani de la scrierea cărţii lui Isaia. Iar pustiirea lui definitivă a avut loc secole mai târziu. Nu ne întăreşte lucrul acesta încrederea că Biblia este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu (2 Timotei 3:16)? Mai mult decât atât, întrucât Iehova a împlinit profeţiile în trecut, putem avea certitudinea că profeţiile biblice care nu s-au împlinit încă se vor realiza la timpul stabilit de Dumnezeu.

‘Odihnă după necazurile tale’

17, 18. De ce binecuvântări va avea parte Israelul în urma înfrângerii Babilonului?

¹⁷ Căderea Babilonului va fi o uşurare pentru Israel. Ea va însemna eliberarea din captivitate şi ocazia de a se întoarce în Ţara Promisă. De aceea, Isaia spune acum: „DOMNUL va avea milă de Iacov, va alege iarăşi pe Israel şi-i va aduce iarăşi la odihnă în ţara lor; străinii se vor alipi de ei şi se vor uni cu casa lui Iacov. Popoarele îi vor lua şi-i vor aduce înapoi la locuinţa lor şi casa lui Israel îi va stăpâni în ţara DOMNULUI, ca robi şi roabe. Vor ţine astfel robi pe cei care-i robiseră pe ei şi vor stăpâni peste asupritorii lor“ (Isaia 14:1, 2). „Iacov“ se referă aici la tot Israelul — la toate cele 12 triburi. Iehova îi va arăta îndurare lui „Iacov“, permiţându-i naţiunii să se întoarcă în ţara ei. Ei vor fi însoţiţi de mii de străini, dintre care mulţi îi vor servi pe israeliţi ca slujitori la templu. Unii israeliţi vor ajunge chiar să aibă autoritate peste cei ce odinioară îi duseseră pe ei în captivitate.c

¹⁸ Atunci se va fi terminat cu chinul vieţii în exil. Iehova îi va da poporului său „odihnă după necazurile şi frământările [lor] şi după aspra robie care a fost pusă peste [ei]“ (Isaia 14:3). Fiind eliberat de povara fizică a sclaviei, Israelul nu va mai suferi din cauza durerii şi a neliniştii provocate de faptul de a trăi în mijlocul unor închinători la dumnezei falşi (Ezra 3:1; Isaia 32:18). Cartea Lands and Peoples of the Bible (Ţări şi popoare biblice) spune cu privire la lucrul acesta: „La babilonieni, zeii le semănau întru totul, având toate trăsăturile negative ale caracterului lor. Erau laşi, beţivi şi imbecili“. Ce uşurare era să ieşi dintr-un mediu religios atât de degradat!

19. De ce anume este nevoie dacă Israelul vrea să se bucure de iertare din partea lui Iehova, şi ce învăţăm de aici?

¹⁹ Cu toate acestea, îndurarea lui Iehova nu este necondiţionată. Poporul său trebuie să se căiască de răutatea de care a dat dovadă şi din cauza căreia Dumnezeu l-a pedepsit cu atâta severitate (Ieremia 3:25). Mărturisirea sinceră, din toată inima, va aduce iertarea din partea lui Iehova (vezi Neemia 9:6–37; Daniel 9:5). Acelaşi principiu este valabil şi astăzi. Deoarece „nu este om care să nu păcătuiască“, cu toţii avem nevoie de îndurarea lui Iehova (2 Cronici 6:36). Pentru a fi vindecaţi, Iehova, îndurătorul Dumnezeu, ne invită cu iubire să ne mărturisim păcatele, să ne căim şi să punem capăt oricărei conduite greşite (Deuteronomul 4:31; Isaia 1:18; Iacov 5:16). Lucrul acesta nu numai că ne ajută să regăsim favoarea lui, dar ne şi aduce mângâiere. — Psalmul 51:1; Proverbele 28:13; 2 Corinteni 2:7.

Un „proverb“ împotriva Babilonului

20, 21. Cum se bucură vecinii Babilonului de căderea acestuia?

²⁰ Cu peste 100 de ani înainte ca Babilonul să devină putere mondială, Isaia prezice care va fi reacţia lumii la căderea acestuia. În mod profetic, el le porunceşte israeliţilor care au fost eliberaţi din captivitatea Babilonului: „Atunci vei rosti acest proverb împotriva împăratului Babilonului şi vei zice: «Iată, asupritorul nu mai este, cel care strângea aurul a încetat, DOMNUL a frânt toiagul celor răi, sceptrul stăpânitorilor. Acela care, în furia lui, izbea popoarele cu lovituri fără încetare, acela care, în mânia lui, supunea neamurile, este persecutat fără cruţare»“ (Isaia 14:4–6). Babilonul şi-a făcut reputaţia de cuceritor, de asupritor care îi face pe oamenii liberi sclavi. Cât de potrivit este să fie sărbătorită căderea lui cu un „proverb“ adresat în primul rând dinastiei babiloniene — începând cu Nabucodonosor şi terminând cu Nabonid şi Belşaţar — care s-a aflat la conducere în zilele de glorie ale marelui oraş!

²¹ Ce schimbare va aduce căderea lui! „Tot pământul se bucură acum de odihnă şi de pace; oamenii izbucnesc în cântece de veselie. Până şi chiparoşii şi cedrii din Liban se bucură de tine: «De când ai căzut tu, nu se mai suie nimeni să ne taie!»“ (Isaia 14:7, 8). Pentru conducătorii babilonieni, regii naţiunilor din jurul lor au fost ca nişte copaci care trebuiau tăiaţi şi folosiţi pentru propriile lor interese. Ei bine, acum totul a luat sfârşit. Tăietorul de lemne babilonian a tăiat ultimul copac!

22. Metaforic vorbind, cum reacţionează Şeolul la căderea dinastiei babiloniene?

²² Atât de surprinzătoare este căderea Babilonului, încât până şi mormântul reacţionează: „Locuinţa Morţilor se mişcă până în adâncimile ei, ca să te primească la sosire, trezind înaintea ta umbrele, pe toţi ţapii pământului, sculând de pe scaunele lor de domnie pe toţi împăraţii popoarelor. Toţi iau cuvântul ca să-ţi spună: «Şi tu ai ajuns fără putere ca noi, şi tu ai ajuns ca noi!» Strălucirea ta s-a coborât şi ea în Locuinţa Morţilor, cu sunetul harpelor tale; aşternut de viermi vei avea, şi viermii te vor acoperi“ (Isaia 14:9–11). Ce imagine poetică sugestivă! Este ca şi cum mormântul comun al omenirii i-ar scula pe toţi regii care au murit înainte de dinastia babiloniană ca să-l întâmpine pe noul venit. Ei îşi bat joc de puterea conducătoare babiloniană, care zace acum neputincioasă pe un pat de viermi, în loc să stea pe un divan scump, fiind acoperită cu viermi, în loc să fie acoperită cu albituri costisitoare.

„Ca un cadavru călcat în picioare“

23, 24. De ce aroganţă nemăsurată dau dovadă regii Babilonului?

²³ Isaia continuă proverbul: „Cum ai căzut din cer, stea strălucitoare, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, care subjugai popoarele!“ (Isaia 14:12). Mândria egoistă îi împinge pe regii babilonieni să se ridice deasupra celor din jurul lor. Ca o stea ce străluceşte foarte tare pe cer în zorii zilei, ei deţin cu aroganţă puterea şi autoritatea. Un motiv special de mândrie este cucerirea de către Nebucadneţar a Ierusalimului, lucru pe care Asiria nu a izbutit să-l facă. Declaraţia proverbială înfăţişează mândra dinastie babiloniană spunând: „Mă voi sui până la ceruri, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de scaunul lui Dumnezeu; voi şedea pe muntele adunării, în adâncimile miazănoaptei; mă voi ridica mai sus de vârful norilor, voi fi ca Cel Prea Înalt“ (Isaia 14:13, 14). Ar putea exista ceva mai ofensator?

²⁴ În Biblie, regii din linia regală a lui David sunt asemănaţi cu stelele (Numeri 24:17). Începând cu David, aceste ‘stele’ au domnit de pe muntele Sion. După ce Solomon a construit templul din Ierusalim, numele Sion a ajuns să fie folosit cu referire la tot oraşul. Sub legământul Legii, toţi israeliţii de parte bărbătească aveau obligaţia de a călători la Sion de trei ori pe an. Astfel, acest munte a devenit „muntele adunării“. Hotărând să-i subjuge pe regii iudei, iar apoi să-i îndepărteze de pe acest munte, Nebucadneţar îşi face cunoscută intenţia de a se ridica deasupra acestor ‘stele’. El nu îi atribuie lui Iehova meritul pentru victoria obţinută asupra lor. Dimpotrivă, în mod arogant, el se aşază în locul lui Iehova.

25, 26. Cum va avea parte dinastia babiloniană de un sfârşit ruşinos?

²⁵ Ce schimbare de situaţie o aşteaptă pe mândra dinastie babiloniană! Babilonul nu este nici pe departe mai presus de stelele lui Dumnezeu. Dimpotrivă, iată ce spune Iehova: „Ai fost aruncat în Locuinţa Morţilor, în adâncimile gropii! Cei care te văd se uită ţintă miraţi la tine, te privesc cu luare aminte şi zic: «Acesta este omul care făcea să se cutremure pământul şi zguduia împărăţiile, care prefăcea lumea în pustie, nimicea cetăţile şi nu dădea drumul acasă prizonierilor săi?»“ (Isaia 14:15–17). Ambiţioasa dinastie va coborî în Hades (Şeol), la fel ca orice muritor.

²⁶ Prin urmare, unde va fi puterea care a cucerit regate, care a distrus terenuri roditoare şi care a înfrânt oraşe fără număr? Unde se va afla puterea mondială care a luat captivi şi nu le-a dat voie niciodată să se întoarcă în patria lor? Ei bine, dinastia babiloniană nu va avea parte nici măcar de o înmormântare demnă! Iehova spune: „Toţi împăraţii popoarelor, da, toţi, se odihnesc cu cinste, fiecare în casa lui. Dar tu ai fost aruncat departe de mormântul tău, ca o ramură dispreţuită, ca o pradă luată de la nişte oameni ucişi de sabie şi aruncată pe pietrele unei gropi, ca un cadavru călcat în picioare. Tu nu vei fi unit cu ei în mormânt, căci ţi-ai ruinat ţara şi ţi-ai omorât poporul. Nu se va mai vorbi niciodată de urmaşii celor răi“ (Isaia 14:18–20). În antichitate era o ruşine ca un rege să nu aibă parte de o înmormântare onorabilă. Prin urmare, ce se poate spune despre dinastia regală babiloniană? Este adevărat că unii regi au fost înmormântaţi probabil cu onoare, dar dinastia imperială a regilor care au descins din Nebucadneţar este înlăturată „ca o ramură dispreţuită“. Este ca şi cum dinastia ar fi aruncată într-un mormânt pe care nu este scris nici un nume — ca mormântul unui simplu soldat pedestru ucis în luptă. Ce umilire!

27. În ce sens suferă generaţiile viitoare din cauza nelegiuirii părinţilor lor?

²⁷ Proverbul se încheie cu ultimele ordine adresate cuceritorilor mezi şi perşi: „Pregătiţi măcelul fiilor, din cauza nelegiuirii părinţilor lor; ca să nu se mai scoale să cucerească pământul şi să umple lumea cu cetăţi“ (Isaia 14:21). Căderea Babilonului va fi definitivă. Dinastia babiloniană va fi dezrădăcinată. Nu va fi nici o renaştere a ei. Generaţiile viitoare ale babilonienilor vor avea de suferit din cauza „nelegiuirii părinţilor lor“.

28. Care a fost rădăcina păcatului regilor babilonieni, şi ce învăţăminte tragem de aici?

²⁸ Judecata pronunţată împotriva dinastiei babiloniene constituie o lecţie valoroasă. Rădăcina păcatului regilor babilonieni a fost ambiţia lor nemăsurată (Daniel 5:23). Inima lor a râvnit puterea. Ei au vrut să îi domine pe alţii (Isaia 47:5, 6). Ei au dorit să obţină glorie de la oameni, glorie care îi aparţine în mod legitim lui Dumnezeu (Revelaţia 4:11). Acest avertisment este valabil pentru orice persoană care deţine autoritate — chiar şi în congregaţia creştină. Ambiţia şi mândria egoistă sunt trăsături pe care Iehova nu le va tolera nici la oameni, nici la naţiuni.

29. Dovada a ce sunt mândria şi ambiţia conducătorilor babilonieni?

²⁹ Mândria conducătorilor babilonieni a fost o reflectare a spiritului lui Satan Diavolul, „dumnezeul acestui sistem de lucruri“ (2 Corinteni 4:4). Şi el a dorit putere şi a tânjit să se ridice mai presus de Iehova Dumnezeu. Aşa cum s-a întâmplat cu regele Babilonului şi cu poporul pe care l-a subjugat, ambiţia nelegiuită a lui Satan a avut drept urmare nefericire şi suferinţă pentru întreaga omenire.

30. Ce Babilon mai este menţionat în Biblie, şi ce atitudine a manifestat acesta?

³⁰ În cartea Revelaţia citim despre un alt Babilon — „Babilonul cel Mare“ (Revelaţia 18:2). Această organizaţie, imperiul mondial al religiei false, a manifestat şi ea o atitudine plină de cruzime, despotică şi arogantă. Ca urmare a acestui fapt, şi ea se va confrunta cu o ‘zi a DOMNULUI’ şi va fi distrusă la timpul stabilit de Dumnezeu (Isaia 13:6). Începând din 1919, pe tot pământul a răsunat mesajul: „Babilonul cel Mare a căzut!“ (Revelaţia 14:8). Când nu a mai putut să ţină în captivitate poporul lui Dumnezeu, Babilonul cel Mare a suferit o cădere. Curând el va fi distrus complet. Iehova a poruncit cu privire la anticul Babilon: „Răsplătiţi-i după faptele lui, faceţi-i întocmai cum a făcut şi el: căci s-a îngâmfat împotriva DOMNULUI, împotriva Sfântului lui Israel“ (Ieremia 50:29; Iacov 2:13). Babilonul cel Mare va primi o judecată asemănătoare.

31. Ce se va întâmpla în curând cu Babilonul cel Mare?

³¹ Aşadar, ultima declaraţie a lui Iehova din această profeţie a cărţii lui Isaia se aplică nu numai la Babilonul antic, ci şi la Babilonul cel Mare: „Eu mă voi ridica împotriva lor! . . . şi voi şterge numele şi urma Babilonului, pe fiu şi pe nepot . . . Voi face din el un culcuş de arici şi o mlaştină şi îl voi mătura cu mătura nimicirii“ (Isaia 14:22, 23). Ruinele părăsite ale Babilonului antic demonstrează ce va face Iehova în curând Babilonului cel Mare. Ce mângâiere este lucrul acesta pentru cei ce iubesc închinarea adevărată! Fie ca niciodată să nu permitem să se dezvolte în noi trăsături satanice ca mândria, aroganţa şi cruzimea!

[Note de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 178]

După ce va cădea, Babilonul va deveni culcuşul fiarelor deşertului

[Legenda fotografiilor de la pagina 186]

La fel ca Babilonul antic, Babilonul cel Mare va deveni un morman de dărâmături