Capitolul douăzeci şi trei

Continuaţi să-l aşteptaţi pe Iehova!

Isaia 30:1–33

 1, 2. a) Ce conţine Isaia capitolul 30? b) Ce întrebări vom analiza acum?

ÎN ISAIA capitolul 30 citim alte declaraţii divine pronunţate împotriva celor răi. Însă această parte a profeţiei lui Isaia scoate în evidenţă unele calităţi ale lui Iehova care ne înviorează. De fapt, trăsăturile lui Iehova sunt descrise într-un mod atât de expresiv, încât, metaforic vorbind, vedem prezenţa sa încurajatoare, îi auzim vocea care ne îndrumă şi simţim atingerea sa tămăduitoare. — Isaia 30:20, 21, 26.

² Cu toate acestea, conaţionalii lui Isaia, locuitorii apostaţi ai lui Iuda, refuză să se întoarcă la Iehova. Dimpotrivă, ei îşi pun încrederea în oameni. Cum consideră Iehova lucrul acesta? Şi cum îi ajută această parte a profeţiei lui Isaia pe creştinii de astăzi să continue să îl aştepte pe Iehova (Isaia 30:18)? Să vedem!

Nesăbuinţă şi dezastru

 3. Ce planuri demască Iehova?

³ De câtva timp, conducătorii lui Iuda fac planuri în secret pentru a găsi o modalitate ca să nu ajungă sub jugul Asiriei. Însă Iehova îi supraveghează. Acum el le demască planurile: „«Vai — zice DOMNUL — de fiii răzvrătiţi, care iau hotărâri, dar fără Mine, fac alianţe, dar nu prin Duhul Meu şi îngrămădesc astfel păcat peste păcat. Ei se coboară în Egipt fără să Mă întrebe»“. — Isaia 30:1, 2a.

 4. De ce se poate spune că poporul răzvrătit al lui Dumnezeu a pus Egiptul în locul lui Dumnezeu?

⁴ Cât de şocaţi sunt aceşti conducători conspiratori când aud că planurile le sunt date în vileag! Călătoria pe care o fac ei în Egipt pentru a încheia o alianţă este mai mult decât o acţiune ostilă împotriva Asiriei; ea constituie un act de răzvrătire împotriva lui Iehova Dumnezeu. Pe timpul regelui David, israeliţii s-au bizuit pe Iehova, considerându-l fortăreaţa lor, şi s-au adăpostit ‘la umbra aripilor Sale’ (Psalmii 27:1; 36:7). Acum ei ‘se refugiază sub protecţia lui faraon şi se încred în umbra Egiptului’ (Isaia 30:2b). Ei au pus Egiptul în locul lui Dumnezeu. Ce trădare! — Citeşte Isaia 30:3–5.

 5, 6. a) De ce alianţa încheiată cu Egiptul constituie o greşeală fatală? b) Ce călătorie întreprinsă mai înainte de poporul lui Dumnezeu scoate la iveală nesăbuinţa acestei călătorii în Egipt?

⁵ Pentru a arăta că vizita în Egipt a delegaţilor nu este nici pe departe o vizită oarecare, aşa cum ar putea pretinde ei, Isaia oferă mai multe amănunte. „Prorocie asupra unor fiare de la miazăzi: printr-un ţinut strâmtorat şi necăjit, de unde vine leoaica şi leul, vipera şi şarpele zburător, ei îşi duc bogăţiile pe spinarea măgarilor şi vistieriile pe cocoaşa cămilelor“ (Isaia 30:6a). Cu siguranţă, călătoria este bine gândită. Mesagerii pornesc la drum cu o caravană alcătuită din cămile şi măgari încărcaţi cu obiecte scumpe şi se îndreaptă spre Egipt pe un drum ce traversează un pustiu arid, în care la tot pasul sunt lei care răcnesc şi şerpi veninoşi. În cele din urmă, mesagerii ajung la destinaţie şi le înmânează egiptenilor bogăţiile. Au cumpărat protecţia — sau cel puţin aşa cred ei! Cu toate acestea, Iehova spune: „Pentru popor ei nu vor fi de nici un folos. Şi egiptenii nu sunt decât deşertăciune, iar ajutorul lor va fi pur şi simplu pentru nimic. De aceea l-am numit pe acesta: «Rahab — ei vor să rămână liniştiţi»“ (Isaia 30:6b, 7, NW). „Rahab“, un ‘balaur’, a ajuns să simbolizeze Egiptul (Isaia 51:9, 10). Acesta promite multe, dar nu face nimic. Alianţa încheiată de Iuda cu Egiptul este o greşeală fatală.

⁶ În timp ce Isaia descrie călătoria mesagerilor, ascultătorii săi îşi amintesc probabil de o călătorie asemănătoare făcută în zilele lui Moise. Strămoşii lor au mers prin aceeaşi ‘pustie grozavă’ (Deuteronomul 8:14–16). Însă pe timpul lui Moise, israeliţii au ieşit din Egipt şi din sclavie. De data aceasta, mesagerii merg în Egipt şi, de fapt, în robie. Câtă nechibzuinţă! Fie ca niciodată să nu luăm o decizie atât de neînţeleaptă şi să renunţăm la libertatea noastră spirituală în schimbul sclaviei! — Compară cu Galateni 5:1.

Opoziţie faţă de mesajul profetului

 7. De ce îi spune Iehova lui Isaia să aştearnă în scris avertismentul Său împotriva lui Iuda?

⁷ Iehova îi spune lui Isaia să aştearnă în scris mesajul pe care tocmai l-a rostit, „ca să rămână pentru ziua care va veni, ca mărturie pentru totdeauna“ (Isaia 30:8). Faptul că Iehova nu aprobă ca alianţele cu oamenii să fie puse mai presus de încrederea în El trebuie consemnat în scris în folosul generaţiilor viitoare, inclusiv în folosul generaţiei de astăzi (2 Petru 3:1–4). Există însă un alt motiv care impune întocmirea fără întârziere a unui document scris. „Acesta este un popor răzvrătit, fii mincinoşi, fii care nu vor să asculte Legea DOMNULUI“ (Isaia 30:9). Poporul a respins sfatul lui Dumnezeu. De aceea, mesajul trebuie aşternut în scris pentru ca poporul să nu poată nega mai târziu că a primit un avertisment corespunzător. — Proverbele 28:9; Isaia 8:1, 2.

 8, 9. a) Cum încearcă conducătorii din Iuda să-i corupă pe profeţii lui Iehova? b) Cum arată Isaia că nu se va lăsa intimidat?

⁸ Isaia dă acum un exemplu care ilustrează atitudinea rebelă a poporului. Ei „zic văzătorilor: «Să nu vedeţi!» şi prorocilor: «Să nu prorociţi adevăruri, ci spuneţi-ne lucruri măgulitoare, prorociţi-ne lucruri închipuite!»“ (Isaia 30:10). Poruncindu-le profeţilor fideli să nu mai vorbească „adevăruri“, sau ce este drept, ci să spună mai degrabă ‘lucruri măgulitoare şi închipuite’, sau eronate, conducătorii lui Iuda demonstrează că doresc să li se gâdile urechile. Ei vor să fie lăudaţi, nu condamnaţi. După părerea lor, orice profet care nu vrea să profeţească după placul lor trebuie să ‘se abată din drum, să se dea în lături de pe cărare’ (Isaia 30:11a). El trebuie ori să spună lucruri plăcute urechilor, ori să nu mai predice deloc!

⁹ Adversarii lui Isaia insistă: „Lăsaţi-ne în pace cu Sfântul lui Israel!“ (Isaia 30:11b). Să înceteze odată Isaia să mai predice în numele lui Iehova, „Sfântul lui Israel“! Acest titlu îi irită deoarece normele înalte ale lui Iehova demască starea lor deplorabilă. Cum reacţionează Isaia? El declară următoarele: „Aşa vorbeşte Sfântul lui Israel“ (Isaia 30:12a). Fără să ezite, Isaia rosteşte chiar cuvintele pe care adversarii săi nu vor să le audă. El nu se va lăsa intimidat. Ce exemplu excelent este el pentru noi! Când e vorba de proclamarea mesajului lui Dumnezeu, creştinii nu trebuie să facă niciodată compromis (Faptele 5:27–29). La fel ca Isaia, ei continuă să proclame: ‘Aşa vorbeşte Iehova’!

Consecinţele răzvrătirii

10, 11. Care vor fi consecinţele răzvrătirii lui Iuda?

¹⁰ Iuda a respins cuvântul lui Dumnezeu, s-a încrezut într-o minciună şi s-a bizuit pe „viclenii“ (Isaia 30:12b). Care vor fi consecinţele? În loc să lase lucrurile aşa cum doreşte naţiunea, Iehova o va şterge din existenţă! Lucrul acesta va avea loc pe neaşteptate şi în mod complet, după cum subliniază Isaia printr-o comparaţie. Răzvrătirea naţiunii se aseamănă cu „spărtura unui zid înalt, care, spărgându-se, ameninţă să cadă, şi a cărui prăbuşire vine deodată, într-o clipă“ (Isaia 30:13). Aşa cum o umflătură într-un zid înalt se măreşte şi duce în cele din urmă la prăbuşirea zidului, la fel răzvrătirea din ce în ce mai mare a contemporanilor lui Isaia va duce la prăbuşirea naţiunii.

¹¹ Folosind o altă comparaţie, Isaia arată că apropiata distrugere va fi totală: „Îl sfărâmă cum se sfărâmă un vas de pământ, care se sfărâmă fără cruţare şi din ale cărui sfărâmături nu mai rămâne nici un ciob măcar, cu care să iei foc din vatră sau să scoţi apă din fântână [iei apă dintr-o mlaştină, NW]“ (Isaia 30:14). Distrugerea lui Iuda va fi totală, astfel că nu va mai rămâne nimic de valoare — nici măcar un ciob suficient de mare pentru a putea scoate cenuşa fierbinte dintr-o vatră sau pentru a lua apă dintr-o mlaştină. Ce sfârşit ruşinos! Apropiata distrugere a celor ce se răzvrătesc astăzi împotriva închinării adevărate va fi la fel, neaşteptată şi totală. — Evrei 6:4–8; 2 Petru 2:1.

Propunerea lui Iehova este respinsă

12. Cum poate scăpa de distrugere poporul lui Iuda?

¹² Însă, pentru ascultătorii lui Isaia, distrugerea nu este inevitabilă. Există o scăpare. Profetul explică: „Iată ce a spus Suveranul Domn Iehova, Sfântul lui Israel: «Întorcându-vă şi odihnindu-vă, veţi fi salvaţi. Tăria voastră va consta pur şi simplu în faptul de a rămâne liniştiţi şi de a avea încredere»“ (Isaia 30:15a, NW). Iehova este gata să-şi salveze poporul — cu condiţia ca ei să manifeste credinţă ‘odihnindu-se’, sau reţinându-se să încheie alianţe omeneşti pentru a-şi asigura salvarea, şi ‘rămânând liniştiţi’, sau având încredere în puterea ocrotitoare a lui Dumnezeu fără să cedeze în faţa fricii. Isaia îi spune poporului: „Dar n-aţi voit!“ — Isaia 30:15b.

13. În ce îşi pun încrederea conducătorii lui Iuda, dar este această încredere îndreptăţită?

¹³ Apoi Isaia explică: „Ci aţi zis: «Nu! Ci vom fugi pe cai!» «De aceea veţi şi fugi!» Şi: «Vom călări pe cei iuţi!» «De aceea cei care vă vor urmări vor fi şi mai iuţi!»“ (Isaia 30:16). Iudeii cred că mai degrabă caii iuţi, şi nu Iehova, vor fi salvarea lor (Deuteronomul 17:16; Proverbele 21:31). Cu toate acestea, spune profetul, încrederea lor va fi iluzorie deoarece duşmanii îi vor ajunge din urmă. Nici chiar o armată numeroasă nu le va fi de nici un folos. „O mie vor fugi la ameninţarea unuia singur; şi, când vă vor ameninţa cinci, toţi veţi fugi“ (Isaia 30:17a). Armatele lui Iuda vor intra în panică şi o vor lua la fugă la auzul strigătului doar a câtorva duşmani.a În cele din urmă, nu va rămâne decât o rămăşiţă, singură, „ca un stâlp pe vârful unui munte şi ca un steag pe un deal“ (Isaia 30:17b). Conform profeţiei, în 607 î.e.n., când Ierusalimul este distrus, numai o rămăşiţă supravieţuieşte. — Ieremia 25:8–11.

Mângâiere în timpul condamnării

14, 15. Ce mângâiere le-a oferit cuvintele din Isaia 30:18 locuitorilor lui Iuda care au trăit în vechime, şi ce mângâiere le oferă ele adevăraţilor creştini din zilele noastre?

¹⁴ În timp ce aceste cuvinte grave răsună încă în urechile ascultătorilor lui Isaia, tonul mesajului său se schimbă. Ameninţarea că va veni un dezastru lasă loc promisiunii că vor veni binecuvântări. „De aceea, Iehova va continua să aştepte pentru a vă arăta favoare şi de aceea se va ridica pentru a vă arăta îndurare. Căci Iehova este un Dumnezeu al judecăţii. Fericiţi sunt toţi cei ce continuă să îl aştepte“ (Isaia 30:18, NW). Ce cuvinte încurajatoare! Iehova este un Tată plin de compasiune, care doreşte mult să-şi ajute copiii. El îşi găseşte plăcerea în a arăta îndurare. — Psalmul 103:13; Isaia 55:7.

¹⁵ Aceste cuvinte încurajatoare se aplică rămăşiţei de evrei căreia i se arată îndurare şi i se permite să supravieţuiască distrugerii Ierusalimului în 607 î.e.n. şi celor puţini la număr care se întorc în Ţara Promisă în 537 î.e.n. Totuşi, cuvintele profetului le insuflă curaj şi creştinilor de astăzi. Ni se aminteşte că Iehova „se va ridica“ în folosul nostru, distrugând această lume rea. Închinătorii fideli pot fi siguri că Iehova — care este „un Dumnezeu al judecăţii“ — nu va permite ca lumea lui Satan să existe nici măcar cu o zi mai mult decât cere dreptatea. De aceea, „cei ce continuă să îl aştepte“ au multe motive să fie fericiţi.

Iehova îşi mângâie poporul răspunzând la rugăciuni

16. Cum îi mângâie Iehova pe cei descurajaţi?

¹⁶ S-ar putea întâmpla însă ca unii să fie descurajaţi deoarece eliberarea nu a venit atât de repede pe cât s-au aşteptat ei (Proverbele 13:12; 2 Petru 3:9). Fie ca ei să găsească încurajare în următoarele cuvinte ale lui Isaia, care scot în evidenţă o faţetă deosebită a personalităţii lui Iehova. „Da, poporul va locui în Sion, la Ierusalim. Nu vei mai plânge! El Se va îndura de tine, când vei striga; cum va auzi, te va asculta“ (Isaia 30:19). Folosind în versetul 19 singularul „tu“, în loc de pluralul „voi“ pe care îl foloseşte în versetul 18, Isaia transmite prin aceste cuvinte sentimente pline de duioşie. Când îi mângâie pe cei îndureraţi, Iehova se îngrijeşte de fiecare persoană în parte. Ca un Tată, el nu îl întreabă pe un fiu descurajat: De ce nu poţi fi la fel de tare ca fratele tău (Galateni 6:4)? Dimpotrivă, el îl ascultă pe fiecare cu atenţie. De fapt, „cum va auzi, te va asculta“. Ce cuvinte consolatoare! Cei descurajaţi pot fi foarte întăriţi dacă se roagă la Iehova. — Psalmul 65:2.

Citind Cuvântul lui Dumnezeu auzim vocea sa care ne îndrumă

17, 18. Cum oferă Iehova îndrumare chiar şi în timpuri dificile?

¹⁷ În timp ce îşi continuă discursul, Isaia le aminteşte ascultătorilor săi că va veni un timp de strâmtorare. Poporul va primi „pâine sub formă de nelinişte şi apă sub formă de oprimare“ (Isaia 30:20a, NW). Neliniştea şi oprimarea de care vor avea parte în timpul asediului vor deveni la fel de obişnuite ca pâinea şi apa. Cu toate acestea, Iehova este gata să vină în ajutorul oamenilor drepţi. „Marele tău Instructorb nu se va mai ascunde, iar ochii tăi vor trebui să devină ochi care îl văd pe Marele tău Instructor. Şi propriile tale urechi vor auzi un cuvânt în urma ta zicând: «Iată calea. Umblaţi pe ea», în caz că ar trebui să mergeţi la dreapta sau în caz că ar trebui să mergeţi la stânga.“ — Isaia 30:20b, 21, NW.

¹⁸ Iehova este ‘Marele Instructor’. El este un învăţător fără egal. Însă cum pot oamenii să-l ‘vadă’ şi să-l ‘audă’? Iehova se revelează prin intermediul profeţilor săi, ale căror cuvinte sunt consemnate în Biblie (Amos 3:6, 7). Astăzi, când închinătorii fideli citesc Biblia, este ca şi cum vocea părintească a lui Dumnezeu le spune pe ce cale trebuie să meargă şi îi îndeamnă să-şi schimbe conduita pentru a putea umbla pe această cale. Fiecare creştin ar trebui să asculte cu atenţie când Iehova îi vorbeşte prin intermediul paginilor Bibliei şi al publicaţiilor bazate pe Biblie furnizate de „sclavul fidel şi prevăzător“ (Matei 24:45–47). Fiecare dintre noi trebuie să se dedice citirii Bibliei, deoarece aceasta înseamnă ‘viaţa noastră’. — Deuteronomul 32:46, 47; Isaia 48:17.

Meditaţi la binecuvântările viitoare

19, 20. Ce binecuvântări le sunt rezervate celor ce reacţionează favorabil la vocea Marelui Instructor?

¹⁹ Cei ce vor reacţiona favorabil la vocea Marelui Instructor îşi vor arunca idolii, considerându-i ceva dezgustător. (Citeşte Isaia 30:22.) După aceea, aceste persoane se vor bucura de binecuvântări minunate. Aceste binecuvântări sunt descrise de Isaia în Isaia 30:23–26. Aici este consemnată o încântătoare profeţie despre restaurare, a cărei primă împlinire a avut loc în 537 î.e.n., când o rămăşiţă de evrei s-a întors din captivitate. Această profeţie ne ajută astăzi să vedem minunatele binecuvântări pe care le aduce Mesia în paradisul spiritual din prezent şi pe care le va aduce în viitor în Paradisul literal care va fi restabilit.

²⁰ „El va da ploaie peste sămânţa pe care o vei pune în pământ şi pâinea, pe care o va da pământul, va fi gustoasă şi hrănitoare; în ziua aceea turmele tale vor paşte în păşuni întinse. Boii şi măgarii care ară pământul vor mânca un nutreţ sărat, vânturat cu lopata şi cu ciurul“ (Isaia 30:23, 24). Pâinea „gustoasă şi hrănitoare“ — un aliment bogat în substanţe hrănitoare — va fi mâncarea de bază a omului. Pământul va produce atât de mult, încât chiar şi animalele vor mânca din roadele lui. Turmele vor fi hrănite cu „un nutreţ sărat“ — un nutreţ foarte bun, dat numai în ocazii deosebite. Această hrană este ‘vânturată’ chiar — o operaţie făcută de obicei în cazul grâului care este consumat de oameni. Ce amănunte încântătoare prezintă Isaia aici pentru a descrie bogatele binecuvântări pe care le va revărsa Iehova peste oamenii fideli!

21. Descrieţi plenitudinea binecuvântărilor care vor veni.

²¹ „Pe orice munte înalt şi pe orice deal înalt vor fi pâraie“ (Isaia 30:25a).c Isaia face o descriere potrivită, subliniind plenitudinea binecuvântărilor lui Iehova. Nu va fi lipsă de apă — un bun de preţ care va exista nu numai în zona de câmpie, ci pe fiecare munte, chiar „pe orice munte înalt şi pe orice deal înalt“. Într-adevăr, foamea va fi ceva de domeniul trecutului (Psalmul 72:16). Mai mult, profetul îşi îndreaptă atenţia spre lucruri care sunt mai sus chiar şi decât munţii. „Lumina lunii va fi ca lumina soarelui, iar lumina soarelui va fi de şapte ori mai mare, ca lumina a şapte zile, când DOMNUL va lega spărturile poporului Său şi va vindeca rana loviturilor lui“ (Isaia 30:26). Ce apogeu emoţionant are această profeţie extraordinară! Măreţia lui Dumnezeu va străluci în toată splendoarea ei. Binecuvântările care îi aşteaptă pe închinătorii fideli ai lui Dumnezeu vor întrece cu mult — de şapte ori — orice lucru de care au avut parte înainte.

Judecată şi bucurie

22. În contrast cu binecuvântările care vor veni pentru cei fideli, ce le rezervă Iehova celor răi?

²² Tonul mesajului lui Isaia se schimbă din nou. „Iată!“, spune el ca şi cum ar vrea să le atragă atenţia ascultătorilor săi, „Numele lui Iehova vine de departe, arzând cu mânia sa şi cu nori grei. Cât priveşte buzele sale, acestea s-au umplut de denunţare, iar limba sa este ca un foc mistuitor“ (Isaia 30:27, NW). Până în acel moment, Iehova a stat deoparte, lăsându-i pe duşmanii poporului său să acţioneze după bunul lor plac. Acum el este din ce în ce mai aproape — asemenea unei furtuni ce nu poate fi oprită — pentru a executa judecata. „Suflarea Lui este ca un torent ieşit din albie, care ajunge până la gât ca să cearnă neamurile cu ciurul nimicirii şi să pună în fălcile popoarelor o zăbală care îi face să rătăcească“ (Isaia 30:28). Duşmanii poporului lui Dumnezeu vor fi înconjuraţi de „un torent ieşit din albie“, vor fi cernuţi cu putere cu un ‘ciur’ şi vor fi struniţi cu o „zăbală“. Ei vor fi distruşi.

23. De ce creştinii de astăzi îşi simt „inima veselă“?

²³ În timp ce Isaia descrie starea fericită a închinătorilor fideli care se vor întoarce într-o bună zi în ţara lor, tonul lui se schimbă din nou. „Voi însă veţi cânta ca în noaptea când se sfinţeşte o sărbătoare, veţi fi cu inima veselă, ca cel care merge în sunetul flautului, ca să vină la muntele DOMNULUI, spre Stânca lui Israel“ (Isaia 30:29). În mod asemănător, adevăraţii creştini de astăzi îşi simt „inima veselă“ când meditează la judecarea lumii lui Satan, la ocrotirea pe care le-o oferă Iehova, „Stânca mântuirii“, şi la viitoarele binecuvântări ale Regatului. — Psalmul 95:1.

24, 25. Cum subliniază profeţia lui Isaia că executarea apropiatei judecăţi a Asiriei va deveni realitate?

²⁴ După această manifestare de bucurie, Isaia revine la tema judecăţii şi identifică obiectul mâniei lui Dumnezeu. „DOMNUL va face să răsune glasul Lui măreţ, Îşi va arăta braţul gata să lovească, în mânia Lui aprinsă, şi flacăra unui foc mistuitor, în mijlocul înecului, furtunii şi pietrelor de grindină. Atunci, asirianul va fi zdrobit de glasul DOMNULUI, care îl va lovi cu nuiaua Sa“ (Isaia 30:30, 31). Prin această descriere sugestivă, Isaia subliniază că judecata lui Dumnezeu împotriva Asiriei va deveni realitate. De fapt, Asiria stă în picioare înaintea lui Dumnezeu şi tremură la vederea ‘braţului’ său, care va executa judecata.

²⁵ Profetul continuă: „La fiecare lovitură de nuia hotărâtă, pe care i-o va da DOMNUL, se vor auzi tamburinele şi harpele; şi îi va face bătălii vijelioase în război. Căci de mult timp este pregătit un rug [Tofet, NW], pregătit chiar şi pentru împărat: este făcut adânc şi lat, cu foc şi lemne din belşug. Suflarea DOMNULUI îl aprinde ca un şuvoi de pucioasă“ (Isaia 30:32, 33). Tofetul, situat în Valea lui Hinom, este folosit aici în mod figurativ pentru a sugera un loc unde arde focul. Arătând că Asiria îşi va afla sfârşitul acolo, Isaia subliniază că distrugerea care urmează să vină asupra acestei naţiuni va fi neaşteptată şi totală. — Compară cu 2 Împăraţi 23:10.

26. a) Care este semnificaţia modernă a declaraţiilor lui Iehova împotriva Asiriei? b) Cum continuă creştinii de astăzi să îl aştepte pe Iehova?

²⁶ Deşi acest mesaj de judecată este îndreptat împotriva Asiriei, profeţia lui Isaia are o semnificaţie mai amplă (Romani 15:4). Iehova va veni din nou de departe, metaforic vorbind, ca să-i înece, să-i cearnă şi să le pună zăbală tuturor celor ce îi asupresc poporul (Ezechiel 38:18–23; 2 Petru 3:7; Revelaţia 19:11–21). Fie ca acea zi să vină cât mai curând! Între timp, creştinii aşteaptă cu nerăbdare ziua eliberării. Ei prind putere în timp ce meditează la cuvintele emoţionante consemnate în capitolul 30 din Isaia. Aceste cuvinte îi încurajează pe slujitorii lui Dumnezeu să preţuiască privilegiul de a se ruga, să se dedice studierii Bibliei şi să mediteze la viitoarele binecuvântări ale Regatului (Psalmul 42:1, 2; Proverbele 2:1–6; Romani 12:12). Astfel, cuvintele lui Isaia ne sunt tuturor de ajutor pentru a continua să-l aşteptăm pe Iehova.

[Note de subsol]

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 305]

Pe timpul lui Moise, israeliţii au ieşit din Egipt. Pe timpul lui Isaia, Iuda a mers în Egipt pentru a cere ajutor

[Legenda fotografiei de la pagina 311]

„Pe orice munte înalt şi pe orice deal înalt vor fi pâraie“

[Legenda fotografiei de la pagina 312]

Iehova va veni „cu mânia sa şi cu nori grei“