Bucură-te de foloasele învăţăturii divine!

„Eu, DOMNUL, Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos.“ — ISAIA 48:17.

 1. Ce se va întâmpla dacă aplicăm învăţătura divină în viaţa noastră?

IEHOVA DUMNEZEU cunoaşte totul cel mai bine. Nimeni nu-l depăşeşte în gândire, vorbire şi acţiune. În calitate de Creator al nostru, el ne cunoaşte necesităţile şi le satisface din abundenţă. Cu certitudine, el ştie cum să ne instruiască. Iar dacă aplicăm învăţătura divină, tragem foloase şi ne bucurăm de adevărata fericire.

 2, 3. a) Cum ar fi tras foloase poporul din vechime al lui Dumnezeu dacă membrii săi ar fi ascultat de poruncile sale? b) Ce se va întâmpla dacă, în prezent, vom aplica învăţătura divină în viaţa noastră?

² Învăţătura divină dezvăluie dorinţa sinceră a lui Dumnezeu de a-i vedea pe slujitorii săi evitând nenorocirea şi bucurându-se de viaţă prin respectarea legilor şi principiilor sale. Dacă poporul lui Iehova din vechime ar fi ascultat de el, s-ar fi bucurat de bogate binecuvântări, deoarece el le spusese: „Eu, DOMNUL [Iehova, New World Translation] Dumnezeul tău, te învăţ ce este de folos şi te conduc pe calea pe care trebuie să mergi. O! de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un rîu şi dreptatea ta ca valurile mării“. — Isaia 48:17, 18.

³ Poporul din vechime al lui Dumnezeu ar fi tras foloase dacă ar fi luat aminte la poruncile şi instrucţiunile sale. În loc să sufere nenorocirea cauzată de către babilonieni, membrii acestuia s-ar fi bucurat de o pace şi de o prosperitate abundentă, adâncă şi nesfârşită asemănătoare unui râu. În plus, faptele lor drepte ar fi fost fără număr, asemenea valurilor mării. În mod asemănător, dacă noi aplicăm învăţătura divină în viaţa noastră, ne putem bucura de multiplele ei foloase. Care sunt câteva dintre acestea?

Ea transformă viaţa

 4. În ce fel influenţează învăţătura divină viaţa multor oameni?

⁴ Învăţătura divină le este de folos multor oameni prin faptul că le schimbă în bine viaţa. Cei care aplică sfaturile lui Iehova nu mai iau parte la „lucrările cărnii“, cum ar fi: conduita libertină, idolatria, spiritismul, cearta şi gelozia. În schimb, ei manifestă roadele spiritului: iubirea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, amabilitatea, bunătatea, credinţa, blândeţea şi stăpânirea de sine (Galateni 5:19–23). Ei ascultă şi de sfatul din Efeseni 4:17–24 (NW), unde Pavel îi îndeamnă pe fraţii săi de credinţă să nu umble ca naţiunile, în inutilitatea minţii lor şi în întuneric mintal, înstrăinaţi de viaţa care îi aparţine lui Dumnezeu. Nemaifiind conduşi de nişte inimi insensibile, cei care sunt asemenea lui Cristos ‘dezbracă vechea personalitate care se conformează liniei lor de conduită de odinioară şi sunt înnoiţi în forţa care le impulsionează mintea’. Ei ‘îmbracă noua personalitate care a fost creată conform voinţei lui Dumnezeu, în adevărată dreptate şi loialitate’.

 5. Cum influenţează învăţătura divină modul în care umblă oamenii?

⁵ Un folos excelent care rezultă în urma aplicării învăţăturii divine este faptul că aceasta ne arată cum să umblăm cu Dumnezeu. Dacă umblăm cu Iehova, aşa cum a făcut Noe, urmăm drumul vieţii trasat de Marele nostru Instructor (Geneza 6:9; Isaia 30:20, 21). Oamenii naţiunilor ‘umblă în inutilitatea minţii lor’, după cum a spus apostolul Pavel. Şi cât de inutile pot fi unele scrieri ale acestor minţi! Remarcând scrierile altora de pe un zid din Pompei, un observator a scris: „Este de mirare, o, zidule, că nu te-ai prăbuşit încă sub povara atâtor prostii aşternute în scris!“ Dar în „învăţătura lui Iehova“ şi în lucrarea de predicare a Regatului care se efectuează datorită ei nu există nici o prostie (Faptele 13:12, NW). Prin intermediul acestei lucrări, cei care iubesc adevărul sunt ajutaţi să acţioneze cu chibzuinţă. Ei sunt învăţaţi să nu mai umble pe calea lor păcătoasă, în ignoranţă faţă de scopurile lui Dumnezeu. Ei nu mai sunt în întuneric mintal, nici nu mai sunt îndemnaţi de inimi insensibile care urmăresc scopuri inutile.

 6. Ce legătură există între ascultarea noastră de învăţătura lui Iehova şi fericirea noastră?

⁶ Învăţătura divină ne aduce foloase şi prin faptul că ne familiarizează cu Iehova şi cu faptele sale. O astfel de cunoştinţă ne apropie mai mult de Dumnezeu, ne sporeşte iubirea pentru el şi ne adânceşte dorinţa de a asculta de el. În 1 Ioan 5:3 se spune: „Aceasta este dragostea de Dumnezeu, să păzim poruncile Lui. Şi poruncile Lui nu sînt grele“. De asemenea, noi ne conformăm poruncilor lui Isus deoarece ştim că învăţătura sa provine de la Dumnezeu (Ioan 7:16–18). Această ascultare ne fereşte de daune de ordin spiritual şi promovează fericirea noastră.

Un scop real în viaţă

 7, 8. a) Cum trebuie să înţelegem Psalmul 90:12? b) În ce fel putem căpăta o inimă înţeleaptă?

⁷ Învăţătura lui Iehova este de folos pentru că ne arată cum să ne întrebuinţăm viaţa într-un mod util. De fapt, învăţătura divină ne arată cum să ne numărăm zilele într-un mod special. O speranţă de viaţă de 70 de ani promite circa 25 550 de zile. O persoană în vârstă de 50 de ani a trăit deja 18 250 de zile din ele, iar cele 7 300 de zile sperate care au mai rămas par a fi, într-adevăr, puţine. Îndeosebi acum poate ea să înţeleagă mai bine motivul pentru care profetul Moise i-a adresat lui Dumnezeu rugăciunea consemnată în Psalmul 90:12: „Învaţă-ne să ne numărăm zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!“ Dar, ce a vrut Moise să spună prin aceasta?

⁸ Moise nu a vrut să spună că Dumnezeu avea să dezvăluie numărul exact de zile de viaţă pe care urma să le trăiască fiecare israelit. Conform Psalmului 90, versetele 9 şi 10, acest profet evreu a recunoscut că durata unei vieţi poate fi în jurul a 70 sau 80 de ani — o perioadă, într-adevăr, scurtă. Deci cuvintele din Psalmul 90:12 exprimau, evident, dorinţa menţionată de Moise în rugăciune, şi anume ca Iehova să-i arate sau să-l înveţe pe el şi pe poporul lui Dumnezeu să manifeste înţelepciune pentru a preţui ‘zilele vieţii lor’ şi pentru a le folosi într-un mod aprobat de Dumnezeu. Dar ce putem spune despre noi? Apreciem noi fiecare zi preţioasă? ‘Căpătăm noi o inimă înţeleaptă’, căutând să ne petrecem fiecare zi într-un mod util spre gloria Marelui nostru Instructor, Iehova Dumnezeu? Învăţătura divină ne va ajuta să facem chiar acest lucru.

 9. La ce ne putem aştepta dacă învăţăm să ne numărăm zilele spre gloria lui Iehova?

⁹ Dacă învăţăm să ne numărăm zilele spre gloria lui Iehova, vom putea probabil să ne continuăm numărătoarea fără încetare, deoarece învăţătura divină ne oferă cunoştinţe pentru viaţă eternă. Isus a zis: „Aceasta înseamnă viaţa veşnică: să asimileze cunoştinţă despre tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi despre acela pe care tu l-ai trimis, Isus Cristos“ (Ioan 17:3, NW). Desigur, dacă am dobândi toată cunoştinţa pe care o pune lumea la dispoziţie, ea nu ne-ar aduce viaţa eternă. Dar putem căpăta viaţa veşnică dacă dobândim şi aplicăm cunoştinţa exactă despre cele două persoane care sunt cele mai importante din univers şi dacă exercităm cu adevărat credinţă.

10. Ce spune o enciclopedie cu privire la învăţământ, şi ce comparaţie se poate face în această privinţă cu foloasele învăţăturii divine?

¹⁰ Indiferent câţi ani am trăit deja, să nu uităm acest folos remarcabil al învăţăturii divine: ea le oferă celor care o aplică un scop real în viaţă. În The World Book Encyclopedia se spune: „Învăţământul trebuie să-i ajute pe oameni să devină membri utili ai societăţii. Acesta trebuie să-i ajute, de asemenea, să cultive apreciere faţă de moştenirea lor culturală şi să aibă mai multe satisfacţii în viaţă“. Învăţătura divină ne ajută, într-adevăr, să avem satisfacţii în viaţă. Ea cultivă în noi o profundă apreciere faţă de moştenirea spirituală pe care o avem ca popor al lui Dumnezeu. Şi, cu siguranţă, ea face din noi membri utili ai societăţii, deoarece ne dă posibilitatea să jucăm un rol esenţial în satisfacerea necesităţilor oamenilor de pe tot pământul. De ce se poate spune lucrul acesta?

Un program mondial de instruire

11. Cum a subliniat Thomas Jefferson necesitatea unei instruiri adecvate?

¹¹ Învăţătura divină satisface necesitatea oamenilor de a fi instruiţi, aşa cum nu o face nici un alt program de instruire. Necesitatea de a-i învăţa pe oameni a fost remarcată de Thomas Jefferson, care a devenit al treilea preşedinte al Statelor Unite. Într-o scrisoare din 13 august 1786 adresată lui George Wythe, un prieten al său şi cosemnatar al Declaraţiei de Independenţă, Jefferson a scris: „Cred că cea mai importantă lege din întregul nostru cod de legi este cea referitoare la răspândirea cunoştinţelor în rândul oamenilor. Nu poate fi concepută nici o altă temelie sigură pentru păstrarea libertăţii şi a fericirii. . . . Sprijină, dragul meu domn, o campanie energică împotriva ignoranţei; emite şi îmbunătăţeşte legea pentru învăţarea oamenilor de rând. Să ştie compatrioţii noştri . . . că taxa care va fi plătită în acest scop [de instruire] nu depăşeşte a mia parte din ceea ce se va plăti regilor, preoţilor şi nobililor care se vor ridica în mijlocul nostru dacă îi lăsăm pe oameni în ignoranţă“.

12. De ce se poate spune că învăţătura divină constituie programul de învăţământ mondial cu cel mai mare succes şi cel mai folositor?

¹² Departe de a-i lăsa în ignoranţă pe cei care înclină spre dreptate, învăţătura lui Iehova furnizează cel mai bun program de învăţământ mondial în folosul lor. Acum 50 de ani, în timp ce al doilea război mondial făcea încă ravagii, Comitetul de Reconstrucţie Educaţională al Statelor Unite a înţeles necesitatea urgentă a instituirii unui „învăţământ mondial“. Această necesitate este prezentă şi azi, dar învăţătura divină este singurul program de învăţământ mondial care are succes. El se dovedeşte a fi şi cel mai folositor program, deoarece înlătură disperarea, îi înalţă pe oameni moraliceşte şi spiritualiceşte, îi apără de mândria şi de prejudecăţile lumii şi le oferă cunoştinţe pentru viaţă eternă. Mai presus de toate, acest program le este de folos oamenilor de pretutindeni prin faptul că îi învaţă să îi slujească lui Iehova Dumnezeu.

13. În ce fel se împlinesc în zilele noastre cuvintele din Isaia 2:2–4?

¹³ Mulţimi de oameni se bucură de foloasele învăţăturii divine, devenind acum slujitori ai lui Dumnezeu. Ei sunt conştienţi de necesităţile lor spirituale şi ştiu bine că ziua lui Iehova este aproape (Matei 5:3; 1 Tesaloniceni 5:1–6). Chiar acum, „în zilele din urmă“, aceşti oameni din toate naţiunile se revarsă spre muntele lui Iehova, adică spre închinarea sa pură. Aceasta este ferm stabilită şi se înalţă cu mult deasupra oricărei închinări care este contrară voinţei lui Dumnezeu (Isaia 2:2–4). Dacă şi tu eşti un Martor dedicat al lui Iehova, nu eşti oare încântat că te afli în mijlocul mulţimilor mereu crescânde care i se închină lui Iehova şi care trag foloase din învăţătura divină? Ce minunat este să ne numărăm printre cei care exclamă: „Lăudaţi-l pe Iah!“ — Psalmul 150:6, NW.

Efecte benefice asupra spiritului nostru

14. Ce foloase rezultă din faptul de a urma sfatul lui Pavel din 1 Corinteni 14:20?

¹⁴ Printre multele foloase ale învăţăturii divine se numără efectul excelent pe care aceasta îl poate avea asupra gândirii şi spiritului nostru. Ea ne îndeamnă să ne gândim la lucruri drepte, caste, virtuoase şi demne de laudă (Filipeni 4:8). Învăţătura lui Iehova ne ajută să urmăm sfatul lui Pavel: „La răutate fiţi prunci, dar la minte [în ce priveşte facultăţile de înţelegere, NW] fiţi maturi“ (1 Corinteni 14:20). Dacă vom aplica acest sfat, nu vom căuta să cunoaştem răutatea. Pavel a mai scris: „Orice amărăciune, orice iuţime, orice mînie, orice strigare şi orice defăimare să fie înlăturate de la voi, împreună cu orice fel de răutate“ (Efeseni 4:31). Respectarea acestui sfat ne va ajuta să evităm imoralitatea şi alte păcate grave. Pe lângă faptul că această atitudine ne poate fi de folos pe plan fizic şi mintal, ea ne va aduce îndeosebi bucuria care rezultă din cunoaşterea faptului că îi suntem plăcuţi lui Dumnezeu.

15. Ce ne poate ajuta să rămânem virtuoşi în gândire?

¹⁵ Dacă vrem să rămânem virtuoşi în gândire, un ajutor îl constituie faptul de a evita ‘asocierile rele care strică obiceiurile folositoare’ (1 Corinteni 15:33, NW). În calitate de creştini, noi nu vom căuta să ne asociem cu fornicatorii, cu adulterii şi cu alţii care practică nelegiuirea. În mod logic deci, nu trebuie să ne asociem cu astfel de persoane nici citind despre ele pentru a simţi plăceri senzuale, nici privindu-le la televizor sau la cinematograf. Inima este trădătoare. Ea poate dezvolta cu uşurinţă dorinţa după lucruri rele şi poate fi tentată să le şi comită (Ieremia 17:9). Să evităm, aşadar, astfel de tentaţii, rămânând ataşaţi de învăţătura divină. Ea poate influenţa într-un mod atât de benefic gândirea ‘celor ce Îl iubesc pe DOMNUL [Iehova, NW]’, încât ei ‘urăsc răul’. — Psalmul 97:10.

16. Cum poate învăţătura lui Dumnezeu să ne influenţeze spiritul pe care-l manifestăm?

¹⁶ Pavel i-a spus colaboratorului său Timotei: „Domnul să fie cu spiritul pe care îl manifestaţi voi. Bunătatea sa nemeritată să fie cu voi“ (2 Timotei 4:22, NW). Apostolul dorea ca Dumnezeu, prin intermediul Domnului Isus Cristos, să aprobe forţa care le impulsiona mintea şi care-i îndemna la acţiune pe Timotei şi pe alţi creştini. Învăţătura lui Dumnezeu ne ajută să manifestăm un spirit iubitor, binevoitor şi blând (Coloseni 3:9–14). Şi cât de mult diferă acesta de spiritul multor oameni din aceste zile din urmă! Ei sunt trufaşi, nerecunoscători, fără afecţiune naturală, refractari la orice acord, încăpăţânaţi, iubitori de plăceri şi lipsiţi de o adevărată devoţiune sfântă (2 Timotei 3:1–5). În timp ce continuăm să aplicăm foloasele învăţăturii divine în viaţa noastră, noi manifestăm însă un spirit care ne face să fim iubiţi de Dumnezeu şi de semenii noştri.

De folos în relaţiile interumane

17. De ce este foarte importantă o cooperare umilă?

¹⁷ Învăţătura lui Iehova ne ajută să vedem foloasele care rezultă din cooperarea umilă cu colaboratorii noştri de închinare (Psalmul 138:6). Spre deosebire de mulţi oameni din prezent, noi nu violăm principiile drepte, ci suntem deschişi pentru a ajunge la un acord. De exemplu, deoarece, în cadrul întrunirilor cu bătrânii, supraveghetorii numiţi sunt dispuşi să ajungă la un acord, se obţin multe rezultate bune. Aceşti bărbaţi pot discuta în mod calm în interesul adevărului, fără să permită ca sentimentele să le umbrească gândirea logică sau să producă dezbinare. Dacă fiecare dintre noi va continua să aplice învăţătura divină, toţi membrii congregaţiei vor trage foloase din spiritul de unitate de care ne bucurăm. — Psalmul 133:1–3.

18. Ce punct de vedere ne ajută învăţătura divină să avem cu privire la colaboratorii de credinţă?

¹⁸ Învăţătura divină ne este de folos şi în sensul că ne ajută să avem un punct de vedere corect cu privire la colaboratorii noştri de credinţă. Isus a spus: „Nimeni nu poate să vină la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis“ (Ioan 6:44). Începând îndeosebi din 1919, Iehova a făcut ca slujitorii săi să proclame sentinţele sale, iar sistemul mondial al lui Satan a fost clătinat şi scuturat de această lucrare mondială de avertizare. În acelaşi timp, persoanele temătoare de Dumnezeu — „lucrurile demne de dorit“ — au fost atrase de Dumnezeu pentru a se separa de naţiuni şi pentru a participa împreună cu creştinii unşi la umplerea cu glorie a casei de închinare a lui Iehova (Hagai 2:7, NW). Cu siguranţă că pe aceşti oameni demni de dorit, atraşi de Dumnezeu, ar trebui să-i privim ca pe nişte asociaţi iubiţi.

19. Ce dezvăluie învăţătura lui Dumnezeu în ce priveşte reglementarea neînţelegerilor de ordin personal ce pot apărea între colaboratorii creştini?

¹⁹ Din cauză că suntem cu toţii imperfecţi, fără îndoială că lucrurile nu vor merge întotdeauna bine. Pe când Pavel se pregătea să plece în a doua sa călătorie misionară, Barnaba era hotărât să-l ia cu el pe Marcu. Pavel nu a fost de acord, fiindcă Marcu „îi părăsise în Pamfilia şi nu-i însoţise în lucrare“. Atunci, s-a produs „o aprigă izbucnire de mânie“ (NW). Barnaba l-a luat pe Marcu în Cipru, în timp ce Pavel l-a luat pe Sila ca să-l însoţească prin Siria şi Cilicia (Faptele 15:36–41). Mai târziu, această ruptură a fost în mod evident vindecată, deoarece Marcu a fost cu Pavel la Roma, iar apostolul s-a exprimat în mod favorabil la adresa lui (Coloseni 4:10). Un folos al învăţăturii divine constă în faptul că ea ne arată cum să reglementăm unele neînţelegeri de ordin personal ce pot apărea între creştini, prin respectarea unor sfaturi, cum ar fi cele date de Isus în Matei 5:23, 24 şi Matei 18:15–17.

Întotdeauna folositoare şi triumfătoare

20, 21. La ce trebuie să ne îndemne această analiză referitoare la învăţătura divină?

²⁰ Chiar şi din această scurtă analiză referitoare la câteva dintre foloasele şi triumfurile învăţăturii divine, fără îndoială că putem observa cu toţii necesitatea faptului de a persevera în privinţa aplicării acesteia în viaţa noastră. Să continuăm deci să învăţăm de la Marele nostru Instructor, rugându-ne lui. În curând, învăţătura divină va înregistra cel mai mare triumf. Ea va ieşi triumfătoare atunci când intelectualii acestei lumi îşi vor da ultima suflare (compară cu 1 Corinteni 1:19). Pe lângă aceasta, pe măsură ce alte milioane de oameni vor învăţa şi vor înfăptui voinţa lui Dumnezeu, cunoştinţa despre Iehova va umple pământul, aşa cum apele acoperă însăşi marea (Isaia 11:9). Acest lucru va contribui într-un mod grandios la folosul omenirii ascultătoare şi îl va justifica pe Iehova în calitate de Suveran al Universului!

²¹ Învăţătura lui Iehova va fi întotdeauna folositoare şi triumfătoare. Vei continua şi tu să tragi foloase din ea în calitate de cercetător pasionat al marelui Manual al lui Dumnezeu? Trăieşti tu în armonie cu Biblia şi le împărtăşeşti şi altora adevărurile ei? Dacă poţi răspunde afirmativ la aceste întrebări, atunci poţi aştepta cu bucurie triumful complet al învăţăturii divine, spre gloria Marelui nostru Instructor, Suveranul Domn Iehova.

Ce ai învăţat?

◻ Ce efect poate avea învăţătura divină asupra vieţii noastre?

◻ Cum satisface învăţătura lui Iehova necesitatea oamenilor de a fi instruiţi?

◻ Ce efect benefic poate avea învăţătura divină asupra gândirii şi atitudinii noastre?

◻ Cum se dovedeşte folositoare învăţătura lui Dumnezeu în privinţa relaţiilor interumane?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 15]

Învăţătura divină ne arată cum să umblăm cu Dumnezeu, aşa cum a umblat Noe.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 17]

Oameni din toate naţiunile se revarsă spre muntele lui Iehova.