Să nu ‘ne înfuriem împotriva lui Iehova’

 1, 2. De ce n-ar trebui să-l acuzăm pe Iehova pentru problemele omenirii? Ilustraţi.

SĂ NE imaginăm un soţ care are de mulţi ani o căsnicie fericită. Într-o zi, el vine de la serviciu şi găseşte casa întoarsă pe dos. Mobila este făcută bucăţi, vesela este spartă, covorul este distrus. Frumoasa lui locuinţă este devastată. El nu se va întreba: „De ce a făcut soţia mea asta?“, ci, mai degrabă: „Cine a făcut asta?“. De ce? Deoarece ştie că soţia sa, pe care o iubeşte mult, n-ar face aşa ceva.

² În prezent, pământul, locuinţa oamenilor, este plin de poluare, violenţă şi imoralitate. Însă, studiind Biblia, am înţeles că nu Iehova este cauza acestor probleme. El a creat pământul ca să devină un splendid paradis (Gen. 2:8, 15). Iehova este un Dumnezeu al iubirii (1 Ioan 4:8). Studierea Bibliei ne ajută să identificăm adevărata cauză a problemelor din lume: Satan Diavolul, „conducătorul lumii“ (Ioan 14:30; 2 Cor. 4:4).

 3. Cum am putea ajunge să avem o concepţie greşită despre problemele noastre?

³ Totuşi, nu-l putem acuza pe Satan pentru toate problemele noastre. De ce? Deoarece unele dintre problemele cu care ne confruntăm sunt rezultatul propriilor noastre greşeli. (Citeşte Deuteronomul 32:4–6.) Chiar dacă acceptăm această realitate, imperfecţiunea ne-ar putea face să avem o concepţie greşită despre problemele noastre; iar lucrul acesta poate fi periculos (Prov. 14:12). În ce sens? În loc să ne recunoaştem vina sau să-l acuzăm pe Satan pentru o anumită problemă, am putea începe să-l acuzăm pe Iehova. Am putea chiar să ne ‘înfuriem împotriva lui Iehova’ (Prov. 19:3).

 4, 5. Cum ar putea ajunge un creştin ‘să se înfurie împotriva lui Iehova’?

⁴ Chiar am putea ajunge ‘să ne înfuriem împotriva lui Iehova’? Da, însă acest lucru nu ne-ar fi de niciun folos (Is. 41:11). Un poet spunea cândva: „Braţul îţi este prea scurt ca să te lupţi cu Dumnezeu“. Probabil că nu vom zice niciodată că suntem supăraţi pe Iehova. Dar în Proverbele 19:3 se spune că nebunia omului „îi suceşte calea şi inima lui se înfurie împotriva lui Iehova“. Da, un om se poate înfuria pe Dumnezeu în inima lui. Această atitudine s-ar putea manifesta în moduri subtile. Cineva ar putea ajunge să aibă resentimente faţă de Iehova. Drept urmare, acea persoană ar putea încetini ritmul în serviciul sacru sau ar putea înceta să se închine lui Iehova împreună cu congregaţia.

⁵ Ce ne-ar putea face ‘să ne înfuriem împotriva lui Iehova’? Cum putem evita această capcană? Este vital să cunoaştem răspunsul la aceste întrebări deoarece în joc este relaţia noastră cu Iehova Dumnezeu!

 6, 7. De ce au început israeliţii din timpul lui Moise să fie nemulţumiţi de Iehova?

⁶ Ce anume l-ar putea determina pe un slujitor fidel al lui Iehova să înceapă să fie nemulţumit de Dumnezeu în inima lui? Să analizăm cinci factori care pot duce la această situaţie şi să vedem câteva exemple biblice care arată cum au căzut unii în această capcană (1 Cor. 10:11, 12).

⁷ Vorbirea negativă a altora ne poate influenţa. (Citeşte Deuteronomul 1:26–28.) Israeliţii tocmai fuseseră eliberaţi din sclavia egipteană. Iehova adusese în mod miraculos zece plăgi asupra acelei naţiuni opresive şi îi distrusese pe faraon şi armata lui în Marea Roşie (Ex. 12:29–32, 51; 14:29–31; Ps. 136:15). Poporul lui Dumnezeu era pe punctul de a intra în Ţara Promisă. Totuşi, în acel moment decisiv, israeliţii au început să fie nemulţumiţi de Iehova. Ce anume a cauzat această lipsă de credinţă? Ei s-au descurajat din cauza raportului negativ adus de unii dintre cei care fuseseră trimişi să spioneze ţara (Num. 14:1–4). Care a fost rezultatul? Acelei generaţii nu i s-a permis să intre în „ţara cea bună“ (Deut. 1:34, 35). S-ar putea oare să permitem ca vorbirea negativă a altora să ne slăbească credinţa şi să ne facă să murmurăm cu privire la modul în care Iehova îşi îndrumă poporul?

 8. De ce au început iudeii din zilele lui Isaia să-l acuze pe Iehova pentru situaţia lor?

⁸ Greutăţile şi neajunsurile ne pot descuraja. (Citeşte Isaia 8:21, 22.) În zilele lui Isaia, naţiunea Iuda se afla într-o situaţie foarte grea. Ţara era înconjurată de duşmani, hrana era insuficientă şi mulţi erau flămânzi. Dar, şi mai grav, în ţară era foamete spirituală (Am. 8:11). Însă, în loc să-i ceară ajutor lui Iehova ca să facă faţă acestor greutăţi, locuitorii ţării au început ‘să-i blesteme’ atât pe rege, cât şi pe Dumnezeu. Da, ei l-au acuzat pe Iehova pentru problemele lor. În mod asemănător, dacă ne-am descuraja din cauza unei situaţii tragice sau a unor probleme personale, am putea începe să-l acuzăm pe Dumnezeu în inima noastră, gândindu-ne: „Unde a fost Iehova când am avut nevoie de el?“.

 9. De ce israeliţii din zilele lui Ezechiel au avut un punct de vedere greşit referitor la modul în care acţiona Iehova?

⁹ Nu cunoaştem toate detaliile. Întrucât nu cunoşteau toate detaliile, israeliţii din zilele lui Ezechiel au început să spună: „Calea lui Iehova nu este dreaptă“ (Ezec. 18:29). Ei au considerat că normele lor erau superioare şi s-au comportat ca şi cum ar fi avut dreptul să-l judece pe Dumnezeu, chiar dacă nu înţelegeau pe deplin situaţia. Cum am putea face şi noi aceeaşi greşeală? Dacă uneori nu înţelegem bine o relatare biblică sau motivul pentru care ni se întâmplă anumite lucruri, am putea zice în inima noastră: „Calea lui Iehova nu este dreaptă“ (Iov 35:2).

10. Cum ar putea cineva să urmeze exemplul negativ al lui Adam?

¹⁰ Nu ne asumăm responsabilitatea pentru propriile păcate şi greşeli. Chiar la începutul istoriei omenirii, Adam l-a acuzat pe Dumnezeu pentru păcatul pe care-l comisese (Gen. 3:12). Deşi Adam a încălcat în mod intenţionat legea lui Dumnezeu şi a ştiut că avea să fie pedepsit pentru păcatul său, el a dat vina pe Iehova. Era ca şi cum Adam ar fi spus că a greşit din cauză că Iehova îi dăduse o soţie rea. De atunci, şi alţii au urmat exemplul lui Adam, acuzându-l pe Dumnezeu pentru propriile greşeli. De aceea, ar trebui să ne întrebăm: Aş putea ajunge atât de dezamăgit din cauza greşelilor mele, încât să încep să consider că normele lui Iehova sunt prea rigide?

11. Ce putem învăţa de la Iona?

¹¹ Începem să ne gândim numai la noi. Profetul Iona s-a mâniat când Iehova a arătat îndurare faţă de oamenii din Ninive (Iona 4:1–3). De ce? Iona se temea că oamenii de acolo vor crede că era un profet fals fiindcă oraşul nu a fost distrus, aşa cum spusese el. În loc să manifeste compasiune faţă de niniviţi, care se căiseră, se pare că Iona a fost mai preocupat de reputaţia sa. În mod asemănător, dacă ne vom gândi numai la noi înşine, s-ar putea să ajungem ‘să ne înfuriem împotriva lui Iehova’ pentru că nu a adus încă sfârşitul. De exemplu, poate că predicăm de mulţi ani şi le spunem oamenilor că ziua lui Iehova este aproape. Dar, când alţii ne critică pentru că acea zi încă n-a venit, devenim şi noi nerăbdători? (2 Pet. 3:3, 4, 9)

12, 13. Ce trebuie să facem dacă nu suntem de acord cu unele acţiuni ale lui Iehova sau cu ceea ce permite el să se întâmple?

¹² Ce putem face dacă nu suntem de acord cu unele acţiuni ale lui Iehova sau cu ceea ce permite el să se întâmple? Să ne amintim că nu este înţelept să gândim astfel. O altă traducere a textului din Proverbele 19:3 spune: „Prostia unui om îi ruinează viaţa, şi apoi inima lui se mânie împotriva DOMNULUI“ (Noua traducere în limba română, 2007). Cu această idee în minte, să analizăm cinci lucruri care ne vor ajuta să nu-l acuzăm niciodată pe Iehova pentru problemele noastre.

¹³ Să păstrăm o relaţie strânsă cu Iehova. Dacă avem o relaţie bună cu Iehova, nu ne vom înfuria pe el. (Citeşte Proverbele 3:5, 6.) Trebuie să ne încredem în Iehova. De asemenea, este important să nu devenim înţelepţi în propriii ochi şi să nu ne gândim numai la noi (Prov. 3:7; Ecl. 7:16). Astfel, nu vom ajunge să-l acuzăm pe Iehova când se întâmplă lucruri rele.

14, 15. Ce ne va ajuta să nu ne lăsăm influenţaţi de vorbirea negativă?

¹⁴ Să nu ne lăsăm influenţaţi de vorbirea negativă. Israeliţii din zilele lui Moise au avut multe motive să creadă că Iehova urma să-i ajute să intre în Ţara Promisă (Ps. 78:43–53). Dar, când au auzit raportul negativ prezentat de cei zece spioni infideli, israeliţii „nu şi-au amintit de mâna lui“ Iehova, cu alte cuvinte au uitat ce făcuse el pentru ei (Ps. 78:42). Dacă medităm la acţiunile lui Iehova, amintindu-ne toate lucrurile minunate pe care le-a făcut pentru noi, ne vom apropia şi mai mult de el. Drept urmare, nu vom permite ca vorbirea negativă a altora să ne îndepărteze de Iehova (Ps. 77:11, 12).

¹⁵ Un alt lucru care ne poate îndepărta de Iehova este faptul de a avea o atitudine negativă faţă de fraţii noştri (1 Ioan 4:20). De exemplu, când Aaron a fost numit mare preot, israeliţii au început să murmure împotriva lui. Însă pentru Iehova a fost ca şi cum ar fi murmurat împotriva Sa (Num. 17:10). În mod asemănător, dacă am începe să murmurăm împotriva celor pe care Iehova îi foloseşte pentru a îndruma partea pământească a organizaţiei sale, am murmura, de fapt, împotriva lui Iehova (Evr. 13:7, 17).

16, 17. De ce n-ar trebui să-l acuzăm pe Iehova pentru problemele noastre?

¹⁶ Să ne amintim că problemele noastre nu sunt cauzate de Iehova. Deşi, în timpul lui Isaia, israeliţii nu mai îndeplineau voinţa lui Iehova, El a continuat să-i ajute (Is. 1:16–19). În prezent, când ne confruntăm cu probleme, este o mângâiere să ştim că Iehova se interesează de noi şi vrea să ne ajute (1 Pet. 5:7). De fapt, Iehova a promis că ne va da puterea de care avem nevoie pentru a suporta (1 Cor. 10:13).

¹⁷ Dacă suferim din cauza unor nedreptăţi, la fel ca fidelul Iov, este necesar să ne amintim că nu Iehova provoacă suferinţa. Biblia spune că el urăşte nedreptatea şi iubeşte dreptatea (Ps. 33:5). De aceea, să avem şi noi aceeaşi convingere ca Elihu, prietenul lui Iov, care a zis: „Departe de adevăratul Dumnezeu să facă ce este rău şi de Cel Atotputernic să facă ce este nedrept“! (Iov 34:10) Problemele noastre nu sunt cauzate de Iehova. Dimpotrivă, el ne oferă „orice dar bun şi orice cadou perfect“ (Iac. 1:13, 17).

18, 19. De ce ar trebui să avem întotdeauna încredere în Iehova? Ilustraţi.

¹⁸ Să avem întotdeauna încredere în Iehova. Dumnezeu este perfect, iar gândurile sale sunt mai înalte decât gândurile noastre (Is. 55:8, 9). De aceea, umilinţa şi modestia ar trebui să ne ajute să recunoaştem că nu înţelegem toate lucrurile (Rom. 9:20). De cele mai multe ori, nu cunoaştem toate detaliile despre o anumită situaţie. Fără îndoială, fiecare dintre noi poate confirma adevărul următorului proverb: „Primul care-şi apără cauza pare că are dreptate, până vine altul şi-i pune întrebări“ (Prov. 18:17, Noua traducere în limba română, 2007).

¹⁹ Dacă un prieten bun face un lucru pe care la început nu-l înţelegem sau care ni se pare neobişnuit, ne vom grăbi să-l acuzăm că a făcut ceva rău? Sau, mai degrabă, vom avea încredere în prietenul nostru şi vom recunoaşte că nu ştim toate detaliile despre cele întâmplate? Dacă îi tratăm într-un mod plin de iubire pe prietenii noştri imperfecţi, atunci cu atât mai mult ar trebui să avem încredere în Tatăl nostru ceresc, ale cărui căi şi gânduri sunt mult mai înalte decât ale noastre!

20, 21. De ce este important să identificăm adevărata cauză a problemelor noastre?

²⁰ Să identificăm adevărata cauză a problemelor noastre. De ce ar trebui să facem acest lucru? Deoarece este posibil ca noi înşine să fim răspunzători pentru unele dintre problemele cu care ne confruntăm (Gal. 6:7). Ar fi lipsit de logică să-l acuzăm pe Iehova pentru problemele noastre. De ce? Să luăm un exemplu: Un şofer care are o maşină rapidă intră cu viteză prea mare într-o curbă strânsă şi face accident. Este producătorul maşinii răspunzător pentru aceasta? Bineînţeles că nu! În mod asemănător, Iehova ne-a creat cu liber-arbitru. Însă el ne-a pus la dispoziţie şi îndrumări care să ne ajute să luăm decizii înţelepte. Atunci, de ce l-am acuza pe Iehova pentru greşelile noastre?

²¹ Bineînţeles, nu toate problemele noastre sunt rezultatul propriilor greşeli. Unele lucruri se întâmplă din cauza ‘timpului şi a evenimentelor neprevăzute’ (Ecl. 9:11). În plus, să nu uităm niciodată că principala cauză a răutăţii este Satan Diavolul (1 Ioan 5:19; Rev. 12:9). El este duşmanul nostru, nu Iehova! (1 Pet. 5:8)

22, 23. Ce ar trebui să facem dacă suntem descurajaţi din cauza problemelor?

²² Când ne confruntăm cu greutăţi şi neajunsuri, să ne amintim de Iosua şi de Caleb. Spre deosebire de ceilalţi zece spioni, aceşti bărbaţi fideli au prezentat un raport favorabil (Num. 14:6–9). Ei au manifestat credinţă în Iehova. Cu toate acestea, Iosua şi Caleb au trebuit să rătăcească 40 de ani prin pustiu împreună cu ceilalţi israeliţi. Au început ei să se plângă ori s-au lăsat cuprinşi de amărăciune, gândindu-se că nu meritau această pedeapsă? Nu. Ei au avut încredere în Iehova, iar el i-a binecuvântat din plin! Deşi o întreagă generaţie a murit în pustiu, Iehova le-a permis lui Iosua şi lui Caleb să intre în Ţara Promisă (Num. 14:30). În mod asemănător, şi noi vom primi binecuvântarea lui Iehova „dacă nu vom cădea de oboseală“ în timp ce facem voinţa sa (Gal. 6:9; Evr. 6:10).

²³ Dacă suntem descurajaţi din cauza problemelor, a imperfecţiunilor noastre sau ale altora, ce ar trebui să facem? Să ne concentrăm asupra calităţilor minunate ale lui Iehova. Să ne gândim la speranţa pe care ne-a dat-o Iehova. Să ne întrebăm: „Unde aş fi dacă nu l-aş cunoaşte pe Iehova?“. Aşadar, să rămânem întotdeauna aproape de Iehova şi să nu permitem niciodată ca inima noastră ‘să se înfurie împotriva lui’!