Cartea biblică numărul 26 — Ezechiel

Scriitorul: Ezechiel

Locul scrierii: Babilon

Data încheierii scrierii: aprox. 591 î.e.n.

Perioada la care se referă: 613–aprox. 591 î.e.n.

 1. Care era situaţia israeliţilor exilaţi în Babilon, şi ce încercări noi le stăteau în faţă?

ÎN ANUL 617 î.e.n., Ioiachin, regele lui Iuda, a capitulat şi a lăsat Ierusalimul în mâinile lui Nebucadneţar, care a dus în Babilon elita ţării, precum şi tezaurele casei lui Iehova şi ale casei regale. Printre captivi s-au aflat familia regală şi prinţii, bărbaţii puternici şi viteji, meşteşugarii şi constructorii, precum şi Ezechiel, fiul preotului Buzi (2 Regi 24:11–17; Ezec. 1:1–3). Cu inimile pline de mâhnire, exilaţii israeliţi au lăsat în urma lor o ţară cu dealuri, cu izvoare şi cu văi şi au ajuns după o călătorie obositoare într-o ţară în care, cât vedeai cu ochii, era numai câmpie. Acum locuiau în apropierea râului Chebar, într-un imperiu puternic, printre oameni care aveau alte obiceiuri şi care practicau o închinare păgână. Nebucadneţar le-a permis israeliţilor să aibă case, să ţină servitori şi să se ocupe de afaceri (Ezec. 8:1; Ier. 29:5–7; Ezra 2:65). Dacă erau harnici, puteau să prospere. Aveau ei să cadă în capcana religiei babiloniene şi a materialismului? Aveau să se răzvrătească în continuare împotriva lui Iehova? Aveau să accepte exilul ca o disciplinare din partea sa? În ţara în care erau exilaţi, israeliţii urmau să se confrunte cu noi încercări.

 2. a) Care au fost cei trei profeţi care s-au remarcat în anii critici dinaintea distrugerii Ierusalimului? b) Ce se spune în mod semnificativ despre Ezechiel, şi ce înseamnă numele său? c) În ce perioadă a profeţit Ezechiel, şi ce cunoaştem despre viaţa şi moartea sa?

² În anii critici care au precedat distrugerea Ierusalimului, nici Iehova, nici israeliţii n-au fost lipsiţi de serviciile unui profet. Ieremia se afla în Ierusalim, Daniel era la curtea regală din Babilon, iar profetul Ezechiel a fost trimis la iudeii exilaţi în Babilon. Ezechiel a fost atât preot, cât şi profet, privilegiu de care s-a bucurat şi Ieremia, iar mai târziu Zaharia (Ezec. 1:3). În cartea care îi poartă numele, despre Ezechiel se spune de peste 90 de ori că este „fiu al omului“. Acest aspect este demn de luat în seamă când studiem profeţia sa, întrucât în Scripturile greceşti creştine şi Isus este numit de aproape 80 de ori „Fiul omului“ (Ezec. 2:1; Mat. 8:20). Numele profetului, Ezechiel (în ebraică, Yechezqél), înseamnă „Dumnezeu întăreşte“. Ezechiel a primit de la Iehova misiunea de profet în al cincilea an de exil al lui Ioiachin, în 613 î.e.n. Despre el citim că în al 27-lea an de exil, adică după 22 de ani, încă îşi desfăşura activitatea (Ezec. 1:1, 2; 29:17). A fost căsătorit, dar soţia sa a murit în ziua când Nebucadneţar a început ultimul asediu împotriva Ierusalimului (24:2, 18). Nu cunoaştem nici data, nici împrejurările în care a murit Ezechiel.

 3. Ce se poate spune despre faptul că Ezechiel este scriitorul acestei cărţi, precum şi despre canonicitatea şi autenticitatea ei?

³ Nu există nicio îndoială cu privire la faptul că Ezechiel este scriitorul cărţii care îi poartă numele şi că aceasta ocupă un loc legitim în canonul Scripturii. Cartea a fost inclusă în canon în zilele lui Ezra şi apare în cataloagele de la începutul erei creştine, inclusiv în canonul lui Origene. Autenticitatea cărţii este confirmată şi de asemănarea izbitoare dintre simbolismul ei şi cel al cărţilor Ieremia şi Revelaţia (Ezec. 24:2–12 — Ier. 1:13–15; Ezec. 23:1–49 — Ier. 3:6–11; Ezec. 18:2–4 — Ier. 31:29, 30; Ezec. 1:5, 10 — Rev. 4:6, 7; Ezec. 5:17 — Rev. 6:8; Ezec. 9:4 — Rev. 7:3; Ezec. 2:9; 3:1 — Rev. 10:2, 8–10; Ezec. 23:22, 25, 26 — Rev. 17:16; 18:8; Ezec. 27:30, 36 — Rev. 18:9, 17–19; Ezec. 37:27 — Rev. 21:3; Ezec. 48:30–34 — Rev. 21:12, 13; Ezec. 47:1, 7, 12 — Rev. 22:1, 2).

 4. Ce împliniri remarcabile au cunoscut profeţiile lui Ezechiel?

⁴ O altă dovadă a autenticităţii acestei cărţi o constituie remarcabila împlinire a profeţiilor rostite împotriva naţiunilor vecine, cum ar fi Tirul, Egiptul şi Edomul. De exemplu, Ezechiel a profeţit că Tirul avea să fie devastat, iar lucrul acesta s-a împlinit parţial când Nebucadneţar a cucerit oraşul după un asediu de 13 ani (Ezec. 26:2–21). Acest conflict n-a însemnat sfârşitul definitiv al Tirului, totuşi, potrivit judecăţii lui Iehova, oraşul trebuia distrus complet. Prin intermediul lui Ezechiel, Iehova a prezis: „Eu voi răzui ţărâna de pe el şi voi face din el o stâncă golaşă şi lucioasă. . . . Îţi vor arunca în mijlocul apei pietrele, lemnele şi ţărâna“ (26:4, 12). Toate acestea s-au împlinit după mai bine de 250 de ani, când Alexandru cel Mare a atacat Tirul insular. Soldaţii lui Alexandru ‘au răzuit’ toate dărâmăturile oraşului continental, care zăcea în ruină, şi le-au aruncat în mare, făcând un dig de 800 de metri până la oraşul insular. Apoi, în 332 î.e.n., cu ajutorul unor lucrări de asediu complexe, au escaladat zidurile înalte de 46 de metri şi au cucerit oraşul. Mii de oameni au fost ucişi şi mult mai mulţi au fost vânduţi ca sclavi. Aşa cum a profeţit Ezechiel în continuare, Tirul a devenit ‘o stâncă golaşă şi lucioasă, un loc de uscat năvoadele’ (26:14).a De cealaltă parte a Ţării Promise, au fost nimiciţi şi trădătorii edomiţi, împlinindu-se astfel ceea ce profeţise Ezechiel (25:12, 13; 35:2–9).b Bineînţeles, şi profeţiile lui Ezechiel privitoare la distrugerea Ierusalimului şi la restabilirea Israelului s-au dovedit exacte (17:12–21; 36:7–14).

 5. Cum au reacţionat iudeii la primele profeţii ale lui Ezechiel?

⁵ În primii ani ai carierei sale de profet, Ezechiel a anunţat judecăţile sigure ale lui Dumnezeu împotriva Ierusalimului infidel şi i-a avertizat pe exilaţi cu privire la idolatrie (14:1–8; 17:12–21). Captivii iudei n-au arătat în niciun fel că se căiau sincer. Bărbaţii cu răspundere îşi făcuseră un obicei din a se consulta cu Ezechiel, dar nu dădeau atenţie mesajelor transmise de profet din partea lui Iehova. Ei au continuat să practice idolatria şi să se implice în materialism. Pierderea templului, a oraşului sfânt şi a dinastiei lor regale a fost o mare lovitură pentru ei, totuşi numai câţiva s-au simţit îndemnaţi să manifeste umilinţă şi căinţă (Ps. 137:1–9).

 6. Asupra cărui aspect s-au concentrat profeţiile de mai târziu ale lui Ezechiel, şi cum este scoasă în evidenţă sfinţirea numelui lui Iehova?

⁶ Profeţiile de mai târziu ale lui Ezechiel s-au concentrat asupra speranţei restabilirii. De asemenea, ele au condamnat naţiunile cu care era vecină Iuda fiindcă se bucuraseră de căderea ei. Prin umilirea acestor naţiuni şi prin restabilirea Israelului, Iehova avea să se sfinţească înaintea ochilor lor. Pe scurt, scopul captivităţii şi al restabilirii Israelului era ca ‘iudeii şi naţiunile să ştie cu siguranţă că el este Iehova’ (Ezec. 39:7, 22). Sfinţirea numelui lui Iehova este scoasă în evidenţă în toată cartea, expresia „veţi [sau vor] şti cu siguranţă că eu sunt Iehova“ apărând de peste 60 de ori (6:7, nota de subsol).

CONŢINUTUL CĂRŢII EZECHIEL

 7. Care sunt cele trei părţi care se disting în mod firesc în cartea Ezechiel?

⁷ În carte se pot distinge în mod firesc trei părţi. Prima parte, de la capitolul 1 la 24, conţine avertismente cu privire la distrugerea sigură a Ierusalimului. A doua parte, de la capitolul 25 la 32, conţine profeţii referitoare la condamnarea mai multor naţiuni păgâne. Ultima parte, de la capitolul 33 la 48, cuprinde profeţii despre restabilire, culminând cu viziunea despre un nou templu şi un nou oraş sfânt. Majoritatea profeţiilor sunt prezentate în ordine cronologică şi tematică.

 8. Ce a văzut Ezechiel în prima sa viziune?

⁸ Iehova îi încredinţează lui Ezechiel misiunea de străjer (1:1—3:27). În prima sa viziune, primită în 613 î.e.n., Ezechiel a văzut un vânt puternic care venea dinspre nord cu un nor mare şi un foc scânteietor. Din mijlocul focului au ieşit patru creaturi vii înaripate, fiecare având o faţă de om, una de leu, una de taur şi una de acvilă. La înfăţişare, ele erau asemenea cărbunilor ce ard în foc. Lângă fiecare creatură era o roată înfricoşător de mare, ce părea a fi în mijlocul altei roţi, iar obezile lor erau pline de ochi. Ele se deplasau în mod unit în orice direcţie. Deasupra capetelor creaturilor vii era ceva asemănător unei întinderi, iar deasupra întinderii era un tron pe care se afla ceva ce „arăta ca gloria lui Iehova“ (1:28).

 9. Ce misiune i s-a încredinţat lui Ezechiel?

⁹ Ezechiel s-a prosternat, dar Iehova i-a zis: „Fiu al omului, ridică-te“. Apoi, el i-a încredinţat misiunea de profet pentru Israel şi pentru naţiunile rebele din jur, indiferent că aveau să asculte sau nu. Cel puţin trebuiau să ştie că în mijlocul lor fusese un profet al Domnului Iehova. El i-a dat lui Ezechiel să mănânce un sul de carte, care a devenit dulce ca mierea în gura lui. Iehova i-a zis: „Fiu al omului, te-am făcut străjer pentru casa lui Israel“ (2:1; 3:17). Ezechiel trebuia să transmită cu fidelitate avertismentul, în caz contrar ar fi murit.

10. Ce a trebuit să facă Ezechiel ca semn pentru israeliţi?

¹⁰ Reprezentarea asedierii Ierusalimului (4:1—7:27). Iehova i-a spus lui Ezechiel să graveze pe o cărămidă o schiţă a Ierusalimului. Ca semn pentru israeliţi, el trebuia să reprezinte o scenă în care oraşul era asediat. Pentru ca israeliţii să înţeleagă bine ce voia el să spună, profetul trebuia să stea culcat în faţa cărămizii 390 de zile pe partea stângă şi 40 de zile pe partea dreaptă, în tot acest timp hrana sa fiind foarte sărăcăcioasă. Ezechiel a făcut tot ce i se spusese, aşa cum reiese din rugămintea stăruitoare pe care i-a făcut-o lui Iehova de a i se permite să folosească alt combustibil pentru a-şi coace pâinea (4:9–15).

11. a) Cum a ilustrat Ezechiel sfârşitul tragic al asediului? b) De ce nu avea să existe scăpare?

¹¹ Apoi, pentru a ilustra sfârşitul tragic al asediului, Iehova i-a cerut lui Ezechiel să-şi radă capul şi barba. O treime din păr trebuia arsă, o treime trebuia făcută bucăţi cu sabia, iar o treime trebuia împrăştiată în vânt. Prin urmare, la sfârşitul asediului, unii locuitori ai Ierusalimului aveau să moară din cauza foametei, a ciumei şi a sabiei, iar restul aveau să fie împrăştiaţi printre naţiuni. Iehova avea să devasteze oraşul. De ce? Deoarece îl mâniaseră cu idolatria lor depravată şi detestabilă. Bogăţia nu avea să le aducă scăpare. În ziua mâniei lui Iehova, locuitorii Ierusalimului aveau să-şi arunce argintul pe străzi ‘şi aveau să ştie cu siguranţă că el este Iehova’ (7:27).

12. Ce lucruri dezgustătoare a văzut Ezechiel în viziunea sa cu Ierusalimul apostat?

¹² Viziunea lui Ezechiel cu Ierusalimul apostat (8:1—11:25). Apoi, în 612 î.e.n., Ezechiel a fost dus într-o viziune în îndepărtatul Ierusalim, unde a văzut lucrurile detestabile care se petreceau în templul lui Iehova. În curte se afla un simbol dezgustător, care stârnea gelozia lui Iehova. Făcând o spărtură în zid, Ezechiel a văzut 70 de bărbaţi dintre bătrâni, care se închinau înaintea unor sculpturi de pe zid ce înfăţişau fiare respingătoare şi idoli de baligă. Ei se justificau, zicând: „Iehova nu ne vede. Iehova a părăsit ţara“ (8:12). La poarta dinspre nord, femeile îl plângeau pe dumnezeul păgân Tamuz. Dar aceasta nu era totul! Chiar la intrarea templului, 25 de bărbaţi stăteau cu spatele la templu şi aduceau închinare soarelui. Ei îl înjoseau pe Iehova în faţă, de aceea el avea să acţioneze în mod sigur cu furie!

13. Ce ordin au executat bărbatul îmbrăcat în pânză de in şi cei şase bărbaţi înarmaţi?

¹³ Apoi au apărut şase bărbaţi cu arme de distrugere în mână! În mijlocul lor se afla un al şaptelea bărbat, îmbrăcat în pânză de in şi având o călimară de secretar. Iehova i-a spus bărbatului îmbrăcat în pânză de in să treacă prin mijlocul oraşului şi să facă un semn pe fruntea oamenilor care suspinau şi gemeau din cauza lucrurilor detestabile care se comiteau în mijlocul lui. După aceea le-a spus celor şase bărbaţi să meargă şi să-i ucidă pe toţi cei care nu aveau semnul, „pe bătrân, pe tânăr, pe fecioară, pe copil şi pe femeie“. Ei au făcut întocmai, începând cu bătrânii care erau înaintea casei. Bărbatul îmbrăcat în pânză de in a spus: „Am făcut aşa cum mi-ai poruncit“ (9:6, 11).

14. Ce s-a văzut în final în legătură cu gloria lui Iehova şi cu judecăţile sale?

¹⁴ Ezechiel a văzut din nou gloria lui Iehova ridicându-se de deasupra heruvimilor. Un heruvim a scos cărbuni aprinşi dintre roţile învârtitoare, iar bărbatul îmbrăcat în pânză de in i-a luat şi i-a împrăştiat peste oraş. Iehova a promis că îi va aduna iarăşi pe cei împrăştiaţi ai lui Israel şi le va da un spirit nou. Dar ce avea să se întâmple cu închinătorii falşi şi răi din Ierusalim? „Voi întoarce calea lor asupra capului lor“, au fost cuvintele lui Iehova (11:21). Gloria lui Iehova s-a văzut înălţându-se de deasupra oraşului, iar Ezechiel a început să le spună exilaţilor viziunea.

15. Prin ce altă ilustrare a arătat Ezechiel că locuitorii Ierusalimului aveau să fie duşi cu siguranţă în captivitate?

¹⁵ Alte profeţii făcute în Babilon cu privire la Ierusalim (12:1—19:14). Ezechiel a interpretat apoi un rol într-o altă reprezentare simbolică. În timpul zilei, şi-a scos din casă bagajul pentru exil, iar noaptea a trecut cu faţa acoperită printr-o spărtură făcută în zid (probabil în zidul locuinţei sale). El a explicat că acesta era un semn prevestitor: „Se vor duce în exil, în captivitate“ (12:11). Profeţii lui Israel erau nişte profeţi fără minte, care umblau potrivit spiritului lor! Ei strigau: „Este pace!“, când nu era pace (13:10). Chiar dacă Noe, Daniel şi Iov ar fi fost în Ierusalim, aceştia n-ar fi putut scăpa niciun suflet, ci numai pe ei înşişi.

16. Cum a fost ilustrată lipsa de valoare a Ierusalimului, dar de ce urma să aibă loc o restabilire?

¹⁶ Cetatea era ca o viţă-de-vie fără nicio valoare. Lemnul ei nu era bun nici pentru pari, nici pentru ţăruşi! Ea avea să fie arsă la cele două capete, iar mijlocul avea să-i fie făcut scrum, fiindcă nu era bună de nimic. Cât de infidelă şi de lipsită de valoare devenise cetatea Ierusalim! Se născuse în ţara canaaniţilor, dar Iehova a ridicat-o de jos ca pe un prunc abandonat, a crescut-o şi a încheiat cu ea un legământ de căsătorie. A făcut-o frumoasă, „demnă de a fi un regat“ (16:13). Însă ea a ajuns o prostituată, s-a îndreptat spre naţiunile care treceau pe lângă ea, s-a închinat la chipurile lor şi şi-a trecut fiii prin foc. Sfârşitul ei avea să fie nimicirea prin mâna aceloraşi naţiuni, amanţii ei. Ea era mai rea decât surorile ei, Sodoma şi Samaria. Cu toate acestea Iehova, Dumnezeul cel îndurător, avea să facă ispăşire pentru ea şi s-o restabilească potrivit legământului său.

17. Ce a ilustrat Iehova prin ghicitoarea despre acvilă şi viţa-de-vie?

¹⁷ Iehova i-a spus profetului o ghicitoare, după care i-a explicat-o. Aceasta ilustra cât de zadarnică era încercarea Ierusalimului de a primi ajutor din partea Egiptului. O acvilă mare (Nebucadneţar) a venit şi a smuls vârful (Ioiachin) unui cedru semeţ, l-a dus în Babilon şi a plantat în locul lui o viţă-de-vie (Zedechia). Viţa-de-vie şi-a îndreptat ramurile spre altă acvilă (Egiptul), dar avea să reuşească? Ea urma să fie smulsă din rădăcini! Iehova însuşi avea să ia un lăstar fraged din vârful semeţ al cedrului şi să-l planteze pe un munte înalt şi semeţ. Acolo avea să crească şi să devină un cedru măreţ, în care aveau să locuiască „păsări de tot felul“. Toţi aveau să ştie cu siguranţă că Iehova a făcut lucrul acesta (17:23, 24).

18. a) Ce principii a enunţat Iehova când i-a mustrat pe iudeii exilaţi? b) Ce judecată îi aştepta pe regii lui Iuda?

¹⁸ Iehova i-a mustrat pe iudeii exilaţi pentru că spuneau proverbul: „Părinţii mănâncă aguridă, iar fiilor li se strepezesc dinţii“, dar nu avea să mai fie aşa, ci „sufletul care păcătuieşte, acela va muri“ (18:2, 4). Cel drept va trăi. Iehova nu-şi găseşte plăcerea în moartea celui rău, ci doreşte ca acesta să se întoarcă de la căile lui rele şi să trăiască. Cât despre regii lui Iuda, aceştia aveau să fie prinşi ca nişte lei puternici şi duşi în Egipt şi în Babilon. Nu avea să li se mai audă „glasul pe munţii lui Israel“ (19:9).

19. a) După ce a vorbit despre distrugere, ce speranţă a oferit Ezechiel? b) Cum a ilustrat el infidelitatea lui Israel şi a lui Iuda, precum şi rezultatele acesteia?

¹⁹ Condamnarea Ierusalimului (20:1—23:49). Era anul 611 î.e.n. Bătrânii din mijlocul exilaţilor au venit din nou la Ezechiel ca să-l întrebe pe Iehova. De data aceasta, profetul a făcut o retrospectivă a lungii perioade de răzvrătire şi de închinare depravată la idoli a Israelului şi i-a avertizat că Iehova va chema sabia pentru a executa judecata împotriva naţiunii şi va face din Ierusalim „o ruină, o ruină, o ruină“. Exista însă o speranţă glorioasă. Iehova avea să păstreze regalitatea („coroana“) până la venirea celui ce deţinea „dreptul legal“ şi lui avea să i-o dea (21:26, 27). Ezechiel a amintit lucrurile detestabile comise în Ierusalim, „oraşul vinovat de sânge“. Casa lui Israel devenise „ca zgura“. Ea urma să fie adunată în Ierusalim şi topită ca într-un cuptor (22:2, 18). Infidelitatea Samariei (Israel) şi a lui Iuda a fost ilustrată prin exemplul a două surori. Samaria, sau Ohola, se prostituase cu asirienii şi fusese nimicită de amanţii ei. Iuda, sau Oholiba, nu a tras nicio învăţătură, ci a făcut şi mai rău, prostituându-se mai întâi cu Asiria, apoi cu Babilonul. Ea avea să fie nimicită cu desăvârşire. Iehova a spus iarăşi: „Şi veţi şti cu siguranţă că eu sunt Domnul Suveran Iehova“ (23:49).

20. Cu ce este comparat Ierusalimul asediat, şi ce semn puternic a dat Iehova cu privire la judecata sa împotriva lui?

²⁰ Începe asediul final al Ierusalimului (24:1–27). În anul 609 î.e.n., Iehova l-a anunţat pe Ezechiel că în acea zi, care era a zecea zi din luna a zecea, regele Babilonului a asediat Ierusalimul. El a comparat oraşul împrejmuit cu ziduri cu un cazan, iar pe oamenii cei mai aleşi cu carnea din el. Trebuia aprins focul. Trebuiau să fiarbă toate necurăţiile Ierusalimului şi idolatria dezgustătoare a acestuia. În aceeaşi zi a murit şi soţia lui Ezechiel, dar, ascultând de porunca lui Iehova, profetul n-a jelit-o. Acesta era un semn că poporul nu trebuia să jelească distrugerea Ierusalimului, fiindcă aceasta era o judecată de la Iehova, iar ei trebuiau să ştie cine este Iehova. El avea să trimită pe unul „care a scăpat“ să anunţe distrugerea ‘splendorii care-i făcea să exulte’. Până la sosirea acestuia, Ezechiel nu trebuia să le mai vorbească exilaţilor (24:25).

21. Cum aveau să ajungă naţiunile să-l cunoască pe Iehova şi răzbunarea sa?

²¹ Profeţii rostite împotriva naţiunilor (25:1—32:32). Iehova prezice că naţiunile din jur aveau să se bucure de căderea Ierusalimului şi să se folosească de această ocazie pentru a-şi bate joc de Dumnezeul lui Iuda. Dar nu aveau să rămână nepedepsite! Amonul urma să fie dat în stăpânirea fiilor Răsăritului, la fel şi Moabul. Edomul urma să fie transformat într-un loc pustiu şi o mare răzbunare avea să fie adusă asupra filistenilor. Potrivit cuvintelor lui Iehova, toţi ‘aveau să ştie cu siguranţă că el este Iehova, când avea să aducă răzbunarea lui asupra lor’ (25:17).

22. Ce menţiune specială se face cu privire la Tir, şi cum avea să fie sfinţit Iehova în cazul Sidonului?

²² Cu privire la Tir s-a făcut o menţiune specială. Mândru de comerţul său înfloritor, el era ca o corabie frumoasă în mijlocul mărilor, dar nu după mult timp avea să zacă sfărâmată în adâncul apelor. „Sunt un dumnezeu“, se lăuda conducătorul Tirului (28:9). Iehova l-a pus pe profetul său să înalţe un cântec de jale cu privire la regele Tirului: Ca un frumos heruvim uns, el se afla în Eden, grădina lui Dumnezeu. Dar Iehova avea să-l alunge de pe muntele Său fiindcă se profanase, iar un foc ieşit din mijlocul lui avea să-l mistuie. Iehova a spus că va fi sfinţit şi când va aduce nimicirea asupra dispreţuitorului Sidon.

23. Ce avea să ştie Egiptul, şi cum urma să se întâmple lucrul acesta?

²³ Iehova i-a spus apoi lui Ezechiel să-şi îndrepte faţa împotriva Egiptului şi a faraonului şi să profeţească împotriva lor. „Nilul este al meu, eu mi l-am făcut“, se lăuda faraonul (29:3). Faraonul şi egiptenii care credeau în el aveau să ştie şi ei că Iehova este Dumnezeu. Ei urmau să înveţe această lecţie când ţara lor avea să fie devastată 40 de ani. Ezechiel a introdus aici unele detalii care i-au fost dezvăluite de fapt mai târziu, în 591 î.e.n., şi anume că Iehova avea să-i dea Egiptul lui Nebucadneţar drept răsplată pentru lucrarea îndeplinită împotriva Tirului. (Nebucadneţar luase foarte puţină pradă din Tir, fiindcă tirienii se refugiaseră cu cea mai mare parte a bogăţiilor lor în oraşul insular.) Într-un cântec de jale, Ezechiel a dezvăluit că Nebucadneţar avea să jefuiască mândria Egiptului. Atunci ‘aveau să ştie cu siguranţă că el era Iehova’ (32:15).

24. a) Care era responsabilitatea lui Ezechiel ca străjer? b) Ce mesaj le-a proclamat Ezechiel exilaţilor la primirea veştii despre căderea Ierusalimului? c) Ce promisiune privitoare la binecuvântare este scoasă în evidenţă în capitolul 34?

²⁴ Un străjer pentru exilaţi; este prezisă restabilirea (33:1—37:28). Iehova a analizat din nou împreună cu Ezechiel responsabilitatea pe care acesta o avea ca străjer. Poporul spunea: „Calea lui Iehova nu este dreaptă“. De aceea, Ezechiel trebuia să-i facă să înţeleagă cât de mult greşeau (33:17). Era anul 607 î.e.n., a cincea zi din luna a zecea.c Un om care a scăpat din Ierusalim a venit şi i-a spus profetului: „Oraşul a fost distrus!“ (33:21). Ezechiel, care avea din nou libertatea să le vorbească exilaţilor, le-a spus că orice gând de a salva Iuda era zadarnic. Deşi au venit la Ezechiel să audă cuvântul lui Iehova, pentru ei profetul era ca un om care cântă cântece de dragoste, ca un om cu voce frumoasă şi care cântă bine la un instrument cu coarde. Ei nu au ascultat. Când însă toate acestea urmau să se împlinească, ei aveau să ştie cu siguranţă că în mijlocul lor fusese un profet. Ezechiel i-a mustrat pe păstorii falşi care abandonaseră turma şi se păşteau pe ei înşişi. Iehova, Păstorul perfect, urma să adune oile împrăştiate şi să le ducă la o păşune grasă pe munţii lui Israel. Acolo avea să ridice peste ele un singur păstor, ‘da, pe slujitorul său David’ (34:23). Iehova însuşi avea să fie Dumnezeul lor. El urma să încheie un legământ de pace şi să toarne peste ele ploi de binecuvântare.

25. a) De ce şi cum avea să facă Iehova ţara ca Edenul? b) Ce este ilustrat prin viziunea despre oasele uscate şi prin viziunea despre cele două toiege?

²⁵ Apoi, Ezechiel a profeţit din nou pustiirea muntelui Seir (Edom). Însă locurile devastate ale Israelului urmau să fie rezidite, deoarece Iehova avea compasiune pentru sfântul său nume, ca să-l sfinţească înaintea naţiunilor. El urma să le dea israeliţilor o inimă nouă şi un spirit nou, iar ţara lor avea să devină „ca grădina Edenului“ (36:35). Ezechiel a avut apoi o viziune despre Israel, reprezentat printr-o vale cu oase uscate, şi a profeţit despre aceste oase. În mod miraculos, ele au început să aibă din nou carne, suflare şi viaţă. În acelaşi fel, Iehova avea să deschidă mormintele captivităţii din Babilon şi să restabilească Israelul în ţara sa. Ezechiel a luat două toiege, care reprezentau cele două case ale lui Israel: Iuda şi Efraim. În mâna sa ele au devenit un singur toiag. Astfel, când Iehova urma să restabilească Israelul, cele două case aveau să fie unite printr-un legământ de pace sub conducerea slujitorului său „David“ (37:24).

26. De ce va ataca Gog din Magog, şi cu ce rezultat?

²⁶ Atacul lui Gog din Magog împotriva Israelului restabilit (38:1—39:29). Atunci va urma o nouă invazie, din altă direcţie! Stârnit de pacea şi prosperitatea poporului restabilit al lui Iehova, Gog din Magog va dezlănţui un atac plin de cruzime. El se va năpusti pentru a înghiţi acest popor. În ziua aceea însă, Iehova se va ridica în focul furiei sale. El va face ca sabia fiecăruia să se îndrepte împotriva fratelui său şi va aduce peste ei ciumă şi sânge, ploaie năprasnică şi grindină, foc şi sulf. Ei vor cădea, dar vor şti că Iehova este „Sfântul din Israel“ (39:7). Apoi, poporul său va face foc cu armele de război sfărâmate ale duşmanilor, ale căror oase le va îngropa în „Valea Mulţimii lui Gog“ (39:11). Păsările şi fiarele care se hrănesc cu stârvuri vor devora carnea celor ucişi şi le vor bea sângele. După aceea, Israelul va locui în siguranţă şi nimeni nu-l va mai face să tremure, iar Iehova va turna peste el spiritul său.

27. Ce a văzut Ezechiel cu ocazia unei vizite pe care a făcut-o într-o viziune în ţara lui Israel, şi cum a apărut gloria lui Iehova?

²⁷ Viziunea lui Ezechiel despre templu (40:1—48:35). Era anul 593 î.e.n., al 14-lea an de la distrugerea templului lui Solomon, iar exilaţii penitenţi aveau nevoie de încurajare şi de speranţă. Într-o viziune, Iehova l-a dus pe Ezechiel în ţara lui Israel şi l-a aşezat pe un munte foarte înalt. În viziune, profetul a văzut un templu şi „o construcţie asemănătoare unui oraş, spre sud“. Un înger i-a poruncit: „Spune casei lui Israel tot ce vezi“ (40:2, 4). Apoi, el i-a arătat cu lux de amănunte lui Ezechiel templul şi curţile, măsurând zidurile, porţile, încăperile de gardă, sălile de mese şi templul însuşi, cu cele două încăperi, Sfânta şi Sfânta Sfintelor. Apoi l-a dus pe Ezechiel la poarta de la est. „Şi iată că gloria Dumnezeului lui Israel venea dinspre est, iar glasul lui era ca vuietul unor ape mari; şi pământul a strălucit de gloria lui.“ (43:2) Îngerul i-a dat lui Ezechiel toate instrucţiunile cu privire la Casă (sau templu), cu privire la altar şi la jertfele de pe el, cu privire la drepturile şi îndatoririle preoţilor, ale leviţilor şi ale căpeteniei şi cu privire la împărţirea ţării.

28. Ce arată viziunea lui Ezechiel cu privire la apa care ieşea de sub pragul Casei, şi ce se dezvăluie cu privire la oraş şi la numele lui?

²⁸ Îngerul l-a adus înapoi pe Ezechiel la intrarea Casei, unde profetul a văzut ieşind apă de sub pragul Casei, dinspre est, pe la sud de altar. La început, apa a fost doar un pârâiaş, însă a devenit din ce în ce mai mare, ajungând un torent, care s-a vărsat apoi în Marea Moartă. Aici, peştii au primit viaţă, iar pescuitul a devenit o ocupaţie prosperă. De-o parte şi de alta a torentului au crescut pomi care serveau pentru hrana şi vindecarea oamenilor. În viziune au fost arătate apoi moştenirile celor 12 triburi, fără ca locuitorul străin şi căpetenia să fie trecuţi cu vederea, şi a fost descris oraşul sfânt, aflat spre sud, şi cele 12 porţi, ale căror nume erau după numele triburilor. Oraşul va purta un nume glorios: „Iehova însuşi este acolo“ (48:35).

DE CE ESTE DE FOLOS

29. În ce fel au tras foloase din profeţia lui Ezechiel iudeii exilaţi?

²⁹ Judecăţile lui Iehova, viziunile şi promisiunile sale au fost prezentate cu fidelitate de Ezechiel iudeilor exilaţi. Deşi mulţi şi-au bătut joc de profet şi l-au ridiculizat, unii au crezut. Aceştia au tras mari foloase. Ei au fost întăriţi de promisiunile despre restabilire. Spre deosebire de alte naţiuni duse în captivitate, ei şi-au păstrat identitatea naţională, iar Iehova a restabilit o rămăşiţă în 537 î.e.n., aşa cum promisese (Ezec. 28:25, 26; 39:21–28; Ezra 2:1; 3:1). Ei au reconstruit casa lui Iehova şi au restabilit în ţară închinarea adevărată.

30. Ce principii enunţate în cartea Ezechiel sunt de mare valoare şi pentru noi astăzi?

³⁰ Principiile enunţate în cartea Ezechiel sunt de mare valoare şi pentru noi astăzi. Apostazia şi idolatria, asociate cu răzvrătirea, atrag dezaprobarea lui Iehova (Ezec. 6:1–7; 12:2–4, 11–16). Fiecare va răspunde pentru propriul păcat, dar Iehova îl va ierta pe cel ce se întoarce de la conduita lui greşită. Acestuia i se va arăta îndurare şi va trăi (18:20–22). Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să fie străjeri fideli, asemenea lui Ezechiel, chiar şi atunci când primesc însărcinări dificile sau sunt ridiculizaţi şi batjocoriţi. Nu trebuie să lăsăm ca oamenii răi să moară fără să fie avertizaţi, pentru ca sângele lor să nu fie asupra capului nostru (3:17; 33:1–9). Păstorii poporului lui Dumnezeu au dificila responsabilitate de a se îngriji de turmă (34:2–10).

31. Ce profeţii din cartea Ezechiel prezic venirea lui Mesia?

³¹ Cartea Ezechiel se remarcă prin profeţiile ei mesianice. Mesia este numit „cel ce are dreptul legal“ la tronul lui David şi cel căruia trebuie să-i fie dat acesta. De două ori, Mesia este numit „slujitorul meu David“. De asemenea, el este numit „păstor“, „rege“ şi „căpetenie“ (21:27; 34:23, 24; 37:24, 25). Întrucât David murise demult, Ezechiel vorbea despre Cel ce urma să fie atât Fiul, cât şi Domnul lui David (Ps. 110:1; Mat. 22:42–45). Ezechiel, la fel ca Isaia, vorbeşte despre plantarea unui lăstar fraged care va fi înălţat de Iehova (Ezec. 17:22–24; Is. 11:1–3).

32. Ce comparaţii se pot face între templul din viziunea lui Ezechiel şi „oraşul sfânt“ din viziunea consemnată în Revelaţia?

³² Este interesant să comparăm viziunea lui Ezechiel despre templu cu viziunea din Revelaţia despre „oraşul sfânt, Ierusalimul“ (Rev. 21:10). Există unele deosebiri. De exemplu, templul văzut de Ezechiel este separat de oraş şi situat la nord de acesta, în timp ce în Revelaţia Iehova însuşi este templul oraşului. În ambele viziuni se vede curgând un râu al vieţii, există pomi care dau rod în fiecare lună, ale căror frunze sunt pentru vindecare şi este prezentă gloria lui Iehova. Fiecare viziune contribuie la creşterea aprecierii faţă de regalitatea lui Iehova şi faţă de îngrijirea sa în vederea salvării celor ce îndeplinesc un serviciu sacru pentru el (Ezec. 43:4, 5 — Rev. 21:11; Ezec. 47:1, 8, 9, 12 — Rev. 22:1–3).

33. Ce scoate în evidenţă cartea Ezechiel, şi ce viitor îi aşteaptă pe cei ce îl sfinţesc acum pe Iehova în viaţa lor?

³³ Cartea Ezechiel scoate în evidenţă sfinţenia lui Iehova. Ea subliniază faptul că nimic nu este mai important decât sfinţirea numelui lui Iehova. „«Voi sfinţi numele meu cel mare . . . şi naţiunile vor şti cu siguranţă că eu sunt Iehova», zice Domnul Suveran Iehova.“ După cum arată profeţia, el îşi va sfinţi numele nimicindu-i pe toţi cei ce au profanat acest nume, inclusiv pe Gog din Magog. Sunt înţelepţi toţi cei ce îl sfinţesc acum pe Iehova în viaţa lor, respectând cerinţele sale pentru ca închinarea lor să fie acceptată. Ei vor găsi vindecare şi viaţă veşnică datorită râului care curge de la templul său. Desăvârşit în glorie şi sublim în frumuseţe este oraşul numit „Iehova însuşi este acolo“! (Ezec. 36:23; 38:16; 48:35)

[Note de subsol]