Capitolul şapte

Patru cuvinte care au schimbat lumea

 1. Cât de mare a fost influenţa pe care au avut-o patru cuvinte scrise cu mult timp în urmă pe un perete?

PATRU cuvinte simple scrise pe un perete tencuit. Totuşi, acele patru cuvinte l-au înfricoşat atât de mult pe un conducător puternic, încât aproape că l-au scos din minţi. Ele au anunţat detronarea a doi regi, moartea unuia dintre ei şi sfârşitul unei mari puteri mondiale. Acele cuvinte au dus la umilirea membrilor unui ordin religios respectat. Lucrul cel mai important a fost că ele au glorificat închinarea pură adusă lui Iehova şi au confirmat încă o dată suveranitatea sa într-un moment în care majoritatea oamenilor le acordau prea puţină consideraţie. De fapt, acele cuvinte au revărsat lumină chiar şi asupra evenimentelor mondiale din prezent! Cum a fost posibil ca patru cuvinte să facă toate aceste lucruri? Să vedem.

 2. a) Ce s-a întâmplat în Babilon după moartea lui Nebucadneţar? b) Ce conducător deţinea acum puterea?

² Au trecut zeci de ani de la evenimentele descrise în capitolul al 4-lea al cărţii Daniel. Domnia de 43 de ani a mândrului rege Nebucadneţar în Babilon s-a încheiat cu moartea acestuia în anul 582 î.e.n. S-au succedat la tron mai mulţi membri ai familiei sale, însă fie moartea prematură, fie asasinatul a pus capăt domniei fiecăruia dintre ei. În cele din urmă, un om pe nume Nabonid reuşeşte să câştige tronul prin intermediul unei revolte. Fiind fiul unei mari preotese a Zeului-Lună, Sin, este evident faptul că Nabonid nu era înrudit cu casa regală a Babilonului. Unele autorităţi în materie sunt de părere că el s-a căsătorit cu o fiică a lui Nebucadneţar pentru a da un caracter legitim domniei lui, l-a numit coregent pe fiul lor, Belşaţar, şi l-a lăsat la conducerea Babilonului pentru perioade lungi de timp. În acest caz, se poate spune că Belşaţar a fost nepotul lui Nebucadneţar. Învăţase el din experienţa bunicului său că Iehova este Dumnezeul Suprem care poate să umilească orice rege? Puţin probabil! — Daniel 4:37.

UN OSPĂŢ CARE SCAPĂ DE SUB CONTROL

 3. Cum a fost ospăţul lui Belşaţar?

³ Cel de-al cincilea capitol al cărţii Daniel  începe cu prezentarea unui banchet. „Împăratul Belşaţar a făcut un mare ospăţ celor o mie de mai-mari ai lui şi a băut vin înaintea lor“ (Daniel 5:1). Aşa cum poate vă imaginaţi, era nevoie de o sală enormă în care să încapă toţi aceşti oameni, precum şi soţiile secundare şi concubinele regelui. Un erudit a afirmat: „Banchetele babiloniene erau fastuoase, totuşi se sfârşeau adesea cu beţii. Mesele erau încărcate cu vin importat din străinătate şi cu tot felul de delicatese. Aerul sălii era parfumat; solişti vocali şi instrumentişti îi delectau pe oaspeţii adunaţi acolo“. Prezidând dintr-un loc de unde putea fi văzut de toţi, Belşaţar îşi bea vinul, bea, şi iarăşi bea.

 4. a) De ce ar putea părea ciudat faptul că babilonienii petreceau în noaptea de 5 spre 6 octombrie 539 î.e.n.? b) Ce anume îi făcea în mod evident pe babilonieni să se simtă în siguranţă în faţa armatelor invadatoare?

⁴ Pare ciudat faptul că babilonienii organizaseră o petrecere de asemenea proporţii în această noapte de 5 spre 6 octombrie 539 î.e.n. Ţara lor era în război, iar, în ceea ce-i privea, lucrurile nu mergeau prea bine. Cu puţin timp în urmă, Nabonid fusese înfrânt de armatele invadatoare medo-persane şi se refugiase în Borsippa, la sud-vest de Babilon. Acum însă, armatele lui Cirus îşi ridicaseră o tabără chiar la porţile Babilonului. Cu toate acestea, se pare că nici Belşaţar, nici nobilii lui nu erau îngrijoraţi. La urma urmei, oraşul lor era invincibilul Babilon! Zidurile lui colosale se conturau ameninţătoare deasupra şanţurilor adânci prin care curgea fluviul Eufrat traversând oraşul care, de peste o mie de ani, nu mai fusese cucerit de nici un duşman. Aşa că de ce să-şi facă griji? Probabil Belşaţar s-a gândit că zgomotul petrecerii lor avea să le dovedească duşmanilor aflaţi la porţile oraşului faptul că ei se simţeau în siguranţă şi avea să-i descurajeze.

5, 6. Ce a făcut Belşaţar sub influenţa vinului, şi de ce acest lucru a constituit o insultă gravă la adresa lui Iehova?

⁵ Nu după mult timp, excesul de băutură şi-a făcut efectul în cazul lui Belşaţar. În Proverbele 20:1 se spune că „vinul este batjocoritor“. În acest caz însă, vinul l-a determinat pe rege să comită o faptă nesăbuită foarte gravă. El a ordonat să se aducă la ospăţ vasele sacre din templul lui Iehova. Aceste vase luate ca pradă în timpul cuceririi Ierusalimului de către Nebucadneţar trebuiau folosite numai în cadrul închinării pure. Chiar şi preoţii evrei, care odinioară fuseseră autorizaţi să le folosească în templul din Ierusalim, au fost avertizaţi să se păstreze curaţi. — Daniel 5:2; compară cu Isaia 52:11.

⁶ Însă Belşaţar se gândea la un act şi mai grav. „Împăratul şi mai-marii lui, soţiile [lui secundare, NW] şi celelalte femei ale lui au băut . . . vin şi au lăudat pe dumnezeii de aur, de argint, de bronz şi de fier, de lemn şi de piatră“ (Daniel 5:3, 4). Prin urmare, Belşaţar voia să-şi înalţe dumnezeii falşi mai presus de Iehova! Se pare că această atitudine era o caracteristică a babilonienilor. Ei îi dispreţuiau pe evreii captivi, îşi băteau joc de închinarea lor şi nu le dădeau nici o speranţă de întoarcere în patria lor mult iubită (Psalmul 137:1–3; Isaia 14:16, 17). Probabil că acest monarh aflat în stare de ebrietate considera că faptul de a-i umili pe aceşti exilaţi şi de a-l insulta pe Dumnezeul lor avea să îi impresioneze pe funcţionarii şi pe femeile lui, făcându-l să pară puternic.a Dar chiar dacă Belşaţar a simţit într-adevăr o oarecare emoţie la gândul că îşi exercita puterea, aceasta nu a durat prea mult.

SCRIEREA DE PE PERETE

7, 8. Cum a fost întrerupt ospăţul lui Belşaţar, şi ce efect a avut acel fenomen asupra regelui?

⁷ Relatarea inspirată spune în continuare: „În clipa aceea, s-au arătat degetele unei mâini de om şi au scris, în faţa sfeşnicului, pe tencuiala zidului palatului împărătesc. Împăratul a văzut această bucată de mână care scria“ (Daniel 5:5). Ce scenă impresionantă! Din senin a apărut o mână, plutind în aer în apropierea unei porţiuni de zid bine luminată. Imaginaţi-vă tăcerea care s-a aşternut dintr-o dată asupra petrecerii, în timp ce invitaţii s-au întors privind cu uimire mâna. Aceasta a început să scrie un mesaj misterios pe tencuiala peretelui.b Fenomenul a fost atât de ameninţător, atât de greu de dat uitării, încât şi azi se foloseşte expresia „scrierea de pe perete“ în legătură cu un avertisment privitor la o distrugere iminentă.

⁸ Ce efect a avut acest fenomen asupra mândrului rege care încercase să se înalţe pe sine şi dumnezeii lui mai presus de Iehova? „Atunci împăratul şi-a schimbat înfăţişarea, gândurile l-au tulburat, încheieturile şoldurilor i s-au desfăcut şi genunchii i s-au izbit unul de altul“ (Daniel 5:6). Belşaţar dorise să pară puternic şi maiestuos în faţa supuşilor lui. În loc să arate astfel, el a devenit întruchiparea deplorabilă a fricii — obrajii lui au pălit, şoldurile îi tremurau, întregul corp îi tremura atât de tare, încât genunchii i se izbeau unul de celălalt. Cuvintele din cântarea adresată de David lui Iehova s-au dovedit adevărate: „Ochii tăi sunt împotriva celor aroganţi, ca să-i înjoseşti“. — 2 Samuel 22:1, 28, NW; compară cu Proverbele 18:12.

 9. a) De ce putem spune că spaima lui Belşaţar nu era o teamă sfântă? b) Ce ofertă le-a făcut regele înţelepţilor din Babilon?

⁹ Trebuie remarcat faptul că teama lui Belşaţar nu era o teamă sfântă, o profundă veneraţie faţă de Iehova, veneraţie care este începutul înţelepciunii (Proverbele 9:10). Nu, aceasta a fost o spaimă morbidă care nu a produs nimic asemenea înţelepciunii în monarhul ce tremura.c În loc să-l implore pe Dumnezeu să-l ierte pentru insulta pe care tocmai i-o adusese, el a strigat cu glas tare să-i fie aduşi „astrologii, caldeenii şi ghicitorii“. Ba chiar a declarat: „Oricine va putea citi scrierea aceasta şi îmi va arăta interpretarea ei va fi îmbrăcat cu purpură, va purta un lănţişor de aur la gât şi va avea locul al treilea în cârmuirea împărăţiei“ (Daniel 5:7). Astfel, cel de-al treilea conducător în regat avea să fie într-adevăr puternic în sensul că numai cei doi regi domnitori, Nabonid şi Belşaţar, erau mai mari ca el. Acest loc ar fi fost în mod normal rezervat fiului celui mare al lui Belşaţar. Regele căuta cu disperare explicaţia acestui mesaj misterios!

10. Cum s-au descurcat înţelepţii în ce priveşte interpretarea scrierii de pe perete?

¹⁰ Înţelepţii au intrat câte unul în sală. Erau mulţi, întrucât Babilonul era un oraş cufundat în religia falsă, în care existau o mulţime de temple. Cu siguranţă că aici erau foarte mulţi oameni care pretindeau că pot să citească semnele prevestitoare şi să descifreze scrierile misterioase. Aceşti oameni trebuie să fi fost cuprinşi de bucurie gândindu-se la posibilitatea care le stătea în faţă. Acum se ivise ocazia de a-şi arăta măiestria înaintea unor persoane distinse, de a câştiga favoarea regelui şi de a fi promovaţi într-o poziţie de mare autoritate. Dar ce eşec! „N-au putut nici să citească scrierea şi nici să spună împăratului interpretarea ei.“d — Daniel 5:8.

11. Care ar putea fi motivul pentru care înţelepţii Babilonului nu au fost în stare să citească scrierea?

¹¹ Nu este sigur dacă înţelepţii Babilonului au constatat că scrierea în sine — literele propriu-zise — era indescifrabilă. Dacă aşa ar fi stat lucrurile, acei oameni lipsiţi de scrupule ar fi profitat din plin de ocazia de a inventa o interpretare eronată, probabil chiar una care să-l flateze pe rege! Altă posibilitate este ca literele să fi fost cât se poate de lizibile. Totuşi, întrucât în limbile arameică şi ebraică cuvintele se scriau fără vocale, fiecare cuvânt ar fi putut să aibă câteva sensuri. În acest caz, probabil că înţelepţii nu puteau decide ce cuvinte se avuseseră în vedere. Şi chiar dacă ar fi putut să facă acest lucru, ei nu erau capabili să pătrundă sensul cuvintelor astfel încât să le interpreteze. Un lucru însă este sigur: înţelepţii Babilonului au suferit un eşec lamentabil!

12. Ce a dovedit eşecul înţelepţilor?

¹² Astfel, înţelepţii au fost demascaţi ca şarlatani, iar respectatul lor ordin religios ca fiind o înşelătorie. Ce dezamăgire! Când şi-a dat seama că încrederea pe care şi-o pusese în aceşti religionişti fusese zadarnică, Belşaţar s-a înspăimântat şi mai tare, a devenit mai palid şi chiar şi nobilii lui „au rămas încremeniţi [perplecşi, NW]“e. — Daniel 5:9.

ESTE CHEMAT UN OM CU DISCERNĂMÂNT

13. a) De ce a sugerat regina să fie chemat Daniel? b) Ce fel de viaţă ducea Daniel?

¹³ În acest moment critic, regina însăşi — probabil regina mamă — a intrat în sala de banchet. Auzise despre zarva de la ospăţ şi ştia pe cineva care ar fi putut să descifreze scrierea de pe perete. Cu zeci de ani înainte, tatăl ei, Nebucadneţar, îl pusese pe Daniel  căpetenie peste toţi înţelepţii săi. Regina şi-a amintit de el ca de un om cu „un duh înalt, ştiinţă şi pricepere“. Întrucât se pare că Belşaţar nu-l cunoştea pe Daniel, este posibil ca, după moartea lui Nebucadneţar, profetul să-şi fi pierdut poziţia guvernamentală. Pentru Daniel  însă faptul de a fi o persoană importantă conta prea puţin. La vremea aceea el avea, probabil, peste 90 de ani şi continua să-i slujească cu fidelitate lui Iehova. În pofida celor aproximativ optzeci de ani de exil în Babilon, el încă era cunoscut sub numele lui evreiesc. Chiar şi regina s-a referit la el folosind numele Daniel, nu numele babilonian care îi fusese dat cândva. Mai mult decât atât, ea l-a îndemnat pe rege: „Să fie chemat Daniel, şi el îţi va arăta interpretarea“. — Daniel 1:7; 5:10–12.

14. În ce situaţie dificilă s-a aflat Daniel  după ce a văzut scrierea de pe perete?

¹⁴ Daniel  a fost chemat şi s-a prezentat înaintea lui Belşaţar. Era jenant să i se implore o favoare acestui evreu al cărui Dumnezeu tocmai fusese insultat de către rege. Cu toate acestea, Belşaţar a încercat să-l flateze pe Daniel, oferindu-i aceeaşi recompensă: al treilea loc în regat, dacă putea să citească şi să explice cuvintele misterioase (Daniel 5:13–16). Daniel  şi-a ridicat privirea spre scrierea de pe perete, iar spiritul sfânt i-a dat capacitatea de a discerne sensul acesteia. Era un mesaj de condamnare din partea lui Iehova Dumnezeu! Cum putea Daniel  să pronunţe o sentinţă aspră împotriva acestui rege orgolios aflându-se faţă în faţă cu el, şi mai cu seamă în prezenţa soţiilor şi a nobililor lui? Imaginaţi-vă în ce situaţie dificilă s-a aflat Daniel! S-a lăsat el influenţat de cuvintele măgulitoare ale regelui şi de faptul că acesta îi oferea bogăţii şi o poziţie proeminentă? Avea profetul să îndulcească sentinţa lui Iehova?

15, 16. Ce învăţăminte importante din trecut a ignorat Belşaţar, şi cât de răspândită este în prezent această atitudine?

¹⁵ Daniel  a vorbit curajos, spunând: „Darurile să fie ale tale şi dă altuia răsplătirile tale! Totuşi voi citi împăratului scrierea şi îi voi face cunoscut interpretarea“ (Daniel 5:17). După aceea, Daniel  a recunoscut măreţia lui Nebucadneţar, care a fost un rege atât de puternic, încât a fost capabil să ucidă, să lovească, să înalţe sau să umilească pe oricine a vrut el. Însă Daniel  i-a amintit lui Belşaţar că Iehova, „Dumnezeul Cel Prea Înalt“, îi dăduse măreţie lui Nebucadneţar. Şi tot Iehova îl umilise pe acel rege puternic când a devenit mândru. Într-adevăr, Nebucadneţar a fost constrâns să înveţe că „Dumnezeul Cel Prea Înalt stăpâneşte peste împărăţia oamenilor şi că o dă cui vrea“. — Daniel 5:18–21.

¹⁶ Belşaţar a „ştiut toate aceste lucruri“. Cu toate acestea, el nu a tras deloc învăţăminte din trecut. De altfel, el depăşise cu mult păcatul mândriei pline de răutate al lui Nebucadneţar, comiţând un act de insolenţă făţişă împotriva lui Iehova. Daniel  a demascat păcatul regelui. Mai mult decât atât, el i-a spus cu îndrăzneală lui Belşaţar, în faţa acelei mulţimi păgâne, că dumnezeii falşi „nici nu văd, nici n-aud şi nici nu pricep nimic“. Curajosul profet al lui Dumnezeu a adăugat că, spre deosebire de acei dumnezei inutili, Iehova este Dumnezeul „în mâna căruia este suflarea ta“. Chiar şi în prezent, oamenii îşi fac dumnezei din lucruri neînsufleţite, idolatrizând banii, cariera, celebritatea şi chiar plăcerea. Însă nici unul dintre aceste lucruri nu poate da viaţă. Numai Iehova este cel căruia fiecare dintre noi îi datorează existenţa şi de care depinde suflarea noastră. — Daniel 5:22, 23; Faptele 17:24, 25.

O ENIGMĂ DEZLEGATĂ!

17, 18. Care au fost cele patru cuvinte scrise pe perete, şi care este semnificaţia lor literală?

¹⁷ Bătrânul profet a făcut imediat un lucru care se dovedise imposibil pentru toţi înţelepţii Babilonului. El a citit şi a interpretat scrierea de pe perete. Iată cuvintele pe care le conţinea aceasta: „MENE, MENE, TECHEL şi PARSIN“ (Daniel 5:24, 25). Ce înseamnă ele?

¹⁸ Literalmente, aceste cuvinte înseamnă „o mină, o mină, un siclu şi jumătăţi de sicli“. Fiecare cuvânt reprezenta o unitate de măsură a greutăţii monetare, acestea fiind menţionate în ordinea descrescătoare a valorii lor. Ce echivoc! Chiar dacă înţelepţii Babilonului au recunoscut literele, nu este deloc surprinzător faptul că nu au putut să le interpreteze.

19. Care a fost interpretarea cuvântului „MENE“?

¹⁹ Aflându-se sub influenţa spiritului sfânt al lui Dumnezeu, Daniel  a explicat: „Şi iată interpretarea acestor cuvinte. «Numărat[ MENE, NW]», înseamnă că Dumnezeu ţi-a numărat zilele domniei şi i-a pus capăt“ (Daniel 5:26). În funcţie de vocalele pe care le adăuga cititorul, consoanele primului cuvânt permiteau citirea atât a cuvântului „mină“, cât şi a unei forme a echivalentului arameic pentru „pus jos la numărare“ sau „numărat“. Daniel  ştia foarte bine că exilul evreilor se apropia de sfârşit. Din cei 70 de ani de exil prezişi se scurseseră deja 68 de ani (Ieremia 29:10). Marele Stăpân al timpului, Iehova, numărase zilele de domnie ale Babilonului ca putere mondială, iar sfârşitul acestora era mai aproape decât s-ar fi gândit oricare dintre cei prezenţi la banchetul lui Belşaţar. De fapt, timpul expirase, nu numai pentru Belşaţar, ci şi pentru tatăl lui, Nabonid. Acesta poate fi motivul pentru care cuvântul „MENE“ a fost scris de două ori: să anunţe sfârşitul ambelor regalităţi.

20. Care a fost explicaţia cuvântului „TECHEL“, şi cum s-a aplicat aceasta în cazul lui Belşaţar?

²⁰ Pe de altă parte, cuvântul „TECHEL“ a fost scris o singură dată şi la forma de singular. Aceasta poate indica faptul că i-a fost adresat în primul rând lui Belşaţar. Acest lucru pare potrivit, întrucât el însuşi arătase o lipsă de respect crasă faţă de Iehova. Cuvântul în sine înseamnă „siclu“, însă consoanele care îl alcătuiesc permit şi citirea cuvântului „cântărit“. Prin urmare, Daniel  i-a spus lui Belşaţar: „«Cântărit[ TECHEL, NW]», înseamnă că ai fost cântărit în balanţă şi ai fost găsit uşor“ (Daniel 5:27). Pentru Iehova, toate naţiunile sunt tot atât de neînsemnate cum este praful de pe talerele unei balanţe (Isaia 40:15). Ele nu au puterea de a-i zădărnici scopurile. În acest caz, ce valoare putea să aibă un rege arogant? Belşaţar încercase să se ridice pe sine mai presus de Suveranul universului. Acest simplu om cutezase să-l insulte pe Iehova şi să batjocorească închinarea pură, însă fusese „găsit uşor“. Desigur, Belşaţar îşi merita pe deplin judecata care se apropia cu paşi repezi!

21. De ce se poate spune că termenul „PARSIN“ a constituit un triplu joc de cuvinte, şi ce indică acest cuvânt cu privire la viitorul Babilonului ca putere mondială?

²¹ Ultimul cuvânt de pe perete a fost „PARSIN“. Daniel  l-a citit folosind forma de singular, „PERES“, probabil pentru că i s-a adresat numai unuia dintre regi, celălalt fiind absent. Acest cuvânt a constituit punctul culminant al marii enigme a lui Iehova, enigmă care conţinea un triplu joc de cuvinte. „Parsin“ înseamnă literalmente „jumătăţi de sicli“. Însă literele acestui cuvânt permit găsirea altor două sensuri, şi anume „împărţiri“ şi „perşi“. Astfel, Daniel  a prezis: „«Împărţit[ PERES, NW]», înseamnă că împărăţia ta este împărţită şi dată mezilor şi perşilor“. — Daniel 5:28.

22. Cum a reacţionat Belşaţar după dezlegarea enigmei, şi ce este posibil să fi sperat el?

²² Astfel, enigma a fost dezlegată. Puternicul Babilon era pe punctul de a cădea în mâinile armatelor medo-persane. Deşi descurajat de această condamnare, Belşaţar şi-a respectat promisiunea. Le-a poruncit slujitorilor lui să-l îmbrace pe Daniel  în purpură, să-l împodobească cu un lanţ de aur şi să-l proclame al treilea conducător în regat (Daniel 5:29). Daniel  nu a refuzat aceste onoruri, deoarece a înţeles că ele reprezentau onoarea cuvenită lui Iehova. Desigur, este posibil ca Belşaţar să fi sperat că, onorându-l pe profetul lui Iehova, va îndulci judecata Sa condamnatoare. Chiar dacă a gândit astfel, a fost prea târziu ca să mai poată schimba ceva.

CĂDEREA BABILONULUI

23. Ce profeţie antică era în curs de împlinire chiar în timpul în care avea loc ospăţul lui Belşaţar?

²³ Chiar în timpul în care Belşaţar şi curtenii lui beau în cinstea dumnezeilor lor şi îl batjocoreau pe Iehova, în întunericul din afara palatului se desfăşurau evenimente foarte importante. Profeţia rostită prin intermediul lui Isaia cu aproape două secole în urmă era în curs de împlinire. În ceea ce priveşte Babilonul, Iehova prezisese: „Fac să înceteze toate oftările lor [cauzate de el, NW]“. Într-adevăr toată oprimarea cauzată de acel oraş rău poporului ales al lui Dumnezeu avea să se sfârşească. Prin ce mijloace? Aceeaşi profeţie ne spune: „Suie-te, Elamule! Împresoară, Media!“. După zilele profetului Isaia, Elamul a devenit o parte a Persiei. În timpul ospăţului lui Belşaţar, ospăţ care fusese de asemenea prezis de Isaia în aceeaşi profeţie, Persia şi Media şi-au unit într-adevăr forţele pentru a se „sui“ împotriva Babilonului şi pentru a-l „împresura“. — Isaia 21:1, 2, 5, 6.

24. Ce detalii privitoare la căderea Babilonului fuseseră menţionate în profeţia lui Isaia?

²⁴ De fapt, fusese prezis chiar şi numele conducătorului acestor forţe, precum şi elementele principale ale strategiei sale. Cu aproximativ 200 de ani înainte, Isaia profeţise că Iehova avea să ungă un conducător numit Cirus, care să vină împotriva Babilonului. În timpul atacului, toate obstacolele din calea lui aveau să fie înlăturate. Apele Babilonului urmau să fie „secate“, iar porţile lui cele mari să fie lăsate deschise (Isaia 44:27—45:3). Şi aşa a fost. Armatele lui Cirus au deviat cursul fluviului Eufrat, făcând să scadă nivelul apei, astfel încât soldaţii să poată înainta prin albia fluviului. Porţile zidurilor Babilonului au fost lăsate deschise de paznici neglijenţi. Istoricii laici sunt de acord cu faptul că oraşul a fost invadat în timpul în care locuitorii lui benchetuiau. Babilonul a fost cucerit fără nici o opoziţie (Ieremia 51:30). Singurul lucru demn de semnalat a fost moartea unei persoane importante. Daniel  a relatat: „Dar chiar în noaptea aceea, Belşaţar, împăratul caldeenilor, a fost omorât. Şi Darius Medul, care era în vârstă de [şasezeci şi doi de ani, BC, 1921], a primit împărăţia“. — Daniel 5:30, 31.

SĂ TRAGEM ÎNVĂŢĂMINTE DIN SCRIEREA DE PE PERETE

25. a) De ce Babilonul antic constituie un simbol potrivit pentru sistemul mondial al religiei false din prezent? b) În ce sens au fost ţinuţi captivi în Babilon slujitorii lui Iehova din timpurile moderne?

²⁵ Relatarea inspirată pe care o găsim în Daniel, capitolul 5 este bogată în semnificaţii. Întrucât a fost un centru al practicilor religiei false, Babilonul antic este un simbol potrivit pentru imperiul mondial al religiei false. Prezentat în Apocalipsa ca o prostituată însetată de sânge, acest conglomerat mondial al înşelăciunii este numit „Babilonul cel mare“ (Apocalipsa 17:5). Nepăsător la toate avertismentele referitoare la practicile şi doctrinele lui false care îl dezonorează pe Dumnezeu, „Babilonul cel mare“ îi persecută pe cei ce predică adevărul din Cuvântul lui Dumnezeu. Asemenea locuitorilor din Ierusalimul şi Iuda din antichitate, rămăşiţa fidelă a creştinilor unşi a fost practic exilată în „Babilonul cel mare“ când lucrarea de predicare a Regatului a fost aproape oprită din cauza persecuţiei la care a instigat clerul în anul 1918.

26. a) Cum a căzut „Babilonul cel mare“ în 1919? b) Care este avertismentul căruia trebuie să-i dăm atenţie şi despre care trebuie să le vorbim şi altora?

²⁶ Cu toate acestea, „Babilonul cel mare“ a căzut dintr-o dată. Practic a fost o cădere nezgomotoasă — întocmai cum Babilonul antic a căzut aproape fără zgomot, în 539 î.e.n. Totuşi această cădere figurativă a fost devastatoare. Ea a avut loc în 1919 e.n., când poporul lui Iehova a fost eliberat din captivitatea babilonică şi a fost binecuvântat, primind aprobarea divină. Această cădere a pus capăt stăpânirii ‘Babilonului celui mare’ asupra poporului lui Dumnezeu şi a însemnat începutul demascării publice a înşelătoriilor sale. Căderea ‘Babilonului celui mare’ s-a dovedit a fi ireversibilă, iar distrugerea lui definitivă este iminentă. Astfel, slujitorii lui Iehova s-au făcut ecoul avertismentului: „Ieşiţi din mijlocul ei, poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei“ (Apocalipsa 18:4). Daţi atenţie acestui avertisment? Le vorbiţi şi altora despre el?f

27, 28. a) Ce adevăr de importanţă vitală nu a pierdut niciodată din vedere Daniel? b) Ce dovadă avem că Iehova va acţiona în curând împotriva lumii rele din zilele noastre?

²⁷ Aşadar, scrierea este în prezent pe perete, dar nu numai pentru „Babilonul cel mare“. Să nu uităm un adevăr de importanţă vitală asupra căruia se concentrează cartea lui Daniel: Iehova este Suveranul Universului. El şi numai el are dreptul de a instala un conducător care să domnească peste omenire (Daniel 4:17, 25; 5:21). Orice lucru care este în opoziţie cu scopurile lui Iehova va fi înlăturat. Nu este decât o chestiune de timp până când Iehova va acţiona (Habacuc 2:3). Pentru Daniel, acest timp a sosit, în cele din urmă, în al zecelea deceniu al vieţii sale. El a văzut atunci cum Iehova a înlăturat o putere mondială, putere care oprimase poporul lui Dumnezeu încă din timpul copilăriei lui.

²⁸ Există dovezi de necontestat că Iehova Dumnezeu a aşezat pe tronul ceresc un Conducător pentru omenire. Faptul că lumea l-a ignorat pe acest Rege şi s-a opus guvernării sale este o dovadă sigură că Iehova îi va distruge în curând pe toţi cei ce se opun domniei Regatului (Psalmul 2:1–11; 2 Petru 3:3–7). Acţionaţi ţinând cont de urgenţa timpului în care trăim şi vă puneţi încrederea în Regatul lui Dumnezeu? Dacă da, înseamnă că într-adevăr aţi tras învăţăminte din scrierea de pe perete!

[Note de subsol]

CE AŢI ÎNŢELES?

• Cum a fost întrerupt ospăţul lui Belşaţar în noaptea de 5 spre 6 octombrie 539 î.e.n.?

• Care a fost interpretarea scrierii de pe perete?

• Ce profeţie privitoare la căderea Babilonului se împlinea în timpul ospăţului lui Belşaţar?

• Ce semnificaţie are relatarea despre scrierea de pe perete pentru zilele noastre?

[Ilustraţie pe toată pagina 98]

[Ilustraţie pe toată pagina 103]