‘Să alergăm în aşa fel încât să obţinem premiul’

„Alergaţi în aşa fel încât să-l obţineţi.“ (1 COR. 9:24)

 1, 2. a) Cum i-a încurajat Pavel pe creştinii evrei? b) Ce îndemn le-a dat Pavel slujitorilor lui Dumnezeu?

ÎN SCRISOAREA către creştinii evrei, apostolul Pavel a folosit o ilustrare foarte sugestivă pentru a-i încuraja. El le-a reamintit că nu erau singuri în cursa pentru viaţă, ci erau înconjuraţi de un ‘nor mare de martori’ care îşi terminaseră alergarea cu succes. Dacă păstrau în minte faptele de credinţă şi eforturile asidue ale acestor martori, creştinii evrei îşi puteau întări hotărârea de a alerga până la capăt.

² Aşa cum am văzut în articolul precedent, credinţa i-a ajutat pe acei slujitori din vechime să-i rămână loiali lui Dumnezeu până la încheierea cursei. Din exemplul lor, putem desprinde multe învăţăminte. Pavel le-a dat colaboratorilor săi în credinţă, deci şi nouă, următorul îndemn: „Să dăm şi noi la o parte orice greutate şi păcatul care ne înfăşoară atât de uşor şi să alergăm cu perseverenţă cursa care ne este pusă înainte“ (Evr. 12:1).

 3. Ce pot învăţa creştinii din cuvintele lui Pavel referitoare la cursele de alergare?

³ Referitor la cursele de alergare, într-o lucrare se spune că „grecii se antrenau şi concurau complet dezbrăcaţi“ (Backgrounds of Early Christianity).a Concurenţii se debarasau de orice greutate sau povară care le-ar fi putut încetini alergarea. Deşi am putea considera atitudinea lor total lipsită de cuviinţă, ei alergau în acest fel deoarece aveau un singur obiectiv: câştigarea premiului. Prin acest îndemn, Pavel a vrut să spună că toţi creştinii trebuiau să înlăture orice i-ar fi putut împiedica să câştige premiul. Cuvintele sale erau deosebit de oportune pentru creştinii de atunci! Ele sunt la fel de oportune şi pentru noi. Dar ce greutăţi sau poveri ne pot împiedica să câştigăm premiul vieţii?

„Să dăm . . . la o parte orice greutate“

 4. Ce preocupări aveau oamenii din zilele lui Noe?

⁴ Pavel ne-a sfătuit ‘să dăm la o parte orice greutate’, adică orice ne-ar împiedica să ne concentrăm asupra cursei şi s-o câştigăm. Care ar putea fi aceste ‘greutăţi’? Când ne gândim la Noe, unul dintre slujitorii menţionaţi de Pavel, ne vin în minte cuvintele lui Isus: „Aşa cum s-a întâmplat în zilele lui Noe, aşa va fi şi în zilele Fiului omului“ (Luca 17:26). Isus nu s-a referit în primul rând la distrugerea fără precedent care se apropie, ci la modul de viaţă al oamenilor. (Citeşte Matei 24:37–39.) Majoritatea oamenilor din timpul lui Noe nici măcar nu au vrut să audă de Dumnezeu, cu atât mai puţin să asculte de el. Care erau preocupările lor? Să mănânce, să bea, să se căsătorească, adică activităţile obişnuite ale vieţii. Isus a spus că, din cauza acestora, ei „n-au dat atenţie“ mesajului lui Dumnezeu.

 5. Ce trebuie să facem pentru a termina cursa vieţii?

⁵ La fel ca Noe şi familia sa, avem multe de făcut. Trebuie să ne câştigăm existenţa şi să ne îngrijim de noi şi de ceilalţi membri ai familiei. Aceste activităţi ne consumă mult din timpul şi energia noastră. Iar din cauza crizei economice este uşor să ne îngrijorăm cu privire la necesităţile zilnice. În plus, trebuie să ne achităm de responsabilităţile teocratice: lucrarea de predicare, pregătirea pentru întrunirile creştine şi asistarea la ele, studiul personal şi închinarea în familie. Dar Noe, chiar dacă a fost foarte ocupat în serviciul adus lui Dumnezeu, „a făcut întocmai“ (Gen. 6:22). Dacă vrem să trecem linia de sosire în cursa pentru viaţă, este vital să înlăturăm orice povară, orice greutate inutilă.

 6, 7. Ce ne-a îndemnat Isus?

⁶ Dar la ce s-a referit Pavel când a spus că trebuie să înlăturăm „orice greutate“? Deşi nu putem renunţa la toate responsabilităţile pe care le avem, este bine să ţinem cont de următorul îndemn al lui Isus: „Nu vă îngrijoraţi deci niciodată, zicând: «Ce vom mânca?» sau: «Ce vom bea?» sau: «Cu ce ne vom îmbrăca?» Fiindcă pe toate acestea naţiunile le caută stăruitor. Tatăl vostru ceresc ştie că aveţi nevoie de toate aceste lucruri“ (Mat. 6:31, 32). Isus ne ajută să înţelegem că până şi lucrurile necesare, precum hrana şi îmbrăcămintea, pot deveni o povară sau o piedică dacă ne preocupă peste măsură.

⁷ Să remarcăm ce a spus Isus: „Tatăl vostru ceresc ştie că aveţi nevoie de toate aceste lucruri“. Cu alte cuvinte, Iehova îşi va face partea, adică se va îngriji de necesităţile noastre. Fireşte, „toate aceste lucruri“ ar putea să nu fie ceea ce ne dorim sau ceea ce ne place nouă. Totuşi, Isus spune să nu ne îngrijorăm cu privire la lucrurile pe care „naţiunile le caută stăruitor“. Iată ce ne avertizează el: „Fiţi atenţi la voi înşivă ca nu cumva să vi se îngreuneze inimile cu mâncare şi băutură în exces şi cu îngrijorările vieţii, iar ziua aceea să vină pe neaşteptate peste voi ca o cursă“ (Luca 21:34, 35).

 8. De ce este atât de important azi ‘să dăm la o parte orice greutate’?

⁸ Linia de sosire este chiar în faţa noastră! Ar fi trist să ne împovărăm cu lucruri inutile acum, când suntem atât de aproape de sfârşitul acestui sistem. Cât de adevărate sunt, aşadar, cuvintele apostolului Pavel: „Devoţiunea sfântă însoţită de mulţumire este un mare câştig“! (1 Tim. 6:6) Dacă luăm în serios acest sfat, ne va fi mai uşor să câştigăm premiul vieţii.

„Păcatul care ne înfăşoară atât de uşor“

 9, 10. a) La ce se referă expresia „păcatul care ne înfăşoară atât de uşor“? b) Cum ar putea ‘să ne înfăşoare păcatul’?

⁹ Pavel a spus că trebuie să dăm la o parte şi „păcatul care ne înfăşoară atât de uşor“. Cuvântul grecesc tradus prin „înfăşoară atât de uşor“ apare o singură dată în Biblie, în acest verset. Biblistul Albert Barnes afirmă: „Alergătorul avea grijă să nu se îmbrace cu un veşmânt care i se putea înfăşura în jurul picioarelor, împiedicându-l să alerge. Şi creştinii sunt atenţi să dea la o parte orice le poate îngreuna alergarea“. Ei nu trebuie să permită niciunui lucru ‘să-i înfăşoare’, adică să le slăbească credinţa. Însă cum ar putea să ajungă ei în această situaţie?

¹⁰ Un creştin nu îşi pierde credinţa peste noapte, ci treptat, poate chiar fără să-şi dea seama. Pavel i-a avertizat pe creştinii evrei cu privire la pericolul ‘de a merge în derivă’ şi ‘de a dezvolta o inimă rea, lipsită de credinţă’ (Evr. 2:1; 3:12). Când veşmântul i se înfăşura în jurul picioarelor, alergătorul se împiedica. El trebuia să fie conştient că, purtând veşminte nepotrivite, risca să cadă. Ce l-ar fi putut determina să ignore acest pericol? Probabil, nepăsarea, încrederea exagerată în propriile forţe sau anumite lucruri care îl distrăgeau. Ce învăţăm din cuvintele lui Pavel?

11. Cum ne-am putea pierde credinţa?

¹¹ Pierderea credinţei este consecinţa acţiunilor noastre de-a lungul timpului. Tot cu referire la expresia „păcatul care ne înfăşoară atât de uşor“, un alt biblist afirmă: „Împrejurările în care ne aflăm, caracterul nostru şi anturajul pot duce la păcat“. Cu alte cuvinte, mediul în care trăim, propriile slăbiciuni şi prieteniile pot avea o influenţă puternică asupra noastră. Ne pot slăbi sau distruge credinţa (Mat. 13:3–9).

12. Ce avertismente trebuie să păstrăm în minte dacă vrem să nu ne pierdem credinţa?

¹² Sclavul fidel şi prevăzător ne sfătuieşte deseori să fim atenţi la ceea ce vizionăm şi ascultăm, întrucât aceste lucruri ne pot influenţa inima şi mintea. El ne avertizează asupra pericolului de a alerga după bani şi după lucruri materiale. Dacă ne-am lăsa atraşi de lumea divertismentelor sau am tânji mereu după aparate electronice de ultimă generaţie, am putea devia de la credinţă. Ar fi o mare greşeală să considerăm că sfaturile sclavului fidel sunt prea restrictive sau că li se aplică doar altora, nu şi nouă. Satan ne poate „înfăşura“ foarte subtil cu raţionamentele şi dorinţele promovate de lumea lui. Unii şi-au pierdut credinţa deoarece au devenit nepăsători sau exagerat de încrezători în forţele proprii ori au fost distraşi de lucrurile lumii. Dacă am ajunge într-o asemenea situaţie, s-ar putea să nu câştigăm premiul vieţii (1 Ioan 2:15–17).

13. Cum ne putem feri de influenţele dăunătoare?

¹³ În fiecare zi intrăm în contact cu oameni care promovează valorile şi mentalitatea acestei lumi. (Citeşte Efeseni 2:1, 2.) Însă depinde de noi dacă ne vom lăsa sau nu influenţaţi de ele. ‘Aerul’ despre care a vorbit Pavel este toxic şi ne poate ucide. Trebuie deci să fim mereu atenţi la acest pericol. Ce ne poate ajuta să încheiem cursa creştină? Exemplul alergătorului perfect: Isus Cristos (Evr. 12:2). Şi apostolul Pavel este un exemplu pentru noi. El şi-a îndemnat colaboratorii în credinţă să persevereze în cursa vieţii şi să-l imite (1 Cor. 11:1; Filip. 3:14).

Cum putem ‘să obţinem premiul’?

14. Cum a privit Pavel cursa vieţii?

¹⁴ Cum a privit Pavel cursa vieţii? Când li s-a adresat pentru ultima oară bătrânilor din Efes, el a spus: „Eu nu pun preţ pe sufletul meu, ca şi cum mi-ar fi scump, numai să pot să-mi sfârşesc cursa şi serviciul pe care l-am primit de la Domnul Isus“ (Fap. 20:24). Pavel a fost dispus să sacrifice totul, inclusiv viaţa sa, pentru a-şi încheia cu succes alergarea. Toate eforturile şi toată munca lui grea ar fi fost zadarnice dacă nu persevera până la capăt. El însă nu s-a încrezut în forţele proprii, nu a considerat premiul ca şi câştigat. (Citeşte Filipeni 3:12, 13.) Doar spre sfârşitul vieţii a putut spune cu mai multă încredere: „M-am luptat lupta cea bună, am alergat cursa până la capăt, am păzit credinţa“ (2 Tim. 4:7).

15. Ce i-a îndemnat Pavel pe fraţii săi?

¹⁵ Pavel îşi dorea din toată inima ca şi fraţii săi de credinţă să-şi încheie cu succes alergarea creştină. De exemplu, el i-a îndemnat pe creştinii din Filipi să se străduiască din răsputeri să obţină salvarea. După ce le-a spus că trebuiau ‘să ţină strâns cuvântul vieţii’, Pavel a adăugat: „Ca să am motiv de exultare în ziua lui Cristos că n-am alergat în zadar, nici nu m-am ostenit în zadar“ (Filip. 2:16). Iar pe creştinii din Corint i-a îndemnat: „Alergaţi în aşa fel încât să obţineţi [premiul]“ (1 Cor. 9:24).

16. De ce trebuie să fie real pentru noi premiul vieţii?

¹⁶ Într-o cursă lungă, cum este maratonul, linia de sosire nu se vede la început. Însă, în timp ce aleargă, concurenţii se concentrează asupra finalului cursei şi ştiu că linia de sosire este tot mai aproape. Şi noi, cei care alergăm în cursa vieţii, trebuie să ne concentrăm asupra liniei de sosire. Dacă premiul este real pentru noi, ne vom strădui să terminăm cursa ca să-l obţinem.

17. Cum ne ajută credinţa să ne concentrăm asupra premiului?

¹⁷ „Credinţa este aşteptarea sigură a lucrurilor sperate, demonstrarea evidentă a realităţilor care totuşi nu se văd“, a scris Pavel (Evr. 11:1). Avraam şi Sara au fost dispuşi să lase în urmă un mod de viaţă confortabil şi au trăit ca „străini şi locuitori temporari în ţară“. Ei „au văzut de departe [împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu]“. Moise a respins „plăcerea trecătoare a păcatului“ şi „comorile Egiptului“. Având o credinţă puternică, el ‘a privit ţintă la răsplată’ (Evr. 11:8–13, 24–26). Iată de ce Pavel a spus despre fiecare dintre aceşti oameni că a acţionat „prin credinţă“. Credinţa i-a ajutat să treacă peste încercări şi necazuri şi să privească la binecuvântările pe care le primeau şi pe care aveau să le primească de la Dumnezeu.

18. Ce trebuie să facem pentru a da la o parte „păcatul care ne înfăşoară atât de uşor“?

¹⁸ Meditând la faptele de credinţă ale slujitorilor loiali menţionaţi în Evrei, capitolul 11, şi urmându-le exemplul, ne vom întări credinţa şi vom da la o parte „păcatul care ne înfăşoară atât de uşor“ (Evr. 12:1). De asemenea, participând la întruniri alături de fraţii noştri, care se străduiesc şi ei să-şi consolideze credinţa, ‘ne vom îndemna la iubire şi la fapte bune’ (Evr. 10:24).

19. De ce trebuie să ne concentrăm acum, mai mult ca oricând, asupra premiului?

¹⁹ Ne apropiem de finalul cursei. Vedem deja linia de sosire. Prin credinţă şi cu ajutorul lui Iehova, putem „să dăm şi noi la o parte orice greutate şi păcatul care ne înfăşoară atât de uşor“. Da, putem alerga în aşa fel încât să obţinem premiul: binecuvântările promise de Dumnezeul şi Tatăl nostru, Iehova!

[Notă de subsol]

Vă amintiţi?

• Cum putem da la o parte „orice greutate“?

• Cum ar putea un creştin să-şi piardă credinţa?

• De ce trebuie să ne concentrăm asupra premiului?

[Legenda fotografiei de la pagina 23]

Ce reprezintă „păcatul care ne înfăşoară atât de uşor“?