Cât de puternică este încrederea ta în Dumnezeu?

„Continuaţi deci să căutaţi mai întâi regatul.“ — MATEI 6:33.

 1, 2. Ce schimbare a făcut un tânăr, şi de ce?

UN TÂNĂR dorea să fie mai util în congregaţia lui. Problema era că serviciul laic nu-i permitea să participe cu regularitate la întruniri. Cum a rezolvat el această problemă? Şi-a simplificat viaţa, şi-a dat demisia de la locul de muncă şi, cu timpul, şi-a găsit un serviciu care nu îl împiedica să-şi desfăşoare activităţile creştine. Acum, el câştigă mult mai puţin decât înainte, dar se îngrijeşte în continuare de necesităţile familiei sale şi reuşeşte să sprijine mult mai mult congregaţia.

² Înţelegi motivul pentru care tânărul respectiv a făcut această schimbare? Dacă te-ai afla într-o situaţie asemănătoare, crezi că ai proceda la fel? Este lăudabil că mulţi creştini au acţionat în mod asemănător, demonstrându-şi astfel încrederea în promisiunea lui Isus: „Continuaţi deci să căutaţi mai întâi regatul şi dreptatea Sa, şi toate aceste alte lucruri vă vor fi adăugate“ (Matei 6:33). Ei îşi pun încrederea în Iehova, nu în lume, pentru a se bucura de siguranţă în viaţă. — Proverbele 3:23, 26.

 3. De ce se întreabă unii dacă e practic în prezent să punem Regatul lui Dumnezeu pe primul plan în viaţă?

³ Gândindu-se la cât de grele sunt timpurile în care trăim, unii s-ar putea întreba dacă decizia tânărului a fost cu adevărat înţeleaptă. În prezent, unii oameni sunt săraci lipiţi-pământului, în timp ce alţii se bucură de cel mai înalt nivel de trai. Majoritatea celor ce locuiesc în ţările sărace ar profita de orice ocazie pentru a-şi face viaţa un pic mai uşoară. Pe de altă parte, mulţi oameni din ţările mai bogate se simt constrânşi să-şi păstreze nivelul de trai în pofida instabilităţii sistemului economic, a schimbărilor de pe piaţa forţei de muncă şi a pretenţiilor tot mai mari ale angajatorilor. Având în vedere stresul pe care îl presupune câştigarea existenţei, poate că unii se întreabă: Mai este practic să caut mai întâi Regatul? Pentru a răspunde la această întrebare, să ne gândim la tipul de auditoriu căruia i s-a adresat Isus.

„Încetaţi să vă mai îngrijoraţi“

 4, 5. Cum a arătat Isus că slujitorii lui Dumnezeu dau dovadă de înţelepciune dacă nu se îngrijorează peste măsură cu privire la necesităţile zilnice?

⁴ Isus era în Galileea şi vorbea unei mulţimi de oameni veniţi din multe locuri (Matei 4:25). Puţini dintre cei prezenţi erau bogaţi. Probabil că majoritatea erau săraci. Cu toate acestea, Isus i-a îndemnat să dea prioritate nu câştigării de bogăţii materiale, ci strângerii unui lucru de o valoare mult mai mare: o comoară spirituală (Matei 6:19–21, 24). El a spus: „Încetaţi să vă mai îngrijoraţi pentru sufletele voastre, cu privire la ce veţi mânca sau ce veţi bea, sau pentru corpurile voastre, cu privire la ce veţi îmbrăca. Nu înseamnă sufletul mai mult decât hrana şi corpul mai mult decât îmbrăcămintea?“ — Matei 6:25.

⁵ Poate că multora dintre ascultători li s-a părut că Isus nu era realist. Ei ştiau că, dacă nu munceau din greu, familiile lor ar fi avut de suferit. Însă Isus le-a amintit de păsări. Păsările trebuie să-şi caute adăpost şi hrană în fiecare zi, şi totuşi Iehova se îngrijeşte de ele. Isus le-a reamintit, de asemenea, că Iehova se îngrijeşte de florile de pe câmp, care-l întrec în frumuseţe pe Solomon în toată gloria lui. Dacă Iehova are grijă de păsări şi de flori, nu se va îngriji el cu atât mai mult de noi (Matei 6:26–30)? Aşa cum a spus Isus, viaţa noastră (sau sufletul) e mult mai de preţ decât hrana pe care o cumpărăm pentru a ne-o susţine, şi corpul nostru e mult mai valoros decât îmbrăcămintea pe care o obţinem pentru a ni-l acoperi. Dacă toată energia ne-o folosim pentru a ne procura hrană şi îmbrăcăminte, iar pentru serviciul lui Iehova nu ne mai rămâne nimic substanţial, înseamnă că ratăm chiar scopul vieţii. — Eclesiastul 12:13.

Un punct de vedere echilibrat

 6. a) Ce responsabilităţi au creştinii? b) În cine îşi pun toată încrederea creştinii?

⁶ Desigur, Isus nu şi-a îndemnat ascultătorii să nu mai muncească şi să aştepte ca Dumnezeu să se îngrijească cumva de familiile lor. Chiar şi păsările trebuie să caute hrană pentru ele şi pentru puii lor. Astfel, continuatorii lui Isus trebuiau să muncească dacă voiau să aibă ce mânca. Ei trebuiau să se achite de responsabilităţile pe care le aveau în familie. Creştinii care erau servitori şi sclavi trebuiau să muncească cu sârguinţă pentru stăpânii lor (2 Tesaloniceni 3:10–12; 1 Timotei 5:8; 1 Petru 2:18). Apostolul Pavel a lucrat de multe ori la confecţionarea de corturi pentru a se întreţine (Faptele 18:1–4; 1 Tesaloniceni 2:9). Însă creştinii nu s-au bazat pe munca laică pentru siguranţă. Ei şi-au pus încrederea în Iehova. Drept urmare, s-au bucurat de o pace lăuntrică pe care alţii nu au avut-o. Psalmistul a spus: „Cei care se încred în DOMNUL sunt ca Muntele Sionului, care nu se clatină, ci stă întărit pe vecie“. — Psalmul 125:1.

 7. Ce punct de vedere ar putea avea cineva care nu are o încredere puternică în Iehova?

⁷ Orice persoană care nu are o încredere puternică în Iehova ar putea fi de altă părere. Majoritatea oamenilor consideră prosperitatea materială factorul principal în dobândirea siguranţei. Ca urmare, unii părinţi şi-au îndemnat copiii să-şi folosească o mare parte din tinereţe ca să urmeze studii superioare, în speranţa că vor obţine pregătirea necesară pentru un serviciu bine plătit. Din nefericire, unele familii creştine au constatat apoi că preţul unei asemenea investiţii a fost mult prea ridicat, întrucât copiii lor şi-au pierdut obiectivele spirituale şi au început să urmărească obiective materialiste.

 8. Ce echilibru păstrează creştinii?

⁸ Creştinii înţelepţi înţeleg că sfatul lui Isus este la fel de actual ca şi în secolul I şi, prin urmare, se străduiesc să-şi păstreze echilibrul. Chiar dacă trebuie să stea multe ore la serviciu pentru se achita de responsabilităţile lor familiale prezentate în Scripturi, ei nu permit niciodată ca nevoia de a câştiga bani să-i determine să nu mai acorde atenţie lucrurilor spirituale, care sunt mai importante. — Eclesiastul 7:12.

„Nu vă îngrijoraţi niciodată“

 9. Ce asigurare le-a dat Isus celor care au încredere deplină în Iehova?

⁹ În Predica de pe munte, Isus şi-a îndemnat ascultătorii: „Nu vă îngrijoraţi niciodată, zicând: «Ce vom mânca?» sau: «Ce vom bea?» sau: «Cu ce ne vom îmbrăca?» Fiindcă toate acestea sunt lucrurile pe care naţiunile le urmăresc cu aviditate. Tatăl vostru ceresc ştie, de fapt, că aveţi nevoie de toate aceste lucruri“ (Matei 6:31, 32). Ce cuvinte încurajatoare! Dacă avem încredere deplină în Iehova, el ne va susţine întotdeauna. Însă, în acelaşi timp, cuvintele lui Isus ne pun pe gânduri. Ele ne amintesc că, dacă urmărim „cu aviditate“ să obţinem lucruri materiale, gândim la fel ca „naţiunile“, adică asemenea oamenilor care nu sunt creştini adevăraţi.

10. Cum a dezvăluit Isus ce iubea cel mai mult un tânăr care i-a cerut un sfat?

¹⁰ Odată, un tânăr foarte bogat l-a întrebat pe Isus ce trebuie să facă pentru a primi viaţă veşnică. Isus i-a amintit cerinţele Legii, care era încă în vigoare la acea dată. Tânărul i-a spus cu convingere lui Isus: „Am păzit toate acestea; ce-mi mai lipseşte?“ Poate că răspunsul lui Isus li s-a părut multora nerealist. El a spus: „Dacă vrei să fii perfect, du-te şi vinde-ţi bunurile şi dă săracilor, şi vei avea o comoară în cer, şi vino să fii continuatorul meu“ (Matei 19:16–21). Tânărul a plecat mâhnit, deoarece nu putea accepta ideea de a-şi pierde bogăţiile. Indiferent cât de mult îl iubea pe Iehova, el îşi iubea mai mult bunurile.

11, 12. a) Ce cuvinte care îndeamnă la meditare a rostit Isus cu privire la bogăţie? b) Cum l-ar putea împiedica avuţiile pe un om să-i slujească lui Iehova?

¹¹ După această întâmplare, Isus a făcut o afirmaţie surprinzătoare: „Va fi greu pentru un om bogat să intre în regatul cerurilor. . . . Este mai uşor pentru o cămilă să intre prin urechea unui ac decât pentru un bogat să intre în regatul lui Dumnezeu“ (Matei 19:23, 24). A vrut oare Isus să spună că nici un om înstărit nu va moşteni Regatul? Nicidecum, deoarece tot el a spus apoi: „Lui Dumnezeu toate lucrurile îi sunt posibile“ (Matei 19:25, 26). Da, cu ajutorul lui Iehova, unii oameni bogaţi din acele vremuri au devenit creştini unşi (1 Timotei 6:17). Totuşi, Isus a avut motive întemeiate să spună acele cuvinte surprinzătoare. El a dat, de fapt, un avertisment.

¹² Dacă cineva ajunge să se ataşeze de avuţiile lui, la fel ca tânărul bogat, acestea l-ar putea împiedica să-i slujească lui Iehova din tot sufletul. Acest lucru i se poate întâmpla cuiva care este deja bogat, dar şi celui care este ‘hotărât să se îmbogăţească’ (1 Timotei 6:9, 10). O încredere prea mare în lucrurile materiale îl poate determina pe un om să fie mai puţin ‘conştient de necesităţile sale spirituale’ (Matei 5:3). În consecinţă, s-ar putea ca cel în cauză să nu mai simtă la fel de mult nevoia de a fi ajutat de Iehova (Deuteronomul 6:10–12). El s-ar putea aştepta să aibă parte de un tratament preferenţial în congregaţie (Iacov 2:1–4). Ori s-ar putea să-şi petreacă cea mai mare parte a timpului bucurându-se de bogăţia sa, nu slujindu-i lui Iehova.

Să ne însuşim punctul de vedere corect

13. Ce punct de vedere greşit au avut laodiceenii?

¹³ În secolul I, congregaţia din Laodiceea avea un punct de vedere greşit referitor la avuţii. Iată ce i-a spus Isus acestei congregaţii: „[Tu] zici: «Sunt bogat şi am agonisit bogăţii şi n-am nevoie de nimic», dar nu ştii că eşti mizerabil şi vrednic de plâns şi sărac şi orb şi gol“. Nu bogăţia îi adusese pe laodiceeni în această stare spirituală jalnică, ci faptul că se încredeau mai degrabă în bogăţii decât în Iehova. Ca urmare, erau căldicei în sens spiritual şi urmau să fie ‘vărsaţi din gura lui Isus’. — Revelaţia 3:14–17.

14. De ce au meritat creştinii evrei să fie lăudaţi de Pavel?

¹⁴ În contrast cu laodiceenii au fost creştinii evrei, pe care Pavel i-a lăudat pentru atitudinea lor în timp de persecuţii. Pavel le-a spus: „V-aţi exprimat compătimirea pentru cei din închisoare şi aţi acceptat cu bucurie jefuirea bunurilor voastre, ştiind că voi înşivă aveţi o posesiune mai bună şi durabilă“ (Evrei 10:34). Acei creştini n-au fost copleşiţi de durere când şi-au pierdut bunurile. Ei şi-au păstrat bucuria deoarece aveau încă bunul cel mai de preţ, „o posesiune mai bună şi durabilă“. La fel ca negustorul din parabola lui Isus care a sacrificat totul pentru o perlă de mare valoare, ei erau hotărâţi să nu-şi piardă speranţa privitoare la Regat, oricât i-ar fi costat acest lucru (Matei 13:45, 46). Ce atitudine excelentă!

15. Cum a pus o creştină din Liberia interesele Regatului pe primul plan în viaţă?

¹⁵ Mulţi creştini de azi au cultivat o atitudine asemănătoare, demnă de laudă. De exemplu, unei tinere creştine din Liberia i s-a oferit posibilitatea de a urma cursurile unei facultăţi. În ţara ei, o asemenea ocazie este considerată şansa de a avea un viitor sigur. Însă această tânără era pionieră, sau evanghelizatoare cu timp integral, şi primise invitaţia de a sluji ca pionieră specială temporară. Ea a decis să caute mai întâi Regatul şi să rămână în serviciul cu timp integral. Ca urmare, s-a dus unde fusese repartizată şi în numai trei luni a început 21 de studii biblice. Această soră tânără şi mii de alţi creştini asemenea ei caută mai întâi Regatul, chiar dacă pierd eventuale avantaje materiale. Cum îşi păstrează ei o asemenea atitudine în această lume materialistă? Ei au cultivat mai multe calităţi de mare valoare. Haideţi să analizăm câteva dintre ele.

16, 17. a) Pentru a ne încrede în Iehova, de ce este important să fim modeşti? b) De ce trebuie să cultivăm încredere în promisiunile lui Dumnezeu?

¹⁶ Modestie. Biblia spune: „Încrede-te în DOMNUL din toată inima ta şi nu te sprijini pe înţelepciunea ta. Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările. Nu te socoti singur înţelept“ (Proverbele 3:5–7). Uneori, un anumit mod de a acţiona ar putea părea practic din punct de vedere laic (Ieremia 17:9). Însă un creştin sincer caută îndrumarea lui Iehova (Psalmul 48:14). ‘În toate căile sale’ — problemele congregaţiei, instruire, serviciu laic, destindere sau orice altceva — el caută cu modestie sfatul lui Iehova. — Psalmul 73:24.

¹⁷ Încredere în promisiunile lui Iehova. Pavel a spus: „Cel ce se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că el există şi că devine răsplătitorul celor care îl caută stăruitor“ (Evrei 11:6). Dacă ne îndoim că Iehova îşi va realiza promisiunile, ni s-ar putea părea logic ‘să ne folosim din plin de lume’ (1 Corinteni 7:31). În schimb, dacă avem o credinţă puternică, vom fi hotărâţi să căutăm mai întâi Regatul. Dar cum putem cultiva o credinţă puternică? Dacă ne apropiem de Iehova rugându-ne lui cu regularitate şi din inimă şi studiind personal cu consecvenţă (Psalmul 1:1–3; Filipeni 4:6, 7; Iacov 4:8). Asemenea regelui David, ne putem ruga: „Eu mă încred în Tine, DOAMNE, şi zic: «Tu eşti Dumnezeul meu». O, cât de mare este bunătatea Ta!“ — Psalmul 31:14, 19.

18, 19. a) Cum ne întăreşte sârguinţa încrederea în Iehova? b) De ce trebuie un creştin să fie dispus să facă sacrificii?

¹⁸ Sârguinţă în serviciul lui Iehova. Pavel a asociat încrederea în promisiunile lui Iehova cu sârguinţa când a scris: „Dorim însă ca fiecare dintre voi să arate aceeaşi sârguinţă pentru a avea deplina certitudine a speranţei până la sfârşit“ (Evrei 6:11). Dacă suntem ocupaţi în serviciul lui Iehova, el ne va susţine. De fiecare dată când simţim sprijinul său, ni se întăreşte încrederea în el şi devenim „statornici, neclintiţi“ (1 Corinteni 15:58). Credinţa noastră este reînnoită, iar speranţa, însufleţită. — Efeseni 3:16–19.

¹⁹ Dispoziţia de a face sacrificii. Pentru a-l urma pe Isus, Pavel a sacrificat o carieră promiţătoare. El a făcut, evident, alegerea corectă, deşi uneori a întâmpinat dificultăţi pe plan material (1 Corinteni 4:11–13). Iehova nu ne promite o viaţă în lux, şi uneori slujitorii săi trec prin necazuri. Dispoziţia noastră de a duce o viaţă mai simplă şi de a face sacrificii arată cât de puternică ne este hotărârea de a-i sluji lui Iehova. — 1 Timotei 6:6–8.

20. De ce este esenţial să punem interesele Regatului pe primul plan în viaţă?

²⁰ Răbdare. Discipolul Iacov şi-a îndemnat colaboratorii creştini: „Exercitaţi deci răbdare, fraţilor, până la prezenţa Domnului“ (Iacov 5:7). În lumea de azi, cu ritmul ei de viaţă trepidant, e greu să ai răbdare. Vrem ca totul să se rezolve cât mai repede. Însă Pavel ne îndeamnă să-i imităm pe cei care, „prin credinţă şi răbdare, moştenesc promisiunile“ (Evrei 6:12). Să fim dispuşi să-l aşteptăm pe Iehova. Merită într-adevăr să aşteptăm viaţa veşnică pe un pământ transformat în paradis!

21. a) Ce calitate manifestăm dacă punem interesele Regatului pe primul plan în viaţă? b) Ce vom analiza în articolul următor?

²¹ Da, sfatul lui Isus de a căuta mai întâi Regatul este practic. Dacă procedăm astfel, demonstrăm că ne încredem cu adevărat în Iehova şi alegem singura cale de viaţă ce îi aduce siguranţă unui creştin. Însă Isus ne-a sfătuit, de asemenea, să continuăm ‘să căutăm mai întâi dreptatea [lui Dumnezeu]’. În articolul următor vom vedea de ce este util acest sfat îndeosebi în timpul nostru.

Puteţi să explicaţi?

• Ce echilibru ne-a îndemnat Isus să păstrăm în ce priveşte lucrurile materiale?

• Ce învăţăm din ilustrarea lui Isus despre cămilă şi urechea acului?

• Ce calităţi creştine ne ajută să căutăm mai întâi Regatul lui Dumnezeu?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 21]

Mulţi dintre cei care îl ascultau pe Isus erau săraci

[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]

Negustorul din parabola lui Isus a dat totul pentru o perlă de mare valoare

[Legenda ilustraţiei de la pagina 23]

Tânărul bogat şi-a iubit avuţiile mai mult decât pe Dumnezeu

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Dacă suntem ocupaţi în serviciul lui Iehova, el ne va susţine