Eclesiastul

12 Prin urmare, adu-ți aminte de Marele tău Creator în zilele tinereții tale,+ înainte să vină zilele cele rele+ și să sosească anii când vei zice: „Nu găsesc nicio plăcere în ei”; 2 înainte să se întunece soarele, lumina, luna și stelele+ și înainte să se întoarcă norii după* ploaie; 3 înainte să vină ziua când paznicii casei tremură și bărbații puternici se încovoaie, când femeile nu mai macină, fiindcă s-au împuținat, și cele care se uită pe ferestre văd că s-a întunecat;+ 4 când ușile dinspre stradă se închid și huruitul morii slăbește, când te scoli la ciripitul unei păsări și toate fiicele cântecului se aud înăbușit;+ 5 când ți-e frică de înălțime și te cuprinde groaza pe drum. Migdalul înflorește,+ lăcusta se târăște și capera plesnește, căci omul se îndreaptă spre casa șederii lui îndelungate+ și cei care jelesc umblă pe stradă.+ 6 Adu-ți aminte de El înainte să se rupă funia de argint și să se sfărâme vasul de aur, înainte să se spargă urciorul la izvor și să se sfărâme roata de la fântână. 7 Atunci țărâna se întoarce în pământ,+ cum a fost, iar spiritul* se întoarce la adevăratul Dumnezeu, care l-a dat.+

8 „Deșertăciunea deșertăciunilor!”, spune convocatorul.+ „Totul este deșertăciune!”+

9 Pe lângă faptul că a devenit înțelept, convocatorul i-a învățat mereu pe oameni ce știa;+ el a meditat și a cercetat atent și a întocmit* multe proverbe.+ 10 Convocatorul s-a străduit să găsească cuvinte plăcute+ și să scrie întocmai cuvintele adevărului.

11 Cuvintele înțelepților sunt ca niște țepușe+ și proverbele culese de ei sunt ca niște cuie bine bătute; ele sunt date de un singur păstor. 12 În rest, fiul meu, ia aminte la aceasta: Scrierea multor cărți nu are sfârșit și a te dedica prea mult studierii lor este obositor pentru trup*.+

13 Iată concluzia a tot ce ai auzit: Teme-te de adevăratul Dumnezeu+ și respectă poruncile lui,+ fiindcă aceasta este datoria omului.+ 14 Căci adevăratul Dumnezeu va judeca orice faptă, precum și orice lucru ascuns, ca să se știe dacă este bun sau rău.+