Celibatul: o poartă spre o activitate fără distrageri
„[Aceasta] înseamnă a fi în mod constant la dispoziţia Domnului, fără distragere.“ — 1 CORINTENI 7:35, NW.
1. Ce veşti alarmante a primit Pavel despre creştinii din Corint?
APOSTOLUL Pavel era îngrijorat pentru fraţii lui din Corint, Grecia. Cu aproximativ cinci ani mai înainte, el întemeiase congregaţia din acest oraş prosper, renumit pentru imoralitatea care se practica în el. Acum, în jurul anului 55 e.n., în timp ce se afla în Efes, în Asia Mică, el a primit veşti alarmante din Corint despre existenţa unor scindări şi despre tolerarea unui caz de imoralitate crasă. În plus, Pavel primise o scrisoare de la creştinii corinteni prin care i se cereau sfaturi cu privire la relaţiile sexuale, celibat, căsătorie, separare şi recăsătorire.
2. Cum se pare că îi afecta imoralitatea prevalentă în Corint pe creştinii din acel oraş?
2 Se pare că imoralitatea crasă prevalentă în Corint afecta congregaţia locală în două moduri. Unii creştini se complăceau în atmosfera de laxism şi tolerau imoralitatea (1 Corinteni 5:1; 6:15–17). După cât se pare, alţii, opunându-se plăcerilor senzuale omniprezente în oraş, au căzut în cealaltă extremă, recomandând abstinenţa de la relaţiile sexuale, chiar şi pentru cuplurile căsătorite. — 1 Corinteni 7:5.
3. Despre ce a vorbit mai întâi Pavel în prima lui scrisoare către corinteni?
3 În lunga scrisoare pe care Pavel le-a scris-o corintenilor, el a vorbit mai întâi despre lipsa de unitate (1 Corinteni, capitolele 1–4). El i-a sfătuit să nu urmeze oameni, deoarece acest lucru nu poate duce decât la sciziuni dăunătoare. Ei trebuiau să fie uniţi în calitate de „colaboratori“ ai lui Dumnezeu (NW). După aceea le-a dat instrucţiuni concrete cu privire la păstrarea congregaţiei curate din punct de vedere moral (capitolele 5, 6). Apostolul a răspuns apoi la scrisoarea lor.
Le-a recomandat celibatul
4. Ce a vrut să spună Pavel prin cuvintele: „Este bine pentru bărbat să nu se atingă de femeie“?
4 El a început: „Dar cu privire la lucrurile despre care mi-aţi scris, este bine pentru bărbat să nu se atingă de femeie“ (1 Corinteni 7:1). Expresia „să nu se atingă de femeie“ folosită aici înseamnă evitarea contactului fizic cu o femeie în scopul satisfacerii sexuale. Întrucât Pavel condamnase deja fornicaţia, acum el se referea la relaţiile sexuale din cadrul căsătoriei. Prin urmare, Pavel recomanda acum celibatul. (1 Corinteni 6:9, 16, 18; compară cu Geneza 20:6; Proverbele 6:29.) Puţin mai departe, el scrie: „Celor necăsătoriţi şi văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână ca mine“ (1 Corinteni 7:8). Pavel era necăsătorit, probabil văduv. — 1 Corinteni 9:5.
5, 6. a) De unde reiese că Pavel nu recomanda un stil de viaţă monastic? b)De ce a recomandat Pavel celibatul?
5 Probabil că creştinii din Corint veniseră în contact cu filozofia greacă, reprezentată de câteva şcoli ce ridicau în slăvi ascetismul extrem, sau autorenegarea. Să fie oare acesta motivul pentru care corintenii l-au întrebat pe Pavel dacă ar fi „bine“ ca creştinii să evite complet relaţiile sexuale? Răspunsul lui Pavel nu a reflectat filozofia greacă (Coloseni 2:8). Spre deosebire de teologii catolici, el nu a recomandat nicăieri o viaţă austeră de celibatar într-o mănăstire, ca şi cum persoanele necăsătorite ar fi deosebit de sfinte şi ar putea contribui la propria lor salvare prin modul lor de viaţă şi prin rugăciunile lor.
6 Pavel recomanda celibatul „având în vedere strâmtorarea de acum“ (1 Corinteni 7:26). Poate că el se referea la timpurile dificile prin care treceau creştinii şi care puteau fi făcute şi mai dificile prin căsătorie (1 Corinteni 7:28). Sfatul pe care li l-a dat el creştinilor necăsătoriţi a fost: „Este bine pentru ei să rămână ca mine“. Văduvilor le-a spus: „Nu eşti legat de o soţie? Nu căuta soţie“. Despre o văduvă creştină, el a scris: „După părerea mea, va fi mai fericită dacă rămâne aşa cum este. Şi gândesc că şi eu am Duhul lui Dumnezeu“. — 1 Corinteni 7:8, 27, 40.
Nu i-a constrâns să rămână necăsătoriţi
7, 8. Ce arată că Pavel nu a constrâns pe nici un creştin să rămână necăsătorit?
7 Fără îndoială că spiritul sfânt al lui Iehova l-a îndrumat pe Pavel când a dat acest sfat. Întreaga lui argumentaţie cu privire la celibat şi căsătorie denotă echilibru şi moderaţie. El nu face din acest subiect o chestiune de fidelitate sau de infidelitate; dimpotrivă, îl lasă la libera alegere, aplecând balanţa în favoarea celibatului pentru cei care îşi pot păstra castitatea în această stare.
8 Imediat după ce a afirmat că „este bine pentru bărbat să nu se atingă de femeie“, Pavel a adăugat: „Totuşi, din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă soţia lui şi fiecare femeie să-şi aibă soţul ei“ (1 Corinteni 7:1, 2). După ce le-a sfătuit pe persoanele necăsătorite şi pe văduve să „rămână ca mine“, el a adăugat imediat: „Dar dacă nu se pot înfrâna, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă“ (1 Corinteni 7:8, 9). În aceeaşi idee, sfatul lui adresat văduvilor este: „Nu căuta soţie. Însă, dacă te însori, nu păcătuieşti“ (1 Corinteni 7:27, 28). Acest sfat echilibrat denotă libertate de alegere.
9. Potrivit lui Isus şi lui Pavel, în ce fel căsătoria şi celibatul sunt daruri de la Dumnezeu?
9 Pavel a arătat că atât căsătoria, cât şi celibatul sunt daruri de la Dumnezeu. „Eu aş vrea ca toţi oamenii să fie ca mine; dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui de har, unul într-un fel, altul într-altul“ (1 Corinteni 7:7). Fără îndoială că el avea în vedere cuvintele lui Isus. După ce a precizat că şi căsătoria vine de la Dumnezeu, Isus a arătat că celibatul de bunăvoie, din dorinţa de a sluji intereselor Regatului, este un dar deosebit: „Nu toţi oamenii îi fac loc acestui cuvânt, ci numai aceia care au darul. Căci există eunuci care s-au născut astfel din uterul mamei lor şi există eunuci care au fost făcuţi eunuci de către oameni şi există eunuci care s-au făcut singuri eunuci, din consideraţie pentru regatul cerurilor. Cine poate să-i facă loc acestui lucru, să-i facă loc“. — Matei 19:4–6, 11, 12, NW.
Să facă loc darului celibatului
10. Cum poate cineva „să-i facă loc“ darului celibatului?
10 Cu toate că şi Isus, şi Pavel au vorbit despre celibat ca despre un „dar“, nici unul dintre ei nu a spus că acesta este un dar miraculos pe care îl au numai unii. Isus a spus că „nu toţi oamenii îi fac loc“ acestui dar, şi el i-a îndemnat pe cei care puteau proceda astfel „să-i facă loc“, lucru pe care l-au făcut atât Isus, cât şi Pavel. E adevărat, Pavel a scris că „este mai bine să se căsătorească decât să ardă“, însă el vorbea despre cei care „nu se pot înfrâna“ (1 Corinteni 7:9). În scrisorile anterioare, Pavel a arătat că creştinii pot evita faptul de a arde de pasiune (Galateni 5:16, 22–24). A umbla în armonie cu spiritul înseamnă a-i permite spiritului lui Iehova să ne îndrume fiecare pas. Pot face tinerii creştini acest lucru? Da, dacă urmează îndeaproape Cuvântul lui Iehova. Psalmistul a scris: „Cum îşi va ţine tânărul [sau tânăra] curată cărarea? Îndreptându-se după cuvântul Tău“. — Psalmul 119:9.
11. Ce înseamnă a ‘umbla în armonie cu spiritul’?
11 Aceasta presupune să ne păzim de ideile laxiste difuzate prin intermediul multor programe TV, filme, articole din reviste, prin cărţi şi prin versurile unor cântece. Astfel de idei sunt orientate spre lucruri carnale. Indiferent de sex, un creştin tânăr care vrea să-i facă loc celibatului trebuie să ‘umble nu în armonie cu carnea, ci în armonie cu spiritul. Fiindcă aceia care sunt în armonie cu carnea îşi îndreaptă mintea spre lucrurile cărnii, dar cei care sunt în armonie cu spiritul îşi îndreaptă mintea spre lucrurile spiritului’ (Romani 8:4, 5, NW). Lucrurile spiritului sunt drepte, caste, demne de iubit, virtuoase. Creştinii, tineri şi bătrâni, fac bine dacă ‘se gândesc mereu la acestea’. — Filipeni 4:8, 9.
12. Ce implică în esenţă faptul de a-i face loc darului celibatului?
12 Faptul de a-i face loc darului celibatului înseamnă, în esenţă, să ne dorim din toată inima acest lucru şi să-i cerem ajutor lui Iehova ca să atingem acest obiectiv (Filipeni 4:6, 7). Pavel a scris: „Cine a luat în inima lui o hotărâre tare şi nu este forţat de nevoi, ci este liber să lucreze cum vrea şi a hotărât în inima lui să-şi păstreze virginitatea, bine face. Astfel, cine se căsătoreşte bine face; şi cine nu se căsătoreşte, mai bine face“. — 1 Corinteni 7:37, 38.
Celibat cu un scop
13, 14. a) Ce comparaţie a făcut apostolul Pavel între creştinii necăsătoriţi şi cei căsătoriţi? b) Numai în ce caz face „mai bine“ un creştin celibatar decât cei căsătoriţi?
13 Celibatul în sine nu este merituos. Atunci în ce sens poate fi ‘mai bun’? Totul depinde de modul în care o persoană îşi foloseşte libertatea pe care i-o aduce această stare. Pavel a scris: „Dar eu aş vrea ca voi să fiţi fără griji. Cine nu este căsătorit se îngrijeşte de lucrurile Domnului, cum să placă Domnului. Dar cine este căsătorit se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă soţiei [şi este împărţit, NW]. Şi între o soţie şi o fecioară este o deosebire: cea nemăritată se îngrijeşte de lucrurile Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul; iar cea măritată se îngrijeşte de lucrurile lumii, cum să placă soţului ei. Vă spun lucrul acesta pentru binele vostru, nu ca să pun o cursă înaintea voastră, ci pentru ceea ce este frumos şi ca să puteţi sluji Domnului fără piedică [în mod constant la dispoziţia Domnului, fără distragere, NW]“. — 1 Corinteni 7:32–35.
14 Un creştin celibatar care se foloseşte de situaţia sa pentru a urmări obiective egoiste nu face „mai bine“ decât creştinii căsătoriţi. El rămâne celibatar nu „din consideraţie pentru regat“, ci din motive personale (Matei 19:12, NW). Bărbatul necăsătorit sau femeia necăsătorită ar trebui să ‘se îngrijească de lucrurile Domnului’, să fie preocupat „cum să placă Domnului“ şi să fie „în mod constant la dispoziţia Domnului, fără distragere“. Aceasta înseamnă ca interesul său pentru serviciul adus lui Iehova şi lui Cristos Isus să fie neîmpărţit. Numai procedând astfel, bărbaţii şi femeile creştine necăsătorite fac „mai bine“ decât creştinii căsătoriţi.
O activitate nedistrasă
15. Cum se poate rezuma argumentaţia lui Pavel din 1 Corinteni, capitolul 7?
15 Întreaga argumentaţie a lui Pavel din acest capitol se poate rezuma astfel: Deşi căsătoria este legitimă şi, în unele situaţii, recomandabilă, celibatul este, fără discuţie, avantajos pentru bărbatul sau femeia creştină care doreşte să-i slujească lui Iehova cu o distragere minimă. În timp ce creştinul căsătorit este „împărţit“, cel necăsătorit este liber să-şi concentreze atenţia la „lucrurile Domnului“.
16, 17. Cum poate un creştin necăsătorit să se concentreze mai bine la „lucrurile Domnului“?
16 Care sunt lucrurile Domnului cărora un creştin necăsătorit le poate acorda atenţie mai uşor decât cei căsătoriţi? În alt context, Isus a vorbit despre „lucrurile lui Dumnezeu“, pe care un creştin nu i le poate da Cezarului (Matei 22:21, NW). Aceste lucruri privesc, în esenţă, viaţa, închinarea şi ministerul unui creştin. — Matei 4:10; Romani 14:8; 2 Corinteni 2:17; 3:5, 6; 4:1.
17 Persoanele celibatare sunt, în general, mai libere să dedice timp pentru serviciul lui Iehova, ceea ce este benefic pentru spiritualitatea lor şi pentru tot ce intră în sfera ministerului lor. Ei pot dedica mai mult timp studiului personal şi meditării. Creştinii necăsătoriţi pot introduce mai uşor citirea Bibliei în programul lor decât cei căsătoriţi. Ei se pot pregăti mai bine pentru întruniri şi pentru serviciul de teren. Toate acestea sunt spre ‘binele lor’ personal. — 1 Corinteni 7:35.
18. Cum pot arăta mulţi fraţi necăsătoriţi că doresc să-l slujească pe Iehova „fără distragere“?
18 Mulţi fraţi necăsătoriţi care servesc deja ca slujitori ministeriali sunt liberi să-i spună lui Iehova: „Iată-mă, trimite-mă!“ (Isaia 6:8). Ei pot face cerere ca să participe la Şcoala de Instruire Ministerială, şcoală rezervată slujitorilor ministeriali şi bătrânilor necăsătoriţi care sunt liberi să slujească unde este mai multă nevoie. Chiar şi fraţii necăsătoriţi care nu îşi pot părăsi congregaţia se pot pune la dispoziţie pentru a le servi fraţilor lor ca slujitori ministeriali sau bătrâni. — Filipeni 2:20–23.
19. Cum sunt binecuvântate multe surori necăsătorite, şi care este una dintre modalităţile prin care ele pot fi o binecuvântare pentru congregaţii?
19 Surorile necăsătorite care nu au un cap uman pe care să-l consulte şi căruia să i se destăinuie pot fi mai înclinate să-şi ‘arunce povara asupra lui Iehova’ (Psalmul 55:22, NW; 1 Corinteni 11:3). Acest lucru este foarte important pentru surorile care au rămas necăsătorite din iubire pentru Iehova. Dacă, cu timpul, ele se căsătoresc, aceasta o vor face „numai în Domnul“, adică numai cu cineva dedicat lui Iehova (1 Corinteni 7:39). Bătrânii sunt recunoscători când în congregaţiile lor există surori necăsătorite; deseori ele îi vizitează şi îi ajută pe cei bolnavi şi pe cei în vârstă. Acest lucru le aduce fericire tuturor celor implicaţi. — Faptele 20:35.
20. Cum arată mulţi creştini că sunt „în mod constant la dispoziţia Domnului, fără distragere“?
20 Mulţi tineri creştini şi-au aranjat lucrurile în aşa fel, încât să fie „în mod constant la dispoziţia Domnului, fără distragere“ (1 Corinteni 7:35, NW). Ei îl slujesc pe Iehova ca miniştri pionieri cu timp integral, ca misionari sau la una dintre filialele Societăţii Watch Tower. Şi ce grup fericit sunt ei! Cât de înviorătoare este prezenţa lor! De fapt, în ochii lui Iehova şi ai lui Isus, ei sunt ca „roua“. — Psalmul 110:3.
Să nu facă un jurământ de celibat permanent
21. a) De unde reiese clar că Pavel nu a încurajat jurământul de celibat? b) Ce a vrut el să spună prin expresia „trecut de floarea vârstei“?
21 Un aspect esenţial în sfaturile date de Pavel este acela că ar fi „bine“ ca creştinii să facă loc celibatului în viaţa lor (1 Corinteni 7:1, 8, 26, 37). Însă el nu-i invită nicidecum să facă un jurământ de celibat. Dimpotrivă, el a scris: „Dacă cineva gândeşte că virginitatea este nepotrivită, că a trecut de floarea vârstei şi nevoia cere aşa, să facă ce vrea; nu păcătuieşte, să se căsătorească“ (1 Corinteni 7:36). Expresia „trecut de floarea vârstei“, tradusă dintr-un singur cuvânt grecesc (hypérakmos), înseamnă, literalmente, „dincolo de punctul maxim“ şi se referă la trecerea de cel mai puternic val de impulsuri sexuale. Prin urmare, cei care au petrecut câţiva ani ca celibatari şi care, în cele din urmă, simt că trebuie să se căsătorească sunt complet liberi să facă acest lucru cu un colaborator în credinţă. — 2 Corinteni 6:14.
22. De ce este avantajos din orice punct de vedere ca un creştin să nu se căsătorească prea tânăr?
22 Anii pe care un creştin tânăr îi petrece slujindu-l pe Iehova fără distragere sunt o investiţie înţeleaptă. Aceşti ani îi permit să dobândească înţelepciune practică, experienţă şi discernământ (Proverbele 1:3, 4). O persoană care a rămas necăsătorită din consideraţie faţă de Regat va fi mult mai în măsură mai târziu, dacă va decide astfel, să-şi asume responsabilităţile vieţii conjugale şi, probabil, parentale.
23. La ce s-ar putea gândi unii care intenţionează să se căsătorească, dar ce întrebare va fi analizată în articolele următoare?
23 Unii creştini care ani de zile l-au slujit pe Iehova cu timp integral ca celibatari îşi aleg cu atenţie viitorul partener conjugal, având în vedere să continue serviciul cu timp integral, într-o anumită ramură a acestuia. Acest lucru este, desigur, foarte demn de laudă. Unii ar putea intenţiona să se căsătorească gândindu-se că nu vor permite căsătoriei să le împiedice în vreun fel serviciul. Dar ar trebui un creştin căsătorit să se simtă la fel de liber să se concentreze asupra serviciului pentru Iehova ca şi atunci când era necăsătorit? Această întrebare va fi analizată în următoarele articole.
Recapitulare
◻ De ce apostolul Pavel a simţit că era necesar să-i scrie congregaţiei din Corint?
◻ De unde ştim că Pavel nu a recomandat un stil de viaţă monastic?
◻ Cum poate cineva „să-i facă loc“ celibatului?
◻ Cum pot surorile necăsătorite să tragă foloase de pe urma situaţiei lor?
◻ Cum pot profita fraţii necăsătoriţi de libertatea lor de a-i sluji lui Iehova „fără distragere“?