Sfârşitul sărăciei este aproape

CE A vrut Isus să spună prin cuvintele: „Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi“ (Matei 26:11)? A vrut să spună că sărăcia va exista pentru totdeauna, fără să se găsească vreo soluţie?

Isus ştia că, atâta timp cât va ţine actualul sistem de guvernare omenească, va exista şi sărăcie. El ştia că aceasta nu putea fi eradicată pentru totdeauna de nici o formă de guvernare omenească şi de nici un sistem economic sau social. Iar istoria confirmă acest lucru.

De-a lungul a mii de ani de istorie, s-au încercat tot felul de forme de guvernare şi tot felul de sisteme economice şi sociale şi, cu toate acestea, şi azi există sărăcie. Într-adevăr, în pofida progresului înregistrat în unele domenii cum ar fi ştiinţa, industria şi medicina, este indiscutabil faptul că, pe întregul pământ, numărul celor care sunt prizonieri ai sărăciei este în continuă creştere.

Isus a fost perfect conştient de mulţimea factorilor care generează sărăcia, cum ar fi foametea, seceta, invazia armatelor duşmane, o proastă guvernare, o administrare greşită a economiei, oprimarea săracilor şi a celor slabi de către cei bogaţi şi cei puternici, accidente şi boli, precum şi moartea soţilor, care lasă în urma lor orfani şi văduve lipsite de mijloacele de trai. În plus, el ştia că oamenii puteau să ajungă săraci atât ei, cât şi familiile lor, din cauza unor obiceiuri rele, cum ar fi lenevia, beţia, jocurile de noroc şi dependenţa de droguri.

Prin urmare, când Isus a spus „pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi“, el a vrut să spună că faptul de a eradica sărăcia depăşea puterile oricărei organizaţii din această lume. El a vrut să spună că, atâta timp cât va exista acest sistem de guvernare omenească, vor exista şi oameni săraci.

Deşi sărăcia este o problemă străveche, nu trebuie să tragem concluzia că Isus sau Tatăl său ceresc au fost insensibili la problemele celor săraci. Iar din cuvintele lui Isus nu trebuie să tragem concluzia că sărăcia nu se va sfârşi niciodată. Acest lucru reiese clar din ceea ce spune Biblia despre acest subiect.

Sărăcia şi Legea mozaică

De exemplu, să analizăm Legea pe care Dumnezeu i-a dat-o naţiunii antice Israel, prin intermediul lui Moise. Conform uneia dintre prevederile Legii, fiecărei familii israelite i s-a dat ca moştenire un teritoriu din Canaan (Deuteronomul 11:8–15; 19:14). Leviţii au fost singura excepţie, neprimind nici o bucată de pământ. În schimb, având în vedere serviciul lor special de la templu, ei erau întreţinuţi prin faptul că primeau o zecime din roadele pământului. — Numeri 18:20, 21, 24.

În plus, legile privitoare la moştenire stipulate de Legea mozaică prevedeau ca terenul să fie păstrat în cadrul familiei sau a tribului căruia i-a fost încredinţat (Numeri 27:8–11). Chiar şi în cazul în care un bărbat şi-ar fi vândut terenul, acesta îi aparţinea noului proprietar doar temporar. După un timp, terenul avea să fie dat înapoi familiei celui care l-a vândut.

Pentru cei care ajungeau săraci din anumite motive, cum ar fi o proastă administrare a pământului lor sau risipirea resurselor lor, Legea garanta dreptul de a aduna roade de pe câmpul, din livada sau din via altora (Leviticul 23:22). Mai mult, un israelit nevoiaş putea să împrumute bani fără să plătească dobândă. Într-adevăr, se cerea să se manifeste un spirit de generozitate faţă de săraci. — Exodul 22:25.

Isus le-a purtat de grijă săracilor

Secole mai târziu, când a venit pe pământ, Isus a continuat să dea dovadă de un spirit de generozitate, aşa cum învăţase de la Tatăl său, Iehova. Isus a arătat interes personal faţă de cei care erau săraci din punct de vedere material. El şi discipolii săi aveau un fond de bani în comun, fond din care îi ajutau pe israeliţii nevoiaşi. — Ioan 12:5–8.

După ce Isus a fost omorât, creştinii au arătat aceeaşi preocupare faţă de cei săraci, furnizându-le ajutor material mai ales fraţilor şi surorilor lor spirituale mai sărace (Romani 15:26). Adevăraţii creştini din zilele noastre dau dovadă de aceeaşi grijă iubitoare unii faţă de alţii.

Bineînţeles, pe lângă faptul că exprimă compasiune faţă de victimele opresiunii, Biblia îi mustră pe cei care, în realitate, „îşi mănâncă însăşi carnea lor“ din cauza leneviei (Eclesiastul 4:1, 5). Apostolul Pavel a scris: „Cine nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce“ (2 Tesaloniceni 3:10). În mod asemănător, cei care îşi risipesc banii pe unele obiceiuri, cum ar fi dependenţa de droguri, tutun sau alcool, pot ajunge săraci. Aceasta este o consecinţă a propriilor acţiuni rele; de fapt, ei ‘seceră ceea ce au semănat’. — Galateni 6:7.

Siguranţă în prezent

Biblia arată că Dumnezeu se interesează în mod deosebit de starea celor care se străduiesc să îndeplinească voinţa sa. De exemplu, în Psalmul 37:25, David spune următoarele: „Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel drept părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea“. Celor înclinaţi spre dreptate nu li se promit bogăţii, însă aici se arată că Dumnezeu va avea grijă ca ei să aibă suficiente mijloace materiale pentru a supravieţui. Iar în versetul 28 din acelaşi psalm se spune: „DOMNUL iubeşte dreptatea şi nu părăseşte pe credincioşii Săi“.

Când a fost pe pământ, Isus a arătat că se preocupă de cei săraci nu numai ajutându-i materialiceşte. El i-a asigurat că, atâta timp cât ei se vor strădui să înfăptuiască voinţa lui Dumnezeu, acesta se va îngriji să le fie furnizat cel puţin minimul necesar, atât pentru prezent, cât şi pentru viitor. Iată ce le-a spus Isus:

„Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare; şi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? . . . Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu atenţie cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul dintre aceştia. Şi dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, oare nu vă va îmbrăca El cu mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Deci nu vă îngrijoraţi, zicând: «Ce vom mânca?» sau: «Ce vom bea?» sau: «Cu ce ne vom îmbrăca?», . . . Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi nevoie de toate aceste lucruri“. — Matei 6:26–32.

Isus a încheiat îndemnându-i pe continuatorii săi astfel: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra“ (Matei 6:33). Ce încurajare minunată este aceasta pentru cei care sunt săraci, dar care caută să îndeplinească voinţa lui Dumnezeu! Remarcaţi, de asemenea, că Isus a arătat că Regatul lui Dumnezeu trebuia să fie cel mai important lucru din viaţa continuatorilor săi. Isus ştia că sărăcia avea să fie eliminată atunci — şi numai atunci — când Regatul ceresc al lui Dumnezeu urma să preia controlul complet asupra întregului pământ.

Nu va fi cu noi totdeauna

Aşadar, Isus a oferit o speranţă minunată de viitor. Prin urmare, când a spus „pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi“, el s-a referit la viaţa aflată sub actualul sistem de guvernare omenească. El nu s-a referit la viaţa din viitor, care se va afla sub guvernarea Regatului ceresc al lui Dumnezeu. Biblia prezice următoarele: „Cel nevoiaş nu este uitat pe vecie; nădejdea celor întristaţi nu piere pe vecie“ (Psalmul 9:18). Iar în calitate de Rege al Regatului lui Dumnezeu, Cristos Isus nu va tolera pe nimeni care încearcă să-i exploateze sau să-i asuprească pe alţii.

Isus a făcut din guvernarea Regatului ceresc al lui Dumnezeu tema centrală a învăţăturii sale (Matei 4:17). Sub domnia Regatului, condiţiile de pe pământ vor oglindi, adică vor reflecta, condiţiile din cer. Din acest motiv, el i-a învăţat pe discipolii săi să se roage lui Dumnezeu astfel: „Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ“. — Matei 6:10.

Cum se va întâmpla acest lucru? Scopul lui Dumnezeu este acela de a elimina întregul sistem actual de guvernare umană de pe pământ şi de a-l înlocui cu guvernarea Regatului său ceresc. Profeţia din Daniel 2:44 spune următoarele: „În zilele acestor împăraţi [care există în prezent], Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie care nu va fi distrusă şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor [nu va mai exista nici o guvernare omenească]. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii [actuale], dar ea însăşi va dăinui pentru totdeauna“.

Atunci, într-o lume nouă aflată sub guvernarea Regatului lui Dumnezeu, întregul pământ va fi transformat într-un paradis al belşugului, fără vreo urmă de sărăcie. Remarcaţi câteva profeţii biblice referitoare la condiţiile care vor exista atunci:

„DOMNUL oştirilor pregăteşte tuturor popoarelor . . . un ospăţ de vinuri vechi, de lucruri grase, pline de măduvă“ (Isaia 25:6). „Va fi belşug de grâne în ţară până pe vârful munţilor“ (Psalmul 72:16). „Vor fi ploi de binecuvântări. Pomul de pe câmp îşi va da roada şi pământul îşi va da roadele. Ele vor fi în siguranţă în ţara lor“ (Ezechiel 34:26, 27). „Pământul şi-a dat roadele; Dumnezeu, Dumnezeul nostru, ne va binecuvânta“ (Psalmul 67:6). „Deşertul şi ţara fără apă se vor bucura; pustietatea se va înveseli şi va înflori ca trandafirul.“ — Isaia 35:1.

În plus, Mica 4:4 promite: „Fiecare va locui sub viţa lui şi sub smochinul lui şi nimeni nu-l va mai tulbura“. Toţi vor avea propria locuinţă: „Vor construi case şi le vor locui . . . Nu vor construi case, ca altul să locuiască în ele“ (Isaia 65:21, 22). Nu este de mirare că Isus a putut să le facă următoarea promisiune tuturor celor care cred în învăţăturile sale: „Vei fi cu mine în Paradis!“ — Luca 23:43, NW.

Da, Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu învaţă în mod clar că va exista un sfârşit complet al sărăciei. Iar acest moment se apropie, întrucât profeţiile biblice arată că, în prezent, această lume se află în „zilele din urmă“, în care trăim „timpuri grele“ (2 Timotei 3:1–5, 13). În curând, actualul sistem de lucruri va fi înlăturat pentru totdeauna, iar sărăciei i se va pune capăt pentru totdeauna — nu prin eforturi omeneşti, ci prin intervenţie divină. Regele Isus Cristos „va scăpa pe săracul care strigă şi pe cel necăjit care n-are nici un ajutor. Va avea milă de cel sărman şi lipsit şi va scăpa viaţa săracilor“. — Psalmul 72:12, 13.

[Legenda fotografiilor de la paginile 8, 9]

În lumea nouă a lui Dumnezeu vor fi locuinţe bune şi hrană din abundenţă pentru toţi

[Legenda fotografiilor de la pagina 10]

În lumea nouă nu vor mai fi niciodată copii flămânzi