„Cititorul să-şi folosească discernământul“

„Când veţi observa lucrul dezgustător care cauzează pustiire . . . stând într-un loc sfânt, . . . atunci cei din Iudeea să înceapă să fugă la munţi.“ — MATEI 24:15, 16, NW.

 1. Ce efect a avut avertismentul lui Isus consemnat în Luca 19:43, 44?

FAPTUL de a fi avertizaţi cu privire la un dezastru iminent ne poate ajuta să îl evităm (Proverbele 22:3). Să ne imaginăm, aşadar, situaţia în care se aflau creştinii din Ierusalim după atacul romanilor din 66 e.n. Isus avertizase că oraşul avea să fie încercuit şi distrus (Luca 19:43, 44). Majoritatea evreilor l-au ignorat pe Isus, însă discipolii lui au dat ascultare avertismentului său. Drept urmare, ei au fost salvaţi de la dezastrul care a avut loc în anul 70 e.n.

 2, 3. De ce ar trebui să ne intereseze profeţia lui Isus consemnată în Matei 24:15–21?

² Într-o profeţie care ne priveşte şi pe noi astăzi, Isus a vorbit în linii mari despre un semn compozit ce include războaie, lipsă de alimente, cutremure, epidemii şi persecutarea creştinilor care predică despre Regatul lui Dumnezeu (Matei 24:4–14; Luca 21:10–19). Isus a dat şi un indiciu care avea să-i ajute pe discipoli să înţeleagă că sfârşitul era aproape, acest indiciu fiind „lucrul dezgustător care cauzează pustiire . . . stând într-un loc sfânt“ (Matei 24:15, NW). Să reexaminăm aceste cuvinte de mare importanţă pentru a înţelege cum ne pot influenţa ele viaţa atât în prezent, cât şi în viitor.

³ După ce a vorbit în linii mari despre semn, Isus a spus: „Când veţi observa lucrul dezgustător care cauzează pustiire — despre care a vorbit Daniel profetul — stând într-un loc sfânt (cititorul să-şi folosească discernământul), atunci cei din Iudeea să înceapă să fugă la munţi. Cine este pe acoperişul casei să nu coboare să-şi ia lucrurile din casă; şi cine este pe ogor să nu se întoarcă acasă să-şi ia veşmântul exterior. Vai de femeile însărcinate şi de cele ce alăptează în zilele acelea! Rugaţi-vă neîncetat ca fuga voastră să nu aibă loc iarna, nici în ziua de sabat; căci atunci va fi un mare necaz, cum nu a mai avut loc de la începutul lumii“. — Matei 24:15–21, NW.

 4. Ce anume arată că Matei 24:15 a avut o împlinire în secolul I?

⁴ Relatarea lui Marcu şi cea a lui Luca furnizează detalii suplimentare. Acolo unde Matei foloseşte expresia „stând într-un loc sfânt“, Marcu 13:14 spune „stând unde nu trebuie“. Luca 21:20 adaugă următoarele cuvinte ale lui Isus: „Când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape“. Aceste cuvinte ne ajută să înţelegem că prima împlinire a avut loc când romanii au atacat Ierusalimul şi templul său — un loc pe care evreii îl considerau sfânt, dar care pentru Iehova nu mai era sfânt —, atac care a început în 66 e.n. Pustiirea completă a avut loc în 70 e.n., când romanii au distrus atât oraşul, cât şi templul. Ce reprezenta atunci „lucrul dezgustător“? Şi în ce fel ‘stătea într-un loc sfânt’? Răspunsurile la aceste întrebări ne vor ajuta să înţelegem mai bine modul în care profeţia se împlineşte în zilele noastre.

 5, 6. a) De ce aceia care aveau să citească Daniel, capitolul 9 trebuiau să aibă discernământ? b) Cum s-a împlinit profeţia lui Isus referitoare la „lucrul dezgustător“?

⁵ Isus i-a îndemnat pe cititori să-şi folosească discernământul. Dar ce anume citesc aceştia? Probabil Daniel, capitolul 9. Aici găsim o profeţie care arată când avea să vină Mesia şi care prezice că el avea să fie „stârpit“ după trei ani şi jumătate. Profeţia spune: „Pe aripa urâciunilor idoleşti [a lucrurilor dezgustătoare, NW], va veni unul care distruge [cauzează pustiire, NW], până ce prăpădul hotărât va fi vărsat asupra celui pustiit“. — Daniel 9:26, 27; vezi şi Daniel 11:31; 12:11.

⁶ Evreii credeau că aceste cuvinte se refereau la profanarea templului de către Antiochos IV cu aproximativ 200 de ani mai înainte. Isus însă se referea la altceva, îndemnând la discernământ deoarece „lucrul dezgustător“ urma totuşi să apară şi să stea într-un „loc sfânt“. Evident, Isus se referea la armata romană care avea să vină în 66 e.n. cu drapelele ei specifice. Aceste stindarde, folosite de mult timp, erau de fapt idoli, iar pentru evrei acestea erau dezgustătoare.a Dar când aveau să stea soldaţii romani „într-un loc sfânt“? Acest lucru s-a întâmplat când armata romană, cu stindardele ei, a atacat Ierusalimul şi templul său, pe care evreii îl considerau sfânt. Romanii chiar au început să sape sub zidul care împrejmuia templul. Într-adevăr, ceea ce fusese mult timp un lucru dezgustător stătea acum într-un loc sfânt! — Isaia 52:1; Matei 4:5; 27:53; Faptele 6:13.

Un ‘lucru dezgustător’ în prezent

 7. Ce profeţie spusă de Isus se împlineşte în timpul nostru?

⁷ De la izbucnirea primului război mondial trăim împlinirea mai amplă a semnului dat de Isus şi consemnat în Matei, capitolul 24. Dar să ne reamintim ce a spus el: „Când veţi observa lucrul dezgustător care cauzează pustiire . . . stând într-un loc sfânt, . . . atunci cei din Iudeea să înceapă să fugă la munţi“ (Matei 24:15, 16, NW). Acest aspect al profeţiei trebuie să aibă o împlinire şi în timpul nostru.

 8. Cum identifică Martorii lui Iehova de ani de zile „lucrul dezgustător“ din timpurile moderne?

⁸ Demonstrând încrederea slujitorilor lui Iehova că această profeţie avea să se împlinească, Turnul de veghere din 1 ianuarie 1921 (în engleză) s-a concentrat asupra acestei profeţii făcând legătură cu evenimentele din Orientul Mijlociu. Ulterior, în numărul din 15 decembrie 1929 (în engleză), la pagina 374, Turnul de veghere spunea într-un mod categoric: „Scopul Ligii Naţiunilor este acela de a-i întoarce pe oameni de la Dumnezeu şi de la Cristos; ea este deci un lucru pustiitor, opera lui Satan şi un lucru foarte respingător în ochii lui Dumnezeu“. Astfel, în 1919, „lucrul dezgustător“ şi-a făcut apariţia. Cu timpul, Liga a fost înlocuită de Naţiunile Unite. Martorii lui Iehova demască de mult timp aceste organizaţii pentru pace, arătând că sunt dezgustătoare în ochii lui Dumnezeu.

 9, 10. În ce fel a influenţat o înţelegere dobândită cu mai mult timp în urmă cu privire la marele necaz punctul nostru de vedere referitor la timpul când „lucrul dezgustător“ avea să stea într-un loc sfânt?

⁹ În articolul precedent am prezentat pe scurt un punct de vedere clarificat asupra unei părţi considerabile din Matei, capitolele 24 şi 25. Este necesară vreo clarificare cu privire la ‘lucrul dezgustător care stă într-un loc sfânt’? Se pare că da. În profeţia lui Isus, faptul că lucrul dezgustător ‘stă într-un loc sfânt’ este strâns legat de izbucnirea prezisului „necaz“. Aşadar, chiar dacă „lucrul dezgustător“ există de mult timp, legătura dintre faptul că el ‘stă într-un loc sfânt’ şi marele necaz ar trebui să ne influenţeze modul de gândire. Cum anume?

¹⁰ Cândva, membrii poporului lui Dumnezeu au înţeles că prima fază a marelui necaz a început în anul 1914 şi că faza finală va începe odată cu bătălia Armaghedonului (Apocalipsa 16:14, 16; compară cu Turnul de veghere din 1 aprilie 1939, pagina 110, ediţia în engleză). Putem înţelege deci de ce cândva se credea că „lucrul dezgustător“ din timpurile noastre trebuie să se fi aşezat într-un loc sfânt la scurt timp după primul război mondial.

11, 12. Ce punct de vedere schimbat referitor la marele necaz a fost prezentat în 1969?

¹¹ Cu toate acestea, în ultimii ani am ajuns să înţelegem lucrurile în mod diferit. Joi, 10 iulie 1969, la Congresul Internaţional „Pace pe Pământ“ ţinut în New York City, F. W. Franz, pe atunci vicepreşedinte al Watch Tower Bible and Tract Society, a ţinut o cuvântare foarte emoţionantă. Făcând o reexaminare a modului în care se înţelesese înainte profeţia lui Isus, fratele Franz a spus: „S-a explicat că «marele necaz» a început în anul 1914 e.n. şi că Dumnezeu nu a permis să-şi urmeze atunci cursul complet, ci a pus capăt primului război mondial în noiembrie 1918. De atunci încoace Dumnezeu a acordat un timp pentru ca rămăşiţa sa unsă, formată din creştinii aleşi, să-şi desfăşoare activitatea înainte ca el să permită ca partea finală a «marelui necaz» să înceapă cu bătălia Armaghedonului“.

¹² Apoi el a dat o explicaţie schimbată în mod considerabil: „În conformitate cu evenimentele din secolul I, . . . «marele necaz» antitipic nu a început în anul 1914 e.n. Mai degrabă, ceea ce s-a întâmplat cu modernul Ierusalim antitipic în 1914–1918 nu a fost decât «începutul durerilor strâmtorării» . . . «Marele necaz», care nu se va mai repeta, ne stă încă în faţă pentru că înseamnă distrugerea imperiului mondial al religiei false (inclusiv a creştinătăţii), urmată de «războiul zilei celei mari a Dumnezeului celui Atotputernic» la Armaghedon“. Acest lucru însemna că întregul mare necaz era încă de domeniul viitorului.

13. De ce este logic să spunem că ‘lucrul dezgustător va sta într-un loc sfânt’ într-un moment din viitor?

¹³ Toate acestea au o legătură directă cu aflarea timpului când „lucrul dezgustător“ stă într-un loc sfânt. Să ne amintim ce s-a întâmplat în secolul I. În 66 e.n., romanii au atacat Ierusalimul, însă, pe neaşteptate, ei s-au retras, ceea ce a permis ‘cărnii’ creştine să fie salvată (Matei 24:22, NW). Aşadar, noi aşteptăm ca marele necaz să înceapă în curând, însă el va fi scurtat de dragul aleşilor lui Dumnezeu. Remarcaţi următoarea idee-cheie: În cazul modelului antic, ‘lucrul dezgustător care a stat într-un loc sfânt’ a fost pus în legătură cu atacul romanilor din anul 66 e.n., atac condus de generalul Gallus. Corespondentul modern al acestui atac — izbucnirea marelui necaz — ne stă încă în faţă. Aşadar, „lucrul dezgustător care cauzează pustiire“ şi care există din 1919 urmează, se pare, să stea într-un loc sfânt.b Cum va avea loc acest lucru? Şi în ce fel ne poate influenţa pe noi?

Un atac viitor

14, 15. Cum ne ajută Apocalipsa, capitolul 17 să înţelegem evenimentele care vor duce la declanşarea Armaghedonului?

¹⁴ Cartea Apocalipsa vorbeşte despre un atac distrugător care va avea loc în viitor împotriva religiei false. Capitolul 17 vorbeşte despre judecata lui Dumnezeu împotriva ‘Babilonului celui mare, mama prostituatelor’ — imperiul mondial al religiei false. Creştinătatea ocupă un loc central şi pretinde că a încheiat un legământ cu Dumnezeu (compară cu Ieremia 7:4). Religiile false, inclusiv creştinătatea, întreţin de mult timp relaţii ilicite cu „împăraţii pământului“, dar acest lucru va duce la pustiirea acestor religii (Apocalipsa 17:2, 5). Cine va face acest lucru?

¹⁵ Apocalipsa vorbeşte despre „o fiară de culoare stacojie“ care există un timp, după care dispare, iar apoi apare din nou (Apocalipsa 17:3, 8). Această fiară este susţinută de împăraţii lumii. Detaliile furnizate de profeţie ne ajută să identificăm această fiară simbolică cu o organizaţie pentru pace care a venit în existenţă în 1919 sub numele de Liga Naţiunilor (un ‘lucru dezgustător’) şi care în prezent este Organizaţia Naţiunilor Unite. Apocalipsa 17:16, 17 arată că Dumnezeu va pune în inima unor conducători umani care ocupă un loc proeminent în cadrul acestei ‘fiare’ să pustiască imperiul mondial al religiei false. Acest atac marchează izbucnirea marelui necaz.

16. Ce evenimente demne de remarcat au loc în ce priveşte religia?

¹⁶ Întrucât începutul marelui necaz este încă de domeniul viitorului, înseamnă aceasta că lucrul dezgustător va „sta într-un loc sfânt“ la un anumit moment din viitor? Se pare că da. Deşi „lucrul dezgustător“ şi-a făcut apariţia la începutul acestui secol şi deci există de decenii, el va ocupa într-un mod unic o poziţie „într-un loc sfânt“ în viitorul apropiat. Aşa cum continuatorii din secolul I ai lui Cristos trebuie să fi urmărit cu atenţie evenimentele pentru a vedea cum avea să ‘stea într-un loc sfânt’ lucrul dezgustător, tot aşa fac şi creştinii din zilele noastre. Este adevărat, pentru a cunoaşte toate detaliile va trebui să aşteptăm împlinirea modernă. Cu toate acestea, este demn de remarcat că în unele ţări există deja o antipatie vizibilă faţă de religie, antipatie care ia proporţii. Unele elemente politice, aliate cu foşti creştini care au deviat de la credinţa adevărată, promovează ostilitatea faţă de religie în general şi faţă de creştinii adevăraţi în special (Psalmul 94:20, 21; 1 Timotei 6:20, 21). În consecinţă, chiar în prezent puterile politice ‘se războiesc cu Mielul’ şi, aşa cum se arată în Apocalipsa 17:14, această luptă se va intensifica. Deşi nu pot literalmente să-l prindă pe Mielul lui Dumnezeu — Isus Cristos aflat în poziţia sa înaltă şi glorificată —, puterile politice li se vor împotrivi într-o măsură mai mare adevăraţilor închinători ai lui Dumnezeu, îndeosebi ‘sfinţilor’ săi (Daniel 7:25; compară cu Romani 8:27; Coloseni 1:2; Apocalipsa 12:17). Avem asigurarea din partea lui Dumnezeu că Mielul şi cei ce se află cu el vor ieşi victorioşi. — Apocalipsa 19:11–21.

17. Fără a fi categorici, ce am putea spune cu privire la modul în care „lucrul dezgustător“ va sta într-un loc sfânt?

¹⁷ Noi ştim că religia falsă va fi pustiită. Babilonul cel Mare este ‘îmbătat de sângele sfinţilor’ şi acţionează ca o regină, totuşi distrugerea ei este sigură. Influenţa necurată pe care ea o exercită asupra împăraţilor pământului va fi dramatic schimbată, astfel încât această relaţie se va transforma într-o relaţie caracterizată printr-o ură violentă din partea ‘celor zece coarne şi a fiarei’ (Apocalipsa 17:6, 16; 18:7, 8). Când ‘fiara de culoare stacojie’ va ataca prostituata religioasă, „lucrul dezgustător“ va sta în mod ameninţător în pretinsul loc sfânt al creştinătăţii.c Astfel, pustiirea se va abate mai întâi asupra creştinătăţii lipsite de credinţă, care se autoconsideră sfântă.

„Să fugă“ — Cum?

18, 19. Ce motive sunt furnizate pentru a arăta că faptul de ‘a fugi la munţi’ nu va însemna schimbarea religiei?

¹⁸ După ce a prezis că ‘lucrul dezgustător va sta într-un loc sfânt’, Isus i-a îndemnat pe oamenii cu discernământ să treacă la acţiune. A vrut el să spună că în acel moment târziu — când „lucrul dezgustător“ va ‘sta într-un loc sfânt’ — mulţi oameni vor fugi din cadrul religiei false şi vor veni la închinarea adevărată? Puţin probabil. Să analizăm prima împlinire. Isus a spus: „Cei ce vor fi în Iudeea să fugă la munţi. Cine va fi pe acoperişul casei, să nu se coboare în casă, nici să nu intre şi să ia ceva din casă. Şi cine va fi la câmp să nu se întoarcă să-şi ia haina. Vai de femeile care vor fi însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea! Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna“. — Marcu 13:14–18.

¹⁹ Isus nu a spus că numai cei din Ierusalim trebuiau să se retragă, ca şi cum el ar fi vrut să se înţeleagă că ei trebuiau să iasă din mijlocul închinării iudaice; îndemnul său nu se referea nici la schimbarea religiei — la faptul de a fugi din mijlocul religiei false şi de a veni la cea adevărată. Bineînţeles, discipolii lui Isus nu aveau nevoie să fie îndemnaţi să fugă de la o religie la alta; ei deveniseră deja creştini adevăraţi. Atacul din 66 e.n. nu i-a determinat pe adepţii iudaismului aflaţi în Ierusalim şi în Iudeea să abandoneze această religie şi să treacă la creştinism. Profesorul Heinrich Graetz a spus că cei ce i-au urmărit pe romanii care se retrăgeau s-au întors în oraş: „Intonând cu putere şi exultare cântece de război, zeloţii s-au întors în Ierusalim (în data de 8 octombrie), inimile lor fremătând de fericita speranţă a libertăţii şi a independenţei. . . . Nu îi ajutase oare Dumnezeu fiind la fel de îndurător faţă de ei cum fusese când îi ajutase pe strămoşii lor? Inimile zeloţilor nu se temeau de ce avea să se întâmple mai târziu“.

20. Cum au reacţionat discipolii din secolul I la îndemnul lui Isus de a fugi la munţi?

²⁰ Dar cum au dat ascultare sfatului lui Isus cei aleşi de atunci, care erau în număr relativ mic? Părăsind Iudeea şi fugind la munţi, dincolo de Iordan, ei au demonstrat că nu făceau parte din punct de vedere politic sau religios din sistemul iudaic. Ei au părăsit ogoare şi case fără să-şi adune nici măcar bunurile din casele lor. Încrezători în ocrotirea şi sprijinul lui Iehova, ei au pus închinarea la Iehova mai presus de orice altceva putea părea important. — Marcu 10:29, 30; Luca 9:57–62.

21. La ce nu trebuie să ne aşteptăm când „lucrul dezgustător“ va ataca?

²¹ Să analizăm acum împlinirea mai amplă. De zeci de ani noi îi îndemnăm pe oameni să părăsească religia falsă şi să adopte închinarea adevărată (Apocalipsa 18:4, 5). Milioane de oameni au făcut acest lucru. Profeţia lui Isus nu spune că, atunci când va izbucni marele necaz, mase de oameni se vor întoarce la închinarea pură; în mod cert, în 66 e.n. nu a avut loc nici o convertire în masă a evreilor. Totuşi adevăraţii creştini vor avea motive întemeiate să dea ascultare avertismentului lui Isus şi de a fugi.

22. Ce ar putea include respectarea sfatului lui Isus referitor la faptul de a fugi la munţi?

²² În prezent nu putem dispune de toate detaliile referitoare la necazul cel mare, însă putem trage în mod logic concluzia că pentru noi fuga despre care a vorbit Isus nu va însemna plecarea dintr-un loc geografic în altul. Membrii poporului lui Dumnezeu se găsesc deja pretutindeni, efectiv în toate colţurile pământului. Putem fi siguri însă că, atunci când va fi necesar să fugă, creştinii vor trebui să continue să păstreze o distincţie clară între ei şi organizaţiile religioase false. Este, de asemenea, important faptul că Isus a avertizat asupra întoarcerii cuiva în casă pentru a-şi lua haine sau alte bunuri (Matei 24:17, 18). Aşadar, vor exista probabil încercări în urma cărora se va vedea care este atitudinea noastră faţă de lucrurile materiale; au ele cea mai mare importanţă pentru noi sau salvarea care va veni pentru toţi din partea lui Dumnezeu este mai importantă? Da, fuga noastră va include probabil unele greutăţi şi privaţiuni. Va trebui să fim gata să facem orice va fi necesar, aşa cum au făcut şi corespondenţii noştri din secolul I, care au fugit din Iudeea la Pereea, dincolo de Iordan.

23, 24. a) Numai unde vom găsi ocrotire? b) Ce efect ar trebui să aibă asupra noastră avertismentul lui Isus referitor la ‘lucrul dezgustător care stă într-un loc sfânt’?

²³ Trebuie să fim siguri că refugiul nostru continuă să fie Iehova şi organizaţia sa asemănătoare unui munte (2 Samuel 22:2, 3; Psalmul 18:2; Daniel 2:35, 44). Acesta este locul în care vom găsi ocrotire. Noi nu vom imita masele omenirii care vor fugi „în peşteri“ şi se vor ascunde „în stâncile munţilor“ — organizaţiile şi instituţiile umane care vor rămâne probabil pentru un timp foarte scurt după pustiirea Babilonului celui Mare (Apocalipsa 6:15; 18:9–11). Într-adevăr, timpurile vor fi probabil mult mai grele — aşa cum au fost în 66 e.n. pentru femeile însărcinate care au fugit din Iudeea sau pentru oricine a trebuit să călătorească pe o vreme rece şi ploioasă. Putem fi siguri însă că Dumnezeu va face posibilă supravieţuirea. Să ne întărim încă de pe acum încrederea în Iehova şi în Fiul său, care domneşte ca Rege al Regatului!

²⁴ Nu avem nici un motiv să ne gândim cu teamă la ceea ce urmează să se întâmple. Isus nu a vrut ca discipolilor săi de atunci să le fie teamă şi nu vrea nici ca nouă să ne fie frică în prezent sau în viitor. El ne-a avertizat pentru ca noi să ne putem pregăti inima şi mintea. În definitiv, creştinii ascultători nu vor fi pedepsiţi când distrugerea se va abate asupra religiei false şi a restului acestui sistem rău. Ei vor da dovadă de discernământ şi vor da ascultare avertismentului referitor la ‘lucrul dezgustător care stă într-un loc sfânt’. Ei vor acţiona fără şovăire potrivit credinţei lor de nezdruncinat. Să nu uităm niciodată ce a promis Isus: „Cine va răbda până la sfârşit, acela va fi mântuit“. — Marcu 13:13.

[Note de subsol]

Vă amintiţi?

◻ Cum şi-a făcut apariţia în secolul I „lucrul dezgustător care cauzează pustiire“?

◻ De ce este raţional să credem că „lucrul dezgustător“ din timpurile moderne va sta într-un loc sfânt într-un moment din viitor?

◻ Ce atac din partea unui ‘lucru dezgustător’ este prezis în Apocalipsa?

◻ Ce fel de „fugă“ se cere încă din partea noastră?

[Legenda ilustraţiei şi a fotografiilor de la pagina 16]

Babilonul cel Mare este numit „mama prostituatelor“

[Legenda ilustraţiei şi a fotografiilor de la pagina 17]

Fiara de culoare stacojie din Apocalipsa, capitolul 17 este „lucrul dezgustător“ despre care a vorbit Isus

[Legenda ilustraţiei de la pagina 18]

Fiara de culoare stacojie va conduce un atac devastator împotriva religiei