Cineva căruia într-adevăr îi pasă
MII DE OAMENI dovedesc că într-adevăr le pasă. Ei nu adoptă punctul de vedere egoist şi lipsit de sensibilitate potrivit căruia nu trebuie să le pese de problemele altora. Dimpotrivă, ei fac tot ce pot — uneori chiar riscându-şi viaţa — pentru a alina suferinţa altora. Aceasta este o sarcină enormă, o sarcină care devine mai complicată din cauza unor forţe puternice asupra cărora ei nu deţin controlul.
Factori ca lăcomia, intrigile politice, războaiele şi dezastrele naturale pot zădărnici chiar şi „cele mai conştiente şi hotărâte eforturi care se depun în vederea eradicării foametei“, a spus un asistent social. Eliminarea foametei este doar una dintre multele probleme cu care se confruntă cei ce se interesează de alţii. Ei luptă, de asemenea, împotriva bolii, a sărăciei, a nedreptăţii şi a enormelor suferinţe cauzate de război. Dar ies ei învingători?
Preşedintele unei organizaţii umanitare a spus că aceia care depun aceste ‘eforturi conştiente şi hotărâte’ în vederea combaterii foametei şi a suferinţei sunt ca samariteanul milos din ilustrarea lui Isus Cristos (Luca 10:29–37). Însă, indiferent ce ar face ei, a spus el, numărul victimelor continuă să crească. Prin urmare, el a întrebat: „Ce ar trebui să facă bunul samaritean dacă ar călători în fiecare zi pe acelaşi drum timp de câţiva ani şi dacă în fiecare săptămână ar găsi pe marginea drumului câte o victimă a tâlharilor?“
Ar fi uşor să cedăm la aşa-numita „boală mortală cauzată de oboseala celui ce acordă îngrijire“ şi pur şi simplu să renunţăm din cauza descurajării. Spre meritul lor, cei cărora într-adevăr le pasă de alţii nu renunţă (Galateni 6:9, 10). De exemplu, într-o scrisoare adresată redacţiei cotidianului britanic Jewish Telegraph, un bărbat i-a lăudat pe Martorii lui Iehova, care, în timpul Germaniei naziste, „au ajutat mii de evrei să supravieţuiască suferinţelor de la Auschwitz“. „Când nu aveam decât foarte puţină mâncare, ei îşi împărţeau pâinea cu surorile şi cu fraţii noştri [evrei]!“, a spus acest bărbat. Martorii au continuat să facă ce au putut cu resursele pe care le-au avut.
Totuşi, realitatea este că, oricât de multă pâine s-ar împărţi, aceasta nu va duce la eliminarea completă a suferinţelor omenirii. Această afirmaţie nu are câtuşi de puţin menirea de a scădea din valoarea faptelor făcute de persoanele pline de compasiune. Orice acţiune care uşurează suferinţa într-un mod corespunzător are valoare. Acei Martori au alinat într-o oarecare măsură durerea tovarăşilor lor de detenţie, iar nazismul a fost în cele din urmă suprimat. Cu toate acestea, sistemul mondial care cauzează o astfel de oprimare continuă să existe, iar oamenii nepăsători sunt încă foarte mulţi. Da, există „o generaţie ai cărei dinţi sunt nişte săbii şi a căror măsele sunt nişte cuţite, ca să mănânce pe cel nenorocit de pe pământ şi pe cei lipsiţi dintre oameni“ (Proverbele 30:14). Probabil că vă întrebaţi de ce stau lucrurile astfel.
De ce există sărăcie şi oprimare?
Isus Cristos a spus cândva: „Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi şi le puteţi face bine oricând voiţi“ (Marcu 14:7). A vrut Isus să spună că sărăcia şi oprimarea nu se vor sfârşi niciodată? Considera el, la fel ca alţii, că această suferinţă ar face parte dintr-un plan pus la cale de Dumnezeu pentru a le da celor plini de compasiune posibilitatea să arate cât de mult le pasă de alţii? Nu! Isus nu a privit lucrurile astfel. El pur şi simplu a vrut să arate că sărăcia va face parte din viaţă atât timp cât va exista acest sistem de lucruri. Însă Isus mai ştia un lucru, şi anume: Aceste condiţii existente pe pământ nu au făcut parte din scopul original al Tatălui său ceresc.
Iehova Dumnezeu a creat pământul ca să fie un paradis, nu un loc afectat de sărăcie, nedreptate şi oprimare. El a arătat cât de mult se interesa de familia umană oferindu-i lucruri minunate care aveau să o facă să se bucure mai mult de viaţă. Să ne gândim numai la numele grădinii în care au fost puşi primii noştri părinţi, Adam şi Eva! Aceasta a fost numită Eden, care înseamnă „Plăcere“ (Geneza 2:8, 9). Iehova nu a limitat posesiunile omului la strictul necesar supravieţuirii într-un mediu monoton şi opresiv. La încheierea lucrării sale de creare, Iehova a examinat ceea ce făcuse şi a declarat că era ‘foarte bun’. — Geneza 1:31.
Atunci de ce există astăzi pe tot pământul sărăcie, oprimare şi multe alte cauze de suferinţă? Prezentul sistem rău de lucruri există din cauză că primii noştri părinţi au ales să se răzvrătească împotriva lui Dumnezeu (Geneza 3:1–5). Acest lucru a făcut să se nască întrebarea dacă era drept ca Dumnezeu să pretindă ascultare din partea creaturilor sale. De aceea, Iehova le-a acordat descendenţilor lui Adam independenţă pe o perioadă de timp limitată. Dumnezeu s-a interesat în continuare de ceea ce se întâmpla cu familia umană. El a luat măsuri în vederea anulării tuturor suferinţelor pe care avea să le atragă după sine răzvrătirea împotriva sa. Şi, peste foarte puţin timp, Iehova va pune capăt sărăciei şi oprimării, de fapt, oricărei suferinţe. — Efeseni 1:8–10.
O problemă pe care omul nu o poate soluţiona
Pe parcursul secolelor care s-au scurs de la crearea omului, omenirea s-a îndepărtat tot mai mult de normele lui Iehova (Deuteronomul 32:4, 5). Continuând să respingă legile şi principiile lui Dumnezeu, oamenii au ajuns să lupte unul împotriva celuilalt, iar ‘omul a stăpânit peste alt om, ca să-l facă nenorocit’ (Eclesiastul 8:9). Toate eforturile de a institui o societate cu adevărat dreaptă, liberă de orice lucru care împovărează omenirea suferindă, au fost zădărnicite de egoismul celor ce vor să facă lucrurile potrivit punctului lor de vedere în loc să se supună suveranităţii lui Dumnezeu.
Există, apoi, o altă problemă, o problemă pe care mulţi o consideră o aberaţie cu iz de superstiţie. Cel ce a instigat la răzvrătire împotriva lui Dumnezeu continuă să-i incite pe oameni la răutate şi egoism. El este Satan Diavolul, pe care Isus Cristos l-a numit „stăpânitorul lumii“ (Ioan 12:31; 14:30; 2 Corinteni 4:4; 1 Ioan 5:19). În revelaţia primită de apostolul Ioan, Satan este identificat ca principala cauză a suferinţei, principalul răspunzător pentru ‘inducerea în eroare a întregului pământ locuit’. — Apocalipsa 12:9–12, NW.
Oricât de mult s-ar interesa oamenii de semenii lor, ei nu vor fi niciodată capabili să-l înlăture pe Satan Diavolul sau să înlocuiască acest sistem în care numărul victimelor creşte neîncetat. Atunci de ce anume este nevoie pentru rezolvarea problemelor omenirii? Faptul că există cineva căruia să-i pese de noi nu constituie în sine o soluţie. Este nevoie de cineva care să aibă voinţa şi puterea de a ne scăpa de Satan şi de întregul lui sistem nedrept.
„Să se facă voia ta . . . pe pământ“
Dumnezeu ne promite că va distruge acest sistem rău de lucruri. El are atât voinţa, cât şi puterea necesară pentru a face acest lucru (Psalmul 147:5, 6; Isaia 40:25–31). În Biblie, în cartea profetică a lui Daniel, s-au prezis următoarele: „Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăţie care nu va fi distrusă şi care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma şi va nimici toate acele împărăţii, dar ea însăşi va dăinui pentru totdeauna“, da pentru totdeauna (Daniel 2:44). La acest guvern ceresc durabil şi care va aduce foloase veşnice s-a gândit Isus Cristos când i-a învăţat pe discipoli să-i ceară fierbinte lui Dumnezeu în rugăciune: „Vie împărăţia Ta [regatul tău, NW]; facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ“. — Matei 6:9, 10.
Iehova va răspunde la aceste rugăciuni, deoarece lui într-adevăr îi pasă de familia umană. Potrivit cuvintelor profetice consemnate în Psalmul 72, Dumnezeu îl va autoriza pe Fiul său, Isus Cristos, să le aducă o eliberare durabilă celor săraci, celor necăjiţi şi celor oprimaţi care se supun guvernării lui Isus. Astfel, psalmistul inspirat de Dumnezeu a cântat: „El [Regele mesianic al lui Dumnezeu] va face dreptate celor necăjiţi din popor, va scăpa pe copiii săracului şi va zdrobi pe asupritor; . . . el va scăpa pe săracul care strigă şi pe cel necăjit [şi pe cel, NW] care n-are nici un ajutor. Va avea milă de cel sărman şi lipsit şi va scăpa viaţa săracilor; va răscumpăra sufletele lor din apăsare şi din asuprire şi sângele lor va fi scump înaintea lui“. — Psalmul 72:4, 12–14.
Într-o viziune referitoare la zilele noastre, apostolul Ioan a văzut „un cer nou şi un pământ nou“, un sistem de lucruri complet nou, instaurat de Dumnezeu. Ce binecuvântare pentru omenirea suferindă! Prezicând ce va face Iehova, Ioan a scris: „Am auzit un glas tare, care venea din cer, zicând: «Iată, cortul lui Dumnezeu este cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei . . . El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai exista. Nu va mai fi nici plâns, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut». Cel care stătea pe scaunul de domnie a zis: «Iată, Eu fac toate noi». Şi a spus: «Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt sigure şi adevărate»“. — Apocalipsa 21:1–5.
Da, putem crede aceste cuvinte, întrucât ele sunt sigure şi adevărate. Iehova va acţiona în curând pentru a face să dispară de pe pământ sărăcia, foametea, oprimarea, boala şi orice nedreptate. Aşa cum s-a arătat deseori în această revistă cu ajutorul Scripturilor, nenumărate dovezi indică în mod clar că trăim în timpul când aceste promisiuni se vor împlini. Lumea nouă pe care ne-a promis-o Dumnezeu este foarte aproape (2 Petru 3:13)! În curând, Iehova va ‘nimici moartea pe vecie’ şi va „şterge lacrimile de pe toate feţele“. — Isaia 25:8.
Până atunci, putem să ne bucurăm că şi în prezent mai există oameni cărora într-adevăr le pasă de alţii. Dar un motiv mai mare de bucurie este acela că lui Iehova Dumnezeu însuşi îi pasă cu adevărat de oameni. El va înlătura în curând orice oprimare şi suferinţă.
Putem avea o încredere absolută în promisiunile făcute de Iehova. Slujitorul său Iosua a avut cu siguranţă o astfel de încredere. El a spus fără rezerve poporului lui Dumnezeu din vechime: „Recunoaşteţi dar din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru că nici unul din toate cuvintele bune, rostite asupra voastră de DOMNUL Dumnezeul vostru, n-a rămas neîmplinit; toate vi s-au împlinit, nici unul n-a rămas neîmplinit“ (Iosua 23:14). De aceea, cât timp mai durează acest sistem de lucruri, să nu permitem ca încercările cu care s-ar putea să ne confruntăm să ne copleşească. Să aruncăm asupra lui Iehova toate îngrijorările noastre, pentru că lui într-adevăr îi pasă. — 1 Petru 5:7.
[Legenda fotografiilor de la pagina 7]
În lumea nouă pe care ne-a promis-o Dumnezeu, pământul va fi eliberat de sărăcie, oprimare, boală şi nedreptate