Eşti „bogat faţă de Dumnezeu“?
„Aşa este cu omul care pune deoparte comori pentru sine, dar nu este bogat faţă de Dumnezeu.“ — LUCA 12:21.
1, 2. a) Pentru ce sunt dispuşi oamenii să facă mari sacrificii? b) Ce pericol şi ce încercare trebuie să înfrunte creştinii?
DE-A lungul istoriei, oamenii au trudit din greu în dorinţa de a se îmbogăţi. Să ne gândim de pildă la goana după aur din secolul al XIX-lea din Australia, Africa de Sud, Canada şi Statele Unite. Oameni de pretutindeni şi-au părăsit familia şi casa pentru a căuta comori în ţinuturi necunoscute sau chiar neprimitoare. Da, mulţi se expun la mari pericole şi fac sacrificii de nedescris în încercarea de a câştiga bogăţii.
2 Deşi majoritatea oamenilor de azi nu caută literalmente comori, ei trudesc ca să-şi câştige pâinea cea de toate zilele. Iar în acest sistem, a-ţi câştiga existenţa poate însemna muncă istovitoare. Şi cât de uşor este să devenim atât de preocupaţi de hrană, îmbrăcăminte şi adăpost, încât să ajungem să neglijăm sau chiar să uităm lucrurile mai importante (Romani 14:17)! În Luca 12:16–21, Isus prezintă o ilustrare care descrie această înclinaţie omenească.
3. Relataţi pe scurt ilustrarea lui Isus din Luca 12:16–21.
3 Isus a prezentat această ilustrare după ce i-a îndemnat pe oameni să se păzească de lăcomie, subiect pe care l-am examinat în detaliu în articolul precedent. Isus a vorbit despre un om bogat care nu mai era mulţumit de hambarele sale pline de roade bune. Drept urmare, el voia să le dărâme şi să construiască altele mai mari, pe care să le umple cu mai multe bunătăţi. Apoi, se gândea el, va sta liniştit şi se va bucura de viaţă. În acel moment însă Dumnezeu îi spune că va muri, iar toate avuţiile sale vor rămâne altcuiva. În încheierea ilustrării, Isus spune: „Aşa este cu omul care pune deoparte comori pentru sine, dar nu este bogat faţă de Dumnezeu“ (Luca 12:21). Ce învăţăm din această ilustrare? Cum ne poate ea influenţa viaţa?
Un om aflat într-o dilemă
4. Despre ce fel de om vorbeşte Isus?
4 Ilustrarea lui Isus evocă o situaţie obişnuită. Să remarcăm primele sale cuvinte: „Pământul unui om bogat a dat rod din belşug“. Isus nu a spus că acel om şi-a strâns bogăţiile prin mijloace necinstite. Cu alte cuvinte, Isus nu vorbeşte despre un om rău. De fapt, din cuvintele sale înţelegem că omul respectiv muncea din greu: avea planuri de viitor şi făcea economii, gândindu-se probabil la binele familiei sale. Astfel, omeneşte privind lucrurile, era un om muncitor care-şi lua în serios obligaţiile.
5. În ce dilemă se afla bogatul din ilustrarea lui Isus?
5 În orice caz, Isus spune despre omul din parabolă că era bogat, că avea deja multe bunuri. Dar se afla într-o dilemă: Pământul său produsese mai mult decât se aşteptase, mult mai mult decât avea nevoie sau decât putea depozita. Ce trebuia să facă?
6. Ce decizii au de luat mulţi dintre slujitorii de azi ai lui Dumnezeu?
6 Mulţi slujitori ai lui Iehova de azi se găsesc în situaţii asemănătoare celei în care era omul bogat. Adevăraţii creştini se străduiesc să fie cinstiţi şi sârguincioşi în toate lucrurile (Coloseni 3:22, 23). Indiferent că sunt angajaţi sau că au propria afacere, deseori au succes şi chiar excelează în munca lor. Când li se face o ofertă tentantă sau li se oferă perspectiva de a fi promovaţi, ei se află într-o dilemă: Să o accepte şi să câştige mai mulţi bani? În aceeaşi situaţie se află şi mulţi elevi Martori. Poate că li se oferă burse de studii la instituţii de învăţământ superior faimoase. Ar trebui să le accepte imediat aşa cum fac majoritatea colegilor lor?
7. Ce soluţie a găsit bogatul din ilustrare la problema sa?
7 Să revenim la ilustrarea lui Isus. Ce a făcut bogatul când pământul său a produs atât de mult încât nu mai avea unde să pună recolta? A decis să-şi dărâme hambarele şi să construiască altele mai mari în care să depoziteze surplusul de cereale şi celelalte bunuri. Se pare că acest plan i-a dat un sentiment de siguranţă şi de mulţumire. El gândea în sinea lui: „Îi voi zice sufletului meu: «Suflete, ai multe bunuri puse deoparte pentru mulţi ani. Odihneşte-te, mănâncă, bea şi distrează-te!»“. — Luca 12:19.
Un „om fără minte“ — De ce?
8. Ce element esenţial lipsea din planul bogatului?
8 Conform spuselor lui Isus, planul omului bogat nu oferea decât o impresie de siguranţă. Deşi părea practic, planul era făcut fără să se ţină seama de un element esenţial: voinţa lui Dumnezeu. Bogatul nu se gândea decât la el însuşi: să se odihnească, să mănânce, să bea şi să se distreze. Credea că ‘multele lui bunuri’ aveau să-i aducă „mulţi ani“ de viaţă. Dar, din păcate, lucrurile nu stăteau aşa! Anterior Isus spusese: „Chiar dacă cineva are din belşug, viaţa lui nu depinde de lucrurile pe care le are“ (Luca 12:15). Chiar în acea noapte, bogatul avea să piardă totul, căci Dumnezeu i-a spus: „Om fără minte, în noaptea aceasta ţi se va cere sufletul. Ale cui vor fi lucrurile pe care le-ai strâns?“ — Luca 12:20.
9. De ce este numit bogatul „om fără minte“?
9 Acum ajungem la punctul central al ilustrării lui Isus. Dumnezeu l-a numit pe bogătaş „om fără minte“. Potrivit unei lucrări biblice, unele forme ale cuvântului grecesc folosit aici „înseamnă, în orice context, lipsă de pricepere“ (Exegetical Dictionary of the New Testament). Lucrarea arată că Dumnezeu foloseşte acest cuvânt ca să sublinieze „cât de zadarnice erau planurile de viitor ale bogatului“. Prin urmare, cuvântul nu se referă la cineva căruia îi lipseşte inteligenţa, ci la „un om care nu recunoaşte că depinde de Dumnezeu“. Descrierea pe care Isus i-o face bogatului ne aminteşte de cuvintele pe care le-a adresat mai târziu creştinilor din Laodiceea (Asia Mică): „[Tu] zici: «Sunt bogat, am agonisit bogăţii şi n-am nevoie de nimic», dar nu ştii că eşti nenorocit, vrednic de plâns, sărac, orb şi gol“. — Revelaţia 3:17.
10. De ce ‘multe bunuri’ nu garantează „mulţi ani“ de viaţă?
10 Merită să luăm în serios această ilustrare. Ne asemănăm cumva cu omul bogat din parabolă? Trudim ca să avem „multe bunuri“, dar nu facem ceea ce trebuie ca să avem „mulţi ani“ (Ioan 3:16; 17:3)? Biblia spune că „avuţiile nu sunt de niciun folos în ziua mâniei“ şi că „cine se încrede în bogăţiile lui va cădea“ (Proverbele 11:4, 28). De aceea, în încheierea ilustrării, Isus a spus: „Aşa este cu omul care pune deoparte comori pentru sine, dar nu este bogat faţă de Dumnezeu“. — Luca 12:21.
11. De ce ar fi fără rost să ne punem speranţele în bogăţii şi să aşteptăm ca ele să ne dea siguranţă?
11 Prin expresia „aşa este cu“, Isus a subliniat că ceea ce i s-a întâmplat omului bogat din ilustrare avea să li se întâmple şi celor a căror viaţă, adică ale căror speranţe şi sentiment de siguranţă, gravitează în jurul bunurilor materiale. Greşeala nu constă în a ne strânge ‘comori pentru noi înşine’, ci în a nu fi ‘bogaţi faţă de Dumnezeu’. Şi discipolul Iacov a scris ceva asemănător. „Veniţi acum, voi care ziceţi: «Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare oraş, vom sta acolo un an, vom face negoţ şi vom obţine câştiguri», când voi nu ştiţi ce va fi mâine cu viaţa voastră.“ Ce îndemn a dat Iacov? „În loc de aceasta, ar trebui să ziceţi: «Dacă va vrea Iehova, vom trăi şi vom face şi cutare sau cutare lucru»“ (Iacov 4:13–15). Indiferent cât de bogat ar putea fi cineva sau câte lucruri ar avea, totul ar fi în zadar dacă nu este bogat faţă de Dumnezeu. Aşadar ce înseamnă a fi bogaţi faţă de Dumnezeu?
Ce înseamnă a fi bogaţi faţă de Dumnezeu
12. Ce anume ne face bogaţi faţă de Dumnezeu?
12 Conform cuvintelor lui Isus, există un contrast între a fi bogaţi faţă de Dumnezeu şi a ne strânge comori, ori a ne îmbogăţi pe plan material. Prin urmare, Isus spunea că principala preocupare a vieţii noastre nu trebuie să fie aceea de a strânge avere sau a căuta satisfacţie în ceea ce posedăm. Dimpotrivă, trebuie să ne folosim bunurile pentru a ne întări relaţiile cu Iehova. Fără îndoială că procedând astfel, ne-am îmbogăţi faţă de Dumnezeu. În ce sens? În sensul că o astfel de cale ne aduce multe binecuvântări din partea lui. Biblia ne spune: „Binecuvântarea lui Iehova îmbogăţeşte şi el nu-i adaugă nicio durere“. — Proverbele 10:22.
13. Cum îmbogăţeşte binecuvântarea lui Iehova?
13 Când Iehova revarsă binecuvântări asupra poporului său, el îi oferă întotdeauna tot ce e mai bun (Iacov 1:17). De pildă, ţara pe care Iehova le-a dăruit-o israeliţilor era ‘o ţară în care curgea lapte şi miere’. Chiar dacă şi Egiptul a fost descris astfel, ţara israeliţilor se deosebea de Egipt cel puţin într-o privinţă: era „o ţară de care [avea] grijă Iehova, Dumnezeul tău“, a spus Moise. Cu alte cuvinte, ei aveau să prospere, deoarece Iehova avea să aibă grijă de ei. Cât timp îi rămâneau loiali lui Iehova, israeliţii aveau să fie binecuvântaţi din belşug. Viaţa lor urma să fie mult mai frumoasă decât a naţiunilor vecine. Da, binecuvântarea lui Iehova îmbogăţeşte! — Numerele 16:13; Deuteronomul 4:5–8; 11:8–15.
14. De ce binecuvântări au parte cei bogaţi faţă de Dumnezeu?
14 Expresia „bogat faţă de Dumnezeu“ este redată în alte traduceri „bogat înaintea lui Dumnezeu“ (Noul Testament, Bulai şi Budău) sau ‘bogat în Dumnezeu’ (Noul Testament, Belgrad, 1648). Cei bogaţi din punct de vedere material sunt deseori preocupaţi de felul în care îi privesc alţii. Lucru evident de altfel în viaţa pe care o duc. Ei vor să-şi impresioneze semenii şi fac aşa cum spune Biblia: ‘îşi etalează ostentativ mijloacele de existenţă’ (1 Ioan 2:16). Spre deosebire de aceştia, cei bogaţi faţă de Dumnezeu se bucură din plin de favoarea, aprobarea şi bunătatea sa nemeritată. În plus, au o relaţie strânsă de prietenie cu Iehova, fapt care le conferă un sentiment de mulţumire şi de siguranţă, mult mai profund decât ceea ce pot oferi bogăţiile (Isaia 40:11). Dar mai avem de răspuns la o întrebare: Ce trebuie să facem ca să fim bogaţi înaintea lui Dumnezeu?
Cum să ne îmbogăţim faţă de Dumnezeu
15. Ce trebuie să facem ca să fim ‘bogaţi înaintea lui Dumnezeu’?
15 Omul din ilustrarea lui Isus îşi făcea planuri şi muncea din greu doar ca să se îmbogăţească; drept urmare, a fost considerat „fără minte“. Aşadar, ca să fim bogaţi înaintea lui Dumnezeu, trebuie să lucrăm din greu şi să ne implicăm cât mai mult în activităţile pe care Dumnezeu le consideră valoroase. Printre acestea se numără şi cea pe care Isus ne-a încredinţat-o: „Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli din oamenii tuturor naţiunilor“ (Matei 28:19). Folosindu-ne timpul, energia şi aptitudinile, nu pentru a ne ridica nivelul de viaţă, ci pentru a participa la lucrarea de predicare a Regatului şi de facere de discipoli este ca şi cum am face o investiţie. Cei care au procedat astfel au avut mult de câştigat pe plan spiritual, aşa cum arată experienţele următoare. — Proverbele 19:17.
16, 17. Relataţi experienţe care arată ce mod de viaţă ne face bogaţi înaintea lui Dumnezeu.
16 Să ne gândim la un creştin care trăieşte în Orient. Lucra în domeniul calculatoarelor şi era bine plătit. Însă munca îi ocupa aproape tot timpul. Simţea că slăbeşte pe plan spiritual. În loc să încerce să-şi facă o carieră în domeniu, el a renunţat la slujba sa şi a început să lucreze pe cont propriu: făcea îngheţată pe care, apoi, o vindea pe stradă. Voia să aibă mai mult timp pentru a-şi satisface necesităţile spirituale şi pentru a se achita de responsabilităţile din congregaţie. Deşi foştii săi colegi îşi băteau joc de el, care a fost rezultatul? El spune: „Acum am mai mulţi bani decât atunci când mă ocupam de calculatoare. Sunt mai bucuros deoarece am scăpat de grijile şi stresul de la fostul meu loc de muncă. Şi, lucrul cel mai important: mă simt mai aproape de Iehova“. În urma acestei schimbări, el a început serviciul cu timp integral, iar acum slujeşte la o filială a Martorilor lui Iehova. Aşadar nu încape îndoială: „Binecuvântarea lui Iehova îmbogăţeşte“!
17 Iată un alt exemplu. O doamnă povesteşte că a crescut într-o familie care punea mare accent pe instruire. A urmat cursurile unor universităţi din Franţa, Mexic şi Elveţia şi o aştepta o carieră strălucită. Ea a spus: „Eram considerată o femeie de succes; la dreapta şi la stânga mea se aflau prestigiul şi tot felul de oportunităţi. Dar simţeam un gol lăuntric, un profund sentiment de nemulţumire“. Însă ea a învăţat despre Iehova. „Pe măsură ce făceam progrese spirituale, dorinţa de a-i fi plăcută lui Iehova şi de a-i dărui măcar puţin din tot ceea ce mi-a oferit el m-a ajutat să înţeleg ce cale trebuia să aleg: serviciul cu timp integral.“ Şi-a dat demisia şi în scurt timp s-a botezat. De 20 de ani slujeşte cu fidelitate în serviciul cu timp integral. „Unii cred că mi-am irosit aptitudinile; cu toate acestea, ei recunosc că sunt fericită şi admiră principiile care îmi călăuzesc viaţa. Mă rog în fiecare zi lui Iehova să mă ajute să fiu umilă şi să am parte de favoarea sa.“
18. Cum putem fi bogaţi înaintea lui Dumnezeu asemenea lui Pavel?
18 Saul, care a devenit apostolul Pavel, putea să aibă o carieră plină de succes. Cu toate acestea, mai târziu el a scris: „De fapt, chiar consider că toate lucrurile sunt o pierdere, datorită valorii inestimabile a cunoştinţei despre Cristos Isus, Domnul meu“ (Filipeni 3:7, 8). Pavel considera că bogăţiile pe care le-a câştigat prin Cristos depăşeau cu mult ceea ce lumea îi putea oferi. În mod asemănător, renunţând la ambiţiile egoiste şi trăindu-ne viaţa cu devoţiune sfântă, şi noi putem fi ‘bogaţi înaintea lui Dumnezeu’. Cuvântul lui Dumnezeu ne asigură: „Umilinţa şi teama de Iehova aduc bogăţie, glorie şi viaţă“. — Proverbele 22:4.
Puteţi explica?
• În ce dilemă se afla omul din ilustrarea lui Isus?
• De ce a fost numit bogatul „om fără minte“?
• Ce înseamnă a fi bogaţi înaintea lui Dumnezeu?
• Cum ne putem îmbogăţi înaintea lui Dumnezeu?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 26]
De ce a fost considerat bogatul un „om fără minte“?
[Legenda fotografiei de la pagina 27]
Cum ne pot pune la încercare perspectivele de promovare?
[Legenda ilustraţiei de la paginile 28, 29]
„Binecuvântarea lui Iehova îmbogăţeşte“