Iar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate, i-ai tăiat viţelul cel îngrăşat!»“ — Luca 15:28–30.

Dacă era într-adevăr un fiu devotat, de ce nu a reflectat el gândirea tatălui său? Când i s-a ivit ocazia de a arăta îndurare faţă de fratele său, de ce în inima lui nu a mai fost loc pentru compasiune? — Compară cu Psalmul 50:20–22.

iar inima lipsită de iubire. Pentru ei, oamenii de rând erau ca praful de pe picioare, ajungând chiar să-i numească cu dispreţ „mulţime blestemată“ (Ioan 7:49). Într-adevăr, cum putea fi Dumnezeu mişcat de lucrările acestor conducători, câtă vreme inimile lor se îndepărtaseră foarte mult de el? — Matei 15:7, 8.

10. a) De ce cuvintele „milă voiesc, iar nu jertfă“ erau un sfat potrivit? b) Cât de gravă este problema lipsei de îndurare?

¹⁰ Isus le-a spus fariseilor: „Duceţi-vă şi învăţaţi ce înseamnă: «Milă voiesc, iar nu jertfă!»“ (Matei 9:13; Osea 6:6). Priorităţile lor erau inversate, pentru că, fără îndurare, toate jertfele lor nu aveau nici o valoare. Aceasta este într-adevăr o problemă serioasă, întrucât Biblia afirmă că cei „fără milă“ sunt puşi în rândul celor pe care Dumnezeu îi consideră „vrednici de moarte“ (Romani 1:31, 32). Prin urmare, nu este surprinzător faptul că Isus a spus că conducătorii religioşi, ca clasă, erau destinaţi distrugerii eterne. Evident, din cauza lipsei lor de îndurare, ei şi-au meritat din plin această judecată (Matei 23:33).