Zilele din urmă

Ce dovedeşte că trăim în „zilele din urmă“?

Biblia descrie evenimentele şi stările de lucruri care marchează această perioadă importantă. Ea prezintă un „semn“ complex, format din multe elemente; împlinirea lui presupune ca toate aspectele semnului să se vadă clar pe parcursul unei singure perioade istorice. Diferitele aspecte ale semnului sunt consemnate în Matei, capitolele 24 şi 25, în Marcu 13 şi în Luca 21; alte amănunte sunt menţionate în 2 Timotei 3:1–5, în 2 Petru 3:3, 4 şi în Revelaţia 6:1–8. Pentru exemplificare, vom examina câteva aspecte importante ale semnului.

„Se va ridica naţiune contra naţiune şi regat contra regat“ (Mat. 24:7)

Războiul întunecă de mii de ani viaţa oamenilor. Au avut loc războaie internaţionale şi naţionale. Dar în 1914 a izbucnit Primul Război Mondial. De data aceasta n-a mai fost vorba doar de un conflict între două armate pe un câmp de luptă. Pentru prima dată în istorie au intrat în război toate puterile principale. Naţiuni întregi — inclusiv populaţia civilă — au fost mobilizate pentru a susţine războiul. S-a estimat că, până la sfârşitul războiului, 93% din populaţia globului a fost implicată în război. (Cu privire la însemnătatea istorică a anului 1914, vezi paginile 431, 432.)

Aşa cum s-a prezis în Revelaţia 6:4, ‘a fost luată pacea de pe pământ’. Astfel, începând din 1914, lumea trăieşte într-o permanentă stare de tulburare. Între 1939 şi 1945 a avut loc cel de-al Doilea Război Mondial. Aşa cum a declarat amiralul în rezervă Gene La Rocque, din 1945 până în 1982 s-au purtat alte 270 de războaie. În războaiele din secolul al XX-lea au fost masacraţi peste 100 de milioane de oameni. De asemenea, o publicaţie din 1982 (World Military and Social Expenditures) arăta că în anul respectiv au fost implicaţi direct sau indirect în activităţi militare 100 de milioane de oameni.

Ce altceva ar mai trebui pentru împlinirea acestui aspect al profeţiei? Zeci de mii de dispozitive nucleare sunt pregătite pentru a fi folosite în orice moment. Unii savanţi de renume au declarat că, dacă naţiunile ar folosi fie şi numai o parte infimă din arsenalele lor nucleare, civilizaţia şi poate chiar întreaga specie umană ar fi distruse. Dar nu acesta este deznodământul pe care-l anunţă profeţia biblică.

„Vor fi lipsuri de alimente ... dintr-un loc în altul“ (Mat. 24:7)

De-a lungul istoriei, foametea a chinuit de multe ori neamul omenesc. Ce amploare a luat însă acest flagel în secolul al XX-lea? După războiul mondial, foametea a afectat Europa şi Asia. Africa a fost lovită de secetă, ceea ce a dus la mari lipsuri de alimente. Spre sfârşitul anului 1980, FAO (Organizaţia pentru Alimentaţie şi Agricultură) a estimat că 450 de milioane de oameni erau pe punctul de a muri de foame şi că aproape un miliard nu aveau suficientă hrană. Dintre aceştia mor anual din cauza lipsei de alimente circa 40 de milioane, uneori chiar 50 de milioane.

Ce este neobişnuit la aceste lipsuri de alimente? În Revelaţia 6:6 se arăta că o cantitate mică dintr-un aliment de bază, cum ar fi grâul sau orzul, avea să coste salariul pentru o zi de muncă (un dinar; vezi Matei 20:2) şi se recomanda folosirea cu economie a uleiului de măsline şi a vinului. Pe atunci, acestea erau considerate în Orientul Mijlociu lucruri de strictă necesitate; aşadar, profeţia prezicea mari lipsuri de alimente. Această situaţie nu există doar în unele locuri, ci la nivel mondial. În 1981, The New York Times relata: „Îmbunătăţirea nivelului de trai şi cererea tot mai mare de alimente în întreaga lume au făcut să crească preţul produselor alimentare, astfel că ţărilor sărace le este tot mai greu să importe alimentele necesare“. În multe ţări, producţia alimentară n-a reuşit să ţină pasul cu explozia demografică, şi aceasta în pofida contribuţiei ştiinţei moderne. Experţii de astăzi în domeniul alimentaţiei nu văd nicio soluţie reală la această situaţie.

„Vor fi mari cutremure de pământ“ (Luca 21:11)

Este adevărat că şi în secolele trecute au avut loc mari cutremure de pământ; totuşi, cu ajutorul unor instrumente sensibile, savanţii înregistrează astăzi peste un milion de cutremure anual. Însă pentru a-ţi da seama că are loc un cutremur de mare intensitate nu este nevoie de instrumente speciale.

Au fost într-adevăr multe cutremure mari din 1914? În anul 1984, pe baza datelor furnizate de Centrul Naţional de Date Geofizice din Boulder, statul Colorado, şi după consultarea unor lucrări de specialitate s-a întocmit un catalog care includea doar cutremurele de pământ cu magnitudinea de peste 7,5 grade pe scara Richter sau care au provocat pagube materiale de peste 5 milioane de dolari sau care au făcut cel puţin 100 de victime. S-a calculat că în cei 2.000 de ani care au precedat anul 1914 au avut loc 856 de astfel de cutremure. Acelaşi catalog arăta că în numai 69 de ani după 1914 au avut loc 605 cutremure de acest fel. Aceasta înseamnă că, în comparaţie cu media cutremurelor din cei 2.000 de ani precedenţi, media anuală a cutremurelor de mare intensitate începând din 1914 este de 20 de ori mai mare.

„Dintr-un loc în altul epidemii“ (Luca 21:11)

La sfârşitul Primului Război Mondial, gripa spaniolă a făcut ravagii pe întregul pământ, secerând peste 20 de milioane de vieţi cu o rapiditate fără precedent în istoria epidemiilor. În pofida progreselor medicinei, în fiecare an tot mai mulţi oameni cad victimă cancerului, bolilor cardiace, diverselor maladii transmisibile sexual, sclerozei multiple, malariei, oncocercozei şi bolii Chagas.

‘Înmulţirea nelegiuirii şi răcirea iubirii celor mai mulţi’ (Mat. 24:11, 12)

Un renumit specialist în criminalistică a afirmat: „În ce priveşte delincvenţa la nivel mondial, ceea ce frapează imediat sunt răspândirea şi creşterea ei continuă, care se înregistrează peste tot. Locurile care fac excepţie sunt din ce în ce mai izolate şi riscă de la o zi la alta să fie înghiţite de mareea în creştere“ (The Growth of Crime, de Sir Leon Radzinowicz şi Joan King, New York, 1977, p. 4, 5). Creşterea este reală; nu este vorba doar de faptul că acum se ţine o mai bună evidenţă a acestora. Este adevărat că şi în generaţiile trecute au existat infractori, dar delincvenţa nu a fost niciodată atât de răspândită ca acum. Oamenii înaintaţi în vârstă ştiu acest lucru din experienţă.

Nelegiuirea la care se referă profeţia de mai sus include şi dispreţul faţă de legile cunoscute ale lui Dumnezeu, punerea pe primul loc în viaţă a eului personal, nu a lui Dumnezeu. Consecinţele acestei atitudini sunt: creşterea vertiginoasă a divorţurilor, acceptarea pe scară largă a relaţiilor sexuale extraconjugale şi a homosexualităţii şi zecile de milioane de avorturi din fiecare an. Această nelegiuire este pusă în legătură (în Matei 24:11, 12) cu influenţa profeţilor falşi, adică a celor care dau la o parte Cuvântul lui Dumnezeu pentru a-şi promova propriile învăţături. Întrucât oamenii preferă să asculte filozofiile lor în loc să respecte Biblia, lumea este lipsită de iubire (1 Ioan 4:8). În acest sens, se poate citi descrierea din 2 Timotei 3:1–5.

„Vor fi privelişti înfricoşătoare“ (Luca 21:11)

„Realitatea este că sentimentul care ne domină astăzi cel mai mult este teama“, scria U.S. News and World Report (11 octombrie 1965, p. 144). Într-o revistă germană se spunea: „Niciodată omenirea nu a fost atât de înspăimântată ca în prezent“. — Hörzu, nr. 25, 20 iunie 1980, p. 22.

Această atmosferă de teamă care a cuprins întreaga lume este întreţinută de mulţi factori: delincvenţa şi violenţa, şomajul, instabilitatea economică provocată de datoriile pe care tot mai multe naţiuni nu mai reuşesc să le plătească, poluarea mediului înconjurător la nivel planetar, lipsa unor legături de familie trainice şi iubitoare, precum şi sentimentul îngrozitor că omenirea se află la un pas de distrugerea nucleară. În Luca 21:25 sunt menţionate „semne în soare, în lună şi în stele“, precum şi ‘mugetul mării’, iar acestea sunt puse în legătură cu neliniştea naţiunilor. De multe ori, în loc să anunţe o zi fericită, răsăritul soarelui aduce teamă pentru ceea ce s-ar putea întâmpla; când luna şi stelele strălucesc pe cer, oamenii stau cu uşile încuiate de teama delincvenţei. Începând din secolul al XX-lea au fost folosite avioane şi rachete pentru a semăna din cer distrugerea. Mările sunt pline de submarine dotate cu proiectile ucigătoare; armamentul cu care este dotat un singur submarin poate să distrugă 160 de oraşe. Nu este de mirare că naţiunile sunt neliniştite!

‘Adevăraţii continuatori ai lui Cristos vor fi urâţi de toate naţiunile din cauza numelui său’ (Mat. 24:9)

Continuatorii lui Isus nu sunt persecutaţi pentru că s-ar amesteca în politică, ci ‘din cauza numelui lui Isus Cristos’, pentru că îl consideră Regele mesianic numit de Iehova, pentru că ascultă de Cristos mai mult decât de orice conducător pământesc şi pentru că susţin cu loialitate Regatul său şi nu se implică în treburile guvernelor omeneşti. Aşa cum dovedeşte istoria modernă, Martorii lui Iehova de pe tot pământul au suportat astfel de persecuţii.

„Această veste bună despre regat va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate naţiunile“ (Mat. 24:14)

Mesajul care trebuie predicat este acela că Regatul lui Dumnezeu încredinţat lui Isus Cristos a început să guverneze în ceruri, că în curând va pune capăt întregului sistem rău şi că sub stăpânirea lui omenirea va fi adusă la perfecţiune, iar pământul va deveni un paradis. Această veste bună este predicată astăzi în peste 200 de ţări şi teritorii, până în cea mai îndepărtată parte a pământului. Martorii lui Iehova dedică în fiecare an sute de milioane de ore acestei activităţi, vizitându-i mereu pe oameni din casă în casă pentru a le oferi tuturor posibilitatea să audă mesajul.

Ce indică toate aceste evenimente din „zilele din urmă“?

Luca 21:31, 32: „Când veţi vedea aceste lucruri întâmplându-se, să ştiţi că regatul lui Dumnezeu este aproape [adică timpul când acesta va distruge actuala lume rea şi va prelua pe deplin controlul asupra pământului]. Adevărat vă spun: Această generaţie nu va trece nicidecum până nu se vor întâmpla toate lucrurile“. (Semnul este evident din 1914, astfel că timpul care a mai rămas este foarte scurt. Stările de lucruri mondiale arată clar acest lucru.)

De ce spun Martorii lui Iehova că „zilele din urmă“ au început în 1914?

Anul 1914 este un an important în profeţia biblică. Pentru amănunte privind cronologia, vezi paginile 101–103, la subiectul „Date“. Stările de lucruri mondiale care trebuiau să caracterizeze „zilele din urmă“ corespund exact evenimentelor care se petrec din 1914, ceea ce confirmă că acesta a fost un an deosebit. Faptele menţionate mai sus demonstrează acest lucru.

Cum consideră istoria laică anul 1914?

„Privind în urmă, vedem clar că izbucnirea Primului Război Mondial a generat în secolul al XX-lea un «Timp de Necazuri» — ca să folosim semnificativa expresie a istoricului englez Arnold Toynbee —, din care societatea noastră n-a ieşit încă. Direct sau indirect, toate convulsiile ultimei jumătăţi de secol au început în anul 1914.“ — The Fall of the Dynasties: The Collapse of the Old Order, de Edmond Taylor (New York, 1963), p. 16.

„Oamenii din generaţia celui de-al Doilea Război Mondial, adică din generaţia mea, vor considera întotdeauna conflictul lor drept marea răscruce a istoriei moderne. ... Să ne fie îngăduită această vanitate, întâlnirea noastră cu istoria. Dar trebuie să ştim că, din punct de vedere social, o schimbare şi mai decisivă a fost cauzată de Primul Război Mondial. Atunci unele sisteme politice şi sociale, care dăinuiau de secole, au fost zdrobite, în unele cazuri în câteva săptămâni. Altele au fost definitiv transformate. Odată cu Primul Război Mondial s-au pierdut certitudini seculare. ... Cel de-al Doilea Război Mondial a continuat, a amplificat şi a confirmat această schimbare. Din punct de vedere social, cel de-al Doilea Război Mondial a fost ultima bătălie a Primului Război Mondial.“ — The Age of Uncertainty, de John K. Galbraith (Boston, 1977), p. 133.

„A trecut o jumătate de secol, dar cicatricea adâncă lăsată de Marele Război [Primul Război Mondial, care a început în 1914] pe corpul şi sufletul naţiunilor n-a dispărut ... Acel dezastru a avut dimensiuni fizice şi morale atât de mari, încât nimic din ce a supravieţuit n-a mai fost ca înainte. Societatea în ansamblul ei — sisteme de guvernare, graniţe naţionale, legi, armate, relaţii interstatale, dar şi ideologii, viaţa de familie, averi, poziţii, relaţii personale — s-a schimbat radical. ... În cele din urmă, omenirea şi-a pierdut echilibrul şi nu l-a mai redobândit.“ — Dintr-un discurs al generalului Charles de Gaulle, 1968 (Le Monde, 12 noiembrie 1968, p. 9).

Vor exista supravieţuitori pe pământ după sfârşitul actualului sistem mondial?

Fără îndoială, da. Sfârşitul actualului sistem mondial nu va fi rezultatul unui măcel general într-un război nuclear, ci al unui mare necaz care va include „războiul zilei celei mari a Dumnezeului cel Atotputernic“ (Rev. 16:14, 16). Acest război nu va distruge pământul şi nici întreaga omenire.

Mat. 24:21, 22: „Atunci va fi un necaz mare, cum n-a mai fost de la începutul lumii până acum, nu, şi nici nu va mai fi. Şi, dacă zilele acelea n-ar fi scurtate, nicio carne n-ar fi salvată, dar, de dragul celor aleşi, zilele acelea vor fi scurtate“. (Aşadar, va exista „carne“, adică o parte din omenire, care va supravieţui.)

Prov. 2:21, 22: „Cei drepţi vor locui pe pământ şi cei ireproşabili vor rămâne pe el. Dar cei răi vor fi nimiciţi de pe pământ, iar cei neloiali vor fi smulşi de pe el“.

Ps. 37:29, 34: „Cei drepţi vor moşteni pământul şi vor locui pentru totdeauna pe el. Speră în Iehova, respectă calea sa şi el te va înălţa ca să iei în stăpânire pământul. Vei vedea când cei răi vor fi nimiciţi“.

De ce lasă Dumnezeu să treacă atât de mult timp înainte de a-i distruge pe cei răi?

2 Pet. 3:9: „Iehova nu este încet cu privire la promisiunea sa, cum consideră unii încetineala, ci este răbdător cu voi, fiindcă nu doreşte ca vreunul să fie distrus, ci doreşte ca toţi să ajungă la căinţă“.

Mar. 13:10: „Trebuie ca mai întâi vestea bună să fie predicată în toate naţiunile“.

Mat. 25:31, 32, 46: „Când va sosi Fiul omului [Isus Cristos] în gloria sa cu toţi îngerii, atunci se va aşeza pe tronul său glorios. Toate naţiunile vor fi adunate înaintea sa şi el îi va separa pe oameni unii de alţii, aşa cum separă un păstor oile de capre. Şi aceştia [care nu i-au recunoscut pe fraţii spirituali ai lui Cristos ca reprezentanţi ai Regelui] vor merge la tăiere veşnică, dar cei drepţi la viaţă veşnică“.

Vezi şi paginile 287–289 şi 331, 332.

„Astăzi condiţiile nu sunt mai rele decât altădată; întotdeauna au fost războaie, foamete, cutremure, delincvenţă“

Aţi putea răspunde: „Vă înţeleg punctul de vedere. Ne-am născut într-o lume în care aceste lucruri nu mai sunt o noutate. Dar istoricii arată că secolul al XX-lea are ceva cu totul deosebit“. (Fă referire la citatele de la paginile 431, 432.)

Sau aţi putea spune: „Dar nu este vorba doar de războaie, foamete, cutremure şi delincvenţă. Ştiaţi că semnul dat de Isus Cristos este un semn complex?“ Apoi aţi putea adăuga: „Isus n-a spus că un singur eveniment va demonstra de la sine că ne aflăm în «zilele din urmă». Dovada o avem când întregul semn este evident, mai ales când acesta se vede la scară mondială şi începe într-un an stabilit de cronologia biblică“. (Vezi paginile 101–103 şi 426–431.)

„De unde ştiţi că în viitor nu va exista o altă generaţie care să corespundă profeţiei mai bine decât aceasta?“

Aţi putea răspunde: „Iată o întrebare interesantă, iar răspunsul arată că noi trăim cu adevărat în «zilele din urmă». În ce sens? O parte din semnul dat de Isus se referă la războaiele dintre naţiuni şi regate. Dar ce s-ar întâmpla astăzi dacă împlinirea semnului ar pretinde să aşteptăm un război total între superputeri? Un astfel de război ar lăsa puţini supravieţuitori, dacă ar lăsa vreunul. Dar Dumnezeu vrea să existe supravieţuitori, ceea ce arată că suntem foarte aproape de sfârşitul acestui sistem vechi“.

Sau aţi putea spune: „Evenimentele mondiale corespund acestei profeţii aşa cum amprentele digitale corespund posesorului lor. Nu există două persoane cu aceleaşi amprente. La fel, evenimentele care au început în 1914 nu se vor repeta în nicio altă generaţie din viitor“. Apoi aţi putea adăuga: 1) „Toate aspectele care compun semnul se văd clar“. 2) „Desigur, n-am dori să fim asemenea oamenilor din zilele lui Noe (Mat. 24:37–39).“

„Sfârşitul nu va veni în timpul vieţii noastre“

Aţi putea răspunde: „Dar credeţi că mai devreme sau mai târziu Dumnezeu va interveni, nu-i aşa?“ Apoi aţi putea adăuga: 1) „Nu putem şti când va veni sfârşitul decât dacă Dumnezeu însuşi ne spune. Este adevărat că Isus a spus clar că niciun om nu cunoaşte ziua şi ora, dar el a descris în mod amănunţit evenimentele din timpul generaţiei care va vedea sfârşitul“. 2) „Această descriere prezintă o serie de evenimente pe care le cunoaşteţi şi dumneavoastră.“ (Dacă este posibil, discută câteva aspecte ale semnului, folosind informaţiile de la paginile precedente.)

„Nu mă interesează; pentru mine contează doar prezentul“

Aţi putea răspunde: „Desigur, este bine să nu fim prea îngrijoraţi cu privire la viitor. Dar toţi ne facem planuri în viaţă pentru ca noi şi cei dragi ai noştri să trăim liniştiţi. Este practic să ne facem planuri realiste. Biblia arată că ne aşteaptă condiţii minunate şi am da dovadă de înţelepciune dacă ne-am face planurile aşa încât să beneficiem şi noi de ele (Prov. 1:33; 2 Pet. 3:13)“.

„Nu vreau să mă gândesc la condiţiile neplăcute din prezent; prefer să privesc viitorul cu optimism“

Aţi putea răspunde: „Isus a spus despre adevăraţii săi continuatori că vor avea motive întemeiate să fie optimişti în zilele noastre (Luca 21:31)“. Apoi aţi putea adăuga: „Dar, aşa cum aţi observat, Isus nu le-a spus să treacă cu vederea ceea ce se petrece în lume şi să trăiască fericiţi. Nu, ci a spus că optimismul lor urma să aibă o bază solidă, fiindcă aveau să înţeleagă semnificaţia evenimentelor mondiale şi aveau să ştie care va fi deznodământul“.