Ioan 1:1 – „La început era Cuvântul”

„La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era un dumnezeu.” (Ioan 1:1, Traducerea lumii noi)

„La început era Cuvântul și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu.” (Ioan 1:1, Cornilescu, 1996)

Acest verset dezvăluie detalii despre viața lui Isus Cristos dinainte de a veni ca om pe pământ. (Ioan 1:14-17) În versetul 14, termenul „Cuvântul” (sau „Logosul”; în greacă, ho lógos) este folosit ca titlu. Din câte se pare, titlul „Cuvântul” descrie rolul lui Isus de a le comunica altora poruncile și instrucțiunile lui Dumnezeu. Isus a continuat să facă cunoscut cuvântul lui Dumnezeu și în timpul serviciului său pământesc, și după ce s-a întors în cer. (Ioan 7:16; Revelația 1:1)

Expresia „la început” se referă la timpul când Dumnezeu a început lucrarea de creare, prima creație fiind Cuvântul. Apoi, Cuvântul a fost folosit de Dumnezeu la crearea tuturor celorlalte lucruri. (Ioan 1:2, 3) Biblia spune că Isus este „întâiul născut din toată creația” și că „prin el au fost create toate celelalte lucruri”. (Coloseni 1:15, 16)

Expresia „Cuvântul era un dumnezeu” descrie natura divină, sau dumnezeiască, pe care a avut-o Isus înainte de a veni pe pământ. Această descriere este potrivită datorită rolului său de Purtător de cuvânt al lui Dumnezeu, precum și poziției sale unice de Fiu întâi născut al lui Dumnezeu prin care Dumnezeu a creat toate celelalte lucruri.

Cartea biblică Ioan relatează viața și serviciul lui Isus pe pământ. Primele versete din capitolul 1 vorbesc despre existența preumană a lui Isus, despre relația lui unică cu Dumnezeu și despre rolul său central în relațiile lui Dumnezeu cu oamenii. (Ioan 1:1-18) Aceste detalii ne ajută să înțelegem cuvintele și acțiunile lui Isus din timpul serviciului său pământesc. (Ioan 3:16; 6:38; 12:49, 50; 14:28; 17:5)

Concepție greșită: Faptul de a considera Cuvântul „un dumnezeu” susține politeismul, adică închinarea la mai mulți dumnezei.

Adevăr: Termenul grecesc pentru „Dumnezeu” sau „dumnezeu” (theós) corespunde deseori termenilor ebraici ʼel și ʼelohím, folosiți în Vechiul Testament, cum este numit de mulți. Se crede că sensul de bază al acestor termeni ebraici este „puternic”, „tare”; ei sunt folosiți cu referire la Dumnezeul atotputernic, la alți dumnezei și chiar la oameni. (Psalmul 82:6; Ioan 10:34) Cuvântul este cel prin care Dumnezeu a creat toate celelalte lucruri, astfel că este cât se poate de potrivit să fie numit puternic. (Ioan 1:3) A spune despre Cuvânt că este „un dumnezeu” se armonizează cu profeția din Isaia 9:6, care a prezis că alesul lui Dumnezeu, Mesia sau Cristosul, avea să fie numit „Dumnezeu Puternic” (în ebraică, ʼEl Gibbốr), nu „Dumnezeu Atotputernic” (ʼEl Șaddái, ca în Geneza 17:1; 35:11; Exodul 6:3 și Ezechiel 10:5).

Politeismul nu este o învățătură biblică. Isus Cristos a spus: „Lui Iehova, Dumnezeul tău, să te închini și numai lui să-i aduci un serviciu sacru”. (Matei 4:10) De asemenea, Biblia afirmă: „Căci, chiar dacă ar exista așa-ziși dumnezei, fie în cer, fie pe pământ, așa cum și există mulți «dumnezei» și mulți «domni», pentru noi există un singur Dumnezeu, Tatăl, de la care sunt toate lucrurile, și noi existăm pentru el; și există un singur Domn, Isus Cristos, prin care sunt toate lucrurile, și noi existăm prin el”. (1 Corinteni 8:5, 6)