O carte pentru toţi oamenii

„Dumnezeu nu este părtinitor ci . . ., în orice popor, cine se teme de El şi practică dreptatea este primit de El.“ — FAPTELE 10:34, 35.

 1. Ce răspuns a dat un profesor când a fost întrebat ce crede despre Biblie, şi ce s-a hotărât el să facă?

PROFESORUL era acasă într-o duminică după-amiază şi nu aştepta nici un musafir. Dar, când o Martoră a lui Iehova a venit la uşa lui, el a ascultat-o. Ea a vorbit despre poluare şi despre viitorul pământului — subiecte care i s-au părut interesante. Totuşi, când Martora a adus în discuţie Biblia, profesorul s-a arătat sceptic. De aceea, ea l-a întrebat ce credea despre Biblie.

„Este o carte bună, scrisă de oameni inteligenţi, a răspuns el, dar Biblia nu trebuie luată în serios.“

„Aţi citit vreodată Biblia?“, l-a întrebat ea.

Luat prin surprindere, profesorul a recunoscut că nu o citise.

Apoi, ea l-a întrebat: „Cum puteţi exprima o opinie categorică cu privire la o carte pe care nu aţi citit-o niciodată?“

Sora noastră avea dreptate. Profesorul s-a hotărât să citească Biblia şi apoi să-şi facă o părere despre această carte.

 2, 3. De ce mulţi oameni nu cunosc conţinutul Bibliei, şi ce încercare reprezintă lucrul acesta pentru noi?

² Acest profesor nu este singura persoană cu o asemenea părere. Multe persoane au păreri categorice despre Biblie, chiar dacă, personal, nu au citit-o niciodată. Poate că au o Biblie şi poate chiar recunosc valoarea ei literară sau istorică. Mulţi însă nu o deschid niciodată. „Nu am timp să citesc Biblia“, spun unii. Alţii se întreabă: „Ce legătură ar putea avea o carte antică cu viaţa mea?“ Aceste puncte de vedere ne pun în faţa unei adevărate încercări. Martorii lui Iehova au convingerea că Biblia „este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe“ (2 Timotei 3:16, 17). Totuşi, cum am putea să-i ajutăm pe oameni să înţeleagă că, indiferent de rasa, naţionalitatea sau originea lor etnică, trebuie să examineze Biblia?

³ Să analizăm câteva motive pentru care Biblia merită să fie examinată. Această analiză ne poate pregăti pentru a le aduce argumente celor pe care îi întâlnim în minister, ajutându-i, probabil, să înţeleagă că trebuie să examineze ce spune Biblia. Totodată, această analiză ar trebui să ne întărească încrederea că Biblia este, într-adevăr, ceea ce pretinde a fi: „Cuvântul lui Dumnezeu“. — Evrei 4:12.

Cea mai răspândită carte de pe glob

 4. De ce se poate spune că Biblia este cea mai răspândită carte de pe glob?

⁴ În primul rând, Biblia merită să fie examinată deoarece este cea mai răspândită şi cea mai tradusă carte din toată istoria. Cu peste 500 de ani în urmă, prima ediţie tipărită a ieşit de sub tiparul cu litere mobile al lui Johannes Gutenberg. De atunci se estimează că s-au tipărit, integral sau parţial, patru miliarde de Biblii. Până în 1996, toată Biblia sau porţiuni din ea fuseseră traduse în 2 167a de limbi şi dialecte. Peste 90 la sută din populaţia lumii are acces la cel puţin o parte din Biblie în propria limbă. Nici o altă carte — religioasă sau laică — nu se poate compara cu Biblia în această privinţă!

 5. De ce trebuie să ne aşteptăm ca Biblia să le fie accesibilă oamenilor din toată lumea?

⁵ Statisticile nu sunt suficiente pentru a dovedi că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu. Cu siguranţă însă, ar trebui să ne aşteptăm ca o dare de seamă scrisă, care este inspirată de Dumnezeu să le fie accesibilă oamenilor din toată lumea. La urma urmei, chiar Biblia ne spune că „Dumnezeu nu este părtinitor ci că, în orice popor, cine se teme de El şi practică dreptatea este primit de El“ (Faptele 10:34, 35). Spre deosebire de orice altă carte, Biblia a depăşit barierele rasiale şi etnice. Cu adevărat, Biblia este o carte pentru toţi oamenii!

O istorie unică în ce priveşte păstrarea

 6, 7. De ce nu este de mirare faptul că în prezent nu există nici o scriere originală a Bibliei, şi la ce întrebare dă naştere lucrul acesta?

⁶ Biblia merită să fie examinată şi dintr-un alt motiv. Ea a supravieţuit atât obstacolelor naturale, cât şi piedicilor puse de om. Istoria păstrării ei, în pofida unor dificultăţi enorme, este cu adevărat unică printre scrierile antice.

⁷ Potrivit dovezilor, scriitorii Bibliei şi-au aşternut în scris cuvintele cu cerneală pe papirus (obţinut din planta egipteană cu acelaşi nume) şi pe pergament (confecţionat din piei de animale) (Iov 8:11).b Însă aceste materiale de scris au duşmani naturali. Iată ce spune eruditul Oscar Paret: „Ambele materiale de scris [papirusul şi pielea] sunt ameninţate în egală măsură de umiditate, de mucegai şi de diverse larve. Ştim din experienţa de fiecare zi cât de uşor se deteriorează hârtia şi chiar pielea tare dacă sunt lăsate în aer liber sau într-o cameră cu igrasie“. De aceea, nu este de mirare că în prezent nu mai există nici o scriere originală; probabil că acestea s-au descompus cu mult timp în urmă. Dar, dacă originalele au fost distruse de duşmani naturali, cum a supravieţuit Biblia?

 8. Cum au fost păstrate scrierile Bibliei de-a lungul secolelor?

⁸ La puţin timp după scrierea originalelor a început să se facă copii manuscrise. De fapt, copierea Legii şi a altor porţiuni din Sfânta Scriptură a devenit o ocupaţie în Israelul antic. De exemplu, preotul Ezra este prezentat ca fiind un „cărturar foarte priceput în Legea lui Moise“ (Ezra 7:6, 11; compară cu Psalmul 45:1). Dar şi copiile au fost făcute tot pe materiale degradabile şi, în cele din urmă, au trebuit înlocuite şi ele cu alte copii manuscrise. Acest proces de copiere a copiilor a durat multe secole. Având în vedere că oamenii nu sunt perfecţi, au schimbat greşelile copiştilor în mod considerabil textul Bibliei? Dovezile covârşitoare arată că nu!

 9. Cum demonstrează exemplul masoreţilor exactitatea şi corectitudinea copiştilor Bibliei?

⁹ Pe lângă faptul că au fost foarte talentaţi, copiştii au avut şi un respect profund pentru cuvintele pe care le-au copiat. Cuvântul ebraic pentru „copist“ are legătură cu înregistrarea şi redarea. Pentru a ilustra grija deosebită şi exactitatea acestor copişti, să ne gândim la masoreţi, copişti ai Scripturilor ebraice, care au trăit între secolele al VI-lea şi al X-lea e.n. Potrivit eruditului Thomas Hartwell Horne, ei numărau „de câte ori apare fiecare literă a alfabetului [ebraic] în toate Scripturile ebraice“. Gândiţi-vă ce a însemnat lucrul acesta! Pentru a nu omite nici măcar o literă, aceşti copişti devotaţi numărau nu numai cuvintele pe care le copiau, ci şi literele. Potrivit calculelor unui erudit, se pare că ei au numărat 815 140 de litere în Scripturile ebraice! Această muncă asiduă a garantat o mare exactitate.

10. Ce dovezi incontestabile arată că textele ebraice şi greceşti pe care se bazează traducerile moderne redau cu fidelitate cuvintele scriitorilor originali?

¹⁰ De fapt, există dovezi incontestabile potrivit cărora textele ebraice şi greceşti pe care se bazează traducerile moderne redau cu o fidelitate remarcabilă cuvintele scriitorilor originali. Aceste dovezi constau în miile de copii manuscrise ale Bibliei — aproximativ 6 000 de manuscrise ale Scripturilor ebraice integrale sau parţiale şi în jur de 5 000 de manuscrise ale Scripturilor greceşti creştine — care au supravieţuit până în zilele noastre. Un studiu comparativ atent al miilor de manuscrise existente le-a dat posibilitatea textologilor să descopere orice greşeală de copiere şi să stabilească versiunea originală. Astfel, referindu-se la textul Scripturilor ebraice, eruditul William Green a putut afirma: „Se poate spune cu toată siguranţa că nici o altă scriere antică nu a fost transmisă cu atâta exactitate“. Putem avea o încredere la fel de mare în textul Scripturilor greceşti creştine.

11. În lumina versetului din 1 Petru 1:24, 25, din ce motiv a supravieţuit Biblia până în zilele noastre?

¹¹ Cât de uşor ar fi putut fi distrusă Biblia dacă nu ar fi existat copiile manuscrise care au luat locul scrierilor originale, cu mesajul lor preţios! Biblia a supravieţuit dintr-un singur motiv: Iehova este Păstrătorul şi Apărătorul Cuvântului său, după cum afirmă chiar Biblia în 1 Petru 1:24, 25: „Orice făptură este ca iarba şi toată slava ei ca floarea ierbii; iarba s-a uscat şi floarea a căzut, dar Cuvântul Domnului rămâne pentru veşnicie“.

Tradusă în limbile vii ale omenirii

12. Pe lângă secolele de copiere şi recopiere, cu ce alt obstacol s-a confruntat Biblia?

¹² Nu a fost deloc uşor ca Biblia să supravieţuiască secolelor de copiere şi recopiere, însă ea s-a confruntat şi cu un alt obstacol — traducerea în limbile contemporane. Biblia trebuie să vorbească în limba maternă a oamenilor pentru a le sensibiliza inima. Totuşi, traducerea Bibliei — care cuprinde peste 1 100 de capitole şi 31 000 de versete — nu este o sarcină uşoară. Cu toate acestea, de-a lungul secolelor, traducători devotaţi, care s-au confruntat uneori cu obstacole aparent insurmontabile, au fost bucuroşi să-şi asume această sarcină.

13, 14. a) Cu ce dificultate s-a confruntat în Africa, la începutul secolului al XIX-lea, Robert Moffat, un traducător al Bibliei? b) Cum au reacţionat vorbitorii de limbă tswana când Evanghelia lui Luca a devenit accesibilă în limba lor?

¹³ Să analizăm, de exemplu, cum a fost tradusă Biblia în limbile africane. În anul 1800 nu existau decât aproximativ douăsprezece limbi scrise pe tot continentul african. Sute de alte limbi vorbite nu aveau un sistem de scriere. Cu această dificultate s-a confruntat Robert Moffat, un traducător al Bibliei. În 1821, la vârsta de 25 de ani, Moffat a pus bazele unei activităţi misionare în sudul Africii, la populaţia de limbă tswana. Pentru a învăţa limba lor nescrisă, el a trăit printre indigeni. Moffat a perseverat şi, fără ajutorul vreunui manual pentru începători sau al dicţionarelor, a ajuns, în cele din urmă, să stăpânească limba, a creat o formă scrisă a ei şi i-a învăţat pe unii vorbitori de limbă tswana cum se citeşte acel alfabet. În 1829, după ce a lucrat opt ani în mijlocul populaţiei tswana, Moffat a terminat de tradus Evanghelia lui Luca. Mai târziu a spus: „Am cunoscut persoane care parcurseseră sute de kilometri pentru a obţine exemplare din Sf. Luca. . . . I-am văzut primind fragmente din Sf. Luca şi plângând pe ele şi strângându-le la piept şi vărsând lacrimi de mulţumire, până când le-am spus câtorva: «O să vă stricaţi cărţile dacă mai plângeţi pe ele»“. Moffat a mai povestit şi cum un african a văzut mai mulţi oameni citind din Evanghelia lui Luca şi i-a întrebat ce carte aveau la ei. „Este cuvântul lui Dumnezeu“, au răspuns ei. „Şi vorbeşte?“, i-a întrebat acel bărbat. „Da, au răspuns ei, îi vorbeşte inimii.“

¹⁴ Traducători devotaţi, asemenea lui Moffat, le-au dat pentru prima oară multor africani posibilitatea de a comunica în scris. Dar traducătorii au dat popoarelor Africii un cadou şi mai preţios — Biblia în limba lor. În plus, Moffat a introdus numele divin în limba tswana şi a folosit acest nume în toată traducerea sa.c Astfel, populaţia tswana spune că Biblia este „gura lui Iehova“. — Psalmul 83:18.

15. De ce a rămas Biblia o carte vie până astăzi?

¹⁵ Şi alţi traducători din diverse părţi ale lumii s-au lovit de obstacole asemănătoare. Unii au tradus Biblia chiar cu riscul vieţii. Gândiţi-vă la următorul lucru: Dacă ar fi rămas numai în ebraica şi în greaca veche, Biblia ar fi „murit“ de mult, deoarece, odată cu trecerea timpului, aceste limbi au fost uitate de masele populare, iar în multe părţi ale pământului ele nu au fost cunoscute niciodată. Cu toate acestea, Biblia a supravieţuit deoarece, spre deosebire de orice altă carte, ea le poate „vorbi“ oamenilor din toată lumea în limba lor. Drept urmare, mesajul ei ‘lucrează în cei ce cred în ea’ (1 Tesaloniceni 2:13). Versiunea The Jerusalem Bible redă astfel aceste cuvinte: „Ea este încă o putere vie printre voi, care credeţi în ea“.

Demnă de încredere

16, 17. a) Ce dovezi ar trebui să existe pentru ca Biblia să fie demnă de încredere? b) Daţi un exemplu care să arate sinceritatea de care a dat dovadă Moise, un scriitor al Bibliei.

¹⁶ Unii s-ar putea întreba: „Este Biblia o carte demnă de încredere? Se referă ea la oameni care au trăit cu adevărat, la locuri care au existat în realitate şi la evenimente care într-adevăr au avut loc?“ Ca să avem încredere în ea, ar trebui să existe dovezi că ea a fost scrisă de scriitori meticuloşi şi sinceri. Iată un alt motiv pentru a examina Biblia: Există dovezi sigure că ea este exactă şi demnă de încredere.

¹⁷ Scriitorii sinceri ar trebui să consemneze nu numai succesele, ci şi eşecurile, nu numai punctele forte, ci şi punctele slabe. Scriitorii Bibliei au dat dovadă de o asemenea sinceritate atrăgătoare. Să luăm ca exemplu onestitatea lui Moise. Printre lucrurile menţionate cu sinceritate de el s-au numărat: faptul că nu avea o vorbire cursivă, motiv pentru care, din punctul său de vedere, nu putea fi conducătorul Israelului (Exodul 4:10); greşeala gravă pe care a făcut-o şi din cauza căreia nu a intrat în Ţara Promisă (Numeri 20:9–12; 27:12–14); abaterea fratelui său, Aaron, care a luat parte împreună cu israeliţii rebeli la construirea unui viţel de aur (Exodul 32:1–6); răzvrătirea surorii sale, Miriam, şi pedeapsa ei umilitoare (Numeri 12:1–3, 10); atitudinea lipsită de respect a nepoţilor săi Nadab şi Abihu (Leviticul 10:1, 2) şi plângerile şi murmurele repetate ale poporului lui Dumnezeu (Exodul 14:11, 12; Numeri 14:1–10). Nu demonstrează aceste relatări o preocupare sinceră pentru adevăr? Întrucât scriitorii Bibliei au consemnat de bunăvoie informaţii nefavorabile despre cei dragi, despre poporul lor şi chiar despre ei înşişi, nu este acesta un motiv întemeiat de a avea încredere în scrierile lor?

18. Ce anume demonstrează că scrierile Bibliei sunt demne de încredere?

¹⁸ De asemenea, consecvenţa scriitorilor Bibliei demonstrează că scrierile lor sunt demne de încredere. Este într-adevăr remarcabil faptul că 40 de bărbaţi care au scris de-a lungul unei perioade de peste 1 600 de ani sunt de acord chiar şi în privinţa detaliilor. Totuşi, această armonie nu este atât de meticulos aranjată, încât să dea naştere la bănuiala că ar fi existat o înţelegere secretă. Dimpotrivă, în privinţa potrivirii diferitelor amănunte, este clar că nu a existat un plan secret; deseori armonia este cu totul întâmplătoare.

19. Cum dezvăluie relatările din Evanghelii despre arestarea lui Isus o armonie cu totul întâmplătoare?

¹⁹ De exemplu, să ne referim la un incident care a avut loc în noaptea arestării lui Isus. Toţi cei patru scriitori ai Evangheliilor consemnează că un discipol a scos sabia şi l-a lovit pe un sclav al marelui preot, tăindu-i urechea. Însă numai Luca ne spune că Isus „s-a atins de urechea omului aceluia şi l-a vindecat“ (Luca 22:51). Dar nu la aceasta ne-am fi aşteptat de la scriitorul care era cunoscut ca „doctorul preaiubit“ (Coloseni 4:14)? Din relatarea lui Ioan aflăm că, dintre toţi discipolii prezenţi, cel care a mânuit sabia a fost Petru — fapt care nu ne miră deloc dacă ne gândim că Petru era un om iute şi impulsiv (Ioan 18:10; compară cu Matei 16:22, 23 şi cu Ioan 21:7, 8). Ioan mai prezintă un amănunt aparent inutil: „Numele robului aceluia era Malhus“. De ce numai Ioan menţionează numele acelui bărbat? Explicaţia este oferită de un fapt nesemnificativ, amintit în treacăt numai în relatarea lui Ioan — Ioan „era cunoscut de marele preot“. El era cunoscut şi de familia marelui preot; slujitorii îl cunoşteau pe el şi el pe ei (Ioan 18:10, 15, 16).d Prin urmare, este cât se poate de firesc ca Ioan să menţioneze numele bărbatului rănit, în timp ce scriitorii celorlalte Evanghelii, care nu-l cunoşteau pe acel bărbat, să nu facă acest lucru. Chiar dacă toate aceste amănunte se potrivesc extraordinar de bine, faptul acesta este fără îndoială întâmplător. Există nenumărate exemple asemănătoare în paginile Bibliei.

20. Ce trebuie să ştie oamenii sinceri despre Biblie?

²⁰ Aşadar, putem avea încredere în Biblie? Categoric! Sinceritatea scriitorilor Bibliei şi consecvenţa ei interioară îi conferă acesteia glasul limpede al adevărului. Oamenii sinceri trebuie să ştie că se pot încrede în Biblie, deoarece ea este Cuvântul inspirat al lui „Iehova, Dumnezeul adevărului“ (Psalmul 31:5, NW). Biblia este o carte pentru toţi oamenii şi din alte motive, aşa cum se va arăta în articolul următor.

[Note de subsol]

Cum aţi răspunde?

◻ De ce trebuie să ne aşteptăm ca Biblia să fie cea mai accesibilă carte din lume?

◻ Ce dovezi arată că Biblia a fost păstrată cu grijă?

◻ Cu ce obstacole s-au confruntat cei care au tradus Biblia?

◻ Ce anume demonstrează că scrierile Bibliei sunt demne de încredere?