Puteţi găsi religia adevărată!
„Dacă adevărul divin există, de ce mai trebuie să-l caut?“, se întreabă unii. „Dacă Dumnezeu ar avea un mesaj important pentru întreaga omenire, de ce nu l-ar transmite cu claritate, astfel încât oamenii să-l înţeleagă imediat, fără să mai facă cercetări?“
DUMNEZEU are cu siguranţă această capacitate. Dar aşa a ales el oare să transmită adevărul?
Cum transmite Dumnezeu adevărul
De fapt, Dumnezeu îşi transmite mesajele în aşa fel încât cei ce caută cu sinceritate adevărul să le poată cerceta (Psalmul 14:2). Să ne gândim cum a fost transmis mesajul lui Dumnezeu prin intermediul profetului său Ieremia cu secole în urmă. Mesajul era adresat poporului răzvrătit al lui Dumnezeu şi se referea la distrugerea iminentă a Ierusalimului de către babilonieni (Ieremia 25:8–11; 52:12–14).
Totuşi, în aceeaşi perioadă, şi alţi profeţi pretindeau că vorbesc în numele lui Dumnezeu. Hanania prezicea pace pentru Ierusalim. Acesta era un mesaj foarte diferit de cel transmis de Ieremia. Prin urmare, pe cine ar fi trebuit să creadă un om al acelor timpuri: pe Ieremia sau pe cei ce susţineau contrariul? (Ieremia 23:16, 17; 28:1, 2, 10–17)
Pentru a şti cine avea dreptate, evreii sinceri trebuiau să-l cunoască pe Iehova. Trebuiau să-i înţeleagă legile şi principiile, precum şi modul în care priveşte el fărădelegea. Astfel, ar fi fost de acord cu cuvintele lui Dumnezeu rostite prin intermediul lui Ieremia, potrivit cărora „nu era niciun om care să se căiască de răutatea lui“ (Ieremia 8:5–7). În plus, ei ar fi înţeles că această situaţie tristă nu era în avantajul Ierusalimului şi al locuitorilor lui (Deuteronomul 28:15–68; Ieremia 52:4–14).
Profeţiile lui Ieremia referitoare la Ierusalim s-au împlinit. Oraşul a fost distrus din temelii de babilonieni în 607 î.e.n.
Deşi consecinţele neascultării fuseseră prezise cu mult înainte, oamenii trebuiau să facă eforturi pentru a discerne că sosise timpul ca Dumnezeu să intre în acţiune.
Reprezintă învăţăturile creştine adevărul?
Ce se poate spune despre adevărul proclamat de Isus Cristos? L-au acceptat toţi ca fiind un mesaj de la Dumnezeu? Nu. Deşi Isus era chiar în mijlocul israeliţilor, învăţându-i şi făcând miracole, majoritatea celor ce-l ascultau nu au înţeles că el era prezisul Mesia: Cristosul, sau Unsul.
Când fariseii l-au întrebat pe Isus când avea să vină Regatul lui Dumnezeu, el le-a răspuns: „Regatul lui Dumnezeu nu vine într-un fel care izbeşte privirile“. Apoi a adăugat: „Regatul lui Dumnezeu este în mijlocul vostru“ (Luca 17:20, 21). Isus, Conducătorul numit de Dumnezeu, era chiar în mijlocul lor! Însă fariseii refuzau să vadă dovezile care arătau că Isus împlinea profeţiile mesianice şi să-l accepte drept „Cristosul, Fiul Dumnezeului celui viu“ (Matei 16:16).
În secolul întâi, reacţia la adevărul vestit de discipolii lui Cristos a fost oarecum similară. Deşi miracolele pe care le înfăptuiau discipolii aveau menirea de a dovedi că se bucurau de sprijinul lui Dumnezeu, majoritatea oamenilor nu recunoşteau adevărul (Faptele 8:1–8; 9:32–41). Isus şi-a îndemnat continuatorii ‘să facă discipoli’, învăţându-i pe oameni. După ce auzeau şi învăţau adevărurile din Scripturi, cei ce căutau cu sinceritate adevărul deveneau credincioşi (Matei 28:19; Faptele 5:42; 17:2–4, 32–34).
La fel se întâmplă şi în prezent. ‘Vestea bună despre regat’ este „predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate naţiunile“ (Matei 24:14). Aceasta nu se face neapărat într-un mod „care izbeşte privirile“, într-o manieră atât de clară încât orice om de pe pământ să-şi dea seama că este vorba de un mesaj de la Dumnezeu. Cu toate acestea, adevărul divin este uşor de recunoscut şi îi sensibilizează pe oamenii sinceri care vor să se închine lui Dumnezeu într-un mod aprobat de el (Ioan 10:4, 27).
Faptul că acum citiţi o revistă bazată pe Biblie dovedeşte că sunteţi o persoană care caută cu sinceritate adevărul. Dar cum puteţi stabili ce religie predă adevărul?
O metodă ce dă rezultate
În secolul întâi, unii locuitorii din Bereea au fost lăudaţi de apostolul Pavel pentru modul în care au reacţionat când el i-a învăţat. Deşi nu au acceptat imediat ceea ce Pavel le prezenta ca fiind adevăr, ei l-au ascultat cu atenţie. Avem multe de învăţat din modul în care au acţionat bereenii.
Remarcaţi ce spune Biblia: „Aceştia [bereenii] aveau un caracter mai nobil decât cei din Tesalonic, căci au primit cuvântul cu cea mai mare însufleţire, cercetând cu atenţie Scripturile în fiecare zi ca să vadă dacă lucrurile erau aşa. Astfel, mulţi dintre ei au devenit credincioşi“ (Faptele 17:10–12). Cercetările lor nu erau deloc superficiale. Ei nu se aşteptau să găsească răspunsuri convingătoare după doar una sau două discuţii scurte cu Pavel.
Să reţinem, de asemenea, că bereenii „au primit cuvântul cu cea mai mare însufleţire“. Aceasta ne spune multe despre atitudinea pe care o aveau faţă de studierea Scripturilor. Nu erau nici creduli, dar nici sceptici. Şi nici nu aveau o atitudine critică faţă de ceea ce le explicase Pavel, reprezentantul uman al lui Dumnezeu.
Să ne gândim şi la faptul că bereenii nu mai auziseră de creştinism până atunci. Totul li se părea frumos, poate prea frumos ca să fie adevărat. Dar, în loc să respingă mesajul, ei au examinat cu atenţie Scripturile, ca să vadă „dacă lucrurile [spuse de Pavel] erau aşa“. Mai mult decât atât, cei din Bereea şi din Tesalonic care au făcut astfel de cercetări minuţioase au devenit în cele din urmă credincioşi (Faptele 17:4, 12). Ei nu au renunţat spunând că adevărul nu poate fi găsit. Ei au reuşit să identifice religia adevărată.
Cum îi influenţează adevărul pe oameni
Când cineva găseşte adevărul, asemenea bereenilor, este nerăbdător să-l împărtăşească altora. S-ar putea ca unii să nu fie de acord cu o asemenea reacţie, susţinând că dovedim umilinţă dacă admitem că şi alte religii ar putea fi bune. Cu toate acestea, odată găsit, adevărul biblic conferă un sentiment de siguranţă. Cel ce îl găseşte nu se mai întreabă dacă adevărul poate fi găsit sau dacă toate religiile duc la salvare. Însă, ca să găseşti adevărul, trebuie mai întâi să faci cercetări atente, lucru care, într-adevăr, pretinde multă umilinţă.
Întrucât au făcut astfel de cercetări, Martorii lui Iehova sunt convinşi că au găsit religia adevărată. De aceea, vă invităm să cercetaţi Scripturile pentru a putea identifica şi practica religia adevărată. Deşi un astfel de studiu implică mai mult decât simpla examinare a unei liste cu caracteristici ale religiei adevărate, informaţiile despre creştinii din secolul întâi prezentate în chenarul de mai jos pot constitui, totuşi, un punct de plecare.
Acceptând un studiu biblic gratuit la domiciliu cu un Martor al lui Iehova, veţi putea cerceta amănunţit ce învaţă Biblia în realitate. Şi, odată ce veţi cunoaşte învăţăturile Bibliei, veţi putea identifica religia adevărată.
[Chenarul de la pagina 9]
Caracteristici ale religiei adevărate
Câteva practici şi învăţături ale creştinilor din secolul întâi
◼ Considerau Cuvântul lui Dumnezeu ghidul lor în viaţă (2 Timotei 3:16; 2 Petru 1:21).
◼ Îi învăţau pe alţii că Isus a fost Fiul lui Dumnezeu, că Tatăl şi Fiul sunt două fiinţe distincte şi că Isus nu este egal cu Tatăl (1 Corinteni 11:3; 1 Petru 1:3).
◼ Îi învăţau pe oameni că, în viitor, morţii vor învia (Faptele 24:15).
◼ Erau cunoscuţi pentru iubirea ce domnea între ei (Ioan 13:34, 35).
◼ Nu se închinau în mod individual, ci erau organizaţi în congregaţii, uniţi sub îndrumarea unor supraveghetori şi a unui corp de guvernare care îl considerau pe Isus drept Cap al congregaţiei (Faptele 14:21–23; 15:1–31; Efeseni 1:22; 1 Timotei 3:1–13).
◼ Predicau cu zel Regatul lui Dumnezeu ca fiind singura speranţă a omenirii (Matei 24:14; 28:19, 20; Faptele 1:8).
[Legenda ilustraţiei de la pagina 7]
Cum puteau şti oamenii dacă Ieremia era sau nu un profet adevărat, când alţii anunţau un mesaj cu totul diferit?
[Legenda ilustraţiilor de la paginile 8, 9]
Deşi au ascultat ce le-a spus Pavel, bereenii din secolul întâi au cercetat Scripturile ca să vadă dacă lucrurile stăteau cu adevărat aşa
[Legenda fotografiei de la paginile 8, 9]
Un studiu atent al Bibliei vă poate ajuta să găsiţi religia adevărată