MALTA

Insulă în Marea Mediterană, aflată la circa 100 km S de Sicilia. Malta are o suprafață de aproximativ 246 km². Pe această insulă a naufragiat apostolul Pavel. El a rămas aici trei luni, timp în care a făcut mai multe vindecări. Printre cei vindecați a fost și tatăl lui Publius (Fa 28:1, 7-9, 11).

În trecut, unii asociau cuvântul grecesc Melítē, redat prin „Malta”, cu Mljet (în italiană, Meleda) – o insulă aflată în largul coastei de vest a Peninsulei Balcanice – deoarece în vechime numele acestei insule era Melita. Dar atât tradiția, cât și indiciile pe care le oferă Biblia arată că insula pe care a naufragiat Pavel a fost Malta. „Marea Adria”, pe care se spune că se afla corabia când s-a apropiat de Malta, cuprindea și apele Mediteranei de la est de Sicilia și de la vest de Creta. Prin urmare, se putea spune că apele Mării Adria ajungeau până la Malta (Fa 27:27).

Naufragiul lui Pavel. La câtva timp după Ziua Ispășirii (în septembrie sau în octombrie), corabia cu care călătorea Pavel ca deținut a plecat din Porturi Frumoase (insula Creta). Însă nu după mult timp s-a dezlănțuit un vânt năprasnic (Eurachilon), care bătea, se pare, dinspre E-N-E. Vântul a împins corabia de lângă coasta Cretei până la Cauda, astfel că marinarii se temeau să nu eșueze „pe Sirta”, în bancurile de nisip din largul coastei de nord a Africii (Fa 27:8, 9, 13-17). Un vânt dinspre E-N-E n-ar fi putut împinge corabia spre Mljet, aflată la circa 1 000 km N-N-V de Cauda. E mult mai probabil ca, după ce a fost purtată în derivă două săptămâni, corabia să fi ajuns în apropiere de Malta, aflată la circa 870 km V-N-V de Cauda (Fa 27:33; vezi EURACHILON).

Înaintând spre V-N-V, corabia putea ajunge pe țărmul nord-estic al Maltei direct în golful numit astăzi Sf. Pavel, fără să se apropie de vreo altă parte a insulei. Probabil că marinarii, având experiență, au bănuit că se apropie de uscat când au auzit valurile spărgându-se de stâncile Capului Qawra (Koura), care înaintează în Mediterană ca o prelungire a țărmului estic al golfului Sf. Pavel. Marinarii au măsurat adâncimea în două locuri și au constatat că era de „douăzeci de stânjeni”, respectiv de „cincisprezece stânjeni” (un stânjen echivalează cu 1,8 m). Aceste valori corespund în mare cu cele ale măsurătorilor făcute în zona golfului Sf. Pavel pe la mijlocul secolului al XIX-lea (Fa 27:27, 28).

Potrivit relatării, marinarii nu și-au dat seama că era insula Malta nici măcar după ce s-a făcut ziuă. Probabil că în alte ocazii ei acostaseră în alt port al Maltei; cel mai mare și mai cunoscut port al insulei este Valleta, aflat la 13 km S-E de golful Sf. Pavel (Fa 27:39).

Pe țărmul vestic al golfului Sf. Pavel se găsesc două golfuri mai mici. Marinarii au încercat „să îndrepte corabia” spre un țărm, probabil spre unul dintre aceste golfulețe, însă n-au reușit să ajungă acolo deoarece „au eșuat într-un loc cu două mări” (potrivit redării literale a textului grecesc). Din această redare s-ar putea înțelege fie că vasul a dat „peste un loc între două ape” (NTP), sau „peste un banc de nisip scăldat de mare din ambele părți” (NW), fie că a ajuns între contracurenți și a eșuat. (Compară cu JB, NE.) Prora corabiei s-a înțepenit, posibil în mâlul care în unele părți ale golfului Sf. Pavel se află la o adâncime de numai trei stânjeni, iar pupa s-a sfărâmat din cauza valurilor (Fa 27:39-41).

Pavel în Malta. Când corabia a eșuat, soldații au vrut să-i omoare pe Pavel și pe ceilalți deținuți, probabil deoarece, potrivit regulamentului militar roman foarte strict, gardienii erau pedepsiți dacă deținuții aflați în paza lor evadau. (Compară cu Fa 12:19; 16:27.) Dar centurionul, dorind să-l salveze pe Pavel, i-a oprit, astfel că toți cei 276 de oameni aflați la bord au supraviețuit naufragiului fie înotând până la țărm, fie ajungând la mal pe scânduri sau pe alte lucruri de pe corabie (Fa 27:37, 42-44).

Locuitorii Maltei (care nu vorbeau limba greacă) i-au tratat cu multă omenie pe supraviețuitori. Ei chiar au aprins un foc pentru ca aceștia să se poată încălzi. Când apostolul Pavel a pus un braț de vreascuri pe foc, a ieșit o viperă, care s-a prins de mâna lui. Uluiți că Pavel nici nu s-a umflat, nici nu a murit, localnicii au început să-l privească pe apostol ca pe un dumnezeu (Fa 28:1-6).

În prezent, pe insula Malta nu există vipere. Din secolul I e.n., aici s-au produs schimbări semnificative. Deși în zilele noastre Malta este una dintre țările cel mai dens populate din lume (c. 1300 de persoane pe km²), e posibil ca pe vremea lui Pavel pe insulă să fi existat păduri întinse. Creșterea demografică trebuie să fi afectat considerabil habitatele animalelor sălbatice. Acest factor ar fi putut, fără îndoială, să ducă la dispariția viperelor de pe insulă, cum s-a întâmplat, de exemplu, pe insula Arran, din largul coastei sud-vestice a Scoției. Totuși, e interesant că în 1853 a fost văzută o viperă în apropierea golfului Sf. Pavel.