Cum rezolvaţi divergenţele?

ÎN FIECARE zi venim în contact cu oameni cu diverse personalităţi. Deseori, acest lucru ne aduce bucurie şi ne deschide noi orizonturi. Uneori se pot ivi şi divergenţe, unele grave, altele simple fricţiuni în viaţa de zi cu zi. Modul în care rezolvăm divergenţele, indiferent de natura lor, ne influenţează pe plan mintal, afectiv şi spiritual.

Dacă facem tot ce depinde de noi pentru a rezolva divergenţele în mod amical, ne putem bucura de o viaţă mai sănătoasă şi de relaţii mai paşnice cu alţii. Un vechi proverb spune: „O inimă liniştită este viaţa trupului“. — Proverbele 14:30.

În contrast izbitor cu acesta, un alt proverb spune: „Cel care nu este stăpân pe sine este ca o cetate surpată şi fără ziduri“ (Proverbele 25:28). Am vrea noi să ne lăsăm năpădiţi de gânduri greşite care ne-ar putea îndemna la acţiuni nepotrivite — acţiuni ce ne pot cauza prejudicii nouă şi altora? Izbucnirile de mânie pot face exact acest lucru. În Predica de pe munte, Isus ne-a sfătuit să ne examinăm atitudinea, care poate influenţa modul în care rezolvăm orice posibilă divergenţă între noi şi alţii (Matei 7:3–5). În loc să fim critici cu privire la alţii, ar trebui să ne gândim cum am putea să cultivăm şi să păstrăm relaţii de prietenie cu oameni cu diverse puncte de vedere şi care provin din medii diferite.

Atitudinea noastră

Un prim pas spre rezolvarea unei divergenţe reale sau imaginare este acela de a recunoaşte că suntem predispuşi la gânduri şi atitudini greşite. Scripturile ne amintesc că toţi păcătuim şi ‘nu ajungem la slava lui Dumnezeu’ (Romani 3:23). În plus, dând dovadă de discernământ, am putea constata că sursa problemei noastre nu este cealaltă persoană. În acest sens, să analizăm ceea ce i s-a întâmplat lui Iona.

La porunca lui Iehova, Iona mersese în Ninive pentru a predica despre iminenta executare a judecăţii lui Dumnezeu asupra locuitorilor oraşului. Rezultatul îmbucurător a fost acela că toţi locuitorii oraşului Ninive s-au căit şi şi-au pus credinţa în Dumnezeul adevărat (Iona 3:5–10). Iehova a considerat că meritau să fie iertaţi datorită atitudinii lor de căinţă şi, prin urmare, i-a cruţat. „Lucrul acesta n-a plăcut deloc lui Iona şi s-a mâniat“ (Iona 4:1). Reacţia lui Iona la îndurarea lui Iehova a fost surprinzătoare. Ce motive avea el să se mânie pe Iehova? După cât de pare, Iona devenise preocupat de propriile sentimente, gândindu-se că îşi pierduse credibilitatea în comunitate. El nu a înţeles îndurarea lui Iehova. Plin de bunătate, Iehova i-a dat lui Iona o lecţie practică, lecţie care l-a ajutat să-şi schimbe atitudinea şi să înţeleagă valoarea incomparabilă a îndurării lui Dumnezeu (Iona 4:7–11). Aşadar, este evident că nu Iehova, ci Iona trebuia să-şi schimbe atitudinea.

S-ar putea uneori să fie necesar ca şi noi să ne schimbăm atitudinea într-o anumită privinţă? Apostolul Pavel ne îndeamnă: „În a vă arăta onoare unii altora fiţi în frunte“ (Romani 12:10, NW). Ce a vrut el să spună? Printre altele, el ne îndeamnă să fim rezonabili şi să-i tratăm pe ceilalţi creştini cu respect profund şi demnitate. Aceasta înseamnă să recunoaştem că fiecare persoană are liber arbitru, ceea ce constituie un privilegiu. De asemenea, Pavel ne aminteşte: „Fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi“ (Galateni 6:5). Prin urmare, înainte ca divergenţele să cauzeze o ruptură, cât de înţelept ar fi să analizăm dacă nu cumva noi trebuie să ne schimbăm atitudinea! Trebuie să depunem eforturi asidue să oglindim modul de gândire al lui Iehova şi să păstrăm relaţii paşnice cu alţii care îl iubesc cu adevărat pe Dumnezeu. — Isaia 55:8, 9. 

Comportarea noastră

Imaginaţi-vă doi copii mici care trag de o jucărie, amândoi trăgând din ce în ce mai tare ca s-o obţină. În confruntarea lor poate că îşi spun cuvinte pline de mânie până când, în cele din urmă, unul dintre ei renunţă la luptă sau intervine altcineva.

Din relatarea Genezei aflăm că Avraam a auzit că între păzitorii vitelor sale şi cei ai vitelor nepotului său Lot avusese loc o ceartă. Avraam a luat iniţiativa şi a vorbit cu Lot, spunând: „Te rog, să nu fie ceartă între mine şi tine, şi între păzitorii mei şi păzitorii tăi, căci suntem fraţi“. Avraam a fost hotărât să nu permită ca vreun conflict să le strice relaţiile. Care a fost preţul? El a fost gata să-şi sacrifice privilegiul de a alege, privilegiu pe care îl avea ca persoană mai în vârstă. Da, el a fost dispus să renunţe la ceva. Avraam l-a lăsat pe Lot să aleagă unde dorea să-şi ducă familia şi turmele. După ce Lot a ales regiunea luxuriantă a Sodomei şi Gomorei, Avraam şi Lot s-au despărţit în pace. — Geneza 13:5–12.

Suntem şi noi gata să acţionăm în spiritul manifestat de Avraam pentru a păstra relaţii paşnice cu alţii? Acest episod biblic ne oferă un exemplu excelent pe care îl putem imita când avem de rezolvat o divergenţă. Avraam a exprimat o rugăminte: „Să nu fie ceartă între mine şi tine“. El dorea cu sinceritate să rezolve problema pe cale paşnică. Cu siguranţă, această invitaţie de a păstra relaţii paşnice avea să contribuie la înlăturarea oricărei neînţelegeri. Apoi Avraam a adăugat: „Căci suntem fraţi“. De ce să se sacrifice nişte relaţii atât de preţioase de dragul unei preferinţe sau al orgoliului? Avraam s-a concentrat asupra a ceea ce era important şi a făcut acest lucru păstrându-şi respectul de sine şi reputaţia, acordându-i în acelaşi timp demnitate nepotului său.

Deşi pentru a se rezolva o divergenţă în unele situaţii poate că este nevoie de intervenţia unei alte persoane, este mult mai bine dacă problema poate fi rezolvată în particular. Isus ne îndeamnă să luăm iniţiativa pentru a face pace cu fratele nostru, cerându-ne scuze dacă este necesar (Matei 5:23, 24).a Pentru a face acest lucru avem nevoie de umilinţă a minţii, întrucât Petru a scris: „Să vă încingeţi cu umilinţă a minţii unii faţă de alţii, deoarece Dumnezeu li se opune celor orgolioşi, dar le dă bunătate nemeritată celor umili“ (1 Petru 5:5, NW). Relaţiile noastre cu Dumnezeu sunt direct influenţate de modul în care îi tratăm pe colaboratorii noştri în închinare. — 1 Ioan 4:20.

În congregaţia creştină, poate că este necesar să renunţăm la un drept pentru a păstra pacea. Un număr semnificativ dintre cei care sunt în prezent Martori ai lui Iehova au intrat în familia de închinători adevăraţi ai lui Dumnezeu în ultimii cinci ani. Cât de mult ne bucură acest lucru! Cu siguranţă, modul nostru de comportare are influenţă asupra acestora şi a altor membri ai congregaţiei. Iată un motiv întemeiat pentru a fi atenţi la alegerile pe care le facem în ce priveşte destinderea, hobbyurile, formele de distracţie sau locul de muncă, gândindu-ne la modul în care ne-ar putea privi alţii. Ar putea vreo acţiune sau vreun cuvânt al nostru să fie înţelese greşit şi astfel să fim pentru unii o pricină de poticnire?

Apostolul Pavel ne aminteşte: „Toate sunt îngăduite, dar nu toate sunt de folos. Toate sunt îngăduite, dar nu toate zidesc. Nimeni să nu caute folosul său, ci al altuia“ (1 Corinteni 10:23, 24). Ca creştini, suntem sincer preocupaţi să consolidăm iubirea şi unitatea fraternităţii creştine. — Psalmul 133:1; Ioan 13:34, 35.

Cuvinte care vindecă

Cuvintele pot face mult bine. Relatarea despre modul în care Ghedeon a evitat un conflict cu efraimiţii ilustrează adevărul exprimat de proverbul: „Cuvintele prietenoase sunt ca un fagure de miere, dulci pentru suflet şi sănătoase [o vindecare, NW] pentru oase“. — Proverbele 16:24.

În toiul unei bătălii cu madianiţii, Ghedeon a cerut ajutor tribului lui Efraim. Cu toate acestea, după încheierea bătăliei, bărbaţii din Efraim au venit la Ghedeon şi, plini de mânie, s-au plâns că nu îi chemase de la începutul luptei. Relatarea spune că „ei au căutat cu vehemenţă să se certe cu el“ (NW). Ghedeon le-a răspuns astfel: „Ce am făcut eu în comparaţie cu voi? Oare nu face mai mult culesul ciorchinelor rămase în via lui Efraim decât culesul întregii vii a lui Abiezer? În mâinile voastre Dumnezeu a dat pe căpeteniile lui Madian: Oreb şi Zeeb. Ce-am putut face eu în comparaţie cu voi?“ (Judecătorii 8:1–3). Prin cuvintele sale bine alese, liniştitoare, Ghedeon a evitat o situaţie care ar fi putut genera un dezastruos război intertribal. Deşi poate că acei oameni din tribul lui Efraim erau orgolioşi, Ghedeon nu a renunţat să depună eforturi pentru a păstra pacea. Putem face şi noi la fel?

Cuprinşi de mânie, poate că unii se poartă duşmănos cu noi. În acest caz, să ţinem cont de sentimentele lor şi să ne străduim să le înţelegem punctul de vedere. Este posibil să fi contribuit în vreun fel la apariţia sentimentelor lor? Dacă da, să recunoaştem partea pe care am avut-o în problema apărută şi să ne exprimăm regretul pentru că am complicat situaţia. Prin câteva cuvinte bine gândite se pot repara nişte relaţii care au fost prejudiciate (Iacov 3:4). Unii care sunt supăraţi pot avea nevoie doar de un cuvânt liniştitor şi amabil din partea noastră. Biblia arată că, atunci „când nu mai sunt lemne, focul se stinge“ (Proverbele 26:20). Da, cuvintele alese cu grijă şi rostite cu un spirit corespunzător pot ‘potoli mânia’ şi se pot dovedi o vindecare. — Proverbele 15:1.

Apostolul Pavel ne îndeamnă: „Dacă este cu putinţă, atât cât depinde de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii“ (Romani 12:18). Este adevărat că nu putem să controlăm sentimentele altora, însă putem să facem ceea ce depinde de noi pentru a promova pacea. În loc să fim sclavi ai propriilor noastre reacţii imperfecte sau ale altora, să ne străduim chiar acum să aplicăm principii biblice solide în viaţa noastră. Dacă rezolvăm divergenţele în modul în care ne instruieşte Iehova, ne vom bucura de pace şi fericire pentru eternitate. — Isaia 48:17.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 24]

Insistăm ca lucrurile să se facă aşa cum ne place nouă?

[Legenda ilustraţiei de la pagina 25]

Avraam a dat un excelent exemplu prin faptul că a cedat ca să rezolve o divergenţă