Consolare de la „Dumnezeul oricărei mângâieri“

„Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre.“ — 2 CORINTENI 1:3, 4.

 1, 2. De ce fel de mângâiere au nevoie cei îndureraţi?

CEI îndureraţi au nevoie de cuvinte de mângâiere autentică, nu de banalităţi şi expresii stereotipe. Toţi am auzit spunându-se că „timpul vindecă rănile“, dar, în primele zile de la pierderea cuiva drag, care om lovit de durere îşi găseşte mângâierea la gândul acesta? Creştinii ştiu că Dumnezeu a promis învierea, dar aceasta nu poate împiedica rănile adânci şi trauma provocate de o pierdere neaşteptată. Şi, cu certitudine, dacă aţi pierdut un copil, ceilalţi copii care au rămas în viaţă nu îl pot înlocui pe cel scump care a murit.

² Când pierdem pe cineva drag, mângâierea care ne ajută cel mai mult este cea autentică, adică cea care are o bază sigură în promisiunile lui Dumnezeu. Avem nevoie şi de empatie. Aceasta şi-a dovedit fără îndoială valabilitatea în cazul oamenilor din Rwanda, îndeosebi cu privire la sute de familii de Martori ai lui Iehova care i-au pierdut pe cei dragi în acel diabolic masacru etnic. Dar unde pot găsi mângâiere toţi cei îndureraţi?

Iehova, Dumnezeul mângâierii

 3. Ce exemplu a dat Iehova în ce priveşte faptul de a aduce mângâiere?

³ Prin faptul că ne-a adus tuturor mângâiere, Iehova a dat exemplu. El l-a trimis pe pământ pe Cristos Isus, unicul său Fiu născut, ca să ne aducă mângâiere veşnică şi să ne dea speranţă. Iată ce a zis Isus: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică“ (Ioan 3:16). El le-a mai spus discipolilor săi următoarele: „Nimeni nu are o iubire mai mare decât acel care îşi dă viaţa pentru prietenii săi“ (Ioan 15:13). Cu o altă ocazie, el a spus: „Fiul Omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi“ (Matei 20:28). Iar Pavel a declarat: „Dumnezeu Îşi arată dragostea Sa faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi“ (Romani 5:8). Prin intermediul acestor texte şi a multor altora devenim conştienţi de iubirea lui Dumnezeu şi a lui Cristos Isus.

 4. De ce a fost apostolul Pavel deosebit de îndatorat lui Iehova?

⁴ Apostolul Pavel era pe deplin conştient de bunătatea nemeritată a lui Iehova. El fusese eliberat din starea de moarte spirituală, transformându-se dintr-un persecutor aprig al continuatorilor lui Cristos într-un creştin care a fost el însuşi persecutat (Efeseni 2:1–5). Iată cum descrie el starea sa: „Eu sunt cel mai mic dintre apostoli; nu sunt vrednic să port numele de apostol, pentru că am prigonit Biserica lui Dumnezeu. Dar prin harul [bunătatea nemeritată a, NW] lui Dumnezeu sunt ce sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mult mai mult decât ei toţi, dar nu eu, ci harul [bunătatea nemeritată a, NW] lui Dumnezeu, care este cu mine“. — 1 Corinteni 15:9, 10.

 5. Ce a scris Pavel despre mângâierea pe care o aduce Dumnezeu?

⁵ Pe bună dreptate a scris Pavel următoarele: „Binecuvântat să fie Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei care se află în orice necaz. Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Hristos, tot aşa, prin Hristos, avem parte din belşug şi de mângâiere. Aşa că, dacă suntem în necaz, suntem pentru mângâierea şi mântuirea voastră, care se arată prin faptul că răbdaţi aceleaşi suferinţe ca şi noi. Şi nădejdea noastră pentru voi este neclintită; şi dacă suntem mângâiaţi, suntem pentru mângâierea şi mântuirea voastră, pentru că ştim că, dacă aveţi parte de suferinţe, aveţi parte şi de mângâiere“. — 2 Corinteni 1:3–7.

 6. Ce înseamnă cuvântul grecesc tradus prin „mângâiere“?

⁶ Ce cuvinte încurajatoare! Cuvântul grecesc tradus aici prin „mângâiere“ este pus în legătură cu „o chemare pentru a fi alături de cineva“. Aşadar, „el înseamnă a sta alături de cineva pentru a-l încuraja când trece prin încercări aspre“ (A Linguistic Key to the Greek New Testament). Un biblist a scris următoarele: „Cuvântul . . . înseamnă întotdeauna mult mai mult decât compasiune care alină durerea. . . . Mângâierea creştină este o mângâiere care încurajează, care îl face pe cineva capabil să lupte cu succes împotriva tuturor greutăţilor vieţii“. Ea înseamnă şi cuvinte mângâietoare care se bazează pe o promisiune şi pe o speranţă sigure despre învierea morţilor.

Plini de compasiune, Isus şi Pavel au adus mângâiere

 7. Cum a adus Pavel mângâiere fraţilor săi creştini?

⁷ Ce exemplu minunat a dat Pavel în ce priveşte faptul de a aduce mângâiere! El le-a putut scrie fraţilor din Tesalonic cele ce urmează: „Ne-am arătat blânzi în mijlocul vostru, ca o doică ce-şi creşte cu drag copiii. Astfel, în dragostea noastră pentru voi, ne-am fi găsit plăcerea să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci chiar şi viaţa noastră, atât de scumpi ne ajunseserăţi. Ştiţi iarăşi cum am fost, pentru fiecare din voi, ca un tată cu copiii lui: vă sfătuiam, vă mângâiam şi vă mărturiseam“. La fel ca părinţii iubitori şi grijulii, cu toţii putem să manifestăm căldură şi înţelegere faţă de alţii atunci când sunt în nevoi. — 1 Tesaloniceni 2:7, 8, 11.

 8. De ce învăţătura lui Isus aduce mângâiere celor îndureraţi?

⁸ Manifestând o asemenea grijă şi amabilitate, Pavel nu făcea altceva decât să îl imite pe cel mai mare Exemplu al său, Isus. Să ne amintim de invitaţia plină de compasiune pe care Isus o face tuturor, invitaţie consemnată în Matei 11:28–30: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară“. Da, învăţătura lui Isus este înviorătoare, deoarece dă speranţă şi promite învierea. Acestea sunt speranţa şi promisiunea pe care le împărtăşim oamenilor atunci când, de exemplu, le lăsăm broşura Când vă moare cineva drag. Această speranţă ne poate ajuta pe toţi, chiar dacă suntem îndureraţi de mult timp.

Cum să le aducem mângâiere celor îndureraţi

 9. De ce nu trebuie să fim nerăbdători cu cei îndureraţi?

⁹ Durerea nu se limitează la o perioadă fixată care urmează imediat după moartea unei fiinţe dragi. Unii poartă povara durerii tot restul vieţii, îndeosebi dacă le-au murit copii. Un cuplu creştin fidel din Spania şi-a pierdut în 1963 copilul în vârstă de 11 ani, răpus de meningită. Şi azi ei varsă lacrimi când vorbesc despre Paquito, fiul lor. Aniversări, fotografii şi suveniruri pot evoca amintiri triste. De aceea nu trebuie să fim niciodată nerăbdători, considerând că altora ar fi trebuit să le treacă până acum durerea cauzată de pierderea unei fiinţe dragi. Iată ce declară un medic renumit: „Depresia şi schimbările privind starea sufletească pot dura ani în şir“. Să nu uităm deci că, aşa cum cicatricele fizice pot rămâne pe corp toată viaţa, la fel de mult pot rămâne şi numeroase cicatrice de ordin emoţional.

10. Ce trebuie să facem ca să-i ajutăm pe cei îndureraţi?

¹⁰ Care sunt unele lucruri practice pe care le putem face pentru a le aduce mângâiere celor îndureraţi din congregaţia creştină? Iată ce i-am putea zice cu toată sinceritatea unui frate sau unei surori care are nevoie de mângâiere: „Spune-mi dacă te pot ajuta cu ceva!“ Dar, de fapt, cât de des vine la noi cineva care a suferit o pierdere şi ne spune: „M-am gândit la o problemă în care mă poţi ajuta“? Evident, dacă vrem să le aducem mângâiere celor care au suferit o pierdere, trebuie să luăm iniţiativa. Aşadar, cum le putem fi de folos? Dăm mai jos câteva sfaturi practice.

11. Cum putem să fim o mângâiere pentru alţii ascultându-i?

¹¹ Ascultaţi: Unul dintre lucrurile cele mai utile pe care le puteţi face este să împărtăşiţi sentimentele celui care a suferit o pierdere, ascultându-l. Îl puteţi întreba: „N-ai vrea să vorbeşti despre asta?“ Lăsaţi-l pe el să decidă. Iată ce spune un creştin căruia i-a murit tatăl: „Am simţit într-adevăr un ajutor când alţii m-au întrebat ce s-a întâmplat şi au ascultat efectiv“. Conform sfatului lui Iacov, să fim grabnici la ascultare (Iacov 1:19). Ascultaţi cu răbdare şi compasiune. „Plângeţi cu cei care plâng“, recomandă Biblia în Romani 12:15. Amintiţi-vă că Isus a plâns împreună cu Marta şi Maria. — Ioan 11:35.

12. Cum putem să-i liniştim pe cei îndureraţi?

¹² Căutaţi să-i liniştiţi: Reţineţi că cel îndurerat ar putea, la început, să se simtă vinovat, gândindu-se că ar fi putut face mai mult. Liniştiţi-l, spunându-i că s-a făcut, probabil, tot ce era posibil (sau orice altceva care ştiţi că este adevărat şi pozitiv). Asiguraţi-l că ceea ce simte el nu este deloc ceva neobişnuit. Vorbiţi-i despre alte persoane pe care le cunoaşteţi şi care au reuşit să se refacă după o pierdere asemănătoare. Cu alte cuvinte, manifestaţi căldură şi compasiune. Ajutorul pe care îl oferim cu amabilitate înseamnă foarte mult! Iată ce a scris Solomon: „Un cuvânt spus la timpul potrivit este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint“. — Proverbele 16:24; 25:11; 1 Tesaloniceni 5:11, 14.

13. Cum putem ajuta dacă ne oferim serviciile?

¹³ Oferiţi-vă serviciile: Oferiţi-vă serviciile nu numai în primele zile, când sunt prezente multe rude şi prieteni, ci, dacă este nevoie, şi multe luni după aceea, când ceilalţi s-au întors la activităţile lor cotidiene. Perioadele de durere diferă foarte mult, de la persoană la persoană. Preocuparea şi compasiunea pe care le manifestăm în calitate de creştini pot însemna foarte mult ori de câte ori este nevoie. Biblia spune că „este un prieten care ţine mai mult la tine decât un frate“. Astfel, proverbul „prietenul la nevoie se cunoaşte“ este un adevăr pe care trebuie să-l punem în practică. — Proverbele 18:24; compară cu Faptele 28:15.

14. Despre ce putem discuta pentru a-i aduce mângâiere celui care a pierdut o fiinţă dragă?

¹⁴ Faptul de a discuta despre trăsăturile pozitive ale persoanei decedate constituie un alt mare ajutor dacă este dat la timpul potrivit. Spuneţi câteva relatări pozitive pe care vi le amintiţi despre omul respectiv. Nu vă temeţi să-i menţionaţi numele. Nu vă comportaţi ca şi cum cel drag dispărut nu ar fi existat niciodată sau ar fi fost o nulitate. Este mângâietor să ştim ce s-a afirmat într-o publicaţie a Facultăţii de Medicină de la Harvard: „Cel care a pierdut o fiinţă dragă se poate reface într-o anumită măsură când ajunge să se gândească la cel decedat fără să mai fie copleşit de tristeţe . . . Pe măsură ce el se obişnuieşte şi se adaptează la noile condiţii de viaţă, durerea dispare treptat făcând loc unor amintiri scumpe“. „Amintiri scumpe“ . . . Câtă mângâiere aduce amintirea acelor clipe minunate petrecute în compania unei fiinţe dragi! Un Martor care şi-a pierdut tatăl cu câţiva ani în urmă a spus: „O amintire minunată pentru mine este citirea Bibliei împreună cu tata la scurt timp după ce el a început să studieze adevărul. O altă amintire minunată este şederea noastră pe malul unui râu ca să discutăm unele dintre problemele mele. Îl vedeam doar o dată la trei sau patru ani, aşa că acestea erau ocazii preţioase“.

15. Cum putem lua iniţiativa ca să ajutăm?

¹⁵ Când este cazul, luaţi iniţiativa: Unele persoane îndurerate pot înfrunta mai bine situaţia decât altele. Deci, în funcţie de împrejurări, luaţi măsuri practice ca să ajutaţi. Iată ce a declarat o creştină îndurerată: „Mulţi mi-au zis: «Spune-mi dacă te pot ajuta cu ceva». Dar o soră creştină nu a zis nimic. S-a dus direct în dormitor, a luat lenjeria de pat murdară şi a spălat-o. O altă soră a luat o găleată, apă şi articole de curăţat şi a spălat carpeta pe care vomitase soţul meu. Acestea au fost prietene adevărate, şi n-am să le uit niciodată“. Acolo unde este evident nevoie de ajutor, luaţi iniţiativa, fie poate gătind ceva, fie ajutând la curăţenie sau la îndeplinirea unor servicii utile. Desigur, trebuie să fim foarte atenţi să nu stânjenim atunci când cel îndurerat simte nevoia să fie singur. Deci trebuie să ne străduim cu sinceritate să aplicăm cuvintele lui Pavel: „Prin urmare, ca aleşi ai lui Dumnezeu, sfinţi şi iubiţi, îmbrăcaţi-vă cu tandre sentimente de compasiune, de bunăvoinţă, de umilinţă a minţii, de blândeţe şi de îndelungă răbdare“ (NW). Bunăvoinţa, răbdarea şi iubirea sunt întotdeauna benefice. — Coloseni 3:12; 1 Corinteni 13:4–8.

16. De ce poate o scrisoare sau o ilustrată să aducă mângâiere?

¹⁶ Scrieţi o scrisoare sau o ilustrată de condoleanţe: Avantajul de a trimite o scrisoare de condoleanţe sau o ilustrată frumoasă pentru a ne exprima compasiunea este deseori ignorat. Dar în ce constă acest avantaj? Şi una, şi cealaltă pot fi citite în mod repetat. O astfel de scrisoare nu trebuie să fie lungă, ci să exprime compasiune. Ea trebuie, de asemenea, să reflecte o concepţie spirituală, dar fără să aibă iz de predică. Doar câteva cuvinte importante, cum ar fi: „Suntem gata să te ajutăm!“, pot aduce consolare.

17. Cum poate rugăciunea să aducă mângâiere?

¹⁷ Rugaţi-vă cu ei: Nu subestimaţi importanţa rugăciunilor voastre făcute împreună cu colaboratorii creştini îndureraţi şi pentru ei. Iată ce spune Biblia în Iacov 5:16: „Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui drept“. De exemplu, când ne aud rugându-ne în folosul lor, cei îndureraţi sunt ajutaţi să se debaraseze de sentimentul vinovăţiei. În momentele noastre de slăbiciune şi demoralizare, Satan încearcă să ne vatăme cu „maşinaţiile“ (NW) sau „vicleniile“ (Kingdom Interlinear) lui. Atunci avem nevoie de mângâierea şi de sprijinul pe care le găsim în rugăciune, aşa cum a spus Pavel: „Faceţi în tot timpul, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta cu toată stăruinţa şi cu rugăciune pentru toţi sfinţii“. — Efeseni 6:11, 18; compară cu Iacov 5:13–15.

Ce să evităm

18, 19. Cum putem manifesta tact în conversaţii?

¹⁸ Când cineva este îndurerat sunt şi lucruri care nu trebuie nici făcute, nici spuse. În Proverbele 12:18 suntem avertizaţi astfel: „Cine vorbeşte în chip uşuratic răneşte ca străpungerea unei săbii, dar limba înţelepţilor aduce vindecare“. Fără să ne dăm seama, uneori suntem lipsiţi de tact. De exemplu, am putea spune: „Înţeleg ce simţi“. Dar oare aşa să fie? Aţi suferit vreodată exact aceeaşi pierdere? Şi chiar dacă ar fi aşa, oamenii reacţionează în diferite feluri. Reacţiile voastre s-ar putea să nu fie identice cu cele ale persoanei îndurerate. Ar fi mai bine să spuneţi: „Simt într-adevăr compasiune pentru tine deoarece am cunoscut şi eu o pierdere similară când, cu puţin timp în urmă, mi-a murit . . .“.

¹⁹ Ar fi bine, de asemenea, să evităm să spunem dacă cel decedat va învia sau nu. Unele surori şi unii fraţi s-au simţit profund lezaţi de remarcile de natură judecătorească despre perspectivele pe care le are un partener conjugal necredincios care a decedat. Nu noi suntem judecătorii care hotărăsc cine va fi şi cine nu va fi înviat. Putem să fim liniştiţi, ştiind că Iehova, care vede ce este în inimă, va fi mult mai îndurător decât oricare dintre noi. — Psalmul 86:15; Luca 6:35–37.

Versete care ne mângâie

20, 21. Care sunt unele versete care îi pot consola pe cei îndureraţi?

²⁰ Una dintre cele mai mari surse de ajutor pentru cei îndureraţi o constituie, atunci când este oferită la timpul potrivit, o discuţie despre promisiunile lui Iehova cu privire la morţi. Aceste idei biblice vor fi utile fie că cel îndurerat este deja Martor, fie că este o persoană pe care o întâlnim în predicare. Care sunt unele dintre aceste versete? Ştim că Iehova este Dumnezeul oricărei îndurări, deoarece el a spus: „Eu, eu sunt cel care vă mângâi“. El a mai spus: „Ca un om pe care mama sa continuă să-l mângâie, tot astfel nici eu nu voi înceta să vă mângâi“ (NW). — Isaia 51:12; 66:13.

²¹ Iată ce a scris psalmistul: „Aceasta este mângâierea mea în necazul meu: căci cuvântul Tău mi-a dat iarăşi viaţă. Îmi aduc aminte de judecăţile Tale de odinioară, DOAMNE, şi mă mângâi. Fă ca bunătatea Ta să-mi fie mângâierea, după cuvântul Tău dat slujitorului Tău!“ Observaţi că termenul ‘mângâiere’ este folosit de repetate ori în aceste pasaje. Într-adevăr, putem găsi adevărata mângâiere atât pentru noi înşine, cât şi pentru alţii dacă, atunci când suntem îndureraţi, ne îndreptăm atenţia spre Cuvântul lui Iehova. Acesta, împreună cu iubirea şi compasiunea fraţilor, ne poate ajuta să suportăm pierderea şi să ne umplem din nou viaţa cu o activitate plină de bucurie în ministerul creştin. — Psalmul 119:50, 52, 76.

22. Ce perspectivă ni se oferă?

²² Putem, de asemenea, să ne învingem într-o oarecare măsură durerea ajutându-i pe alţii care sunt îndureraţi. Când ne îndreptăm atenţia spre alţii care au nevoie de mângâiere, simţim şi noi adevărata fericire de a da din punct de vedere spiritual (Faptele 20:35). Să ne imaginăm împreună cu ei cum va arăta ziua învierii, când generaţii succesive de oameni din toate fostele naţiuni îi vor primi într-o lume nouă pe cei dragi, care vor veni dintre cei morţi. Ce perspectivă minunată! Ce lacrimi de bucurie vor curge atunci când ne vom aminti că Iehova este, într-adevăr, Dumnezeul care îi „mângâie pe cei smeriţi [doborâţi, NW]“! — 2 Corinteni 7:6.

Vă amintiţi?

◻ În ce sens este Iehova „Dumnezeul oricărei mângâieri“?

◻ Cum i-au mângâiat Isus şi Pavel pe cei îndureraţi?

◻ Care sunt unele lucruri pe care le putem face pentru a-i mângâia pe cei îndureraţi?

◻ Ce trebuie să evităm când discutăm cu cei care au pierdut fiinţe dragi?

◻ Care sunt versetele voastre favorite cu care să-i mângâiaţi pe cei care au pierdut fiinţe dragi?

[Legenda fotografiei de la pagina 15]

Luaţi cu tact iniţiativa de a-i ajuta pe cei îndureraţi.