„Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos“

 1. Cum îl identifică Biblia pe Autorul ei, şi ce fel de cunoştinţă oferă Scripturile?

„TOATĂ Scriptura este inspirată de Dumnezeu.“ Aceste cuvinte din 2 Timotei 3:16 îl identifică pe Dumnezeu, al cărui nume este Iehova, drept Autorul Sfintelor Scripturi şi Cel care le-a inspirat. Ce sursă de profundă satisfacţie sunt Scripturile inspirate pentru cei ce le citesc! Ce uluitor tezaur de cunoştinţă exactă oferă! Într-adevăr, ele constituie „cunoştinţa despre Dumnezeu“, care a fost căutată şi preţuită de iubitorii dreptăţii din toate timpurile (Prov. 2:5).

 2. Cum au considerat Moise, David şi Solomon înţelepciunea divină?

² Unul dintre aceşti căutători ai cunoştinţei a fost Moise, conducătorul şi organizatorul vizibil al Israelului, naţiunea lui Dumnezeu. El a spus că instruirea divină este înviorătoare „ca roua . . . , ca ploaia măruntă pe iarbă şi ca ploaia bogată pe vegetaţie“. Apoi a fost David, un neînfricat luptător şi apărător al numelui lui Iehova, care s-a rugat astfel: „Învaţă-mă, o, Iehova, calea ta! Voi umbla în adevărul tău“. După el a fost Solomon, un iubitor al păcii. El a construit unul dintre cele mai impunătoare edificii care au existat vreodată pe pământ, casa lui Iehova din Ierusalim. El a spus despre înţelepciunea divină: „Câştigarea ei este mai bună decât câştigarea argintului şi rodul ei este mai de preţ decât aurul. Ea este mai preţioasă decât coralii, şi nicio altă desfătare nu se poate compara cu ea“ (Deut. 32:2; Ps. 86:11; Prov. 3:14, 15).

 3. Cât de mult au preţuit Isus şi însuşi Dumnezeu cuvântul divin?

³ Isus, Fiul lui Dumnezeu, a preţuit nespus de mult cuvântul lui Dumnezeu. El a declarat: „Cuvântul tău este adevărul“. Iar continuatorilor săi le-a spus: „Dacă rămâneţi în cuvântul meu, sunteţi într-adevăr discipolii mei. Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va elibera“ (Ioan 17:17; 8:31, 32). Acest cuvânt pe care Isus l-a primit de la Tatăl său este într-adevăr puternic. El este cuvântul lui Dumnezeu. După moartea, învierea şi înălţarea sa la dreapta lui Iehova, în ceruri, Isus a revelat în continuare cuvântul Tatălui său, oferind printre altele o încântătoare descriere a binecuvântărilor pe care le va revărsa Dumnezeu asupra omenirii în paradisul pământesc. După aceea, Dumnezeu i-a spus apostolului Ioan: „Scrie, pentru că aceste cuvinte sunt demne de încredere şi adevărate“. Toate cuvintele Scripturilor inspirate sunt „demne de încredere şi adevărate“, aducându-le foloase inestimabile celor ce le respectă (Rev. 21:5).

 4. Cum ne sunt de folos Scripturile inspirate?

⁴ Cum putem avea parte de aceste foloase? Răspunsul îl găsim în pasajul complet din 2 Timotei 3:16, 17, care conţine cuvintele apostolului Pavel: „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte lucrurile, să disciplineze în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie pe deplin competent, complet pregătit pentru orice lucrare bună“. Aşadar, Scripturile inspirate ne sunt de folos în sensul că ne învaţă doctrina corectă şi conduita corectă, îndreaptă lucrurile în mintea şi în viaţa noastră, ne mustră şi ne disciplinează, astfel încât să umblăm cu umilinţă în adevăr şi dreptate. Supunându-ne învăţăturii din Cuvântul lui Dumnezeu, putem deveni „colaboratori ai lui Dumnezeu“ (1 Cor. 3:9). Nu există un privilegiu mai mare astăzi pe pământ decât acela de a fi ocupaţi în lucrarea lui Dumnezeu ca ‘oameni ai lui Dumnezeu pe deplin competenţi şi complet pregătiţi’.

UN FUNDAMENT SOLID PENTRU CREDINŢĂ

 5. Ce este credinţa, şi care este singura modalitate de a o dobândi?

⁵ Pentru a fi colaboratori ai lui Dumnezeu, avem nevoie de credinţă. Credinţa nu trebuie confundată cu simpla credulitate, atât de răspândită astăzi. Mulţi oameni consideră că orice fel de convingere, indiferent că este sectară, evoluţionistă sau filozofică, este bună. Însă omul lui Dumnezeu trebuie să păstreze „modelul cuvintelor sănătoase . . . cu credinţa şi iubirea în Cristos Isus“ (2 Tim. 1:13). Credinţa lui trebuie să fie reală şi vie, deoarece „credinţa este aşteptarea sigură a lucrurilor sperate, demonstrarea evidentă a realităţilor care totuşi nu se văd“. Ea trebuie să fie fondată pe o încredere fermă în Dumnezeu şi în promisiunea sa că îi va răsplăti pe cei ce îi sunt plăcuţi (Evr. 11:1, 6). Această credinţă se poate dobândi numai printr-un studiu sârguincios al Cuvântului lui Dumnezeu, Biblia. Ea are la bază o iubire profundă faţă de Biblie, faţă de Dumnezeul Bibliei, Iehova, şi faţă de Fiul său, Isus Cristos. Nu există decât o singură credinţă vie de acest fel, aşa cum nu există decât un singur Domn, Isus Cristos, şi un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, Iehova (Ef. 4:5, 6).

 6. Ce se poate spune despre adevărata credinţă?

⁶ Trebuie să ştim ce este Cuvântul lui Dumnezeu, de unde provine, care este autoritatea şi scopul lui, precum şi puterea lui în favoarea dreptăţii. Dacă apreciem valoarea mesajului său glorios, vom avea credinţă. Pe lângă aceasta, vom ajunge să iubim Biblia şi pe Autorul ei atât de mult, încât nimic nu va putea să ne înăbuşe vreodată credinţa şi iubirea. Scripturile, care cuprind şi declaraţiile lui Isus Cristos, constituie un fundament solid pentru credinţă. Adevărata credinţă va rezista în probe şi în încercări aspre, în persecuţii, în faţa ispitei materialismului şi a filozofiilor unei societăţi lipsite de pietate. Ea va triumfa în mod glorios până în lumea nouă a lui Dumnezeu, în care va domni dreptatea. „Iată victoria care a învins lumea: credinţa noastră.“ (1 Ioan 5:4)

 7. De ce răsplată au parte cei ce găsesc înţelepciunea biblică?

⁷ Pentru a dobândi credinţă şi pentru a o păstra, trebuie să depunem eforturi ca să ne sporim iubirea şi aprecierea faţă de Cuvântul lui Dumnezeu, Scripturile inspirate. Scripturile sunt darul nepreţuit al lui Dumnezeu pentru omenire, un tezaur de comori spirituale. Profunzimea înţelepciunii lor este de nepătruns şi puterea lor de a lumina şi de a îndemna la dreptate o depăşeşte pe cea a tuturor celorlalte cărţi care s-au scris vreodată. Pe măsură ce vom săpa ca să dobândim cunoştinţă din Cuvântul lui Dumnezeu, ne vom simţi impulsionaţi să exclamăm asemenea apostolului Pavel: „O, adâncul bogăţiei, înţelepciunii şi cunoştinţei lui Dumnezeu!“. A cunoaşte Scripturile inspirate şi pe Autorul lor înseamnă a păşi pe calea bucuriei şi a desfătării eterne (Rom. 11:33; Ps. 16:11).

IEHOVA — UN DUMNEZEU CARE COMUNICĂ

 8. a) De ce trebuie să fim recunoscători pentru faptul că Iehova este un Dumnezeu care comunică? b) Cum se deosebeşte el de dumnezeii demonici?

⁸ Vorbind despre gloria numelui lui Iehova, David a exclamat: „Căci Tu eşti mare şi faci lucruri minunate, tu eşti Dumnezeu, numai tu“ (Ps. 86:10). Iehova a făcut multe „lucruri minunate“ pentru oameni, printre care faptul că le-a comunicat Cuvântul său. Da, Iehova este un Dumnezeu care comunică cu creaturile sale, un Dumnezeu care se exprimă în mod iubitor în folosul lor. Cât de recunoscători ar trebui să fim deoarece Creatorul nostru nu este un suveran distant, învăluit în mister şi insensibil la nevoile oamenilor care iubesc dreptatea! Aşa cum va face şi în viitoarea lume nouă, Iehova locuieşte deja cu cei ce manifestă credinţă în el şi îl iubesc (Rev. 21:3). Asemenea unui Tată binevoitor, el le comunică lucruri bune copiilor săi care pun mereu întrebări. Tatăl nostru ceresc nu este ca dumnezeii demonici, reprezentaţi prin idoli muţi, cu aspect înfricoşător. Între dumnezeii de metal sau de piatră şi închinătorii lor ţinuţi în ignoranţă nu există relaţii ca între un tată şi fiul său. Ei nu le pot comunica nimic folositor celor ce li se închină. Desigur, „ca ei vor ajunge cei ce îi fac“ (Ps. 135:15–19; 1 Cor. 8:4–6).

 9. Ce mesaj a transmis Dumnezeu din domeniile de sus?

⁹ Iehova este un „Dumnezeu îndurător şi binevoitor, încet la mânie şi bogat în bunătate iubitoare şi adevăr“ (Ex. 34:6). Datorită marii sale bunătăţi iubitoare, el a comunicat cu oamenii, oferindu-le cu generozitate adevărul. Acesta conţine sfaturi sănătoase, menite să-i călăuzească pe oameni, precum şi profeţii care le luminează calea, pentru a primi binecuvântări viitoare. „Căci tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru instruirea noastră, pentru ca prin perseverenţa noastră şi prin mângâierea din Scripturi să avem speranţă.“ (Rom. 15:4) Din domeniile de sus, chiar din ceruri, au fost transmise adevăruri preţioase pentru instruirea oamenilor, care se află în domeniile de jos (Ioan 8:23).

10. În ce limbi a comunicat Iehova, şi de ce?

¹⁰ Iehova nu a comunicat niciodată într-o limbă necunoscută oamenilor, ci a vorbit întotdeauna în limba lor, în limba vie a martorilor săi fideli (Fap. 2:5–11). Iehova le-a vorbit lui Adam, lui Noe, lui Avraam, lui Moise şi profeţilor evrei în prima limbă a omenirii, cunoscută astăzi ca limba ebraică. Ebraica a continuat să fie folosită cât timp a fost înţeleasă. Ea era vorbită chiar şi în zilele lui Saul din Tars, căruia înviatul Isus i s-a adresat în această limbă (Fap. 26:14). Când arameica, limba caldeenilor, a ajuns să fie folosită pe scară largă de israeliţii aflaţi în exil, Dumnezeu a comunicat uneori cu ei în această limbă, deoarece poporul o înţelegea (Ezra 4:8—6:18; 7:12–26; Dan. 2:4b—7:28). Mai târziu, când greaca a devenit limbă de circulaţie internaţională şi limba vorbită de majoritatea martorilor săi, mesajele lui Iehova au fost transmise şi păstrate în această limbă. Cuvintele păstrate în Biblie sunt mesaje ale lui Iehova, comunicate întotdeauna într-o limbă vie, în folosul oamenilor umili care iubesc adevărul.

11. De ce se poate spune că Iehova este Făuritorul tuturor limbilor?

¹¹ Iehova este Creatorul minţii şi al organelor vorbirii, care sunt gura, limba şi gâtlejul şi care produc toate sunetele complexe ale fiecărei limbi. Astfel, se poate spune că Iehova este Făuritorul tuturor limbilor. Puterea sa asupra limbajului uman a fost demonstrată de miracolul pe care l-a înfăptuit la Turnul Babel (Ex. 4:11; Gen. 11:6–9; 10:5; 1 Cor. 13:1). Nicio limbă nu-i este străină lui Iehova. El i-a dat omului limba ebraică originară, dar nu numai atât. Iehova a creat mintea şi organele vorbirii, furnizând astfel baza pentru orice altă limbă, cum ar fi arameica, greaca, precum şi toate cele aproximativ 6 800 de limbi vorbite în prezent.

LIMBA ADEVĂRULUI

12, 13. a) Ce a făcut Iehova pentru ca mesajele sale să fie uşor de înţeles? b) Daţi exemple.

¹² Indiferent care dintre limbile oamenilor a fost folosită de Iehova, el s-a exprimat de fiecare dată în limba adevărului, nu în cea a misticismului religios. Ea este o limbă simplă şi uşor de înţeles (Ţef. 3:9). Omul poate înţelege cu uşurinţă lucrurile tridimensionale, adică cele care au lungime, lăţime şi înălţime şi care au existat de-a lungul timpului. De aceea, Iehova a înfăţişat lucrurile invizibile folosind reprezentări simbolice pe care mintea omului le poate înţelege. Să luăm exemplul tabernacolului proiectat de Dumnezeu şi ridicat de Moise în pustiu. Sub inspiraţie, Pavel s-a folosit de simbolurile acestei reprezentări tridimensionale pentru a explica realităţile glorioase din cer (Evr. 8:5; 9:9).

¹³ Să luăm un alt exemplu. Iehova, care este spirit, nu stă literalmente pe un tron ceresc. Însă el a folosit acest simbol vizibil în folosul nostru, care suntem simpli oameni legaţi de realităţile vizibile, ca să putem înţelege. Când el se aşază ca să judece în Curtea cerească este ca şi când un rege de pe pământ se aşază pe tron ca să judece (Dan. 7:9–14).

UŞOR DE TRADUS

14, 15. De ce Biblia, spre deosebire de scrierile filozofice ale oamenilor, este uşor de tradus în alte limbi? Ilustraţi.

¹⁴ Întrucât Biblia a fost scrisă într-un limbaj simplu şi uşor de înţeles, simbolurile şi acţiunile menţionate în ea pot fi traduse cu claritate şi exactitate în majoritatea limbilor moderne. Vigoarea şi forţa pe care le are adevărul în limbile originare se păstrează în toate traducerile. Cuvinte simple, uzuale, cum ar fi „cal“, „război“, „coroană“, „tron“, „soţ“, „soţie“ şi „copii“, comunică ideea în mod clar şi exact în toate limbile. Faptul acesta contrastează cu scrierile filozofice ale oamenilor, care, de cele mai multe ori, sunt greu de tradus. Deseori, expresiile lor complicate şi terminologia lor abstractă nu pot fi redate cu exactitate în altă limbă.

¹⁵ Puterea de expresie a Bibliei este mult superioară. Chiar şi atunci când Dumnezeu le-a transmis mesaje de judecată unor necredincioşi, el n-a folosit un limbaj filozofic, ci, mai degrabă, reprezentări din viaţa cotidiană. Lucrul acesta se observă în Daniel 4:10–12. Aici, regatul condus de regele păgân, care se glorifica, este reprezentat în puţine detalii printr-un copac, iar apoi, prin intermediul unor acţiuni privitoare la acest copac, sunt prezise cu exactitate unele evenimente viitoare. Toate acestea sunt redate cu claritate în traducerile din alte limbi. Plin de iubire, Iehova şi-a comunicat mesajele în felul acesta pentru ca ‘adevărata cunoştinţă să crească’. Acest lucru a contribuit foarte mult la înţelegerea profeţiei în acest ‘timp al sfârşitului’ (Dan. 12:4).

O LINIE DE COMUNICARE

16. Cum se poate descrie canalul de comunicare al lui Iehova?

¹⁶ Cineva ar putea întreba: Care a fost mijlocul de comunicare folosit? Să ilustrăm aceasta printr-un exemplu din zilele noastre. Liniile de comunicare au 1) un locutor, sau cel care emite mesajul, 2) un transmiţător, 3) un sistem prin care este transmis mesajul, 4) un receptor şi 5) un auditor. În cazul convorbirilor telefonice, există 1) o persoană care emite mesajul, 2) un transmiţător telefonic, care converteşte mesajul în impulsuri electrice, 3) linii telefonice, care transmit impulsurile electrice la destinaţie, 4) un receptor, care reconverteşte impulsurile electrice în sunete şi 5) o persoană care primeşte mesajul. În mod asemănător, în cer 1) Iehova Dumnezeu îşi formulează declaraţiile, 2) apoi cel mai adesea Cuvântul său, sau Purtătorul său de cuvânt, cunoscut în prezent sub numele de Isus Cristos, transmite mesajul, 3) spiritul sfânt al lui Dumnezeu, sau forţa activă folosită ca sistem de transmitere a mesajului, îl poartă spre pământ, 4) un profet al lui Dumnezeu de pe pământ primeşte mesajul şi 5) el îl anunţă spre folosul poporului lui Dumnezeu. Aşa cum astăzi, în anumite situaţii, poate fi trimis un curier pentru a transmite un mesaj important, tot aşa Iehova a decis să folosească uneori mesageri spirituali, sau îngeri, pentru a comunica din ceruri mesaje slujitorilor săi de pe pământ (Gal. 3:19; Evr. 2:2).

CUM A FOST INSPIRATĂ BIBLIA

17. Ce cuvânt grecesc este tradus prin expresia „inspirată de Dumnezeu“, şi cum ne ajută semnificaţia acestui cuvânt să înţelegem procesul inspiraţiei?

¹⁷ Expresia „inspirată de Dumnezeu“ este tradusă din cuvântul grecesc theópneustos, care înseamnă literalmente „suflată de Dumnezeu“. Dumnezeu a „suflat“ spiritul său, sau forţa sa activă, peste unii bărbaţi fideli, determinându-i să compileze şi să scrie Sfintele Scripturi. Acest proces se numeşte inspiraţie. Mintea profeţilor şi a altor slujitori fideli inspiraţi ai lui Iehova a fost îndrumată, sau purtată, de această forţă activă. Cu alte cuvinte, ei au primit de la Dumnezeu mesaje şi viziuni, care s-au imprimat adânc în mintea lor. „Căci profeţia n-a fost niciodată adusă prin voinţa omului, ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, fiind purtaţi de spiritul sfânt.“ (2 Pet. 1:21; Ioan 20:21, 22)

18. Cât de mult i-au impresionat mesajele inspirate pe cei ce le-au primit?

¹⁸ În timp ce aceşti bărbaţi erau treji şi în deplină stare de conştienţă sau în timp ce dormeau şi visau, spiritul lui Dumnezeu întipărea adânc mesajul care provenea de la sursa divină aflată la celălalt capăt al liniei de comunicare. După ce primea mesajul, profetul avea responsabilitatea să-l transmită altora prin cuvinte. Când vor învia, Moise şi alţi profeţi fideli vor putea, fără îndoială, să confirme exactitatea relatărilor din scrierile lor, întrucât mintea lor pătrunzătoare, creată din nou, îşi va aminti probabil foarte clar mesajul original pe care l-au primit. În mod asemănător, apostolul Petru a fost atât de impresionat de viziunea transfigurării, încât a putut să descrie cu însufleţire măreţia ei după mai bine de 30 de ani (Mat. 17:1–9; 2 Pet. 1:16–21).

AUTORUL ŞI „DEGETUL“ SĂU

19. Ce este „degetul“ lui Dumnezeu, şi ce versete arată lucrul acesta?

¹⁹ Autorii umani s-au folosit de degete ca să scrie. În antichitate au scris cu pana sau cu stilul, iar în timpurile moderne cu stiloul, la maşina de scris sau la calculator. Ceea ce realizează omul cu degetele sale este de fapt opera minţii sale. Ştiaţi că şi Dumnezeu are un deget? Aşa este, deoarece Isus a vorbit despre spiritul lui Dumnezeu numindu-l „degetul“ Său. Când Isus a vindecat un demonizat, care şi-a recăpătat vederea şi capacitatea de a vorbi, duşmanii săi religioşi au blasfemiat mijlocul prin care Isus îl vindecase pe acel om. Potrivit relatării din Matei, Isus le-a zis: „Dacă eu scot demonii cu ajutorul spiritului lui Dumnezeu, regatul lui Dumnezeu a venit peste voi“ (Mat. 12:22, 28). Luca ne ajută să avem o înţelegere mai amplă, citând cuvintele pe care le-a spus Isus într-o ocazie asemănătoare: „Dacă eu scot demonii cu degetul lui Dumnezeu, regatul lui Dumnezeu a venit peste voi“ (Luca 11:20). Cu mult înainte de acest episod, preoţii egipteni care practicau magia fuseseră obligaţi să recunoască faptul că plăgile venite asupra Egiptului constituiau o manifestare a puterii superioare a lui Iehova şi au spus: „Este degetul lui Dumnezeu!“ (Ex. 8:18, 19).

20. Cum a acţionat „degetul“ lui Dumnezeu, şi care a fost rezultatul?

²⁰ În armonie cu modul de folosire a cuvântului „deget“ în exemplele de mai sus, se poate înţelege că „degetul lui Dumnezeu“ are o mare putere şi că această denumire se aplică bine spiritului său, pe care el l-a folosit la scrierea Bibliei. Astfel, Scripturile ne spun că „degetul lui Dumnezeu“ a scris Cele zece porunci pe cele două table de piatră (Ex. 31:18; Deut. 9:10). Când Dumnezeu a folosit oameni pentru a scrie diferitele cărţi ale Sfintei Biblii, degetul său simbolic, adică spiritul său, a fost forţa care a îndrumat pana acelor oameni. Spiritul sfânt al lui Dumnezeu este invizibil, însă el a acţionat într-un mod minunat, iar rezultatul vizibil şi palpabil al acţiunii sale a fost că omenirea a primit darul preţios al Cuvântului divin al adevărului, Biblia Sa. Nu încape îndoială că Autorul Bibliei este Iehova Dumnezeu, Sursa cerească a comunicării.

ÎNCEPE SCRIEREA COLECŢIEI INSPIRATE

21. a) Cum a început scrierea Scripturilor? b) Cum s-a îngrijit Iehova de păstrarea lor?

²¹ După cum am văzut, Iehova „i-a dat [lui Moise] două table ale Mărturiei, table de piatră scrise cu degetul lui Dumnezeu“ (Ex. 31:18). Aceste table conţineau Cele zece porunci şi este demn de remarcat că acest document oficial menţionează de opt ori numele divin, Iehova. În acelaşi an, 1513 î.e.n., Iehova i-a poruncit lui Moise să înceapă redactarea unor scrieri cu caracter permanent. Aşa a început scrierea Sfintelor Scripturi (Ex. 17:14; 34:27). De asemenea, Dumnezeu i-a poruncit lui Moise să construiască „arca mărturiei“, sau „arca legământului“, o ladă lucrată cu multă măiestrie, în care israeliţii trebuiau să păstreze mărturia divină extrem de preţioasă pe care o primiseră (Ex. 25:10–22; 1 Regi 8:6, 9). Proiectul Arcei, precum şi cel al tabernacolului în care a fost aşezată aceasta, a fost furnizat de Iehova, iar principalul artizan şi constructor, Beţaleel, a fost umplut „cu spiritul lui Dumnezeu ca să aibă înţelepciune, pricepere şi cunoştinţă şi să fie iscusit în orice meşteşug“ pentru a executa lucrarea conform modelului divin (Ex. 35:30–35).

22. a) Cine este Autorul Scripturilor inspirate, şi cât timp a durat scrierea lor? b) Cine au fost coredactorii Bibliei, şi ce se ştie despre ei?

²² Pentru a-şi face cunoscute scopurile, Dumnezeu „a vorbit în multe rânduri şi în multe feluri“ pe parcursul unei lungi perioade (Evr. 1:1). Scriitorii care au aşternut în scris Cuvântul său au făcut lucrul acesta din anul 1513 î.e.n. până în jurul anului 98 e.n., adică în aproximativ 1 610 ani. Iehova Dumnezeu, Unicul Autor al acestui Cuvânt, s-a folosit de aproximativ 40 de scribi, sau secretari umani. Toţi aceşti coredactori au fost evrei, prin urmare au făcut parte din naţiunea căreia i-au fost „încredinţate cuvintele sacre ale lui Dumnezeu“ (Rom. 3:2). Opt dintre ei au fost iudei deveniţi creştini, care l-au cunoscut pe Isus fie personal, fie prin apostolii săi. Scripturile inspirate scrise înainte de epoca lor depuseseră mărturie despre venirea lui Mesia, sau Cristos (1 Pet. 1:10, 11). Deşi proveneau din medii diferite, toţi scriitorii Bibliei, de la Moise până la apostolul Ioan, au susţinut suveranitatea lui Iehova Dumnezeu şi au proclamat scopurile sale pe pământ. Ei au scris în numele lui Iehova şi prin puterea spiritului său (Ier. 2:2, 4; Ezec. 6:3; 2 Sam. 23:2; Fap. 1:16; Rev. 1:10).

23. Ce documente mai vechi au folosit unii scriitori ai Bibliei, şi cum au ajuns acestea să facă parte din Scripturile inspirate?

²³ Mai mulţi dintre aceşti scriitori au inclus în consemnările lor informaţii din unele documente întocmite de martori oculari care trăiseră înaintea lor, dar care n-au fost toţi inspiraţi. De exemplu, este posibil ca Moise să fi compilat unele părţi din Geneza după astfel de documente provenite de la martori oculari, aşa cum trebuie să fi făcut şi Samuel când a scris cartea Judecătorii. Ieremia a compilat Prima şi A doua carte a regilor, iar Ezra a scris Prima şi A doua carte a cronicilor în mare parte în felul acesta. Spiritul sfânt i-a îndrumat pe aceşti compilatori să stabilească ce porţiuni din documentele anterioare, scrise de oameni, trebuiau incluse în Scripturi, garantând astfel autenticitatea şi credibilitatea acestor compilaţii. După ce au fost compilate, aceste porţiuni din documente mai vechi au făcut parte din Scripturile inspirate (Gen. 2:4; 5:1; 2 Regi 1:18; 2 Cron. 16:11).

24, 25. a) La ce perioadă din istorie se referă Biblia? b) Arătaţi unele lucruri interesante pe care le găsim în chenarul de la pagina 12.

²⁴ În ce ordine au ajuns la noi cele 66 de cărţi ale Bibliei? La ce perioadă se referă ele? După ce descrie crearea cerurilor şi a pământului, precum şi amenajarea pământului ca locuinţă pentru om, cartea Geneza vorbeşte despre începuturile istoriei umane, de la crearea primului om în 4026 î.e.n. Scrierile Sfinte consemnează apoi unele evenimente importante care au avut loc până la scurt timp după anul 443 î.e.n. După un salt în timp de peste 400 de ani, relatarea continuă cu evenimente care au avut loc din anul 3 î.e.n. până în jurul anului 98 e.n. Astfel, din punct de vedere istoric, perioada la care se referă Scripturile este de 4 123 de ani.

²⁵ Chenarul de la pagina 12 ne oferă informaţii cu privire la scriitorii Bibliei, precum şi cu privire la ordinea cronologică în care au ajuns la noi scrierile Bibliei.

„CARTEA“ COMPLETĂ A ADEVĂRULUI DIVIN

26. De ce se poate spune că Scripturile constituie o carte completă?

²⁶ Colecţia Sfintelor Scripturi, de la Geneza la Revelaţia, constituie o carte completă, o bibliotecă completă, inspirată în întregime de un Autor Suprem unic. Ea n-ar trebui împărţită în două, astfel încât unei părţi să i se acorde o valoare mai mică decât celeilalte. Scripturile ebraice şi Scripturile greceşti creştine sunt strâns legate între ele. Cele din urmă le completează pe cele dintâi, constituind astfel cartea completă a adevărului divin. Cele 66 de cărţi ale Bibliei alcătuiesc, la un loc, biblioteca Sfintelor Scripturi (Rom. 15:4).

27. De ce sunt improprii expresiile „Vechiul Testament“ şi „Noul Testament“?

²⁷ Faptul de a împărţi Cuvântul scris al lui Dumnezeu în două, numind prima secţiune (de la Geneza la Maleahi) „Vechiul Testament“, iar a doua secţiune (de la Matei la Revelaţia) „Noul Testament“, este o greşeală ce ţine de tradiţie. Biblia sinodală, 1982, menţionează la 2 Corinteni 3:14 „citirea Vechiului Testament“, dar apostolul nu se referă aici la Scripturile ebraice antice în întregime, nici nu vrea să spună că scrierile creştine inspirate constituie un ‘Nou Testament [legământ]’. Apostolul vorbeşte despre legământul Legii, care a fost consemnat de Moise în Pentateuh şi care nu constituie decât o parte a Scripturilor precreştine. De aceea, în versetul următor el spune: „Ori de câte ori se citeşte din scrierile lui Moise“. Cuvântul grecesc redat prin „testament“ în Biblia sinodală, 1982, a fost redat în mod consecvent de numeroase traduceri moderne prin „legământ“ (Mat. 26:28; 2 Cor. 3:6, 14, Sfintele Scripturi — Traducerea lumii noi; Cornilescu, 2001).

28. Ce asigurare primim cu privire la profeţiile biblice?

²⁸ Nimeni n-ar trebui să falsifice ceea ce a fost consemnat şi păstrat sub numele de Sfintele Scripturi (Deut. 4:1, 2; Rev. 22:18, 19). Cu privire la acest lucru, apostolul Pavel a scris: „Dar, chiar dacă vreunul dintre noi sau un înger din cer v-ar anunţa o altă veste bună decât aceea pe care v-am anunţat-o noi, să fie blestemat!“ (Gal. 1:8; vezi şi Ioan 10:35). Tot ce conţine cuvântul profetic al lui Iehova trebuie să se împlinească la timpul potrivit. „Tot aşa va fi şi cuvântul meu, care iese din gura mea. Nu se va întoarce la mine fără rezultat, ci va face negreşit ce-mi place şi va reuşi în lucrul pentru care l-am trimis.“ (Is. 55:11)

SĂ EXAMINĂM SCRIPTURILE

29. Ce informaţii introductive sunt furnizate despre fiecare carte biblică analizată în această publicaţie?

²⁹ În paginile care urmează vor fi analizate pe rând cele 66 de cărţi ale Sfintelor Scripturi. Este prezentat cadrul fiecărei cărţi şi sunt date informaţii despre fiecare scriitor, despre perioada în care a scris şi, în unele cazuri, despre perioada la care se referă. Sunt prezentate şi dovezi care confirmă autenticitatea cărţii şi faptul că aparţine Scripturilor inspirate. Aceste dovezi pot fi găsite în cuvintele lui Isus Cristos sau în scrierile inspirate ale altor slujitori ai lui Dumnezeu. De foarte multe ori, autenticitatea cărţii este confirmată de împlinirile incontestabile ale unor profeţii biblice sau de dovezile interne ale cărţii respective, cum ar fi armonia ei, precum şi onestitatea şi sinceritatea scriitorului. Dovezi în sprijinul autenticităţii ei sunt oferite şi de descoperirile arheologice sau de istoria laică demnă de încredere.

30. Cum este prezentat conţinutul fiecărei cărţi biblice?

³⁰ În descrierea fiecărei cărţi s-au depus eforturi pentru ca mesajul plin de forţă al scriitorului biblic să fie scos în evidenţă, astfel încât cititorului să i se insufle o iubire profundă faţă de Scripturile inspirate şi faţă de Autorul lor, Iehova Dumnezeu, şi în felul acesta aprecierea lui faţă de mesajul viu al Cuvântului lui Dumnezeu, faţă de valoarea practică, armonia şi frumuseţea sa să crească. Conţinutul fiecărei cărţi este împărţit pe subtitluri. Această metodă a fost adoptată pentru a uşura studiul şi nu înseamnă că ele sunt subdiviziuni arbitrare ale cărţilor Bibliei. Fiecare carte constituie o entitate şi contribuie în mod semnificativ la înţelegerea scopurilor divine.

31. a) Ce informaţii sunt prezentate pentru a arăta de ce este de folos fiecare carte? b) Ce temă importantă este scoasă în evidenţă pe parcursul dezbaterii cărţilor biblice?

³¹ La încheierea fiecărei cărţi se arată de ce porţiunea respectivă a Scripturilor inspirate este „de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte lucrurile, să disciplineze în dreptate“ (2 Tim. 3:16). Este analizată împlinirea unor profeţii, când acestea sunt menţionate ulterior în mărturia inspirată a altor scriitori biblici. De fiecare dată, se arată cum contribuie cartea respectivă la dezvoltarea temei generale a Bibliei. Biblia nu este o carte de mituri. Ea conţine singurul mesaj viu pentru omenire. De la prima carte, Geneza, până la ultima carte, Revelaţia, Scripturile inspirate vorbesc despre scopul Creatorului universului, Iehova Dumnezeu, de a-şi sfinţi numele prin intermediul Regatului condus de Sămânţa sa. Acesta este fundamentul glorioasei speranţe a tuturor celor ce iubesc dreptatea (Mat. 12:18, 21).

32. Ce informaţii sunt furnizate pentru a ne spori aprecierea faţă de Biblie?

³² După analizarea celor 66 de cărţi ale Bibliei, au fost dedicate câteva capitole analizării contextului ei. Acestea oferă informaţii despre geografia Ţării Promise, despre cronologia evenimentelor biblice, despre unele traduceri ale Bibliei, despre dovezi arheologice şi de altă natură care sprijină autenticitatea Bibliei şi a catalogului, sau canonului, ei. În această parte sunt furnizate şi alte informaţii valoroase, precum şi tabele sau chenare. Toate acestea sunt menite să ne sporească aprecierea faţă de Biblie, cea mai practică şi mai folositoare carte care există pe pământ.

33. Cum ar putea fi descrisă Biblia, şi cât de folositoare este studierea ei?

³³ Autorul divin le-a vorbit mult oamenilor. Prin ceea ce a făcut pentru copiii săi pământeşti, el a dat dovadă de iubire profundă şi de interes părintesc. Ce colecţie extraordinară de scrieri inspirate ne-a oferit el în Sfintele Scripturi! Într-adevăr, ele constituie un tezaur incomparabil, o bibliotecă vastă, cu informaţii de inspiraţie divină, care depăşesc cu mult în bogăţie şi amploare scrierile unor simpli oameni. Studiul aprofundat al Cuvântului lui Dumnezeu nu va deveni „obositor pentru carne“, ci, dimpotrivă, le va aduce foloase eterne celor ce cunosc „cuvântul lui Iehova [care] dăinuie pentru totdeauna“ (Ecl. 12:12; 1 Pet. 1:24, 25).

[Tabelul de la pagina 12]

SCRIITORII INSPIRAŢI AI BIBLIEI ŞI SCRIERILE LOR

(În ordine cronologică)

 2. Iosua Conducător aprox. 1450 î.e.n. Iosua

 7. Fiii lui Core Câţiva Psalmi

 8. Asaf Cântăreţ Câţiva Psalmi

 9. Heman Înţelept Psalmul 88

10. Etan Înţelept Psalmul 89

12. Agur Proverbele, capitolul 30

13. Lemuel Rege Proverbele, capitolul 31

14. Iona Profet aprox. 844 î.e.n. Iona

15. Ioel Profet aprox. 820 î.e.n.(?) Ioel

17. Osea Profet după 745 î.e.n. Osea

18. Isaia Profet după 732 î.e.n. Isaia

19. Mica Profet înainte de 717 î.e.n. Mica

20. Ţefania Prinţ, profet înainte de 648 î.e.n. Ţefania

21. Naum Profet înainte de 632 î.e.n. Naum

22. Habacuc Profet aprox. 628 î.e.n.(?) Habacuc

23. Obadia Profet aprox. 607 î.e.n. Obadia

24. Ezechiel Preot, profet aprox. 591 î.e.n. Ezechiel

27. Hagai Profet 520 î.e.n. Hagai

28. Zaharia Profet 518 î.e.n. Zaharia

29. Mardoheu Prim-ministru aprox. 475 î.e.n. Estera

32. Maleahi Profet după 443 î.e.n. Maleahi

34. Luca Medic, misionar aprox. 61 e.n. Luca; Faptele

36. Marcu Misionar aprox. 60–65 e.n. Marcu

37. Petru Pescar, apostol aprox. 64 e.n. 1 şi 2 Petru