Tinerii se întreabă . . .
Ce pot face dacă părinţii mei se opun căsătoriei mele?
Lakesha şi prietenul ei intenţionează să se căsătorească, dar mama ei nu este de acord. „Anul acesta voi împlini 19 ani, spune Lakesha, dar mama insistă să aşteptăm până când voi avea 21.“
DACĂ intenţionezi să te căsătoreşti, este foarte normal să-ţi doreşti ca părinţii tăi să se bucure pentru tine. Poate fi foarte dureros faptul că părinţii tăi nu sunt de acord cu alegerea pe care ai făcut-o în ce priveşte partenerul. Ce ar trebui să faci? Ar trebui oare să le ignori dorinţele şi să te avânţi în îndeplinirea planurilor tale de căsătorie?a
Acest lucru poate fi tentant, mai ales dacă ai vârsta corespunzătoare şi te poţi căsători din punct de vedere legal, fără aprobarea părinţilor. Cu toate acestea, Biblia nu fixează limite de vârstă în legătură cu acordarea de onoare şi respect părinţilor (Proverbele 1:8). Iar dacă le ignori sentimentele, ţi-ai putea strica relaţiile cu ei pe o durată mai lungă. Mai mult decât atât, există posibilitatea — poate chiar certitudinea — ca părinţii tăi să aibă motive întemeiate de a se împotrivi căsătoriei tale.
Cât de tânăr înseamnă a fi prea tânăr?
De exemplu, îţi spun părinţii că eşti prea tânăr ca să te căsătoreşti? Ei bine, Biblia nu stabileşte o vârstă minimă pentru căsătorie. Dar ea recomandă ca, înainte de a se căsători, o persoană să treacă de „floarea tinereţii“ — perioada imediat următoare pubertăţii, când dorinţele sexuale sunt foarte intense (1 Corinteni 7:36, NW). De ce? Deoarece aceşti tineri se află încă în fazele iniţiale ale dezvoltării maturităţii afective, a stăpânirii de sine şi a calităţilor spirituale necesare în vederea succesului în viaţa conjugală. — Compară cu 1 Corinteni 13:11; Galateni 5:22, 23.
Când Dale, în vârstă de 20 de ani, s-a hotărât să se căsătorească, a fost foarte descurajat când a aflat că părinţii lui nu erau de acord. „Ei au spus că sunt prea tânăr şi că sunt lipsit de experienţă“, spune el. „Eu credeam că eu şi logodnica mea eram pregătiţi şi că puteam învăţa după căsătorie, dar părinţii mei voiau să fie siguri că nu mă lăsam mânat doar de sentimente. Ei au pus multe întrebări. Eram pregătit să mă confrunt cu deciziile de fiecare zi, cu problemele financiare, cu realitatea de a asigura necesităţile materiale, afective şi spirituale ale familiei? Eram gata să devin părinte? Am învăţat într-adevăr să comunic? Eram într-adevăr în stare să înţeleg necesităţile unei partenere? Ei erau de părere că trebuia să mă cunosc pe mine însumi mai bine ca adult înainte de a începe să mă îngrijesc de un alt adult.
Cu toate că nu doream să mai aşteptăm, ne-am amânat căsătoria pentru a ne acorda timp ca să ne maturizăm. Când în cele din urmă ne-am căsătorit, am început această relaţie având un fundament mai bun şi mai multe de oferit unul altuia.“
Când problema o constituie diferenţele religioase
Când în inima lui Terri s-au născut sentimente romantice faţă de un bărbat care nu împărtăşea credinţa ei religioasă, ea se întâlnea cu el în secret. După ce şi-au făcut cunoscut planurile de căsătorie, Terri a fost înnebunită de durere când a aflat că mama ei se opunea căsătoriei lor. „Nu vreau ca mama să aibă astfel de sentimente faţă de mine“, se lamenta Terri. „Vreau ca relaţia noastră mamă-fiică să continue.“
Dar cine era persoana care punea într-adevăr într-o situaţie dificilă această relaţie? Era oare mama lui Terri răutăcioasă şi nerezonabilă? Nu, ea susţinea doar sfatul biblic adresat creştinilor să se căsătorească „numai în Domnul“ (1 Corinteni 7:39). De fapt, Biblia porunceşte: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi“ (2 Corinteni 6:14, 15). De ce?
Unul dintre motive este acela că armonia religioasă este un factor foarte important în cadrul unei căsnicii reuşite şi fericite. Experţii sunt de părere că stresul şi tensiunile de zi cu zi din familiile divizate pe plan religios duc adesea la divorţ. Dar de o şi mai mare importanţă este, totuşi, faptul că există posibilitatea ca o anumită persoană să fie obligată să facă compromis în ce priveşte convingerile ei religioase — sau chiar să le abandoneze. Chiar dacă partenerul necredincios nu se amestecă în închinarea ta, va trebui să trăieşti în continuare cu durerea de a nu-ţi putea împărtăşi convingerile cele mai profunde cu el sau cu ea. Au oare toate acestea ceva în comun cu secretul fericirii familiale?
Aşadar, Terri a trebuit să ia o decizie grea. „Îl iubesc pe Iehova Dumnezeu, a spus Terri, dar nu vreau nici să-l pierd pe prietenul meu.“ Efectiv nu le poţi împăca pe amândouă. Nu poţi compromite normele lui Dumnezeu şi, în acelaşi timp, să te bucuri de favoarea şi binecuvântările sale.
Dar probabil că părinţii tăi nu sunt de acord ca tu să te căsătoreşti cu un anumit colaborator creştin. Este oare posibil să te înjugi la un jug nepotrivit cu un credincios? Da, dacă acea persoană nu are aceleaşi obiective spirituale ca tine sau aceeaşi devoţiune ca a ta faţă de Dumnezeu. Dacă aşa stau lucrurile sau dacă acea persoană nu are „o bună mărturie“ de la fraţii din congregaţia ei, părinţii tăi sunt, probabil, îndreptăţiţi să se îngrijoreze în privinţa căsătoriei tale cu persoana respectivă. — Faptele 16:2.
Dar în cazul în care există diferenţe rasiale sau culturale?
Părinţii lui Lynn au avut obiecţiuni dintr-un alt motiv: Ea dorea să se căsătorească cu un bărbat de o altă rasă. Ce anume ne învaţă Biblia în acest sens? Ea ne spune că „Dumnezeu nu este părtinitor“ şi că „dintr-un singur om el a făcut fiecare naţiune a oamenilor“ (Faptele 10:34, 35; 17:26, NW). Oamenii au origine comună şi au aceeaşi valoare în ochii lui Dumnezeu.
Cu toate acestea, întrucât toate cuplurile căsătorite suferă „necazuri în carnea lor“, cuplurile formate din persoane de rase diferite vor trece, probabil, prin şi mai multe încercări (1 Corinteni 7:28, NW). De ce? Deoarece, în lumea de azi plină de ură, mulţi oameni nu acceptă punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la rase. Cu toate că în unele ţări occidentale căsătoriile interrasiale sunt din ce în ce mai larg răspândite, mai există zone în care cuplurile formate din persoane de rase diferite se confruntă cu prejudecăţi puternice. Probabil că părinţii tăi se tem că nu eşti pregătit să înfrunţi asemenea presiuni.
„Părinţii mei au crezut că ne va fi foarte greu“, recunoaşte Lynn. Într-un mod foarte înţelept, Lynn a manifestat respect faţă de sentimentele lor şi nu s-a pripit să se căsătorească. Pe măsură ce părinţii ei observau maturitatea lui Lynn şi au ajuns să-l cunoască mai bine pe bărbatul pe care ea îl iubea, treptat ei au început să fie suficient de siguri că ea putea face faţă presiunilor exercitate asupra acestei căsătorii. Lynn spune: „După ce şi-au dat seama că într-adevăr vom fi fericiţi împreună, atunci au fost şi ei fericiţi pentru noi“.
Uneori, însă, problema nu o constituie rasa, ci cultura. Părinţii tăi ar putea fi îngrijoraţi de faptul că, în cele din urmă, îţi va fi greu să trăieşti cu o persoană ale cărei stil de viaţă, obiective şi gusturi în materie de mâncare, muzică şi divertismente sunt atât de diferite de ale tale. În orice caz, căsătoria cu o persoană de rasă sau cultură diferită poate aduce mari încercări. Eşti într-adevăr pregătit să le înfrunţi?
Când opoziţia părinţilor pare nerezonabilă
Dar în cazul în care eşti convins că părinţii tăi se opun într-un mod complet nerezonabil? O tânără pe nume Faith spune despre mama ei: „Mama a divorţat de mai multe ori. Ea spune că nu poţi niciodată să cunoşti într-adevăr persoana cu care te căsătoreşti înainte de a fi prea târziu. Ea este convinsă că nu voi avea o căsnicie fericită“. Deseori, părinţii ale căror căsnicii au fost nereuşite nu sunt în stare să privească asupra căsătoriei copilului lor din punct de vedere obiectiv. În unele cazuri, părinţii au motive neîntemeiate ca să se opună căsătoriei copilului lor, cum ar fi dorinţa de a-i ţine viaţa sub control.
Ce poţi face dacă părinţii tăi nu vor să accepte argumentele tale logice? În rândul Martorilor lui Iehova poţi apela la bătrânii de congregaţie pentru a primi sprijin în rezolvarea problemelor familiale. Fără a fi parţiali, ei îi pot ajuta pe membrii familiei să discute şi să clarifice această problemă într-un mod calm, paşnic şi care să dea rezultate. — Iacov 3:18.
Caută pacea
Bineînţeles, mulţi alţi factori ar putea stârni opoziţia părinţilor faţă de căsătoria ta, cum ar fi îngrijorările de natură financiară sau personalitatea viitorului tău partener. Iar în această eră a bolii SIDA şi a altor boli sexual transmisibile, părinţii tăi poate că sunt îndreptăţiţi să fie îngrijoraţi pentru sănătatea ta, dacă logodnicul tău a dus o viaţă promiscuă înainte de a deveni creştin.b
Atâta timp cât locuieşti în casa părinţilor tăi, eşti obligat să le recunoşti autoritatea pe care o au asupra ta (Coloseni 3:20). Însă, chiar dacă te întreţii singur şi eşti destul de mare ca să iei personal decizii, nu te grăbi să ignori îngrijorările părinţilor tăi. Fii gata să asculţi (Proverbele 23:22). Analizează cu mare atenţie posibilele consecinţe pe care le presupune faptul de a te căsători. — Compară cu Luca 14:28.
După ce vei proceda astfel, vei putea decide că vrei, totuşi, să te căsătoreşti. Este de la sine înţeles faptul că va trebui să porţi întreaga responsabilitate în urma unei astfel de decizii (Galateni 6:5). Dacă ai depus orice efort ca să iei în considerare punctul de vedere al părinţilor tăi, probabil se vor simţi şi ei îndemnaţi să te susţină în decizia pe care ai luat-o, deşi o vor face cu ezitare. Dar dacă continuă să ridice obiecţii, încearcă să nu te umpli de amărăciune sau să te mânii. Ţine minte: Părinţii tăi te iubesc şi se interesează de fericirea ta viitoare. Continuă să încerci să păstrezi pacea cu ei. Când vor vedea că ai o căsnicie reuşită, probabil atitudinea lor va deveni mai puţin critică.
Pe de altă parte, dacă într-adevăr iei în considerare ceea ce au de spus părinţii tăi şi dacă te analizezi cu sinceritate pe tine însuţi şi persoana cu care doreşti atât de mult să te căsătoreşti, nu fi surprins dacă vei ajunge la concluzia uimitoare că, la urma urmei, părinţii tăi poate că au dreptate.
[Note de subsol]
a Informaţiile prezentate în acest articol le sunt de folos în special tinerilor care trăiesc în ţări unde există obiceiul de a-şi alege singuri partenerul de căsătorie.
b Vezi articolul „Cum să-i ajutăm pe cei bolnavi de SIDA“, din ediţia din 22 mai 1994 a revistei Treziţi-vă!
[Legenda fotografiei de la pagina 21]
Probabil părinţii tăi sunt de părere că eşti prea tânăr ca să te căsătoreşti