-
O administrare pentru îndeplinirea scopului lui DumnezeuTurnul de veghe – 2006 | 15 februarie
-
-
O administrare pentru îndeplinirea scopului lui Dumnezeu
„[Dumnezeu] operează toate lucrurile după sfatul voinţei sale.“ — EFESENI 1:11.
1. De ce se vor întruni toate congregaţiile Martorilor lui Iehova în 12 aprilie 2006?
ÎN 12 APRILIE 2006, miercuri seara, aproximativ 16 milioane de oameni se vor întruni pentru a celebra Cina Domnului. În fiecare loc unde se va ţine această întrunire va fi o masă cu pâine nedospită, reprezentând corpul lui Cristos, şi vin roşu, simbolizând sângele său vărsat. Spre finalul cuvântării în care se va explica semnificaţia Comemorării morţii lui Isus, aceste embleme — mai întâi pâinea, iar apoi vinul — vor trece din mână în mână pe la toţi cei prezenţi. Una sau mai multe persoane din auditoriu se vor împărtăşi din embleme, dar acest lucru se va întâmpla în relativ puţine congregaţii ale Martorilor lui Iehova. În majoritatea cazurilor, nimeni nu se va împărtăşi. De ce doar un număr mic de creştini, cei care au speranţa de a trăi în cer, se împărtăşesc, în vreme ce majoritatea, cei care au speranţa de a trăi veşnic pe pământ, nu se împărtăşesc?
2, 3. a) Ce a creat Iehova potrivit scopului său? b) În ce scop a creat Iehova pământul şi omul?
2 Iehova este un Dumnezeu care are un scop. Pentru a-şi realiza scopul, el „operează toate lucrurile după sfatul voinţei sale“ (Efeseni 1:11). El l-a creat mai întâi pe Fiul său unic-născut (Ioan 1:1, 14; Revelaţia 3:14). Apoi, prin intermediul acestui Fiu, Iehova a creat o familie de fii spirituali şi, în cele din urmă, universul fizic, inclusiv pământul şi omul. — Iov 38:4, 7; Psalmul 103:19–21; Ioan 1:2, 3; Coloseni 1:15, 16.
3 Iehova nu a creat pământul ca loc unde să-i încerce pe oameni pentru a vedea dacă sunt calificaţi să intre în rândul fiilor săi spirituali din cer, aşa cum învaţă multe biserici ale creştinătăţii. El a creat pământul cu un scop bine definit: „ca să fie locuit“ (Isaia 45:18). Dumnezeu a creat pământul pentru om şi omul pentru pământ (Psalmul 115:16). Întregul glob pământesc trebuia să devină un paradis, plin de oameni drepţi, care să-l cultive şi să-l îngrijească. Primului cuplu uman nu i s-a oferit niciodată perspectiva de a merge la cer. — Geneza 1:26–28; 2:7, 8, 15.
Opoziţie faţă de scopul lui Iehova
4. Cum a fost contestat la începutul istoriei umane modul în care îşi exercită Dumnezeu autoritatea supremă?
4 Folosindu-şi greşit darul divin al liberului arbitru, un fiu spiritual al lui Dumnezeu s-a răzvrătit şi s-a hotărât să zădărnicească scopul lui Iehova. El a tulburat pacea pe care o au toţi cei ce se supun cu iubire suveranităţii lui Iehova. Satan i-a determinat pe primii doi oameni să aleagă calea independenţei de Dumnezeu (Geneza 3:1–6). El nu a contestat puterea lui Iehova, ci modul în care îşi exercită El autoritatea supremă şi, prin urmare, dreptul Său de a domni. Astfel, chiar de la începutul istoriei umane, aici, pe pământ, s-a iscat o controversă fundamentală referitoare la suveranitatea lui Iehova.
5. Ce controversă secundară s-a iscat, şi pe cine a vizat ea?
5 În strânsă legătură cu principala controversă, cea referitoare la suveranitatea universală, se află o controversă secundară ridicată de Satan în zilele lui Iov. Satan a pus la îndoială motivaţia fiinţelor raţionale create de Iehova. Satan a insinuat că acestea se supun şi îi slujesc lui Iehova din motive egoiste şi că, dacă ar fi puse la încercare, s-ar întoarce împotriva lui Dumnezeu (Iov 1:7–11; 2:4, 5). Deşi provocarea lansată de Satan se referea iniţial la un slujitor de pe pământ al lui Iehova, aceasta i-a vizat şi pe fiii spirituali ai lui Dumnezeu, chiar şi pe Fiul unic-născut al lui Iehova.
6. Cum s-a dovedit Iehova fidel scopului şi numelui său?
6 Fidel scopului său şi semnificaţiei numelui său, Iehova a devenit Profet şi Salvator.a El i-a spus lui Satan: „Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul“ (Geneza 3:15). Prin Sămânţa „femeii“ lui, sau partea cerească a organizaţiei sale, Iehova avea să răspundă la provocarea lui Satan şi, totodată, avea să le dea descendenţilor lui Adam speranţa eliberării şi a vieţii. — Romani 5:21; Galateni 4:26, 31.
„Secretul sacru al voinţei sale“
7. Ce scop şi-a dezvăluit Iehova prin intermediul apostolului Pavel?
7 În scrisoarea adresată creştinilor din Efes, apostolul Pavel explică într-o manieră deosebită cum administrează Iehova lucrurile pentru a-şi realiza scopul. Pavel a scris: „[El] ne-a făcut cunoscut secretul sacru al voinţei sale. Acesta este după buna sa plăcere pe care şi-a propus-o în el însuşi pentru o administrare la limita deplină a timpurilor fixate, şi anume de a aduna din nou toate lucrurile în Cristosul, lucrurile din ceruri şi lucrurile de pe pământ“ (Efeseni 1:9, 10). Scopul glorios al lui Iehova este ca în univers să existe unitate, deci ca toate fiinţele dotate cu raţiune să se supună cu iubire suveranităţii sale (Revelaţia 4:11). Astfel, numele Său va fi sfinţit, Satan va fi demascat ca mincinos, iar voinţa divină se va înfăptui „precum în cer, aşa şi pe pământ“. — Matei 6:10.
8. Care este semnificaţia cuvântului tradus prin „administrare“?
8 ‘Buna plăcere’ a lui Iehova, sau scopul său, avea să se împlinească prin intermediul ‘unei administrări’. Pavel a folosit un cuvânt care înseamnă literalmente „administrarea unei case“. Cuvântul nu se referă la un guvern, cum este Regatul mesianic, ci la modul de administrare sau de organizare a unor lucruri.b Când vorbim despre modul minunat în care Iehova avea să administreze lucrurile pentru a-şi realiza scopul, trebuie să ne gândim şi la un „secret sacru“ care avea să fie dezvăluit treptat pe parcursul secolelor. — Efeseni 1:10; 3:9, vezi notele de subsol din NW cu referinţe (engl.).
9. Cum a dezvăluit Iehova treptat secretul sacru al voinţei sale?
9 Printr-o serie de legăminte, Iehova a dezvăluit treptat cum urma să se realizeze scopul său referitor la Sămânţa promisă în Eden. Legământul încheiat cu Avraam a arătat că Sămânţa promisă avea să vină pe pământ pe linia genealogică a lui Avraam şi că, prin intermediul acestei Seminţe, „toate naţiunile pământului“ se vor binecuvânta. De asemenea, acest legământ a lăsat să se înţeleagă că alte persoane urmau să fie aduse în asociere cu partea principală a seminţei (Geneza 22:17, 18). Legământul Legii încheiat cu Israelul carnal a dezvăluit scopul lui Iehova de a avea „o împărăţie de preoţi“ (Exodul 19:5, 6). Legământul cu David a arătat că Sămânţa avea să fie Conducătorul unui Regat pe timp indefinit (2 Samuel 7:12, 13; Psalmul 89:3, 4). După ce legământul Legii i-a condus pe evrei la Mesia, Iehova a dezvăluit şi alte aspecte ale împlinirii scopului său (Galateni 3:19, 24). Oamenii care trebuiau aduşi în asociere cu partea principală a seminţei aveau să constituie prezisa „împărăţie de preoţi“ şi aveau să fie incluşi într-un „legământ nou“ în calitate de „Israel“ nou, unul spiritual. — Ieremia 31:31–34; Evrei 8:7–9.c
10, 11. a) Cum a dezvăluit Iehova cine era prezisa Sămânţă? b) De ce a venit pe pământ Fiul unic-născut al lui Dumnezeu?
10 În armonie cu administrarea scopului divin, venise timpul ca prezisa Sămânţă să apară pe pământ. Iehova l-a trimis pe îngerul Gabriel să-i spună Mariei că va naşte un fiu căruia trebuia să-i pună numele Isus. Îngerul i-a spus Mariei: „Acesta va fi mare şi va fi numit Fiu al Celui Preaînalt; şi Iehova Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său, şi el va domni ca rege peste casa lui Iacob pentru totdeauna şi nu va exista sfârşit al regatului său“ (Luca 1:32, 33). Astfel, s-a arătat clar cine era Sămânţa promisă. — Galateni 3:16; 4:4.
11 Fiul unic-născut al lui Iehova a trebuit să vină pe pământ şi să fie încercat în mod deplin, până la moarte. Răspunsul perfect la provocarea lui Satan depindea de modul de viaţă al lui Isus. Avea el să-i rămână fidel Tatălui său? Acesta era un secret sacru. Iată cum a explicat apostolul Pavel mai târziu rolul lui Isus: „Secretul sacru al devoţiunii sfinte este, în mod incontestabil, mare: «El a fost dezvăluit în carne, a fost declarat drept în spirit, le-a apărut îngerilor, a fost predicat printre naţiuni, a fost crezut în lume, a fost primit sus în glorie»“ (1 Timotei 3:16). Da, păstrându-şi neştirbită integritatea până la moarte, Isus a dat un răspuns clar şi incontestabil provocării lui Satan. Însă alte detalii ale secretului sacru urmau să fie dezvăluite în viitor.
„Secretul sacru al regatului lui Dumnezeu“
12, 13. a) Care este un aspect al ‘secretului sacru al regatului lui Dumnezeu’? b) Dat fiind că Iehova a ales un număr limitat de oameni să meargă la cer, ce anume a fost necesar?
12 În timpul unei călătorii de predicare în Galileea, Isus a arătat că secretul sacru avea strânsă legătură cu Regatul mesianic. El le-a spus discipolilor: „Vouă vă este dat să înţelegeţi secretele sacre ale regatului cerurilor [„regatului lui Dumnezeu“, Marcu 4:11]“ (Matei 13:11). Un aspect al acelui secret era că Iehova a ales o „turmă mică“ de 144 000 de oameni ca membri asociaţi ai seminţei, alături de Fiul său, cu scopul de a domni cu el în cer. — Luca 12:32; Revelaţia 14:1, 4.
13 Oamenii au fost creaţi să trăiască pe pământ. Prin urmare, pentru ca unii oameni să meargă la cer a fost necesar ca Iehova să realizeze „o creaţie nouă“ (2 Corinteni 5:17). Apostolul Petru, unul dintre cei aleşi să aibă această speranţă deosebită, cea cerească, a scris: „Binecuvântat să fie Dumnezeul şi Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, căci potrivit marii sale îndurări ne-a dat o naştere nouă la o speranţă vie prin intermediul învierii lui Isus Cristos din morţi, la o moştenire nepieritoare, neîntinată şi care nu se veştejeşte. Aceasta este rezervată în ceruri pentru voi“. — 1 Petru 1:3, 4.
14. a) În ce fel avea legătură „secretul sacru al regatului lui Dumnezeu“ cu unii neevrei? b) De ce putem înţelege aceste ‘lucruri profunde ale lui Dumnezeu’?
14 Un alt aspect al secretului sacru referitor la viitorul Regat era voinţa lui Dumnezeu de a include neevrei în numărul mic de oameni care aveau să fie chemaţi pentru a domni cu Cristos în cer. Pavel a explicat această faţetă a „administrării“, adică a modului în care Iehova a dirijat împlinirea scopului său, astfel: „În alte generaţii, acest secret nu le-a fost făcut cunoscut fiilor oamenilor aşa cum le-a fost revelat acum sfinţilor săi apostoli şi profeţi prin spirit, şi anume că oameni din naţiuni trebuiau să fie comoştenitori şi membri asociaţi ai aceluiaşi corp şi părtaşi cu noi ai promisiunii, în comuniune cu Cristos Isus, prin intermediul veştii bune“ (Efeseni 3:5, 6). Înţelegerea acestui aspect al secretului sacru le-a fost dezvăluită ‘sfinţilor apostoli’. În mod asemănător, azi, fără ajutorul spiritului sfânt, nu am înţelege aceste ‘lucruri profunde ale lui Dumnezeu’. — 1 Corinteni 2:10; 4:1; Coloseni 1:26, 27.
15, 16. De ce i-a ales Iehova pe coregenţii lui Cristos din rândul oamenilor?
15 Despre cei „o sută patruzeci şi patru de mii“ care sunt văzuţi stând cu „Mielul“ pe muntele Sion ceresc se spune că au fost „cumpăraţi de pe pământ“, „cumpăraţi dintre oameni ca prime roade pentru Dumnezeu şi pentru Miel“, respectiv Cristos Isus (Revelaţia 14:1–4). Iehova l-a ales pe primul său fiu ceresc să devină partea principală a seminţei promise în Eden. Dar de ce i-a ales el pe asociaţii lui Cristos din rândul oamenilor? Apostolul Pavel a explicat că acest număr limitat a fost ‘chemat potrivit scopului [lui Iehova]’, „după buna plăcere a voinţei sale“. — Romani 8:17, 28–30; Efeseni 1:5, 11; 2 Timotei 1:9.
16 Scopul lui Iehova este să-şi sfinţească numele cel mare şi sfânt şi să-şi justifice suveranitatea universală. În virtutea „administrării“, sau a modului său de a organiza lucrurile, ce reflectă o înţelepciune fără egal, Iehova şi-a trimis Fiul întâi-născut pe pământ, unde a fost încercat în mod deplin, până la moarte. În plus, Iehova a stabilit ca din guvernul mesianic al Fiului său să facă parte şi oameni care, la rândul lor, aveau să susţină suveranitatea Sa până la moarte. — Efeseni 1:8–12; Revelaţia 2:10, 11.
17. De ce putem fi bucuroşi că Cristos şi coregenţii săi au trăit cândva ca oameni?
17 Iehova şi-a demonstrat marea iubire pentru descendenţii lui Adam trimiţându-şi Fiul pe pământ şi alegând dintre oameni pe cei care aveau să fie comoştenitori cu Fiul său în Regatul ceresc. Dar cum le putea fi de folos acest lucru celorlalţi oameni care s-au dovedit fideli lui Iehova, începând cu Abel? Fiind născuţi în sclavia păcatului şi a morţii, oamenii imperfecţi aveau nevoie de vindecare spirituală şi fizică şi trebuiau să fie aduşi la perfecţiune, în armonie cu scopul iniţial al lui Iehova cu privire la omenire (Romani 5:12). Ce încurajator este pentru toţi cei ce au speranţa de a trăi veşnic pe pământ să ştie că Regele lor va arăta iubire şi înţelegere faţă de ei aşa cum a arătat şi faţă de discipolii lui pe parcursul ministerului său pământesc (Matei 11:28, 29; Evrei 2:17, 18; 4:15; 7:25, 26)! Şi cât de încurajaţi se simt ei deoarece înţeleg că cei care vor sluji ca regi şi preoţi cu Cristos în cer au fost cândva bărbaţi şi femei ale credinţei care s-au luptat şi ei cu slăbiciuni şi au cunoscut personal greutăţile vieţii la fel ca noi! — Romani 7:21–25.
Scopul infailibil al lui Iehova
18, 19. Cum trebuie deci să înţelegem cuvintele lui Pavel din Efeseni 1:8–11, şi ce se va analiza în articolul următor?
18 Acum înţelegem mai bine semnificaţia cuvintelor scrise de Pavel creştinilor unşi şi consemnate în Efeseni 1:8–11. El a spus că Iehova le-a făcut cunoscut „secretul sacru al voinţei sale“, şi anume că ei au fost „desemnaţi ca moştenitori“ cu Cristos şi că au fost „predeterminaţi potrivit scopului celui care operează toate lucrurile după sfatul voinţei sale“. Înţelegem că aceasta face parte din minunata „administrare“ a lucrurilor realizată de Iehova în vederea îndeplinirii scopului său. Aceste cuvinte ne ajută, totodată, să înţelegem de ce doar puţini dintre creştinii prezenţi la Comemorare se împărtăşesc din embleme.
19 În articolul următor vom vedea ce înseamnă Comemorarea morţii lui Cristos pentru creştinii care au speranţă cerească şi de ce milioane de oameni care au speranţa de a trăi veşnic pe pământ trebuie să fie profund interesaţi de semnificaţia Comemorării.
[Note de subsol]
a Numele divin înseamnă literalmente „El face să devină“. Iehova poate deveni orice este necesar pentru a-şi îndeplini scopul. — Exodul 3:14, NW, nota de subsol din NW cu referinţe (engl.).
b Din cuvintele lui Pavel reiese că „administrarea“ era în curs în zilele sale, în vreme ce, potrivit dovezilor biblice, Regatul mesianic a fost întemeiat abia în 1914.
c Pentru o analiză detaliată a acestor legăminte ce au legătură cu realizarea scopului divin, vezi Turnul de veghe din 1 ianuarie 1990, paginile 10–15.
-
-
Se adună lucrurile din ceruri şi lucrurile de pe pământTurnul de veghe – 2006 | 15 februarie
-
-
Se adună lucrurile din ceruri şi lucrurile de pe pământ
„Acesta este după buna sa plăcere . . . de a aduna din nou toate lucrurile în Cristosul, lucrurile din ceruri şi lucrurile de pe pământ.“ — EFESENI 1:9, 10.
1. Care este ‘buna plăcere’ a lui Iehova cu privire la cer şi pământ?
PACE UNIVERSALĂ! Acesta este scopul glorios al lui Iehova, „Dumnezeul păcii“ (Evrei 13:20). El l-a inspirat pe apostolul Pavel să scrie că „buna sa plăcere“ este ‘să adune din nou toate lucrurile în Cristosul, lucrurile din ceruri şi lucrurile de pe pământ’ (Efeseni 1:9, 10). Dar cum ar trebui să înţelegem expresia ‘a aduna din nou’ folosită în acest verset? Biblistul John Lightfoot face următorul comentariu: „Expresia sugerează armonie deplină în univers. Nu vor mai exista elemente străine sau dezbinatoare, ci toate elementele din univers vor gravita în jurul lui Cristos şi vor fi în unitate cu el. Păcatul şi moartea, durerea, dezamăgirea şi suferinţa nu vor mai exista“.
„Lucrurile din ceruri“
2. Cine sunt „lucrurile din ceruri“ care trebuie să fie adunate?
2 Apostolul Petru a rezumat minunata speranţă a creştinilor adevăraţi astfel: „Potrivit promisiunii sale, noi aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, şi în acestea va locui dreptatea“ (2 Petru 3:13). „Cerurile noi“ promise aici se referă la noul guvern, Regatul mesianic. În scrisoarea adresată efesenilor, Pavel a menţionat că „lucrurile din ceruri“ trebuie să fie adunate „în Cristosul“. Ele reprezintă numărul limitat de oameni aleşi ca să domnească împreună cu Cristos în ceruri (1 Petru 1:3, 4). Aceşti 144 000 de creştini unşi sunt „cumpăraţi de pe pământ“, „cumpăraţi dintre oameni“, pentru a fi comoştenitori cu Cristos în Regatul său ceresc. — Revelaţia 5:9, 10; 14:3, 4; 2 Corinteni 1:21; Efeseni 1:11; 3:6.
3. De ce se poate spune că cei unşi sunt ‘aşezaţi în locurile cereşti’ încă de când se află pe pământ?
3 Creştinii unşi sunt aduşi în existenţă, sau născuţi din nou, prin spiritul sfânt pentru a deveni fii spirituali ai lui Iehova (Ioan 1:12, 13; 3:5–7). Fiind adoptaţi de Iehova ca „fii“, ei devin fraţii lui Isus (Romani 8:15; Efeseni 1:5). Având acest statut, despre ei se spune că, încă de când se află pe pământ, sunt ‘ridicaţi şi aşezaţi în locurile cereşti, în comuniune cu Cristos Isus’ (Efeseni 1:3; 2:6). Ei ocupă această poziţie spirituală înaltă deoarece au fost „sigilaţi cu spiritul sfânt promis, care este un acont al moştenirii“ ce le este rezervată în ceruri (Efeseni 1:13, 14; Coloseni 1:5). Ei sunt deci „lucrurile din ceruri“, al căror număr complet, predeterminat de Iehova, trebuia să fie adunat.
Încep să fie adunate
4. Când şi cum au început să fie adunate „lucrurile din ceruri“?
4 În armonie cu „administrarea“, sau cu modul în care Iehova organizează lucrurile, acţiunea de adunare a „lucrurilor din ceruri“ trebuia să înceapă la „limita deplină a timpurilor fixate“ (Efeseni 1:10). Timpul stabilit a început la Penticosta din anul 33 e.n. În acea zi, spiritul sfânt a fost revărsat peste apostoli şi peste un grup de discipoli, bărbaţi şi femei (Faptele 1:13–15; 2:1–4). Acest eveniment a demonstrat că noul legământ intrase în vigoare şi a marcat naşterea congregaţiei creştine şi a noii naţiuni a Israelului spiritual, „Israelul lui Dumnezeu“. — Galateni 6:16; Evrei 9:15; 12:23, 24.
5. De ce a creat Iehova o „naţiune“ nouă care să înlocuiască Israelul carnal?
5 Legământul Legii încheiat cu Israelul carnal nu a produs „o împărăţie de preoţi şi un popor sfânt“ care să slujească pentru totdeauna în cer (Exodul 19:5, 6). Isus le-a spus conducătorilor religioşi evrei: „Regatul lui Dumnezeu va fi luat de la voi şi va fi dat unei naţiuni care va produce roadele lui“ (Matei 21:43). Acea naţiune, Israelul spiritual, este alcătuită din creştinii unşi incluşi în noul legământ. Adresându-se acestora, apostolul Petru a scris: „Voi sunteţi «un neam ales, o preoţie regală, o naţiune sfântă, un popor menit să fie o proprietate specială, ca să declaraţi pretutindeni virtuţile» celui care v-a chemat din întuneric la lumina sa minunată. Căci odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu“ (1 Petru 2:9, 10). Israelul carnal nu mai era poporul de legământ al lui Iehova (Evrei 8:7–13). Aşa cum prezisese Isus, privilegiul de a face parte din Regatul mesianic a fost luat de la ei şi dat celor 144 000 de membri ai Israelului spiritual. — Revelaţia 7:4–8.
Incluşi în legământul pentru Regat
6, 7. Ce legământ special a încheiat Isus cu fraţii săi născuţi prin spirit, şi ce înseamnă acest lucru pentru ei?
6 În seara în care a instituit Comemorarea morţii sale, Isus le-a spus apostolilor fideli: „Voi sunteţi cei care aţi rămas în mod constant cu mine în încercările mele; şi eu închei un legământ cu voi, aşa cum Tatăl meu a încheiat un legământ cu mine, pentru un regat, ca să mâncaţi şi să beţi la masa mea, în regatul meu, şi să şedeţi pe tronuri pentru a judeca cele douăsprezece triburi ale lui Israel“ (Luca 22:28–30). Isus s-a referit aici la un legământ special pe care l-a încheiat cu cei 144 000 de fraţi ai săi născuţi prin spirit, care aveau să rămână ‘fideli până la moarte’ ieşind astfel ‘învingători’. — Revelaţia 2:10; 3:21.
7 Membrii acestui grup, al căror număr este limitat, renunţă la orice speranţă de a trăi pentru totdeauna pe pământ ca oameni, în carne şi oase. Ei vor domni cu Cristos în cer, stând pe tronuri ca să judece omenirea (Revelaţia 20:4, 6). Să analizăm acum alte texte biblice care li se aplică doar celor unşi şi care arată de ce „alte oi“ nu se împărtăşesc din emblemele de la Comemorare. — Ioan 10:16.
8. Ce arată creştinii unşi când se împărtăşesc din pâine (vezi chenarul de la pagina 23)?
8 Cei unşi sunt părtaşi la suferinţele lui Cristos şi sunt dispuşi ‘să se supună unei morţi asemănătoare cu a lui’. Ca membru al acestui grup, Pavel a spus că era pregătit să facă orice sacrificiu pentru a-l ‘câştiga pe Cristos . . . ca să-l cunoască pe el şi puterea învierii lui şi părtăşia la suferinţele lui’. Da, Pavel era dispus să se supună „unei morţi asemănătoare cu a lui“ (Filipeni 3:8, 10). Mulţi creştini unşi au suportat în corpul lor de carne „tratamentul mortal aplicat lui Isus“. — 2 Corinteni 4:10.
9. Ce corp este reprezentat prin pâinea de la Comemorare?
9 Când a instituit Cina Domnului, Isus a spus: „Aceasta reprezintă corpul meu“ (Marcu 14:22). El se referea la corpul său propriu-zis, care peste puţin timp avea să fie bătut până la sânge. Pâinea fără plămădeală era un simbol potrivit al corpului său. De ce? Deoarece, în Biblie, plămădeala poate însemna păcat sau ticăloşie (Matei 16:4, 11, 12; 1 Corinteni 5:6–8). Isus era perfect, iar corpul său uman a fost fără păcat. El urma să ofere acest corp perfect ca jertfă conciliatoare (Evrei 7:26; 1 Ioan 2:2). Acest lucru avea să le aducă binecuvântări tuturor creştinilor fideli, indiferent de speranţa lor, respectiv de a trăi în cer şi de a trăi veşnic pe un pământ paradiziac. — Ioan 6:51.
10. În ce sens au „părtăşie la sângele Cristosului“ cei care se împărtăşesc din vin la Comemorare?
10 Referitor la vinul din care creştinii unşi se împărtăşesc la Comemorare, Pavel a scris: „Paharul binecuvântării pe care îl binecuvântăm nu este el o părtăşie la sângele Cristosului?“ (1 Corinteni 10:16). În ce sens au „părtăşie la sângele Cristosului“ cei care se împărtăşesc din vin? Desigur, ei nu participă la furnizarea jertfei de răscumpărare, deoarece ei înşişi au nevoie de răscumpărare. Prin credinţa lor în puterea răscumpărătoare a sângelui lui Cristos, păcatele le sunt iertate şi sunt declaraţi drepţi pentru a trăi în cer (Romani 5:8, 9; Tit 3:4–7). Da, prin intermediul sângelui vărsat al lui Cristos, cei 144 000 de comoştenitori cu Cristos sunt „sfinţiţi“, puşi deoparte, curăţaţi de păcat pentru a fi „sfinţi“ (Evrei 10:29; Daniel 7:18, 27; Efeseni 2:19). Într-adevăr, cu sângele său vărsat, Cristos ‘a cumpărat pentru Dumnezeu oameni din orice trib şi limbă şi popor şi naţiune şi . . . a făcut din ei un regat şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor domni ca regi peste pământ’. — Revelaţia 5:9, 10.
11. Ce arată cei unşi prin faptul că beau din vin la Comemorare?
11 Când a instituit Comemorarea morţii sale, Isus le-a dat apostolilor fideli paharul cu vin spunându-le: „Beţi toţi din el; căci acesta reprezintă «sângele legământului», sângele meu, care trebuie să se verse în folosul multora pentru iertarea păcatelor“ (Matei 26:27, 28). După cum sângele taurilor şi al ţapilor a validat legământul Legii dintre Dumnezeu şi naţiunea Israel, tot aşa sângele lui Isus a validat noul legământ pe care Iehova avea să-l încheie cu Israelul spiritual, începând de la Penticosta din anul 33 e.n. (Exodul 24:5–8; Luca 22:20; Evrei 9:14, 15). Prin faptul că beau din vinul care simbolizează „sângele legământului“, cei unşi arată că au fost incluşi în noul legământ şi că au parte de binecuvântările lui.
12. Cum sunt botezaţi cei unşi în moartea lui Cristos?
12 Cei unşi îşi amintesc şi de alt lucru. Isus le-a spus discipolilor săi fideli: „Paharul pe care îl beau eu, îl veţi bea, şi cu botezul cu care sunt botezat eu, veţi fi botezaţi“ (Marcu 10:38, 39). Mai târziu, apostolul Pavel a spus că creştinii sunt „botezaţi în moartea lui [Cristos]“ (Romani 6:3). Cei unşi duc o viaţă de sacrificiu. Ei au parte de o moarte de jertfă în sensul că renunţă la orice speranţă de a trăi veşnic pe pământ. Botezul acestor creştini unşi în moartea lui Cristos se încheie când, după ce îşi păstrează fidelitatea până la moarte, sunt înviaţi ca fiinţe spirituale pentru a „domni ca regi împreună“ cu Cristos în cer. — 2 Timotei 2:10–12; Romani 6:5; 1 Corinteni 15:42–44, 50.
Împărtăşirea din embleme
13. De ce nu se împărtăşesc din emblemele de la Comemorare cei care au speranţă pământească, dar de ce asistă ei la Comemorare?
13 Având în vedere semnificaţia împărtăşirii din pâinea şi vinul de la Comemorare, fără îndoială ar fi nepotrivit ca o persoană care are speranţă pământească să se împărtăşească din embleme. Cei care au speranţă pământească îşi dau seama că nu sunt membri unşi ai corpului lui Cristos şi, de asemenea, că nu sunt incluşi în noul legământ încheiat de Iehova cu cei care vor domni cu Isus Cristos. Întrucât „paharul“ reprezintă noul legământ, numai cei care sunt incluşi în noul legământ se împărtăşesc din embleme. Cei care au speranţa de a trăi veşnic pe pământ ca oameni perfecţi sub domnia Regatului nu sunt botezaţi în moartea lui Isus, nici nu sunt chemaţi să domnească cu el în cer. Dacă ar lua din embleme, ei nu ar acţiona în armonie cu statutul lor. Prin urmare, ei nu se împărtăşesc, dar asistă la Comemorare ca observatori plini de respect. Ei sunt recunoscători pentru tot ce a făcut Iehova în folosul lor prin intermediul Fiului său, inclusiv pentru faptul că i-a iertat pe baza sângelui vărsat al lui Cristos.
14. Cum sunt întăriţi pe plan spiritual cei unşi prin faptul că se împărtăşesc din pâine şi vin?
14 Sigilarea finală a numărului relativ mic de creştini chemaţi să domnească cu Cristos în cer se apropie de încheiere. Până la sfârşitul vieţii lor de sacrificiu aici pe pământ, cei unşi sunt întăriţi pe plan spiritual prin faptul că se împărtăşesc din embleme la Comemorare. Ei se simt astfel uniţi cu fraţii lor unşi ca membri ai corpului lui Cristos. Împărtăşindu-se din pâine şi vin, ei îşi amintesc că au responsabilitatea să rămână fideli până la moarte. — 2 Petru 1:10, 11.
Sunt adunate „lucrurile de pe pământ“
15. Cine au fost şi continuă să fie adunaţi de partea creştinilor unşi?
15 Începând de la jumătatea anilor ’30, tot mai multe „alte oi“, care nu fac parte din „turma mică“ şi a căror speranţă este viaţa veşnică pe pământ, s-au alăturat celor unşi (Ioan 10:16; Luca 12:32; Zaharia 8:23). Ei au devenit însoţitorii loiali ai fraţilor lui Cristos, dându-le un ajutor preţios în predicarea ‘acestei veşti bune a regatului’ ca mărturie pentru toate naţiunile (Matei 24:14; 25:40). Acţionând în acest mod, ei au posibilitatea să fie judecaţi de Cristos drept „oi“ ale sale şi să fie puşi „la dreapta sa“, adică să aibă parte de favoarea lui când va veni să judece naţiunile (Matei 25:33–36, 46). Datorită credinţei lor în sângele lui Cristos, ei vor alcătui ‘marea mulţime’ care va supravieţui ‘marelui necaz’. — Revelaţia 7:9–14.
16. Pe cine vor mai include „lucrurile de pe pământ“, şi cum vor avea toţi aceştia posibilitatea să devină ‘copii ai lui Dumnezeu’?
16 Când ultimii membri ai celor 144 000 vor fi sigilaţi definitiv se vor dezlănţui „vânturile“ distrugerii împotriva sistemului pământesc nelegiuit al lui Satan (Revelaţia 7:1–4). În timpul Domniei de O Mie de Ani a lui Cristos şi a regilor-preoţi asociaţi lui, un număr nespus de mare de persoane care vor învia se vor alătura marii mulţimi (Revelaţia 20:12, 13). Aceştia vor avea posibilitatea să devină supuşi permanenţi ai lui Cristos Isus, Regele mesianic. La sfârşitul Domniei Milenare, toate aceste ‘lucruri de pe pământ’ vor fi supuse unui test final. Cei care se vor dovedi fideli vor fi adoptaţi devenind ‘copiii [pământeşti] ai lui Dumnezeu’. — Efeseni 1:10; Romani 8:21; Revelaţia 20:7, 8.
17. Cum se va împlini scopul lui Iehova?
17 Astfel, prin intermediul „administrării“ sale, adică a modului său de a organiza lucrurile, ce reflectă o înţelepciune nemărginită, Iehova îşi va fi îndeplinit scopul „de a aduna din nou toate lucrurile în Cristosul, lucrurile din ceruri şi lucrurile de pe pământ“. Toate fiinţele dotate cu raţiune, din cer şi de pe pământ, vor fi fost adunate pentru a se bucura de o pace universală, în timp ce se vor supune din inimă guvernării drepte a lui Iehova, măreţul Dumnezeu care îşi realizează scopurile.
18. Ce foloase vor trage cei unşi şi însoţitorii lor fiind prezenţi la Comemorare?
18 Micul grup de creştini unşi şi milioanele de „alte oi“ care îi însoţesc îşi vor întări foarte mult credinţa întrunindu-se în 12 aprilie 2006. Ei vor comemora moartea lui Cristos, în armonie cu porunca lui Isus: „Continuaţi să faceţi lucrul acesta în amintirea mea“ (Luca 22:19). Toţi cei prezenţi vor avea ocazia să-şi amintească ce a făcut Iehova pentru ei prin Fiul său iubit, Cristos Isus.
-