Se adună lucrurile din ceruri şi lucrurile de pe pământ
„Acesta este după buna sa plăcere . . . de a aduna din nou toate lucrurile în Cristosul, lucrurile din ceruri şi lucrurile de pe pământ.“ — EFESENI 1:9, 10.
1. Care este ‘buna plăcere’ a lui Iehova cu privire la cer şi pământ?
PACE UNIVERSALĂ! Acesta este scopul glorios al lui Iehova, „Dumnezeul păcii“ (Evrei 13:20). El l-a inspirat pe apostolul Pavel să scrie că „buna sa plăcere“ este ‘să adune din nou toate lucrurile în Cristosul, lucrurile din ceruri şi lucrurile de pe pământ’ (Efeseni 1:9, 10). Dar cum ar trebui să înţelegem expresia ‘a aduna din nou’ folosită în acest verset? Biblistul John Lightfoot face următorul comentariu: „Expresia sugerează armonie deplină în univers. Nu vor mai exista elemente străine sau dezbinatoare, ci toate elementele din univers vor gravita în jurul lui Cristos şi vor fi în unitate cu el. Păcatul şi moartea, durerea, dezamăgirea şi suferinţa nu vor mai exista“.
„Lucrurile din ceruri“
2. Cine sunt „lucrurile din ceruri“ care trebuie să fie adunate?
2 Apostolul Petru a rezumat minunata speranţă a creştinilor adevăraţi astfel: „Potrivit promisiunii sale, noi aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, şi în acestea va locui dreptatea“ (2 Petru 3:13). „Cerurile noi“ promise aici se referă la noul guvern, Regatul mesianic. În scrisoarea adresată efesenilor, Pavel a menţionat că „lucrurile din ceruri“ trebuie să fie adunate „în Cristosul“. Ele reprezintă numărul limitat de oameni aleşi ca să domnească împreună cu Cristos în ceruri (1 Petru 1:3, 4). Aceşti 144 000 de creştini unşi sunt „cumpăraţi de pe pământ“, „cumpăraţi dintre oameni“, pentru a fi comoştenitori cu Cristos în Regatul său ceresc. — Revelaţia 5:9, 10; 14:3, 4; 2 Corinteni 1:21; Efeseni 1:11; 3:6.
3. De ce se poate spune că cei unşi sunt ‘aşezaţi în locurile cereşti’ încă de când se află pe pământ?
3 Creştinii unşi sunt aduşi în existenţă, sau născuţi din nou, prin spiritul sfânt pentru a deveni fii spirituali ai lui Iehova (Ioan 1:12, 13; 3:5–7). Fiind adoptaţi de Iehova ca „fii“, ei devin fraţii lui Isus (Romani 8:15; Efeseni 1:5). Având acest statut, despre ei se spune că, încă de când se află pe pământ, sunt ‘ridicaţi şi aşezaţi în locurile cereşti, în comuniune cu Cristos Isus’ (Efeseni 1:3; 2:6). Ei ocupă această poziţie spirituală înaltă deoarece au fost „sigilaţi cu spiritul sfânt promis, care este un acont al moştenirii“ ce le este rezervată în ceruri (Efeseni 1:13, 14; Coloseni 1:5). Ei sunt deci „lucrurile din ceruri“, al căror număr complet, predeterminat de Iehova, trebuia să fie adunat.
Încep să fie adunate
4. Când şi cum au început să fie adunate „lucrurile din ceruri“?
4 În armonie cu „administrarea“, sau cu modul în care Iehova organizează lucrurile, acţiunea de adunare a „lucrurilor din ceruri“ trebuia să înceapă la „limita deplină a timpurilor fixate“ (Efeseni 1:10). Timpul stabilit a început la Penticosta din anul 33 e.n. În acea zi, spiritul sfânt a fost revărsat peste apostoli şi peste un grup de discipoli, bărbaţi şi femei (Faptele 1:13–15; 2:1–4). Acest eveniment a demonstrat că noul legământ intrase în vigoare şi a marcat naşterea congregaţiei creştine şi a noii naţiuni a Israelului spiritual, „Israelul lui Dumnezeu“. — Galateni 6:16; Evrei 9:15; 12:23, 24.
5. De ce a creat Iehova o „naţiune“ nouă care să înlocuiască Israelul carnal?
5 Legământul Legii încheiat cu Israelul carnal nu a produs „o împărăţie de preoţi şi un popor sfânt“ care să slujească pentru totdeauna în cer (Exodul 19:5, 6). Isus le-a spus conducătorilor religioşi evrei: „Regatul lui Dumnezeu va fi luat de la voi şi va fi dat unei naţiuni care va produce roadele lui“ (Matei 21:43). Acea naţiune, Israelul spiritual, este alcătuită din creştinii unşi incluşi în noul legământ. Adresându-se acestora, apostolul Petru a scris: „Voi sunteţi «un neam ales, o preoţie regală, o naţiune sfântă, un popor menit să fie o proprietate specială, ca să declaraţi pretutindeni virtuţile» celui care v-a chemat din întuneric la lumina sa minunată. Căci odinioară nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu“ (1 Petru 2:9, 10). Israelul carnal nu mai era poporul de legământ al lui Iehova (Evrei 8:7–13). Aşa cum prezisese Isus, privilegiul de a face parte din Regatul mesianic a fost luat de la ei şi dat celor 144 000 de membri ai Israelului spiritual. — Revelaţia 7:4–8.
Incluşi în legământul pentru Regat
6, 7. Ce legământ special a încheiat Isus cu fraţii săi născuţi prin spirit, şi ce înseamnă acest lucru pentru ei?
6 În seara în care a instituit Comemorarea morţii sale, Isus le-a spus apostolilor fideli: „Voi sunteţi cei care aţi rămas în mod constant cu mine în încercările mele; şi eu închei un legământ cu voi, aşa cum Tatăl meu a încheiat un legământ cu mine, pentru un regat, ca să mâncaţi şi să beţi la masa mea, în regatul meu, şi să şedeţi pe tronuri pentru a judeca cele douăsprezece triburi ale lui Israel“ (Luca 22:28–30). Isus s-a referit aici la un legământ special pe care l-a încheiat cu cei 144 000 de fraţi ai săi născuţi prin spirit, care aveau să rămână ‘fideli până la moarte’ ieşind astfel ‘învingători’. — Revelaţia 2:10; 3:21.
7 Membrii acestui grup, al căror număr este limitat, renunţă la orice speranţă de a trăi pentru totdeauna pe pământ ca oameni, în carne şi oase. Ei vor domni cu Cristos în cer, stând pe tronuri ca să judece omenirea (Revelaţia 20:4, 6). Să analizăm acum alte texte biblice care li se aplică doar celor unşi şi care arată de ce „alte oi“ nu se împărtăşesc din emblemele de la Comemorare. — Ioan 10:16.
8. Ce arată creştinii unşi când se împărtăşesc din pâine (vezi chenarul de la pagina 23)?
8 Cei unşi sunt părtaşi la suferinţele lui Cristos şi sunt dispuşi ‘să se supună unei morţi asemănătoare cu a lui’. Ca membru al acestui grup, Pavel a spus că era pregătit să facă orice sacrificiu pentru a-l ‘câştiga pe Cristos . . . ca să-l cunoască pe el şi puterea învierii lui şi părtăşia la suferinţele lui’. Da, Pavel era dispus să se supună „unei morţi asemănătoare cu a lui“ (Filipeni 3:8, 10). Mulţi creştini unşi au suportat în corpul lor de carne „tratamentul mortal aplicat lui Isus“. — 2 Corinteni 4:10.
9. Ce corp este reprezentat prin pâinea de la Comemorare?
9 Când a instituit Cina Domnului, Isus a spus: „Aceasta reprezintă corpul meu“ (Marcu 14:22). El se referea la corpul său propriu-zis, care peste puţin timp avea să fie bătut până la sânge. Pâinea fără plămădeală era un simbol potrivit al corpului său. De ce? Deoarece, în Biblie, plămădeala poate însemna păcat sau ticăloşie (Matei 16:4, 11, 12; 1 Corinteni 5:6–8). Isus era perfect, iar corpul său uman a fost fără păcat. El urma să ofere acest corp perfect ca jertfă conciliatoare (Evrei 7:26; 1 Ioan 2:2). Acest lucru avea să le aducă binecuvântări tuturor creştinilor fideli, indiferent de speranţa lor, respectiv de a trăi în cer şi de a trăi veşnic pe un pământ paradiziac. — Ioan 6:51.
10. În ce sens au „părtăşie la sângele Cristosului“ cei care se împărtăşesc din vin la Comemorare?
10 Referitor la vinul din care creştinii unşi se împărtăşesc la Comemorare, Pavel a scris: „Paharul binecuvântării pe care îl binecuvântăm nu este el o părtăşie la sângele Cristosului?“ (1 Corinteni 10:16). În ce sens au „părtăşie la sângele Cristosului“ cei care se împărtăşesc din vin? Desigur, ei nu participă la furnizarea jertfei de răscumpărare, deoarece ei înşişi au nevoie de răscumpărare. Prin credinţa lor în puterea răscumpărătoare a sângelui lui Cristos, păcatele le sunt iertate şi sunt declaraţi drepţi pentru a trăi în cer (Romani 5:8, 9; Tit 3:4–7). Da, prin intermediul sângelui vărsat al lui Cristos, cei 144 000 de comoştenitori cu Cristos sunt „sfinţiţi“, puşi deoparte, curăţaţi de păcat pentru a fi „sfinţi“ (Evrei 10:29; Daniel 7:18, 27; Efeseni 2:19). Într-adevăr, cu sângele său vărsat, Cristos ‘a cumpărat pentru Dumnezeu oameni din orice trib şi limbă şi popor şi naţiune şi . . . a făcut din ei un regat şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor domni ca regi peste pământ’. — Revelaţia 5:9, 10.
11. Ce arată cei unşi prin faptul că beau din vin la Comemorare?
11 Când a instituit Comemorarea morţii sale, Isus le-a dat apostolilor fideli paharul cu vin spunându-le: „Beţi toţi din el; căci acesta reprezintă «sângele legământului», sângele meu, care trebuie să se verse în folosul multora pentru iertarea păcatelor“ (Matei 26:27, 28). După cum sângele taurilor şi al ţapilor a validat legământul Legii dintre Dumnezeu şi naţiunea Israel, tot aşa sângele lui Isus a validat noul legământ pe care Iehova avea să-l încheie cu Israelul spiritual, începând de la Penticosta din anul 33 e.n. (Exodul 24:5–8; Luca 22:20; Evrei 9:14, 15). Prin faptul că beau din vinul care simbolizează „sângele legământului“, cei unşi arată că au fost incluşi în noul legământ şi că au parte de binecuvântările lui.
12. Cum sunt botezaţi cei unşi în moartea lui Cristos?
12 Cei unşi îşi amintesc şi de alt lucru. Isus le-a spus discipolilor săi fideli: „Paharul pe care îl beau eu, îl veţi bea, şi cu botezul cu care sunt botezat eu, veţi fi botezaţi“ (Marcu 10:38, 39). Mai târziu, apostolul Pavel a spus că creştinii sunt „botezaţi în moartea lui [Cristos]“ (Romani 6:3). Cei unşi duc o viaţă de sacrificiu. Ei au parte de o moarte de jertfă în sensul că renunţă la orice speranţă de a trăi veşnic pe pământ. Botezul acestor creştini unşi în moartea lui Cristos se încheie când, după ce îşi păstrează fidelitatea până la moarte, sunt înviaţi ca fiinţe spirituale pentru a „domni ca regi împreună“ cu Cristos în cer. — 2 Timotei 2:10–12; Romani 6:5; 1 Corinteni 15:42–44, 50.
Împărtăşirea din embleme
13. De ce nu se împărtăşesc din emblemele de la Comemorare cei care au speranţă pământească, dar de ce asistă ei la Comemorare?
13 Având în vedere semnificaţia împărtăşirii din pâinea şi vinul de la Comemorare, fără îndoială ar fi nepotrivit ca o persoană care are speranţă pământească să se împărtăşească din embleme. Cei care au speranţă pământească îşi dau seama că nu sunt membri unşi ai corpului lui Cristos şi, de asemenea, că nu sunt incluşi în noul legământ încheiat de Iehova cu cei care vor domni cu Isus Cristos. Întrucât „paharul“ reprezintă noul legământ, numai cei care sunt incluşi în noul legământ se împărtăşesc din embleme. Cei care au speranţa de a trăi veşnic pe pământ ca oameni perfecţi sub domnia Regatului nu sunt botezaţi în moartea lui Isus, nici nu sunt chemaţi să domnească cu el în cer. Dacă ar lua din embleme, ei nu ar acţiona în armonie cu statutul lor. Prin urmare, ei nu se împărtăşesc, dar asistă la Comemorare ca observatori plini de respect. Ei sunt recunoscători pentru tot ce a făcut Iehova în folosul lor prin intermediul Fiului său, inclusiv pentru faptul că i-a iertat pe baza sângelui vărsat al lui Cristos.
14. Cum sunt întăriţi pe plan spiritual cei unşi prin faptul că se împărtăşesc din pâine şi vin?
14 Sigilarea finală a numărului relativ mic de creştini chemaţi să domnească cu Cristos în cer se apropie de încheiere. Până la sfârşitul vieţii lor de sacrificiu aici pe pământ, cei unşi sunt întăriţi pe plan spiritual prin faptul că se împărtăşesc din embleme la Comemorare. Ei se simt astfel uniţi cu fraţii lor unşi ca membri ai corpului lui Cristos. Împărtăşindu-se din pâine şi vin, ei îşi amintesc că au responsabilitatea să rămână fideli până la moarte. — 2 Petru 1:10, 11.
Sunt adunate „lucrurile de pe pământ“
15. Cine au fost şi continuă să fie adunaţi de partea creştinilor unşi?
15 Începând de la jumătatea anilor ’30, tot mai multe „alte oi“, care nu fac parte din „turma mică“ şi a căror speranţă este viaţa veşnică pe pământ, s-au alăturat celor unşi (Ioan 10:16; Luca 12:32; Zaharia 8:23). Ei au devenit însoţitorii loiali ai fraţilor lui Cristos, dându-le un ajutor preţios în predicarea ‘acestei veşti bune a regatului’ ca mărturie pentru toate naţiunile (Matei 24:14; 25:40). Acţionând în acest mod, ei au posibilitatea să fie judecaţi de Cristos drept „oi“ ale sale şi să fie puşi „la dreapta sa“, adică să aibă parte de favoarea lui când va veni să judece naţiunile (Matei 25:33–36, 46). Datorită credinţei lor în sângele lui Cristos, ei vor alcătui ‘marea mulţime’ care va supravieţui ‘marelui necaz’. — Revelaţia 7:9–14.
16. Pe cine vor mai include „lucrurile de pe pământ“, şi cum vor avea toţi aceştia posibilitatea să devină ‘copii ai lui Dumnezeu’?
16 Când ultimii membri ai celor 144 000 vor fi sigilaţi definitiv se vor dezlănţui „vânturile“ distrugerii împotriva sistemului pământesc nelegiuit al lui Satan (Revelaţia 7:1–4). În timpul Domniei de O Mie de Ani a lui Cristos şi a regilor-preoţi asociaţi lui, un număr nespus de mare de persoane care vor învia se vor alătura marii mulţimi (Revelaţia 20:12, 13). Aceştia vor avea posibilitatea să devină supuşi permanenţi ai lui Cristos Isus, Regele mesianic. La sfârşitul Domniei Milenare, toate aceste ‘lucruri de pe pământ’ vor fi supuse unui test final. Cei care se vor dovedi fideli vor fi adoptaţi devenind ‘copiii [pământeşti] ai lui Dumnezeu’. — Efeseni 1:10; Romani 8:21; Revelaţia 20:7, 8.
17. Cum se va împlini scopul lui Iehova?
17 Astfel, prin intermediul „administrării“ sale, adică a modului său de a organiza lucrurile, ce reflectă o înţelepciune nemărginită, Iehova îşi va fi îndeplinit scopul „de a aduna din nou toate lucrurile în Cristosul, lucrurile din ceruri şi lucrurile de pe pământ“. Toate fiinţele dotate cu raţiune, din cer şi de pe pământ, vor fi fost adunate pentru a se bucura de o pace universală, în timp ce se vor supune din inimă guvernării drepte a lui Iehova, măreţul Dumnezeu care îşi realizează scopurile.
18. Ce foloase vor trage cei unşi şi însoţitorii lor fiind prezenţi la Comemorare?
18 Micul grup de creştini unşi şi milioanele de „alte oi“ care îi însoţesc îşi vor întări foarte mult credinţa întrunindu-se în 12 aprilie 2006. Ei vor comemora moartea lui Cristos, în armonie cu porunca lui Isus: „Continuaţi să faceţi lucrul acesta în amintirea mea“ (Luca 22:19). Toţi cei prezenţi vor avea ocazia să-şi amintească ce a făcut Iehova pentru ei prin Fiul său iubit, Cristos Isus.
Recapitulare
• Care este scopul lui Iehova cu privire la lucrurile din ceruri şi la lucrurile de pe pământ?
• Cine sunt „lucrurile din ceruri“, şi cum au fost ele adunate?
• Cine sunt „lucrurile de pe pământ“, şi ce speranţă au?
[Chenarul de la pagina 23]
„Corpul Cristosului“
Vorbind despre semnificaţia deosebită a pâinii pentru creştinii unşi cu spirit, Pavel a folosit în 1 Corinteni 10:16, 17 cuvântul „corp“ cu un sens special. El a spus: „Pâinea pe care o frângem nu este ea o părtăşie la corpul Cristosului? Deoarece există o singură pâine, noi, deşi mulţi, suntem un singur corp, căci toţi avem parte de această singură pâine“. Când se împărtăşesc din pâine la Comemorare, creştinii unşi arată că sunt uniţi cu congregaţia celor unşi, asemănătoare unui corp, al cărei Cap este Cristos. — Matei 23:10; 1 Corinteni 12:12, 13, 18.
[Legenda fotografiilor de la pagina 23]
De ce numai cei unşi se împărtăşesc din pâine şi din vin?
[Legenda ilustraţiei de la pagina 25]
Prin intermediul administrării lui Iehova, toate creaturile raţionale din cer şi de pe pământ vor fi în unitate