Lucraţi din greu pentru salvarea casei voastre!

„Continuaţi să-i instruiţi în disciplina şi sfatul autoritar al lui Iehova.“ — EFESENI 6:4, NW.

 1, 2. Cu ce greutăţi se confruntă părinţii de azi?

O REVISTĂ cunoscută a numit-o revoluţie. Denumirea a apărut într-un articol care arăta schimbările uluitoare petrecute la nivel de familie în ultimii ani. S-a arătat că aceste schimbări erau „rezultatul unei epidemii de divorţuri, recăsătoriri şi iarăşi divorţuri, copii nelegitimi şi noi tensiuni în cadrul familiilor care au rămas intacte“. Asemenea tensiuni şi greutăţi nu sunt surprinzătoare, deoarece Biblia a profeţit că, în aceste ‘ultime zile’, oamenii se vor confrunta cu „timpuri critice“. — 2 Timotei 3:1–5, NW.

² Părinţii de azi se confruntă, aşadar, cu greutăţi necunoscute generaţiilor anterioare. Deşi unii părinţi aflaţi printre noi şi-au crescut copiii în teamă de Dumnezeu încă ‘din pruncia’ acestora, multe familii au început doar de scurt timp să ‘umble în adevăr’ (2 Timotei 3:15; 3 Ioan 4). Poate că copiii lor au fost mai mari când părinţii au început să-i înveţe căile lui Dumnezeu. Pe lângă aceasta, în rândurile noastre există un număr mereu crescând de familii cu un singur părinte sau cu părinţi şi copii vitregi. Oricare ar fi situaţia în care vă aflaţi, sfatul apostolului Pavel vi se aplică şi vouă: „Continuaţi să-i instruiţi în disciplina şi sfatul autoritar al lui Iehova“. — Efeseni 6:4, NW.

Părinţii creştini şi rolurile lor

 3, 4. a) Ce factori au diminuat rolul taţilor? b) De ce trebuie taţii creştini să fie mai mult decât nişte persoane care câştigă existenţa?

³ Observaţi că Pavel a adresat cuvintele din Efeseni 6:4 în primul rând „taţilor“. Un scriitor arată că, în generaţiile trecute, „taţii erau răspunzători de creşterea morală şi spirituală a copiilor lor; taţii erau răspunzători de educarea copiilor lor. . . . Dar revoluţia industrială a anulat această intimitate; taţii şi-au părăsit gospodăriile ţărăneşti, magazinele şi locuinţele ca să meargă să lucreze în fabrici şi ulterior, în birouri. Mamele au preluat multe din îndatoririle de care, odinioară, răspundeau taţii. Influenţa tatălui a devenit tot mai mult o teorie“.

⁴ Bărbaţi creştini, nu vă mulţumiţi doar să câştigaţi cele necesare existenţei, lăsând toată educaţia şi îngrijirea copiilor voştri pe seama soţiilor voastre! Proverbele 24:27 i-a îndemnat pe taţii din antichitate astfel: „Vezi-ţi întîi de treburi afară, îngrijeşte de lucrul cîmpului şi după aceea zideşte-ţi casa“. La fel şi azi, voi, ca salariaţi, poate că trebuie să munciţi mult şi din greu pentru câştigarea existenţei (1 Timotei 5:8). După aceea însă, vă rugăm să vă faceţi timp ca să ‘vă zidiţi casa’ din punct de vedere afectiv şi spiritual.

 5. Cum pot soţiile creştine să lucreze pentru salvarea caselor lor?

⁵ Soţii creştine, şi voi trebuie să lucraţi din greu pentru salvarea caselor voastre! În Proverbele 14:1 se spune: „Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa“. Ca parteneri conjugali, voi şi soţii voştri aveţi împreună responsabilitatea să vă educaţi copiii (Proverbele 22:6; Maleahi 2:14). Aceasta poate include disciplinarea lor, pregătirea lor pentru întrunirile creştine şi ministerul de teren şi chiar conducerea studiului în familie atunci când soţii voştri nu pot face aceasta. Vă puteţi, de asemenea, aduce o mare contribuţie învăţându-i pe copiii voştri munci din gospodărie, bunele maniere, igiena fizică şi multe alte lucruri utile (Tit 2:5). Când soţii şi soţiile conlucrează în felul acesta, ei pot satisface mai bine nevoile copiilor lor. Care sunt câteva dintre aceste nevoi?

Grija faţă de nevoile lor afective

 6. Ce rol joacă mamele şi taţii în dezvoltarea afectivă a copiilor lor?

⁶ „Când o mamă îşi dezmiardă copiii pe care îi alăptează“, aceştia se simt în siguranţă, liniştiţi şi iubiţi (1 Tesaloniceni 2:7, NW; Psalmul 22:9). Puţine mame pot rezista înclinaţiei de a le acorda micuţilor lor o grijă exagerată. Iată ce a întrebat profetul Isaia: „Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de fiul pîntecelui ei?“ (Isaia 49:15). Deci mamele pot juca un rol important în dezvoltarea afectivă a copiilor. Dar şi taţii joacă un rol important în această privinţă. Paul Lewis, un educator al familiei, declară: „N-am avut niciodată un asistent social căruia un copil delincvent să-i fi declarat vreodată că a fost în relaţii bune cu tatăl lui. Din sute de copii, nici măcar unul“.

 7, 8. a) Ce dovezi avem că între Iehova Dumnezeu şi Fiul său sunt relaţii puternice? b) Cum pot taţii să lege relaţii pline de iubire cu copiii lor?

⁷ Aşadar, este foarte important ca taţii creştini să cultive cu meticulozitate relaţii pline de iubire cu copiii lor. De exemplu, să luăm cazul lui Iehova Dumnezeu şi al lui Isus Cristos. La botezul lui Isus, Iehova a declarat: „Tu eşti Fiul meu cel iubit; eu te-am aprobat“ (Luca 3:22, NW). Ce mult exprimă aceste câteva cuvinte! Prin ele, Iehova 1) l-a recunoscut pe Fiul său, 2) şi-a exprimat deschis iubirea faţă de Isus şi 3) a anunţat că l-a aprobat. Totuşi, aceasta nu a fost singura dată când Iehova şi-a exprimat iubirea pentru Fiul său. Isus i-a spus mai târziu Tatălui său: „Tu M-ai iubit înainte de întemeierea lumii“ (Ioan 17:24). Aşadar, nu trebuie ca toţi copiii ascultători — fii şi fiice — să fie recunoscuţi, iubiţi şi aprobaţi de taţii lor?

⁸ Dacă eşti tată, probabil că poţi face foarte mult pentru a lega relaţii pline de iubire cu copiii tăi, folosind cu regularitate expresii fizice şi verbale potrivite ale iubirii. Este adevărat că unor bărbaţi le vine greu să-şi manifeste afecţiunea, îndeosebi dacă nu au avut niciodată dovezi de afecţiune din partea propriilor lor taţi. Dar chiar şi o încercare stângace de a vă exprima iubirea faţă de copiii voştri poate avea o influenţă puternică. La urma urmei, „dragostea zideşte“ (1 Corinteni 8:1). Dacă copiii voştri se simt în siguranţă datorită iubirii voastre paterne, ei vor tinde mai mult să fie ‘adevăraţi fii şi fiice’ şi nu vor ezita să se încreadă în voi. — Proverbele 4:3, NW.

Grija faţă de nevoile lor spirituale

 9. a) Cum s-au îngrijit de nevoile spirituale ale familiilor lor părinţii israeliţi temători de Dumnezeu? b) Ce ocazii au creştinii pentru a-i învăţa pe copiii lor în mod informal?

⁹ Copiii au şi nevoi spirituale (Matei 5:3). Iată ce i-a îndemnat Moise pe părinţii israeliţi: „Poruncile acestea, pe care ţi le dau astăzi, să le ai în inima ta; să le întipăreşti fiilor tăi şi să vorbeşti de ele cînd vei fi acasă, cînd vei pleca în călătorie, cînd te vei culca şi cînd te vei scula“ (Deuteronomul 6:6, 7). Dacă eşti părinte creştin, poţi folosi la maximum instruirea informală, de exemplu atunci când ‘pleci în călătorie’. Timpul în care călătoriţi, mergeţi la cumpărături sau activaţi cu copiii voştri de la uşă la uşă în ministerul creştin vă oferă ocazii prielnice de a-i instrui în mod degajat. Timpul în care se ia masa este deosebit de propice pentru conversaţii în familie. „Noi folosim timpul în care luăm masa pentru a discuta lucrurile care apar pe parcursul zilei“, spune o mamă.

10. De ce studiul în familie este uneori dificil, şi ce hotărâre se cere din partea părinţilor?

¹⁰ Totuşi, instruirea efectuată în mod organizat, prin intermediul unui studiu biblic regulat cu copiii voştri, are şi ea un rol esenţial. Trebuie să recunoaştem că „nebunia este lipită de inima“ copiilor (Proverbele 22:15). Unii părinţi spun că copiii lor pot sabota cu uşurinţă studiul în familie. Cum? Fiind neastâmpăraţi şi plictisiţi, distrăgând atenţia celorlalţi într-un mod care irită (de exemplu, bătându-se cu fraţii şi surorile lor) sau prefăcându-se că nu ştiu adevărurile biblice fundamentale. Dacă aceasta merge până acolo încât devine o luptă între voinţe, voinţa părintelui trebuie să fie cea mai tare. Părinţii creştini nu trebuie să cedeze lăsându-i pe copii să domine familia. — Compară cu Galateni 6:9.

11. Cum se poate ţine studiul în familie într-un mod plăcut?

¹¹ Dacă copiilor voştri nu le place studiul în familie, probabil că se pot face unele schimbări. De exemplu, este studiul folosit ca pretext pentru a menţiona ultimele lor greşeli? Poate că cel mai bine ar fi să discutaţi aceste lucruri în particular. Ţineţi studiul cu regularitate? Dacă îl anulaţi pentru un program de televiziune favorit sau pentru o întrecere sportivă, probabil că copiii voştri nu vor lua studiul în serios. Conduceţi voi studiul cu zel şi entuziasm (Romani 12:8)? Într-adevăr, studiul trebuie să fie plăcut. Faceţi în aşa fel încât să participe toţi copiii. Să aveţi o atitudine pozitivă şi ziditoare, lăudându-i cu căldură pe copii pentru participare. Străduiţi-vă, bineînţeles, să sensibilizaţi inima, nu doar să parcurgeţi materialul. — Proverbele 23:15.

Disciplinare în dreptate

12. De ce disciplinarea nu implică întotdeauna o pedeapsă fizică?

¹² Copiii au şi o mare nevoie de disciplinare. Ca părinţi, trebuie să le fixaţi limite. În Proverbele 13:24 se spune: „Cine cruţă nuiaua urăşte pe fiul său; dar cine-l iubeşte, îl disciplinează îndată“. Însă Biblia nu vrea să spună că disciplina trebuie aplicată întotdeauna cu cureaua. Proverbele 8:33 declară: „Ascultaţi disciplina“ (NW), iar în altă parte ni se spune că „o mustrare pătrunde mai mult pe omul priceput, decît o sută de lovituri pe cel nebun“. — Proverbele 17:10.

13. Cum trebuie administrată disciplinarea la copii?

¹³ Câteodată este necesară o disciplinare fizică. Dar dacă aceasta este aplicată la mânie, probabil că ea va fi exagerată şi ineficientă. Biblia ne avertizează: „Taţilor, nu întărîtaţi pe copiii voştri, ca să nu se descurajeze“ (Coloseni 3:21). Într-adevăr, „asuprirea înnebuneşte pe cel înţelept“ (Eclesiastul 7:7). Un tânăr iritat poate chiar să se răzvrătească împotriva normelor drepte. De aceea părinţii trebuie să folosească Scripturile pentru a-şi disciplina copiii în dreptate şi într-un mod ferm, dar echilibrat (2 Timotei 3:16). Disciplinarea sfântă este administrată cu iubire şi blândeţe. — Compară cu 2 Timotei 2:24, 25.a

14. Ce ar trebui să facă părinţii dacă se simt înclinaţi să cedeze în faţa furiei?

¹⁴ Bineînţeles, „toţi greşim în multe feluri“ (Iacov 3:2). Chiar şi un părinte iubitor poate ceda în faţa unei tensiuni de moment, spunând ceva nedelicat sau înfuriindu-se (Coloseni 3:8). În cazul în care se întâmplă aşa ceva, să nu apună soarele peste iritarea copilului vostru, nici peste furia voastră (Efeseni 4:26, 27). Rezolvaţi problema cu copilul vostru, cerându-vă scuze, dacă este cazul (compară cu Matei 5:23, 24). Faptul că manifestaţi această umilinţă vă poate apropia unul de altul. Dacă simţiţi că nu vă puteţi controla şi cedaţi furiei, cereţi ajutorul bătrânilor de congregaţie.

Familiile cu un singur părinte şi cele cu părinţi şi copii vitregi

15. Cum pot fi ajutaţi copiii din familiile cu un singur părinte?

¹⁵ Însă nu toţi copiii au sprijinul a doi părinţi. În Statele Unite, unul din patru copii este crescut de un singur părinte. ‘Orfanii de tată’ erau un lucru obişnuit în timpurile biblice, iar grija faţă de ei este menţionată în mod repetat în Scripturi (Exodul 22:22, NW). Azi, în mod asemănător, familiile creştine cu un singur părinte se confruntă cu presiuni şi greutăţi, dar ele găsesc mângâiere ştiind că Iehova este „tată al orfanilor de tată şi judecător al văduvelor“ (Psalmul 68:5, NW). Creştinii sunt îndemnaţi ‘să cerceteze pe orfani şi pe văduve în necazurile lor’ (Iacov 1:27). Colaboratorii în credinţă pot contribui foarte mult la ajutarea familiilor cu un singur părinte.b

16. a) Ce pot face părinţii fără partener conjugal în folosul propriilor lor case? b) De ce poate fi grea disciplinarea, dar de ce trebuie ea administrată?

¹⁶ Dacă în calitate de părinte ai rămas singur, ce poţi face personal pentru a fi de folos casei tale? Trebuie să fii sârguincios în ce priveşte studiul biblic în familie, prezenţa la întruniri şi ministerul de teren. Disciplinarea însă poate fi o sarcină deosebit de grea. Poate că încă plângi moartea partenerului conjugal iubit. Sau poate că te lupţi cu sentimentele de vinovăţie sau de mânie din cauza unei rupturi conjugale. Dacă tu şi fostul partener conjugal aveţi prin lege drepturi egale la îngrijirea copiilor, poate că te temi ca nu cumva copilul tău să prefere să stea cu fostul tău partener de care te-ai separat sau ai divorţat. Asemenea situaţii fac dificilă din punct de vedere afectiv administrarea unei disciplinări echilibrate. Totuşi, Biblia ne spune că „copilul lăsat de capul lui face ruşine mamei sale“ (Proverbele 29:15). Deci nu ceda în faţa vinovăţiei, a remuşcărilor şi a presiunilor de ordin afectiv exercitate de fostul partener conjugal. Stabileşte norme rezonabile şi coerente. Nu face compromis în dauna principiilor biblice. — Proverbele 13:24.

17. Cum ar putea deveni confuze rolurile membrilor familiei într-o casă cu un singur părinte, şi ce se poate face pentru a împiedica lucrul acesta?

¹⁷ Dar dacă o mamă rămasă singură îşi tratează fiul ca pe suplinitorul soţului, respectiv ca pe stăpânul casei, sau pe fiica ei ca pe o confidentă, împovărând-o cu problemele ei intime, pot apărea greutăţi. A proceda astfel este un lucru nepotrivit şi derutant pentru un copil. Când rolurile părinţilor şi ale copiilor devin confuze, disciplinarea îşi poate pierde efectul. Trebuie să se ştie că tu eşti părintele. Dacă eşti mamă care are nevoie de sfaturi biblice, cere-le de la bătrâni sau, poate, de la o soră mai în vârstă şi matură. — Compară cu Tit 2:3–5.

18, 19. a) Care sunt câteva greutăţi cu care se confruntă familiile cu părinţi şi copii vitregi? b) Cum pot părinţii şi copiii vitregi dintr-o familie să manifeste înţelepciune şi pricepere?

¹⁸ Familiile cu părinţi şi copii vitregi se confruntă şi ele cu greutăţi. Deseori, părinţii vitregi constată că „iubirea instantanee“ din partea copiilor vitregi este rară. De exemplu, copiii vitregi pot fi foarte sensibili la orice favoritism aparent făcut copiilor naturali (compară cu Geneza 37:3, 4). De fapt, copiii vitregi poate că se zbat între durerea cauzată de plecarea părintelui lor şi teama că a-l iubi pe un părinte vitreg ar fi, într-un fel, o trădare faţă de tatăl sau mama lor naturală. Poate că la încercările de a aplica disciplina necesară se răspunde cu un avertisment ameninţător: ‘Tu nu eşti părintele meu adevărat!’

¹⁹ În Proverbele 24:3 se spune: „Prin înţelepciune se înalţă o casă şi prin pricepere se întăreşte“. Da, pentru ca o familie cu părinţi şi copii vitregi să aibă succes este nevoie de înţelepciune şi pricepere din partea tuturor acestora. Cu timpul, copiii trebuie să accepte, deseori, realitatea crudă că lucrurile s-au schimbat. Poate că şi părinţii vitregi trebuie să înveţe să fie răbdători şi plini de compasiune, să nu se ofenseze pripit când se confruntă cu o respingere aparentă (Proverbele 19:11; Eclesiastul 7:9). Înainte de a vă asuma rolul de a disciplina, lucraţi pentru a stabili relaţii de prietenie cu copilul vitreg. Până când se stabilesc astfel de relaţii, poate că unii consideră că este mai bine ca părintele natural să aplice disciplina. Când apar tensiuni, trebuie depuse eforturi pentru a dialoga. În Proverbele 13:10 se spune: „Înţelepciunea este cu cei care se consultă între ei“ (NW).c

Continuaţi să lucraţi pentru salvarea casei voastre!

20. Ce trebuie capii de familie creştini să continue să facă?

²⁰ Familiile creştine puternice nu sunt produsul întâmplării. Capi de familie, trebuie să continuaţi să lucraţi din greu pentru salvarea caselor voastre! Fiţi vigilenţi, observând atitudinile nesănătoase sau tendinţele lumeşti! Daţi un bun exemplu în ce priveşte vorbirea, comportarea, iubirea, credinţa şi castitatea (1 Timotei 4:12)! Manifestaţi roadele spiritului lui Dumnezeu (Galateni 5:22, 23)! Răbdarea, consideraţia, faptul de a fi iertător şi tandreţea vă vor reînnoi eforturile pentru a-i învăţa pe copiii voştri căile lui Dumnezeu. — Coloseni 3:12–14.

21. Cum poate fi păstrată într-o casă o atmosferă fericită şi călduroasă?

²¹ Cu ajutorul lui Dumnezeu, încercaţi să păstraţi o atmosferă fericită şi călduroasă în casa voastră. În calitate de familie, petreceţi-vă timpul împreună, străduindu-vă să mâncaţi împreună cel puţin o masă în fiecare zi. Întrunirile creştine, serviciul de teren şi studiul în familie sunt lucruri esenţiale. Totuşi, există şi „un timp pentru a râde . . . şi un timp pentru a sălta“ (Eclesiastul 3:1, 4, NW). Da, planificaţi-vă perioade pentru o destindere constructivă. Vizitele la muzee, la grădini zoologice şi în locuri asemănătoare sunt plăcute pentru toată familia. Sau puteţi închide televizorul, folosind timpul ca să cântaţi, să ascultaţi muzică, să jucaţi jocuri şi să discutaţi. Aceste lucruri îi pot ajuta pe membrii familiei să se apropie şi mai mult unul de celălalt.

22. De ce trebuie să lucraţi din greu pentru salvarea caselor voastre?

²² Fie ca voi toţi, părinţi creştini, să continuaţi să lucraţi pentru a-i plăcea deplin lui Iehova „în timp ce continuaţi să aduceţi rod în orice lucrare bună şi să creşteţi în cunoştinţa exactă a lui Dumnezeu“ (Coloseni 1:10, NW). Zidiţi-vă casa pe fundaţia puternică a ascultării de Cuvântul lui Dumnezeu (Matei 7:24–27). Şi fiţi siguri că eforturile voastre de a vă creşte copiii în „disciplina şi sfatul autoritar al lui Iehova“ vor avea aprobarea sa. — Efeseni 6:4, NW.

[Note de subsol]

Ce veţi răspunde?

◻ Cum pot soţul şi soţia să conlucreze la zidirea casei lor?

◻ Care sunt câteva dintre nevoile afective ale copiilor, şi cum pot fi ele satisfăcute?

◻ Cum pot capii de familie să-şi înveţe copiii atât în mod organizat, cât şi informal?

◻ Cum pot să disciplineze părinţii în dreptate?

◻ Ce se poate face în folosul familiilor cu un singur părinte şi al celor cu părinţi şi copii vitregi?

[Legenda fotografiei de la pagina 16]

Iubirea şi aprobarea din partea unui tată sunt importante pentru dezvoltarea afectivă a copilului.