Un cămin fericit în care doi înseamnă unul

DACĂ ar trebui să construiţi o casă rezistentă, sigură şi confortabilă, ce materiale aţi folosi? Lemn? Cărămidă? Piatră? Iată ce recomandă cartea biblică a Proverbelor: „Prin înţelepciune se înalţă o casă şi prin pricepere [discernământ, NW] se întăreşte; prin ştiinţă [cunoştinţă, NW] se umplu cămările ei cu toate bunătăţile de preţ şi plăcute“ (Proverbele 24:3, 4). Da, este nevoie de înţelepciune, de discernământ şi de cunoştinţă pentru a clădi un cămin fericit.

Cine îl clădeşte? „Femeia înţeleaptă îşi zideşte casa, iar cea nebună o dărîmă cu înseşi mîinile ei“ (Proverbele 14:1). Acelaşi lucru este valabil şi în cazul bărbatului înţelept care înţelege că faptul de a-şi face căsnicia durabilă şi fericită sau şubredă şi nefericită stă în puterea lui. Care sunt factorii care determină deosebirea? Este foarte interesant faptul că sugestiile unora dintre consilierii din prezent specializaţi în probleme matrimoniale se aseamănă cu înţelepciunea veşnică a Cuvântului lui Dumnezeu scris cu mii de ani în urmă.

Ascultarea: „A asculta cu adevărat este unul dintre cele mai frumoase complimente pe care le puteţi face unei persoane şi care are un rol decisiv în clădirea şi menţinerea unei relaţii intime“, afirmă un ghid pentru viaţa de familie. „Urechea celor înţelepţi caută cunoştinţa“, spune proverbul biblic (Proverbele 18:15). Întrucât urechile deschise nu se văd aşa cum se văd ochii deschişi sau o gură deschisă, cum îi puteţi dovedi partenerului că într-adevăr ascultaţi? O modalitate este cea numită „principiul oglinzii“, sau ascultarea activă. — Vezi chenarul de la pagina 11.

Francheţea şi intimitatea: „Cultura noastră acţionează împotriva francheţei“, afirmă cartea One to One — Understanding Personal Relationships. „Suntem învăţaţi de la o vârstă fragedă să ne vedem de treburile noastre — să ţinem secrete lucrurile privitoare la bani, idei, sentimente, . . . la orice lucru personal. Nu uităm această lecţie, nici chiar atunci când ne «îndrăgostim». Dacă nu ducem o luptă continuă în favoarea francheţei, intimitatea nu poate înflori.“ „Planurile nu reuşesc, cînd lipseşte sfatul“, spun Proverbele, „dar înţelepciunea este cu cei care se sfătuiesc unul cu celălalt.“ — Proverbele 13:10, NW; 15:22.

Fidelitatea şi încrederea: Soţul şi soţia îşi promit în mod solemn înaintea lui Dumnezeu să fie fideli unul altuia. Când fiecare are încredere în fidelitatea celuilalt, iubirea lor nu este împovărată de suspiciune, de mândrie, de spiritul de concurenţă, de preocuparea de a primi ceea ce li se cuvine.

A face lucruri împreună: Lucrurile făcute împreună fac ca o relaţie să devină mai profundă. Cu timpul, cei doi îşi pot ţese o nepreţuită tapiserie a trecutului care-i este scumpă fiecăruia. Gândul de a rupe această ţesătură a prieteniei este pentru ei de neconceput. „Este un prieten care ţine mai mult la tine decît un frate.“ — Proverbele 18:24.

Bunăvoinţa şi tandreţea: Gesturile de bunăvoinţă diminuează fricţiunile şi atenuează mândria. Obişnuitele manifestări de bunăvoinţă, dacă sunt adânc înrădăcinate, rămân nealterate, chiar şi atunci când spiritele se înfierbântă în timpul neînţelegerilor, reducând astfel prejudiciile. Tandreţea creează un climat cald în care se poate dezvolta iubirea. Deşi bărbaţilor le poate fi deosebit de greu să dea expresie gingăşiei, Biblia afirmă: „Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui [iubitoare, NW]“ (Proverbele 19:22). Cât despre o soţie bună, „pe limba ei este legea bunătăţii [iubitoare, NW]“. — Proverbele 31:26.

Umilinţa: Fiind un antidot pentru otrava mândri ei, umilinţa îndeamnă la a cere scuze fără ezitare, precum şi la a exprima frecvent recunoştinţă. Ce se întâmplă în cazul în care sunteţi acuzaţi pe nedrept de un lucru? Aţi putea spune cu blândeţe: „Îmi pare rău că eşti atât de necăjit“. Manifestaţi interes faţă de sensibilităţile partenerului dvs., apoi căutaţi împreună modalitatea de a corecta greşeala. „Este o cinste pentru om să se ferească de certuri.“ — Proverbele 20:3.

Respectul: „Elementul-cheie în recunoaşterea deosebirilor dintre cei doi şi în rezolvarea în comun a acestora este respectul. Ceea ce este important pentru unul poate să nu fie la fel de important pentru celălalt. Cu toate acestea, fiecare soţ poate să respecte întotdeauna punctul de vedere al celuilalt“ (Keeping Your Family Together When the World Is Falling Apart — Menţineţi unitatea familiei dvs. în timp ce lumea se descompune). „Prin prezumţie se pricinuieşte doar luptă, dar înţelepciunea este cu cei care se sfătuiesc unul cu celălalt.“ — Proverbele 13:10, NW.

Simţul umorului: Chiar şi cei mai întunecaţi nori se pot risipi dacă partenerii râd din toată inima împreună. Aceasta se întreţese cu legăturile iubirii, reducând astfel tensiunea care deseori întunecă gândirea limpede. „O inimă veselă înseninează faţa.“ — Proverbele 15:13.

Dăruirea: Porniţi cu o motivaţie pozitivă în căutarea lucrurilor demne de apreciat la partenerul dvs. şi adresaţi-i cu generozitate complimente. Acestea pot să facă mai multă plăcere decât o cravată de mătase sau un buchet de flori. Fireşte, nimic nu vă împiedică să vă faceţi cadouri sau surprize plăcute. Însă „cele mai frumoase daruri pe care le puteţi oferi, afirmă cartea Lifeskills for Adult Children, nu pot fi puse într-un ambalaj. Acestea sunt exprimările dvs. de iubire şi apreciere, încurajările şi sprijinul pe care le oferiţi dvs.“ „Un cuvînt spus la timpul potrivit este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint.“ — Proverbele 25:11.

Dacă aceste calităţi ar putea fi comparate cu cărămizile cu care se construieşte căsnicia, atunci comunicarea ar fi mortarul necesar pentru a le cimenta. Aşadar, ce pot face cuplurile când apar dezacorduri? „În loc să consideraţi sursă de conflict faptul că partenerul dvs. împărtăşeşte puncte de vedere diferite, . . . consideraţi-l o sursă de cunoştinţe. . . . Detaliile vieţii de zi cu zi vor deveni o sursă bogată de informaţii“, afirmă cartea Getting the Love You Want (Cum să obţineţi iubirea pe care o doriţi).

Prin urmare, consideraţi fiecare moment în care apar dezacorduri nu o provocare la luptă, ci o preţioasă ocazie de a ajunge la o mai bună cunoaştere a persoanei pe care o iubiţi. Acceptaţi amândoi provocarea de a rezolva neînţelegerile şi lucraţi în vederea păcii şi a armoniei cuplului dvs., întărind astfel legăturile dintre dvs. şi consolidându-vă iubirea care face din doi unul singur.

Iehova Dumnezeu priveşte cu multă plăcere cooperarea şi de aceea a sădit-o în creaţia sa — în ciclul oxigenului, la care participă plantele şi animalele, în orbitele corpurilor cereşti, în relaţiile simbiotice existente între insecte şi flori. Aşadar, şi în cadrul căsniciei poate exista un ciclu marcat de căldură în care soţul, prin cuvânt şi faptă, îi oferă soţiei asigurări cu privire la iubirea sa, iar soţia, încrezătoare şi iubitoare, se supune de bunăvoie conducerii lui. Astfel, cei doi devin realmente unul, spre bucuria fiecăruia şi spre bucuria Autorului căsătoriei, Iehova Dumnezeu.

[Chenarul de la pagina 11]

„Luaţi seama deci cum ascultaţi.“ — Luca 8:18.

Ascultarea activă este o modalitate prin care se obţine asigurarea că vorbitorul şi cel care îl ascultă se înţeleg cu adevărat unul pe celălalt. Uneori aceasta poate fi numită „principiul oglinzii“, deoarece persoana care ascultă încearcă să reflecte cuvintele pe care le aude şi sensurile pe care li le dă. Iată care sunt principalele etape:

1. Fiţi foarte atenţi; încercaţi să distingeţi mesajele importante.

2. Sesizaţi sentimentele din care izvorăsc cuvintele.

3. Repetaţi-i vorbitorului ceea ce auziţi. Nu judecaţi, nu criticaţi şi nu contraziceţi. Faceţi-i doar de cunoscut că aţi recepţionat corect mesajul şi că i-aţi înţeles starea sufletească.

4. Vorbitorul, probabil, fie va confirma, fie va corecta spusele dvs. şi va putea probabil să dezvolte subiectul în continuare.

5. Dacă nu aţi înţeles bine ce vrea să spună persoana, încercaţi din nou.

Ascultarea activă este eficientă în special în atenuarea înţepăturilor criticii. Acceptaţi faptul că critica are adesea la bază un sâmbure de adevăr. Ea ar putea fi exprimată într-un mod care produce durere, însă, în loc să vă apăraţi înţepându-l pe cel care vă critică, de ce nu aţi folosi ascultarea activă pentru a dezamorsa situaţia? Spuneţi că înţelegeţi sentimentele de mâhnire pentru care aţi putea fi făcuţi răspunzători şi vedeţi cum aţi putea reglementa situaţia.

[Chenarul de la pagina 12]

„Dacă cineva are un motiv de a se plânge.“ — Coloseni 3:13, NW.

Când aveţi un motiv de a vă plânge, cum aţi putea să exprimaţi cel mai bine acest lucru fără să daţi naştere unui conflict? În primul rând, acordându-i partenerului dvs. prezumţia de bună-intenţie. Aţi putea avea sentimentul că partenerul (sau partenera) a fost lipsit de consideraţie, neatent, arogant, nechibzuit — însă, în general, este posibil ca el să nu fi intenţionat să vă facă un rău. Exprimaţi-vă sentimentele în mod calm, fără să acuzaţi: „Când ai făcut cutare lucru, am avut sentimentul că . . .“. Astfel nu veţi turna deloc ‘gaz peste foc’. O astfel de exprimare arată pur şi simplu ce simţiţi şi nu constituie o acuză la adresa partenerului. Deoarece este posibil ca persoana să nu fi intenţionat câtuşi de puţin să vă supere, reacţia acesteia ar putea fi de contestare sau de autojustificare. Cu toate acestea, concentraţi-vă atenţia asupra problemei şi fiţi gata să propuneţi o soluţie.

[Legenda fotografiei de la pagina 10]

A asculta cu adevărat este unul dintre cele mai frumoase complimente pe care le puteţi face unei persoane.