Cartea biblică numărul 54 — 1 Timotei

Scriitorul: Pavel

Locul scrierii: Macedonia

Data încheierii scrierii: aprox. 61–64 e.n.

 1, 2. a) Ce deosebire se observă între descrierea detenţiei lui Pavel pe care o găsim în Faptele şi cea din A doua scrisoare către Timotei? b) Când se pare că a fost scrisă Prima scrisoare către Timotei, şi de ce?

RELATAREA despre viaţa lui Pavel, prezentată de Luca în cartea Faptele, se încheie cu menţiunea că Pavel aştepta la Roma rezultatul apelului făcut de el la Cezar. În ea se arată că Pavel locuia într-o casă închiriată de el şi că le predica Regatul lui Dumnezeu „cu cea mai mare libertate de exprimare, fără piedici“ tuturor celor ce veneau la el (Fap. 28:30, 31). Dar, în A doua scrisoare către Timotei, Pavel scrie: „Sufăr răul până acolo încât sunt legat în lanţuri ca un răufăcător“, după care vorbeşte despre moartea sa iminentă (2 Tim. 2:9; 4:6–8). Ce schimbare! Prima oară fusese tratat ca un deţinut onorabil, a doua oară ca un criminal. Ce se întâmplase între anul 61 e.n., când Luca a descris situaţia lui Pavel la sfârşitul celor doi ani petrecuţi la Roma, şi momentul în care Pavel însuşi îi scria lui Timotei despre starea sa, probabil cu puţin timp înainte de moartea sa?

² Dificultatea de a încadra scrisorile lui Pavel către Timotei şi Tit în perioada la care se face referire în cartea Faptele i-a condus pe unii comentatori la concluzia că apelul făcut de Pavel la Cezar avusese un rezultat pozitiv şi că apostolul fusese eliberat în jurul anului 61 e.n. Într-o lucrare se spune: „Ultimul verset din Faptele se armonizează mai bine cu această opinie [că Pavel a fost eliberat după doi ani de detenţie], decât cu supoziţia că detenţia descrisă s-a încheiat cu condamnarea şi cu moartea apostolului. Luca subliniază faptul că nimeni nu-i împiedica activitatea, ceea ce desigur lasă impresia că sfârşitul activităţii sale nu era iminent“.a Aşadar, Prima scrisoare către Timotei a fost scrisă în perioada cuprinsă între eliberarea lui Pavel din prima detenţie la Roma şi ultima sa detenţie în acest oraş, adică aproximativ între anii 61 şi 64 e.n.

 3, 4. a) Din câte se pare, ce a făcut Pavel după ce a fost eliberat? b) Unde a scris el Prima scrisoare către Timotei?

³ Din câte se pare, după ce a fost eliberat, Pavel şi-a reluat activitatea misionară împreună cu Timotei şi Tit. Unii presupun că Pavel a ajuns şi în Spania, însă lucrul acesta nu este sigur. Clement din Roma a scris (aprox. în 95 e.n.) că Pavel a ajuns „până la extremitatea vestică“, ceea ce putea include şi Spania.b

⁴ Unde a scris Pavel Prima scrisoare către Timotei? Aşa cum reiese din 1 Timotei 1:3, Pavel a hotărât ca Timotei să se ocupe de unele probleme care existau în congregaţia din Efes, în timp ce el însuşi şi-a continuat drumul spre Macedonia. Se pare că aici i-a scris el lui Timotei, care se afla în Efes.

 5. Ce mărturii există cu privire la autenticitatea scrisorilor adresate lui Timotei?

⁵ Încă din primele secole ale erei noastre, scrisorile adresate lui Timotei i-au fost atribuite lui Pavel şi au fost considerate o parte a Scripturilor inspirate. Scriitorii creştini din acel timp, între care Policarp, Ignatie şi Clement din Roma, sunt cu toţii de acord în această privinţă, iar în cataloagele de atunci cele două scrisori figurează ca fiind scrierile lui Pavel. O autoritate în materie scrie: „Există puţine scrieri ale N[oului] T[estament] care au o atestare mai puternică . . . Prin urmare, obiecţiile cu privire la autenticitate trebuie să fie privite ca inovaţii moderne, care contrazic dovezile puternice din biserica primară“.c

 6. a) Ce motive l-au determinat pe Pavel să scrie Prima scrisoare către Timotei? b) Ce instruire şi ce experienţă avea Timotei, şi de unde ştim că el era un slujitor matur?

⁶ Pavel a scris Prima scrisoare către Timotei pentru a stabili în mod clar anumite proceduri organizatorice în congregaţie. De asemenea, Pavel a considerat că era necesar să-l avertizeze pe Timotei să se păzească de învăţăturile false, dar şi să-i întărească pe fraţi ca să se împotrivească ‘falsei cunoştinţe’ (1 Tim. 6:20). În oraşul comercial Efes, materialismul şi „iubirea de bani“ reprezentau o mare tentaţie, de aceea era oportun ca el să dea sfaturi şi pe această temă (6:10). Fără îndoială, Timotei avea o excelentă pregătire, dobândită prin instruire şi experienţă, care îl califica pentru această însărcinare. Tatăl său era grec, iar mama sa o iudeică temătoare de Dumnezeu. Nu se ştie exact când a intrat Timotei prima oară în contact cu creştinismul. Când Pavel a vizitat Listra cu ocazia celei de-a doua călătorii misionare, probabil la sfârşitul anului 49 e.n. sau la începutul anului 50 e.n., se pare că Timotei era în ultimii ani ai adolescenţei sau avea puţin peste 20 de ani. El se bucura deja de „o bună mărturie din partea fraţilor din Listra şi din Iconium“. Astfel, Pavel a dorit ca Timotei să călătorească împreună cu el şi cu Sila (Fap. 16:1–3). Timotei este menţionat cu numele în 11 din cele 14 scrisori ale lui Pavel, precum şi în cartea Faptele. Pavel a manifestat întotdeauna un interes părintesc faţă de el şi l-a trimis de câteva ori să viziteze diferite congregaţii şi să slujească în ele, aceasta fiind o dovadă că Timotei avusese o activitate excelentă în lucrarea misionară şi era calificat să îndeplinească responsabilităţi dificile (1 Tim. 1:2; 5:23; 1 Tes. 3:2; Filip. 2:19).

CONŢINUTUL PRIMEI SCRISORI CĂTRE TIMOTEI

 7. De ce îl încurajează Pavel pe Timotei să rămână în Efes?

⁷ Îndemn la păstrarea credinţei şi a unei conştiinţe bune (1:1–20). După ce îl salută pe Timotei ca pe un „adevărat fiu în credinţă“, Pavel îl încurajează să rămână în Efes. El trebuia să-i corecteze pe cei ce predau „altă doctrină“, ceea ce ducea mai degrabă la întrebări inutile decât să împartă ceva în legătură cu credinţa. Pavel spune că scopul acestei porunci este „iubirea dintr-o inimă curată, dintr-o conştiinţă bună şi dintr-o credinţă neipocrită“. El adaugă: „Unii au deviat de la aceste lucruri şi s-au întors spre o vorbire deşartă“ (1:2, 3, 5, 6).

 8. Ce scoate în evidenţă îndurarea care i s-a arătat lui Pavel, şi ce luptă bună îl încurajează el pe Timotei să lupte?

⁸ Deşi mai înainte Pavel fusese un blasfemator şi un persecutor, el primise din belşug bunătatea nemeritată a Domnului, „precum şi credinţa şi iubirea care este în Cristos Isus“, astfel că i s-a arătat îndurare. El fusese cel dintâi dintre păcătoşi şi, în felul acesta, Cristos Isus, care „a venit în lume ca să salveze păcătoşi“, a manifestat îndelungă răbdare faţă de el. Cât de demn este Regele eternităţii să primească onoarea şi gloria pentru totdeauna! Pavel îl îndeamnă pe Timotei să lupte lupta cea bună şi să păstreze „credinţa şi o conştiinţă bună“. El nu trebuia să fie asemenea celor ce ‘naufragiaseră în ce priveşte credinţa lor’, cum erau Imeneu şi Alexandru, pe care Pavel i-a disciplinat pentru că blasfemiaseră (1:14, 15, 19).

 9. a) Ce rugăciuni trebuie să se facă, şi de ce? b) Ce se spune cu privire la femeile din congregaţie?

⁹ Instrucţiuni cu privire la închinare şi la organizare în cadrul congregaţiei (2:1—6:2). Trebuie să se facă rugăciuni pentru oameni de orice fel, inclusiv pentru cei ce sunt în poziţii înalte, astfel încât creştinii să poată duce o viaţă paşnică în devoţiune sfântă. Dumnezeu, Salvatorul, vrea ca „orice fel de oameni să fie salvaţi şi să ajungă la cunoştinţa exactă a adevărului. Pentru că este un singur Dumnezeu şi un singur mediator între Dumnezeu şi oameni: omul Cristos Isus, care s-a dat pe sine ca răscumpărare corespunzătoare pentru toţi“ (2:4–6). Pavel fusese numit apostol şi învăţător al acestor lucruri. De aceea, el îi invită pe bărbaţi să se roage în loialitate şi pe femei să se îmbrace cu modestie şi judecată sănătoasă, aşa cum se cuvine persoanelor care îl venerează pe Dumnezeu. Femeia trebuie să înveţe în tăcere şi să nu exercite autoritate asupra bărbatului, „căci Adam a fost făcut primul, apoi Eva“ (2:13).

10. Care sunt cerinţele pentru supraveghetori şi pentru slujitorii auxiliari, şi de ce scria Pavel aceste lucruri?

¹⁰ Bărbatul care aspiră să fie supraveghetor doreşte o lucrare bună. Pavel enumeră în continuare cerinţele pentru supraveghetori şi pentru slujitorii auxiliari. Un supraveghetor trebuie să fie „ireproşabil, soţul unei singure soţii, cumpătat în obiceiuri, cu o minte sănătoasă, ordonat, ospitalier, capabil să predea, să nu fie un beţiv scandalagiu, nici bătăuş, ci rezonabil, nu certăreţ, nici iubitor de bani, să fie un om care-şi conduce bine familia, care-şi ţine copiii în supunere cu toată seriozitatea . . . Să nu fie un om convertit de curând . . . să aibă o bună mărturie de la cei de afară“ (3:2–7). Pentru slujitorii auxiliari cerinţele sunt asemănătoare. Înainte de a sluji, ei trebuie să fie verificaţi în ce priveşte aptitudinile. Pavel îi scria aceste lucruri lui Timotei ca să ştie cum trebuia să se poarte în congregaţia lui Dumnezeu, care este „stâlp şi sprijin al adevărului“ (3:15).

11. a) Ce probleme aveau să apară mai târziu? b) La ce anume trebuia să fie atent Timotei, şi de ce?

¹¹ În timpurile care urmau să vină, unii aveau să se îndepărteze de credinţă din cauza învăţăturilor demonilor. Pavel avertizează că oameni ipocriţi, care spun minciuni, vor interzice căsătoria şi vor porunci abţinerea de la alimente, pe care Dumnezeu le-a creat ca să fie luate cu mulţumiri. Ca un bun slujitor, Timotei trebuia să respingă istorisirile neadevărate şi ‘poveştile femeilor bătrâne’. Pe de altă parte, el trebuia să exerseze având ca obiectiv devoţiunea sfântă. „Pentru aceasta lucrăm noi din greu şi ne străduim“, spune Pavel, „pentru că ne-am pus speranţa într-un Dumnezeu viu, care este un Salvator al oamenilor de orice fel, îndeosebi al celor fideli“. Aşadar, Timotei trebuia să poruncească şi să predea mereu aceste lucruri. El nu trebuia să permită nimănui să-i dispreţuiască tinereţea, ci trebuia să fie un exemplu în conduită şi în serviciul sfânt. Trebuia să se lase absorbit de aceste lucruri şi să fie mereu atent la el însuşi şi la modul de a preda, deoarece perseverând în aceste lucruri avea ‘să se salveze pe el însuşi şi pe cei care îl ascultau’ (4:7, 10, 16).

12. Ce sfat se dă cu privire la modul de a le trata pe văduve şi pe alţi membri ai congregaţiei?

¹² Pavel îi dă lui Timotei sfaturi cu privire la modul în care trebuia să-i trateze pe membrii congregaţiei: pe bărbaţii în vârstă ca pe nişte taţi, pe bărbaţii mai tineri ca pe nişte fraţi, pe femeile în vârstă ca pe nişte mame, pe femeile mai tinere ca pe nişte surori. Trebuiau luate măsurile cuvenite pentru femeile care erau cu adevărat văduve. Însă, dacă era posibil, familia unei văduve trebuia să aibă grijă de ea. A nu face aceasta însemna a renega credinţa. Pavel spune că o văduvă poate fi trecută pe listă dacă are cel puţin 60 de ani şi dacă „s-a depus mărturie pentru lucrările ei bune“ (5:10). Pe de altă parte, văduvele mai tinere, care permit impulsurilor sexuale să pună stăpânire pe ele, trebuie respinse. În loc să cutreiere prin case şi să clevetească, este mai bine să se căsătorească şi să aibă copii, ca să nu-i dea împotrivitorului niciun prilej de insultă.

13. Ce consideraţie trebuie să li se acorde bătrânilor, cum trebuie trataţi cei ce practică păcatul, şi ce responsabilitate le revine sclavilor?

¹³ Bătrânii care îndrumă bine trebuie consideraţi demni de o dublă onoare, „îndeosebi cei care lucrează din greu în cuvânt şi în predare“ (5:17). Nu trebuie acceptată nicio acuzaţie împotriva unui bătrân, decât pe baza mărturiei a doi sau trei martori. Cei ce practică păcatul trebuie mustraţi în văzul tuturor, dar aceasta trebuie să se facă fără prejudecăţi şi fără părtinire. Pavel mai spune că sclavii trebuie să-şi respecte stăpânii, îndeplinind un serviciu bun, mai ales când este vorba de fraţi, care sunt „credincioşi şi iubiţi“ (6:2).

14. Ce spune Pavel cu privire la mândrie şi la iubirea de bani în comparaţie cu „devoţiunea sfântă însoţită de mulţumire“?

¹⁴ Sfaturi cu privire la „devoţiunea sfântă însoţită de mulţumire“ (6:3–21). Cel ce nu acceptă cuvintele sănătoase este umflat de mândrie şi are mania disputelor, care duc la certuri violente pentru nimicuri. Pe de altă parte, „devoţiunea sfântă însoţită de mulţumire“ este un mijloc de mare câştig. Dacă avem hrană şi acoperământ trebuie să fim mulţumiţi. Hotărârea de a fi bogaţi este o cursă care duce la distrugere, iar iubirea de bani este „rădăcina a tot felul de rele“. Pavel îl îndeamnă pe Timotei, ca pe un om al lui Dumnezeu, să fugă de aceste lucruri, să urmărească virtuţile creştine, să lupte lupta cea bună a credinţei şi să ‘apuce strâns viaţa veşnică’ (6:6, 10, 12). El trebuia să respecte porunca „fără pată şi ireproşabil“ până la manifestarea Domnului Isus Cristos. Cei bogaţi, spune Pavel, „să nu-şi pună speranţa în bogăţii nesigure, ci în Dumnezeu“, ca să apuce strâns adevărata viaţă. În încheiere, Pavel îl încurajează pe Timotei să păzească doctrina care îi fusese încredinţată şi să se ferească de vorbirile deşarte şi de „contradicţiile a ceea ce se numeşte în mod fals «cunoştinţ㻓 (6:14, 17, 20).

DE CE ESTE DE FOLOS

15. Ce avertisment se dă în această scrisoare cu privire la speculaţii şi la discuţii?

¹⁵ În această scrisoare li se dă un avertisment serios celor ce îşi irosesc timpul cu speculaţii deşarte şi cu discuţii filozofice. ‘Dezbaterile despre cuvinte’ sunt puse în legătură cu mândria şi trebuie evitate, deoarece Pavel ne spune că ele împiedică progresul creştin şi dau naştere mai degrabă „la întrebări decât să împartă ceva de la Dumnezeu în legătură cu credinţa“ (6:3–6; 1:4). Asemenea lucrărilor cărnii, aceste dispute sunt împotriva „învăţăturii sănătoase, care este în armonie cu glorioasa veste bună a fericitului Dumnezeu“ (1:10, 11).

16. Ce sfat a dat Pavel cu privire la materialism?

¹⁶ După cât se pare, creştinii din Efes, un oraş dominat de lăcomia de bani, aveau nevoie de sfaturi ca să ştie cum trebuiau să lupte împotriva materialismului şi a distragerilor cauzate de acesta. Pavel i-a sfătuit în acest sens. Deşi oamenii citează deseori cuvintele sale: „Iubirea de bani este rădăcina a tot felul de rele“, foarte puţini le dau ascultare! Însă adevăraţii creştini trebuie să dea întotdeauna ascultare sfatului oferit de Pavel. Aceasta înseamnă viaţă pentru ei. De aceea, ei trebuie să fugă de capcana dăunătoare a materialismului, „să nu-şi pună speranţa în bogăţii nesigure, ci în Dumnezeu, care ne dă toate din belşug spre desfătarea noastră“ (6:6–12, 17–19).

17. Ce sfat dat lui Timotei este oportun pentru toţi slujitorii tineri şi zeloşi de astăzi?

¹⁷ Scrisoarea lui Pavel îl prezintă pe Timotei drept un exemplu excelent, care arată cum ar trebui să fie un tânăr creştin. Deşi relativ tânăr ca vârstă, el era adult în ce priveşte maturitatea spirituală. El a aspirat la sarcina de supraveghetor şi a fost binecuvântat din belşug în îndeplinirea privilegiilor de care s-a bucurat. Dar, la fel ca toţi slujitorii tineri şi zeloşi de astăzi, el trebuia să continue să mediteze la aceste lucruri şi să se lase absorbit de ele pentru a face mereu progrese. Sfatul dat de Pavel tuturor creştinilor care doresc să găsească bucurie în timp ce continuă să facă progrese este oportun: „Fii mereu atent la tine însuţi şi la predarea ta. Perseverează în aceste lucruri, căci, făcând aşa, te vei salva pe tine însuţi şi pe cei care te ascultă“ (4:15, 16).

18. Ce se arată în mod clar despre ordinea stabilită de Dumnezeu în congregaţie, şi cum foloseşte Pavel Scripturile ebraice ca autoritate?

¹⁸ Această scrisoare inspirată ne insuflă apreciere pentru ordinea stabilită de Dumnezeu. Ea arată că atât bărbaţii, cât şi femeile pot contribui la păstrarea armoniei teocratice în congregaţie (2:8–15). Apoi, ea prezintă calităţile pe care trebuie să le aibă supraveghetorii şi slujitorii auxiliari. Astfel, spiritul sfânt dezvăluie cerinţele pe care trebuie să le îndeplinească cei ce slujesc în servicii speciale. Scrisoarea îi încurajează totodată pe toţi slujitorii dedicaţi să satisfacă aceste norme, spunând: „Dacă cineva aspiră la sarcina de supraveghetor, doreşte o lucrare bună“ (3:1–13). Este analizată în mod corespunzător atitudinea potrivită a unui supraveghetor faţă de cei de diferite vârste şi faţă de persoanele de sex opus din congregaţie, precum şi modul de a trata acuzaţiile înaintea martorilor. Pentru a accentua faptul că bătrânii care lucrează din greu în cuvânt şi în predare sunt demni de o dublă onoare, Pavel foloseşte de două ori Scripturile ebraice ca autoritate: „Căci cuvântul Scripturii zice: «Să nu pui botniţă taurului când treieră grâul» şi «Vrednic este lucrătorul de plata lui»“ (1 Tim. 5:1–3, 9, 10, 19–21, 17, 18; Deut. 25:4; Lev. 19:13).

19. Cum este scoasă în evidenţă speranţa Regatului, şi ce îndemn se dă pe această bază?

¹⁹ După ce dă toate aceste sfaturi excelente, Pavel adaugă că porunca trebuie respectată fără pată şi ireproşabil ‘până la manifestarea Domnului Isus Cristos, Regele celor care domnesc ca regi şi Domnul celor care stăpânesc ca domni’. Pe baza acestei speranţe a Regatului, creştinii sunt îndemnaţi cu putere în încheierea scrisorii „să facă binele, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să împartă ce au, strângându-şi la loc sigur drept comoară pentru viitor o bună temelie, ca să apuce strâns adevărata viaţă“ (1 Tim. 6:14, 15, 18, 19). Instruirea valoroasă din Prima scrisoare către Timotei este cu adevărat de folos!

[Note de subsol]