Înfăptuieşti tu voinţa lui Dumnezeu?

DOI MARTORI ai lui Iehova au întâlnit în ministerul lor din casă în casă un preot al Bisericii Episcopale. Părea un bărbat agreabil, în vârstă de aproximativ 60 de ani, cu barbă, purtând un tricou pe care era imprimat numele bisericii sale. Dintr-o răsuflare, el a spus: „Mi-ar plăcea ca membrii bisericii noastre să fie la fel de zeloşi în răspândirea Cuvântului cum sunteţi dumneavoastră, dar v-aş ruga să nu mă mai vizitaţi niciodată acasă“.

Da, există mulţi oameni care admiră lucrarea Martorilor lui Iehova şi îi laudă pentru zelul şi entuziasmul lor. Totuşi, nu-i interesează deloc lucrarea pe care o înfăptuiesc Martorii şi nici nu vor să se gândească s-o înfăptuiască ei înşişi. Această situaţie, aparent contradictorie, nu reprezintă însă ceva nou. Ea a fost remarcată de Isus în zilele sale, iar el a accentuat în mod deosebit ideea, prin intermediul unei ilustrări care ne îndeamnă la meditaţie.

„Ce credeţi? Un om avea doi copii. Îndreptându-se spre cel dintâi, el zise: «Copile, du-te să lucrezi astăzi în vie». Drept răspuns, acesta a zis: «Mă voi duce, domnule», dar nu s-a dus. Apropiindu-se de al doilea, el i-a spus acelaşi lucru. Drept răspuns, acesta i-a zis: «Nu vreau». După aceea i-a părut rău şi s-a dus. Care dintre cei doi a făcut voinţa tatălui său?“ — Matei 21:28–31, New World Translation.

Răspunsul este evident. La fel ca mulţimea care îl asculta pe Isus, şi noi vom răspunde: „Cel din urmă“. Dar, dincolo de ceea ce este evident, prin intermediul acestei ilustrări Isus ne atrage atenţia asupra faptului că ceea ce conta era înfăptuirea dorinţei tatălui. Deşi cel de-al doilea fiu a spus că nu voia să se ducă, el a procedat invers şi a fost lăudat pentru aceasta. A înfăptui genul corect de lucrare constituie un lucru la fel de important. Cel de-al doilea fiu a acţionat lucrând în via tatălui; el nu s-a dus să lucreze în propria sa vie.

Ce implicaţii au toate acestea pentru noi? Ce anume le cere Dumnezeu închinătorilor de astăzi? Ce lucruri putem învăţa din viaţa lui Isus care ne vor ajuta să înfăptuim voinţa Tatălui său? Iată câteva întrebări importante, iar faptul de a găsi răspunsurile corecte va însemna pentru noi bunăstare veşnică, deoarece „cine face voia lui Dumnezeu rămîne în veac“. — 1 Ioan 2:17; Efeseni 5:17.

Care este „voinţa lui Dumnezeu“?

În lucrarea Comprehensive Concordance of the New World Translation of the Holy Scriptures substantivul „voinţă“ este înregistrat de peste 80 de ori. În aproximativ 60 de locuri (adică în 75% din situaţii) se face referire la voinţa lui Dumnezeu. Expresii cum ar fi „voinţa lui Dumnezeu“ şi „voinţa Tatălui meu“ apar de peste 20 de ori. De aici putem observa faptul că voinţa divină ar trebui să fie un lucru de primă importanţă pentru noi. Înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu trebuie să constituie preocuparea principală a vieţii noastre.

Potrivit unui dicţionar (Webster’s Ninth New Collegiate Dictionary), substantivul „voinţă“ înseamnă ‘dorinţă, voie, hotărâre, ceva dorit, îndeosebi o alegere sau o hotărâre a cuiva care deţine autoritate sau putere’. Prin urmare, Iehova, Autoritatea Supremă, are o voinţă, adică o dorinţă sau o hotărâre. Care este aceasta? Scripturile ne spun că, printre altele, ‘voinţa [lui Dumnezeu] este ca orice fel de oameni să fie salvaţi şi să ajungă la cunoştinţa exactă a adevărului’ (1 Timotei 2:4, NW). Isus Cristos şi primii creştini au lucrat din tot sufletul pentru a le transmite altora această cunoştinţă exactă. — Matei 9:35; Faptele 5:42; Filipeni 2:19, 22.

Dar cine înfăptuieşte astăzi voinţa lui Dumnezeu? Câţi dintre cei aproximativ două miliarde de oameni care declară că sunt continuatori ai lui Isus Cristos se aseamănă cu fiul mai tânăr din ilustrarea lui Isus care s-a dus şi a înfăptuit voinţa tatălui său? Răspunsul nu este greu de găsit. Adevăraţii continuatori ai lui Isus Cristos, care păşesc pe urmele sale, înfăptuiesc lucrarea pe care a spus el că urmau s-o îndeplinească: „Mai întîi trebuie ca Evanghelia să fie predicată tuturor popoarelor“ (Marcu 13:10). Martorii lui Iehova, al căror număr este de peste patru milioane şi jumătate pe întregul glob, predică în mod activ vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu şi îi instruiesc pe alţii, îndreptând atenţia spre Regat ca fiind unica soluţie de pace şi siguranţă a omenirii. Participi şi tu din plin la înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu? Predici tu vestea bună despre Regat aşa cum a făcut Isus? — Faptele 10:42; Evrei 10:7.

Să găsim bucurie în înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu!

Deşi faptul de a învăţa care este voinţa Tatălui aduce bucurie, faptul de a-i învăţa pe alţii care este voinţa lui Dumnezeu aduce o şi mai mare bucurie. Isus a găsit bucurie în faptul de a-i învăţa pe oameni despre Tatăl său. Acest lucru a fost pentru el ca o hrană (Ioan 4:34). Şi noi ne vom bucura de adevărata fericire, dacă facem ceea ce a făcut Isus, şi anume, dacă predicăm şi predăm lucrurile pe care le-a predat el, lucrurile pe care le-a primit de la Tatăl său (Matei 28:19, 20). Aşa cum a promis Isus, „dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi dacă le faceţi“. — Ioan 13:17.

Să ilustrăm acest lucru. O mamă care şi-a reluat recent pionieratul regular spunea: „Este atât de emoţionant când vezi că faţa unei persoane cu care efectuezi studiu biblic se luminează pe măsură ce diferite adevăruri biblice îi sensibilizează inima! O astfel de bucurie simt şi eu când văd că o anumită elevă îşi copiază toate textele scripturale înainte de studiu şi îşi ia notiţe în timpul studiului, astfel încât să poată răspunde mai târziu la orice întrebare recapitulativă“. O altă persoană cu care sora efectuează studiu biblic a avut o oarecare legătură cu adevărul în primii ani ai adolescenţei. Când s-a căsătorit şi a ajuns să se confrunte cu unele probleme personale, ea a dorit fierbinte să-i reîntâlnească pe Martori. Cât de mare i-a fost fericirea când a fost găsită de sora pionieră! Tânăra femeie a fost încântată să reînceapă studiul biblic.

Cum să ne păstrăm bucuria în înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu

David, regele Israelului antic, a fost o persoană care a căutat să înfăptuiască voinţa lui Dumnezeu pe tot parcursul vieţii sale. În pofida multelor dificultăţi şi presiuni care au venit asupra lui, el a fost inspirat să spună: „Desfătarea mea este să fac plăcerea [voinţa, NW] Ta, Dumnezeul meu. Şi legea Ta este înăuntrul inimii mele“ (Psalmul 40:8). Dorinţa de a înfăptui voinţa lui Iehova era chiar în sufletul lui David, chiar în fiinţa sa lăuntrică. Acesta era secretul permanentei sale bucurii de a-i sluji lui Iehova. Pentru David, înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu nu constituia un lucru greu. Dimpotrivă, era o desfătare, era ceva care provenea din inimă. Pe tot parcursul vieţii lui, el s-a luptat, făcând tot posibilul, pentru a-i sluji Dumnezeului său, Iehova, chiar dacă uneori a păcătuit şi a dat greş.

Câteodată s-ar putea ca şi bucuria noastră să slăbească. S-ar putea să obosim sau să ne descurajăm. Poate că trecutul ne urmăreşte şi ne mustră conştiinţa pentru unele acţiuni rele comise cu mult timp în urmă. Adeseori, putem învinge aceste sentimente dacă studiem mai temeinic Cuvântul lui Dumnezeu. Ne putem propune să înscriem şi noi legea lui Dumnezeu în ‘inima’ noastră, aşa cum a făcut David. Dacă vom căuta să înfăptuim voinţa lui Dumnezeu din tot sufletul, adică, cu toată capacitatea noastră, el ne va răsplăti în mod corespunzător, deoarece Dumnezeu este fidel. — Efeseni 6:6; Evrei 6:10–12; 1 Petru 4:19.

Este interesant faptul că, în Evrei 10:5–7, apostolul Pavel a citat cuvintele lui David din Psalmul 40:6–8 şi le-a aplicat la Isus Cristos. În felul acesta, Pavel a subliniat cât de apropiat era Isus de Tatăl său. Cuvântul ebraic redat prin ‘voinţă’ transmite ideea de ‘desfătare, dorinţă, favoare sau plăcere’. Aşadar, ceea ce spune Psalmul 40:8 cu privire la Cristos s-ar putea reda astfel: „Desfătarea mea este să fac plăcerea Ta, Dumnezeul meu“. Isus a dorit să facă ceea ce-i era plăcut Tatălui său. Isus a mers dincolo de faptul de a face ceea ce i se cerea. El a făcut ceea ce era apropiat inimii Tatălui său şi şi-a găsit bucuria în aceasta.

Întreaga viaţă a lui Isus s-a axat pe faptul de a-i învăţa pe alţii care este voinţa lui Dumnezeu şi ce anume trebuie să facă aceştia pentru a obţine binecuvântarea lui Dumnezeu. El a fost un predicator şi un învăţător cu timp integral şi a găsit o mare bucurie în efectuarea acestei lucrări. Deci, rezultă în mod logic că, cu cât vom efectua mai mult lucrarea lui Iehova, cu atât vom găsi mai multă bucurie. Poţi sluji şi tu cu timp integral în lucrarea de predicare, astfel încât şi bucuria ta să poată abunda?

Un alt ajutor pentru a ne păstra bucuria în înfăptuirea voinţei lui Dumnezeu îl constituie faptul de a ne menţine privirile aţintite cu precizie asupra viitorului. Acest lucru l-a făcut şi Isus. „Pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea.“ Pentru el, bucuria consta în faptul de a se dovedi fidel faţă de Dumnezeu până la sfârşit şi în faptul de a obţine recompensa regalităţii la dreapta Tatălui său. — Evrei 12:2.

Imaginează-ţi bucuria de care vor avea parte în viitor cei care vor continua să înfăptuiască voinţa lui Dumnezeu. Ei vor vedea distrugerea celor care continuă cu insistenţă să-şi înfăptuiască propria lor voinţă egoistă chiar dacă în felul acesta le provoacă suferinţe celor care se străduiesc să înfăptuiască voinţa lui Dumnezeu (2 Tesaloniceni 1:7, 8). Gândeşte-te la bucuria pe care cei dragi care vor fi înviaţi o vor găsi în faptul că vor avea ocazia să înveţe şi să înfăptuiască voinţa lui Dumnezeu. Sau gândeşte-te la scopul lui Dumnezeu de a restabili pământul, transformându-l în paradis. Şi, în sfârşit, imaginează-ţi libertatea care va rezulta în urma distrugerii complete a lui Satan, cel care se împotriveşte voinţei lui Iehova.

Da, faptul de a înfăptui astăzi voinţa lui Dumnezeu poate aduce multă bucurie acum şi o fericire fără sfârşit în viitor. Indiferent care ar fi reacţiile cu care ne confruntăm în lucrarea de predicare, să imităm exemplul lui Isus, găsindu-ne plăcerea în înfăptuirea voinţei Tatălui său.