Cum să ţinem sub control fobia socială

„Cel mai important lucru de care trebuie să ţină cont cei ce suferă de fobii este faptul că se pot obţine rezultate bune în urma tratării tulburărilor anxioase. Acestea nu sunt ceva ce trebuie să continue să le producă suferinţă.“ — Dr. Chris Sletten.

DIN fericire, multe persoane care suferă de fobie socială au fost ajutate să-şi atenueze anxietatea şi chiar să înfrunte situaţiile sociale de care se temeau de mulţi ani. Dacă suferiţi de fobie socială, fiţi siguri că şi voi puteţi găsi modalităţi practice de a face faţă acestei tulburări. Pentru a face acest lucru, va trebui să daţi atenţie 1) simptomelor fizice, 2) modului în care priviţi situaţiile de care vă temeţi şi 3) comportamentului la care dau naştere sentimentele de teamă.

Principiile biblice pot fi de mare ajutor. Este adevărat, Cuvântul lui Dumnezeu nu este un manual medical şi nici nu menţionează expresia „fobie socială“. Totuşi, Biblia vă poate ajuta să „păziţi înţelepciunea practică şi capacitatea de gândire“ când aveţi sentimente de teamă. — Proverbele 3:21, NW; Isaia 48:17.

Cum să faceţi faţă simptomelor

Simptomele fizice ale fobiei sociale diferă de la o persoană la alta. Cum reacţionează corpul vostru când urmează să treceţi printr-o situaţie de care vă temeţi? Vă tremură mâinile? Vă bate cu putere inima? Aveţi crampe abdominale? Transpiraţi, vă înroşiţi sau vi se uscă gura?

Este adevărat, nu este plăcut să vezi o persoană transpirând, bâlbâindu-se sau tremurând în faţa altora. Dar teama de ceea ce s-ar putea întâmpla nu va ajuta cu nimic. Prin urmare, Isus a pus următoarea întrebare pertinentă: „Cine dintre voi, îngrijorându-se, poate să adauge un cot la înălţimea lui?“ (Matei 6:27; compară cu Proverbele 12:25). Într-adevăr, concentrându-vă prea mult asupra simptomelor şi asupra a ceea ce s-ar putea să gândească alţii despre acestea, nu veţi face altceva decât să înrăutăţiţi situaţia. „Imaginându-şi că alţii le observă nervozitatea, cei ce suferă de fobie socială se tem şi mai mult“, se remarca în The Harvard Mental Health Letter. „Ei ajung să anticipeze stângăcia şi neîndemânarea care îi vor caracteriza — o anticipare care va declanşa alte semnale de alarmă pe măsură ce se vor apropia de situaţiile de care se tem.“

Veţi putea reduce din intensitatea simptomelor respirând încet, din diafragm (vezi chenarul „Atenţie la respiraţie!“). Ceea ce vă mai poate ajuta este efectuarea cu regularitate a exerciţiilor fizice şi relaxarea muşchilor (1 Timotei 4:8). Va trebui, probabil, să faceţi câteva schimbări în modul de viaţă. De exemplu, Biblia ne sfătuieşte: „Mai bine o mână plină de odihnă, decât amândoi pumnii plini de muncă şi goană după vânt“ (Eclesiastul 4:6). Aşadar, aveţi grijă să vă odihniţi suficient. În plus, fiţi atenţi la alimentaţie. Nu săriţi peste mese şi mâncaţi la ore fixe. Probabil va fi necesar să reduceţi din consumul de cofeină, care poate fi vinovatul numărul unu în apariţia anxietăţii.

Mai mult decât atât, aveţi răbdare (Eclesiastul 7:8). O echipă de medici remarca: „Cu timpul, veţi observa că, deşi veţi mai experimenta o oarecare anxietate în anumite situaţii de natură socială, intensitatea cu care se vor manifesta simptomele fizice va scădea considerabil. Cel mai important este că, prin practică, veţi dobândi mai multă încredere de sine şi veţi fi mai pregătiţi să faceţi faţă situaţiilor de natură socială de care vă temeţi“.

Examinaţi-vă gândurile fobice

Se spune că nu se poate să ai un anumit sentiment faţă de ceva fără ca mai întâi să te gândeşti la acel lucru. Se pare că acest aspect este adevărat şi cu privire la fobia socială. Aşadar, pentru a reduce simptomele fizice, va trebui probabil să examinaţi „gândurile neliniştitoare“ care le alimentează. — Psalmul 94:19, NW.

Unii specialişti spun că fobia socială este, de fapt, teama de a nu fi dezaprobat. De exemplu, în timp ce se află la o reuniune, cineva care suferă de fobie socială probabil că îşi spune: „Sunt ridicol. Cu siguranţă că oamenii observă că locul meu nu este aici. Sunt sigur că toţi râd de mine“. Şi Tracy, care suferă de fobie socială, a nutrit asemenea sentimente. Cu timpul însă, ea şi-a examinat gândurile. Ea a ajuns să-şi dea seama că oamenii aveau altceva mai bun de făcut decât să-şi petreacă timpul analizând-o şi judecând-o pe ea. Tracy a ajuns la următoarea concluzie: „Chiar dacă aş spune ceva plictisitor, există oare motive întemeiate ca, pe baza acestui lucru, să fiu dezaprobată ca persoană?“

Asemenea lui Tracy, va trebui să vă examinaţi gândurile greşite cu privire la posibilitatea de a fi dezaprobat de alţii în situaţii de natură socială şi la severitatea cu care aţi putea fi dezaprobat. Există motive întemeiate să credeţi că oamenii se vor supăra pe voi dacă veţi face lucrurile de care vă temeţi cel mai mult? Chiar dacă unii s-ar supăra, constituie acest lucru un motiv pe baza căruia să trageţi concluzia că nu veţi putea suporta chinul? Schimbă oare părerea altei persoane valoarea voastră ca persoană? Biblia dă cu înţelepciune următorul sfat: „Nu lua nici tu seama la toate cuvintele care se spun“. — Eclesiastul 7:21.

O echipă de medici a scris referitor la fobia socială: „Apar probleme când oamenii dau o prea mare importanţă respingerilor de care au parte în mod inevitabil în viaţă. Faptul de a fi respins poate dezamăgi foarte mult. Poate răni chiar. Dar acest lucru nu trebuie să vă devasteze. De fapt, nu este o catastrofă, doar dacă nu faceţi voi din aceasta o catastrofă“.

Biblia ne ajută să ne privim în mod realist. Ea recunoaşte: „Toţi greşim în multe feluri“ (Iacov 3:2). Da, nimeni nu este imun la imperfecţiune şi la manifestările ei uneori jenante. Faptul de a ţine cont de acest lucru ne ajută să fim îngăduitori faţă de slăbiciunile altora şi îi încurajează şi pe alţii să fie la fel de îngăduitori faţă de ale noastre. În orice caz, creştinii ştiu că cel a cărui aprobare contează cu adevărat este Iehova Dumnezeu — iar el nu se concentrează asupra greşelilor noastre. — Psalmii 103:13, 14; 130:3.

Înfruntaţi situaţiile care vă provoacă teamă

Pentru a câştiga lupta împotriva fobiei sociale, mai devreme sau mai târziu va trebui să înfruntaţi situaţiile care vă provoacă teamă. La început, probabil că acest gând vă sperie. Până în prezent, aţi evitat situaţiile care pretindeau să fiţi în contact cu oamenii şi care vă creau sentimente de teamă. Totuşi, probabil că acest lucru nu a făcut altceva decât să vă erodeze încrederea şi să vă intensifice sentimentele de teamă. Biblia spune pe bună dreptate: „Cel ce se retrage în singurătate caută ce-i place lui însuşi, dar este împotriva adevăratei înţelepciuni“. — Proverbele 18:1.

Spre deosebire de acest lucru, faptul de a lupta împotriva sentimentelor de teamă tinde să reducă din anxietate.a Dr. John Marshall spune: „Deseori îi încurajăm pe pacienţii noştri care suferă de fobie socială — în special pe cei ale căror temeri se rezumă la unele situaţii, cum ar fi vorbirea în public — să-şi impună să fie activi în situaţii care implică relaţii sociale sau în organizaţii de acest gen“.

Înfruntarea situaţiilor de care vă este teamă vă va da convingerea că 1) defectele jenante de cele mai multe ori nu vor avea drept rezultat dezaprobarea din partea altora şi 2) chiar dacă s-ar întâmpla aşa, acest lucru nu este o catastrofă. Reţineţi totuşi că trebuie să aveţi răbdare în ceea ce priveşte progresul. Însănătoşirea nu se face peste noapte şi nici nu ar fi realist să aşteptaţi ca toate simptomele fobiei sociale să dispară. Potrivit spuselor doctorului  Sally Winston, obiectivul tratamentului nu este acela de a face să dispară simptomele, ci de a le face să nu conteze. Dacă nu mai contează, spune ea, acestea dispar sau cel puţin nu mai sunt atât de grave.

Creştinii au un motiv bine întemeiat ca să-şi învingă sentimentele de teamă socială. Într-adevăr, lor li s-a spus „să vegheze unii asupra altora ca să se îndemne la dragoste şi la fapte bune. Să nu părăsească strângerea lor laolaltă“ (Evrei 10:24, 25). Întrucât activitatea creştină presupune adesea faptul de a fi în contact cu alţii, depunerea unor eforturi conştiincioase ca să vă ţineţi sub control sentimentele de teamă poate contribui mult la progresul vostru spiritual (Matei 28:19, 20; Faptele 2:42; 1 Tesaloniceni 5:14). Amintiţi această chestiune în rugăciunile voastre la Iehova Dumnezeu, deoarece el vă poate da „puterea care depăşeşte normalul“ (2 Corinteni 4:7, NW; 1 Ioan 5:14). Rugaţi-l pe Iehova să vă ajute să dobândiţi un punct de vedere echilibrat cu privire la faptul de a fi aprobaţi de alţii şi să cultivaţi calităţile necesare pentru a face ceea ce pretinde el.

Trebuie să recunoaştem că problemele fiecărei persoane care suferă de fobie sunt unice şi fiecare va trebui să întâmpine obstacole diferite, iar aceasta cu eforturi mai mari sau mai mici. Unii au făcut mari progrese urmând sugestiile amintite. Există situaţii care pretind, probabil, mai mult ajutor. De exemplu, pe unele persoane le-au ajutat medicamentele.b Alţii au căutat ajutor la un psihiatru. Revista Treziţi-vă! nu recomandă sau nu sprijină un anumit tratament. Fiecare creştin decide personal dacă va urma sau nu un anumit tratament. Totuşi, creştinul trebuie să fie atent ca tratamentul pe care îl va urma — oricare ar fi acesta — să nu intre în conflict cu principiile biblice.

Oameni cu „aceleaşi slăbiciuni ca şi noi“

Biblia poate fi o sursă de mare încurajare, deoarece ea conţine exemple reale ale unor oameni care au învins obstacolele de ordin personal, ca să facă ceea ce le pretindea Dumnezeu. Să luăm exemplul lui Ilie. Fiind unul dintre profeţii remarcabili ai Israelului, el a dat dovadă de ceea ce s-ar părea a fi un curaj supraomenesc. Totuşi, Biblia ne asigură că „Ilie era un om cu aceleaşi slăbiciuni ca şi noi“ (Iacov 5:17). El nu a fost scutit de teamă intensă şi de anxietate. — 1 Împăraţi 19:1–4.

Apostolul creştin Pavel a mers la Corint „în slăbiciune, în temere şi în mare cutremur“, evident fiind foarte neîncrezător în capacităţile sale. Şi a avut parte de o oarecare dezaprobare. Într-adevăr, unii împotrivitori au spus despre Pavel: „Prezenţa lui în trup este slabă şi cuvântul lui de dispreţuit“. Totuşi, nu există nici un indiciu că Pavel ar fi permis ca opinia greşită a altora să-i influenţeze punctul de vedere cu privire la sine şi la capacităţile sale. — 1 Corinteni 2:3–5; 2 Corinteni 10:10.

Lui Moise i-a lipsit încrederea în capacitatea sa de a-l aborda pe Faraon, pretinzând că „vorba şi limba îi sunt greoaie“ (Exodul 4:10). Chiar şi atunci când Iehova Dumnezeu i-a promis că îl va ajuta, Moise l-a implorat: „Rogu-mă, Doamne, trimite pe altul“ (Exodul 4:13, Biblia Regele Carol II). Moise nu îşi cunoştea calităţile, dar Iehova i le ştia. El l-a considerat pe Moise competent din punct de vedere mintal şi fizic să ducă la bun sfârşit această însărcinare. Totuşi, în mod iubitor, Iehova i-a pus la dispoziţie lui Moise un ajutor. El nu l-a obligat pe Moise să îl înfrunte singur pe Faraon. — Exodul 4:14, 15.

Şi Ieremia este un exemplu remarcabil în această privinţă. Când a fost numit profet al lui Dumnezeu, acest tânăr a spus: „Ah! Stăpâne DOAMNE, iată, eu nu ştiu să vorbesc, căci sunt un copil“. Ieremia nu avea din naştere forţa de a-şi îndeplini responsabilitatea. Totuşi, Iehova a fost cu el. Iehova l-a ajutat pe Ieremia să devină „o cetate întărită, un stâlp de fier şi un zid de bronz, împotriva întregii ţări“. — Ieremia 1:6, 18, 19.

Prin urmare, dacă sentimentele de teamă şi anxietatea vă produc suferinţă, nu trageţi concluzia că vă lipseşte credinţa sau că Iehova v-a abandonat. Dimpotrivă, „DOMNUL este aproape de cei cu inima zdrobită şi mântuieşte pe cei cu duhul înfrânt“. — Psalmul 34:18.

Într-adevăr, exemplele biblice menţionate înainte ne arată că până şi unii oameni fermi ai credinţei au luptat împotriva unor sentimente de incompetenţă. În timp ce nu cere mai mult decât fiecare poate face în mod rezonabil, Iehova i-a ajutat pe Ilie, pe Pavel, pe Moise şi pe Ieremia să facă mai mult decât s-ar fi aşteptat ei. Întrucât Iehova „ştie din ce suntem întocmiţi: Îşi aduce aminte că suntem ţărână“, fiţi siguri că poate să facă acelaşi lucru şi în cazul vostru. — Psalmul 103:14.

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 8]

Atenţie la respiraţie!

UNELE persoane care suferă de fobie socială pot reduce din intensitatea simptomelor de natură fizică fiind atente la modul în care respiră! Acest lucru poate părea ciudat la început. La urma urmei, toată lumea ştie cum să respire! Dar specialiştii spun că mulţi dintre cei care au probleme de anxietate nu respiră corect. Deseori, respiraţia lor nu este profundă, este prea rapidă sau este numai din piept.

Inspiraţi şi expiraţi încet. Veţi putea face acest lucru mult mai uşor dacă veţi respira pe nas şi nu pe gură. De asemenea, învăţaţi să respiraţi din diafragm, întrucât respiraţia din partea superioară a pieptului măreşte riscul apariţiei hiperventilaţiei. Ca să vă testaţi în acest sens, staţi în picioare, puneţi-vă o mână pe talie, iar cealaltă pe piept. Când respiraţi, remarcaţi care mână vi se mişcă mai mult. Dacă vi se mişcă mai mult mâna de pe piept, trebuie să practicaţi respiraţia din diafragm.

Desigur, nu fiecare respiraţie trebuie să fie din diafragm. (Proporţia normală dintre respiraţia din diafragm şi respiraţia din piept trebuie să fie de 4 la 1, dar acest lucru poate varia uneori.) Atenţie însă: Cei care suferă de afecţiuni respiratorii cronice — cum ar fi de emfizem pulmonar sau de astm — trebuie să consulte un medic înainte de a adopta noi metode de a respira.

[Chenarul de la pagina 9]

Când teama se transformă în panică

PENTRU unele persoane care suferă de fobie socială, anxietatea este atât de intensă, încât duce la un atac de panică. Acest sentiment de teamă care apare brusc poate cauza hiperventilaţie, senzaţie de ameţeală, iar bolnavul are impresia că face infarct.

Specialiştii spun că este mai bine ca bolnavul să nu lupte împotriva atacului de panică. Dimpotrivă, ei sfătuiesc persoana să „îndure“ anxietatea, până când aceasta va trece. „Nu mai poţi opri atacul odată ce acesta începe“, spune Jerilyn Ross. „Efectiv trebuie să treci peste el. Spuneţi-vă mereu că este înspăimântător, dar că nu este periculos. Va trece.“

Melvin Green, directorul unei agenţii care se ocupă cu tratarea agorafobiei, aseamănă atacul cu un val mic pe care îl vedem că se apropie de plajă. „Acesta reprezintă primele tale sentimente de anxietate“, spune el. „Pe măsură ce valul se apropie de mal devine din ce în ce mai mare. Aceasta reprezintă sentimentele tale de anxietate care se intensifică. La scurt timp, valul este foarte mare şi se sparge. Apoi se micşorează tot mai mult, până se împrăştie pe plajă. Această imagine reprezintă începutul şi sfârşitul unui atac de anxietate.“ Green spune că cei ce suferă de fobie nu trebuie să se lupte cu aceste sentimente, ci să se lase în voia lor, până când acestea trec.

[Legenda fotografiilor de la paginile 8, 9]

Pentru a contribui la atenuarea anxietăţii, fiţi atenţi la alimentaţie, faceţi exerciţii fizice cu regularitate şi odihniţi-vă suficient

[Legenda ilustraţiei de la pagina 10]

Iehova a ajutat oameni ca Moise să facă în serviciu mai mult decât s-ar fi aşteptat ei