Întrebări de la cititori

Ar fi înţelept ca un creştin să consulte un practician în domeniul sănătăţii mintale?

Rapoartele din unele ţări indică o creştere a bolilor afective şi mintale în aceste ‘zile din urmă’ (2 Timotei 3:1). Creştinii simt o profundă compasiune faţă de colaboratorii lor în credinţă afectaţi de aceste boli, dar ei recunosc că fiecare trebuie să decidă personal dacă va căuta un tratament pentru boala sa şi, dacă da, ce fel de tratamenta. „Fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi“ (Galateni 6:5). Unii, care suferă de schizofrenie, de tulburare bipolară, de depresie gravă, de tulburare obsesiv-compulsională, de automutilare şi de alte tulburări chinuitoare, au fost în măsură să ducă o viaţă relativ normală după primirea unui ajutor de specialitate potrivit.

În unele locuri a devenit foarte răspândită căutarea unei terapii. În multe cazuri, pacientul nu suferă de o tulburare mintală gravă, ci are dificultăţi în ce priveşte înfruntarea unei situaţii din viaţă. Însă Biblia ne oferă cel mai eficient ajutor în rezolvarea problemelor dificile ale vieţii (Psalmul 119:28, 143). Prin Biblie, Iehova furnizează înţelepciune, capacitate de gândire şi adevărata cunoştinţă — lucruri care ne fortifică pe plan mintal şi afectiv (Proverbele 2:1–11; Evrei 13:6). Uneori, poate că slujitorii fideli ai lui Dumnezeu se exprimă în mod iraţional din cauza unei profunde tulburări interioare (Iov 6:2, 3). Iacov 5:13–16 îi îndeamnă pe aceştia să apeleze la bătrâni pentru ajutor şi sfat. Un creştin poate fi bolnav în privinţă spirituală sau poate fi deprimat din cauza unei situaţii ce nu se poate schimba sau a unor tensiuni copleşitoare sau poate că se simte o victimă a nedreptăţii (Eclesiastul 7:7; Isaia 32:2; 2 Corinteni 12:7–10). O astfel de persoană poate găsi ajutor la bătrâni, care o vor ‘unge cu untdelemn’ — adică îi vor oferi cu abilitate sfaturi biblice mângâietoare — şi, de asemenea, se ‘vor ruga pentru ea’. Rezultatul? „Rugăciunea credinţei va vindeca pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica [din descurajarea lui sau îl va elibera de sentimentul că este abandonat de Dumnezeu]“.

Dar dacă suferinţa şi tulburarea mintală a unei persoane persistă în pofida ajutorului abil oferit de păstorii spirituali? Unii aflaţi în această situaţie au decis să facă nişte examene medicale amănunţite. (Compară cu Proverbele 14:30; 16:24; 1 Corinteni 12:26.) O problemă de natură fizică poate sta la baza unei tulburări mintale sau afective. În unele cazuri, tratarea acestei probleme i-a adus uşurare persoanei bolnave pe plan afectivb. Dacă nu se depistează nici o problemă de natură fizică medicul poate recomanda, la cerere, un psihiatru. Ce este de făcut în acest caz? Aşa după cum am spus, aceasta este o decizie pe care trebuie să o cântărească fiecare în parte. Alţii nu trebuie să critice sau să condamne. — Romani 14:4.

Trebuie, totuşi, să se exercite înţelepciune practică şi să se aibă grijă să nu fie neglijate principiile Bibliei (Proverbele 3:21; Eclesiastul 12:13). În cazul unor afecţiuni fizice, pacienţii au în faţă o varietate de alegeri, de la medicina convenţională la terapii cum sunt naturoterapia, acupunctura şi homeopatia. Există, de asemenea, diferite feluri de practicieni în domeniul sănătăţii mintale. Printre ei se află psihanaliştii şi alţii, care pot să pătrundă adânc în trecutul pacientului pentru a încerca să găsească cauzele comportamentului anormal sau ale stărilor afective apăsătoare. Psihoterapeuţii comportamentali poate încearcă să ajute pacientul să înveţe noi modele comportamentale. Unii practicieni în domeniul sănătăţii mintale sunt de părere că majoritatea bolilor psihice trebuie tratate cu medicamentec. Potrivit unor rapoarte, alţii recomandă un regim alimentar şi vitamine.

Pacienţii şi familiile lor trebuie să fie precauţi când analizează aceste posibilităţi (Proverbele 14:15). Să remarcăm că profesorul Paul McHugh, directorul Catedrei de Psihiatrie şi Ştiinţe Comportamentale din cadrul Facultăţii de Medicină a Universităţii Johns Hopkins, a spus că psihiatria „este o artă medicală rudimentară. Nu este uşor să se dovedească eficienţa sugestiilor date, pentru că ea se ocupă de tulburările celor mai complexe laturi ale vieţii umane: mintea şi comportamentul“. Această situaţie dă cale liberă atât excentricităţii şi escrocheriei, cât şi unor tratamente bine intenţionate, dar care pot să facă mai mult rău decât bine.

Trebuie menţionat, de asemenea, faptul că, în timp ce psihiatrii şi psihologii au titluri postuniversitare, de specialitate, mulţi alţii care nu au o calificare de specialitate lucrează în calitate de consilieri sau terapeuţi fără a fi supravegheaţi. Unele persoane au cheltuit o mulţime de bani consultând astfel de oameni necalificaţi.

Chiar dacă este vorba de un specialist în domeniul sănătăţii mintale competent şi cu experienţă, există unele lucruri de analizat. Când alegem un medic sau un chirurg, trebuie să ne asigurăm că el va respecta concepţiile noastre bazate pe Biblie. În mod similar, ar fi periculos să consultăm un specialist în domeniul sănătăţii mintale care nu respectă concepţiile noastre religioase şi morale. În pofida problemelor de natură psihică şi afectivă, mulţi creştini depun mari eforturi pentru a avea „aceeaşi mentalitate pe care o avea şi Cristos Isus“ (Romani 15:5, NW). Aceştia sunt, pe bună dreptate, atenţi la orice atitudini ale unei persoane care le-ar putea influenţa modul de gândire sau comportamentul. Unii practicieni consideră că orice restricţii impuse de conceptele scripturale sunt inutile şi, probabil, dăunătoare sănătăţii mintale. Ei poate că aprobă, sau chiar recomandă, unele practici pe care le condamnă Biblia, de pildă homosexualitatea sau infidelitatea conjugală.

Aceste idei sunt incluse în ceea ce apostolul Pavel a numit „împotrivirile ştiinţei pe nedrept numită astfel“ (1 Timotei 6:20). Ele contrazic adevărul cu privire la Cristos şi fac parte din ‘filozofia şi amăgirea deşartă’ a acestei lumi (Coloseni 2:8). Criteriul biblic este clar: „Nu este nici înţelepciune, nici pricepere, nici sfat împotriva DOMNULUI“ (Proverbele 21:30). Specialiştii în domeniul sănătăţii mintale care numesc „răul bine şi binele rău“ constituie ‘prietenii rele’. Departe de a ajuta la vindecarea unor minţi instabile, ei vor ‘strica obiceiurile bune’. — Isaia 5:20; 1 Corinteni 15:33.

Aşadar, un creştin care consideră că este necesar să consulte un specialist în domeniul sănătăţii mintale trebuie să examineze cu atenţie calificarea, atitudinea şi reputaţia practicianului şi efectele posibile ale oricărui tratament recomandat. Dacă un creştin bolnav nu poate face el însuşi lucrul acesta, probabil o rudă sau un prieten apropiat matur poate fi în măsură să-l ajute. Un creştin care nu este sigur cu privire la înţelepciunea urmării unui anumit tratament poate constata că este de ajutor să discute cu bătrânii din congregaţie —, deşi decizia finală îi aparţine lui (sau părinţilor lui sau este o decizie comună a soţului şi a soţiei)d.

Ştiinţa poate să facă mult mai multe lucruri astăzi decât în trecut pentru a uşura suferinţa. Totuşi există multe boli, atât fizice, cât şi psihice, care actualmente sunt incurabile şi trebuie suportate cât timp va dura acest sistem de lucruri (Iacov 5:11). În tot acest timp, „sclavul fidel şi prevăzător“, bătrânii şi toţi ceilalţi membri ai congregaţiei le oferă celor bolnavi compasiune şi sprijin. Şi Iehova însuşi îi întăreşte pentru a răbda până va sosi gloriosul timp când nu vor mai fi boli. — Matei 24:45, NW; Psalmul 41:1–3; Isaia 33:24.

[Note de subsol]