Iubirea, o calitate de mare preț

APOSTOLUL Pavel a scris sub inspirație despre nouă calități care sunt rezultatul acțiunii spiritului sfânt. (Gal. 5:22, 23) Aceste calități alcătuiesc „rodul spiritului sfânt” și sunt o caracteristică a ‘noii personalități’.a (Col. 3:10) Așa cum un pom dă roade dacă este bine îngrijit, tot așa o persoană manifestă rodul spiritului dacă spiritul sfânt acționează fără opreliști în viața sa. (Ps. 1:1-3)

Primul aspect al rodului spiritului sfânt menționat de Pavel este iubirea. Cât de prețioasă este această calitate? Pavel a spus că, dacă ‘n-ar fi avut iubire, n-ar fi fost nimic’. (1 Cor. 13:2) Dar ce este iubirea și cum putem să o cultivăm și să o manifestăm în fiecare zi?

Deși nu este ușor să dăm o definiție a iubirii, Biblia descrie modul în care se manifestă ea. De exemplu, citim că iubirea este „îndelung răbdătoare și bună”. De asemenea, ea „se bucură cu adevărul” și „îndură totul, crede totul, speră totul, suportă totul”. Iubirea presupune, totodată, un sentiment de profundă afecțiune, un interes sincer și un puternic atașament față de alții. La polul opus, lipsa iubirii se manifestă prin gelozie, mândrie, comportament indecent, egoism sau o atitudine neiertătoare și ranchiunoasă. În contrast cu aceste trăsături negative, iubirea pe care vrem să o manifestăm „nu își caută propriile interese”. (1 Cor. 13:4-8)

„Dumnezeu este iubire.” Într-adevăr, Iehova este personificarea iubirii. (1 Ioan 4:8) Acțiunile sale reflectă iubirea sa. Gestul suprem de iubire al lui Iehova față de omenire este faptul că și-a trimis Fiul pe pământ ca să sufere și să moară pentru noi. Apostolul Ioan a afirmat: „Prin aceasta a fost arătată iubirea lui Dumnezeu față de noi: că Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul său unic-născut pentru ca noi să obținem viață prin el. În aceasta constă iubirea: nu că noi l-am iubit pe Dumnezeu, ci că el ne-a iubit pe noi și l-a trimis pe Fiul său ca jertfă de împăcare pentru păcatele noastre”. (1 Ioan 4:9, 10) Datorită iubirii lui Dumnezeu, putem să fim iertați, să avem speranță și să primim viață.

Isus și-a dovedit iubirea față de omenire acceptând să îndeplinească voința lui Dumnezeu. În Evrei 10:9, 10 citim: „[Isus] zice: «Iată că am venit să înfăptuiesc voința ta». . . . Datorită acestei «voințe», noi am fost sfințiți prin ofranda corpului lui Isus Cristos o dată pentru totdeauna”. Niciun om nu putea manifesta o iubire mai mare decât aceasta. Isus a spus: „Nimeni nu are iubire mai mare decât aceea în care cineva își dă sufletul pentru prietenii săi”. (Ioan 15:13) Pot oamenii imperfecți să manifeste o iubire ca a lui Iehova și a lui Isus? Cu siguranță! În continuare vom vedea în ce fel.

Pavel ne îndeamnă: „Fiți deci imitatori ai lui Dumnezeu, ca niște copii iubiți, și umblați mereu în iubire, așa cum și Cristos v-a iubit și s-a dat pe sine pentru voi”. (Ef. 5:1, 2) ‘A umbla în iubire’ înseamnă a manifesta această calitate în orice aspect al vieții. În plus, nu este de ajuns să spunem că avem iubire, trebuie să demonstrăm prin fapte lucrul acesta. Ioan a scris: „Copilașilor, să iubim nu cu vorba, nici cu limba, ci cu fapta și cu adevărul!”. (1 Ioan 3:18) De exemplu, iubirea pentru Dumnezeu și pentru semeni ne îndeamnă să le împărtășim altora ‘vestea bună despre Regat’. (Mat. 24:14; Luca 10:27) De asemenea, arătăm că ‘umblăm în iubire’ dacă suntem răbdători, buni și iertători. Noi aplicăm sfatul Bibliei: „Așa cum v-a iertat Iehova cu mărinimie, așa să faceți și voi”. (Col. 3:13)

Totuși, iubirea autentică nu trebuie confundată cu sentimentalismul. De exemplu, ca să-și calmeze copilul care plânge, un părinte condus de sentimente îi satisface acestuia orice capriciu. Însă părintele care își iubește cu adevărat copilul acționează cu fermitate când este necesar. În mod asemănător, deși Dumnezeu este iubire, el „îl disciplinează pe cel pe care-l iubește”. (Evr. 12:6) Prin urmare, ‘a umbla în iubire’ înseamnă și a aplica disciplinarea potrivită ori de câte ori situația o cere. (Prov. 3:11, 12) Totuși, suntem imperfecți și deseori acționăm într-un mod lipsit de iubire. Așadar, fiecare poate face îmbunătățiri, cel puțin într-un domeniu, în ce privește manifestarea iubirii. Să analizăm trei modalități prin care putem cultiva iubire.

În primul rând, să-i cerem lui Dumnezeu spirit sfânt, care ne ajută să cultivăm iubire. Isus a spus că Iehova le dă „spirit sfânt celor care i-l cer”. (Luca 11:13) Așadar, putem fi siguri că, dacă ne rugăm pentru spirit sfânt și ne străduim ‘să umblăm prin spirit’, acțiunile noastre vor vădi tot mai multă iubire. (Gal. 5:16) De exemplu, un bătrân de congregație ar putea cere spirit sfânt pentru a oferi cu iubire sfaturi bazate pe Biblie. Sau un părinte poate cere spirit sfânt ca să-și disciplineze copiii cu iubire, nu cu mânie.

În al doilea rând, să medităm la modul în care Isus a manifestat iubire chiar și atunci când a fost insultat. (1 Pet. 2:21, 23) Este înțelept să medităm la exemplul lui Cristos îndeosebi când suntem jigniți sau când considerăm că ni s-a făcut o nedreptate. Într-o astfel de situație este bine să ne întrebăm cum ar proceda Isus. O soră pe nume Leigh a constatat că această întrebare o ajută să gândească înainte de a acționa. Ea spune: „Odată, o colegă de serviciu le-a trimis celorlalți colegi un e-mail în care a vorbit negativ despre mine și despre munca mea. Gestul ei m-a rănit foarte mult. Dar apoi m-am întrebat: Cum s-ar purta Isus cu această persoană? După ce am meditat la modul în care ar fi reacționat Isus, am decis să trec cu vederea situația creată și să nu răspund provocării. Ulterior am aflat că acea colegă fusese foarte stresată din cauza unei probleme grave de sănătate. M-am gândit că, poate, nici ea nu și-a dat seama ce spune. Meditarea la iubirea de care a dat dovadă Isus când a fost insultat m-a ajutat să manifest și eu o iubire asemănătoare față de colega mea”. Dacă imităm exemplul lui Isus, vom acționa mereu cu iubire.

În al treilea rând, să cultivăm o iubire bazată pe sacrificiu de sine, semnul de identificare al adevăraților creștini. (Ioan 13:34, 35) Scripturile ne îndeamnă să cultivăm același „mod de gândire” ca al lui Isus. Părăsind cerul, el „s-a golit pe sine” spre binele nostru, „până la moarte”. (Filip. 2:5-8) Dacă vom imita iubirea plină de sacrificiu a lui Isus, gândurile și sentimentele noastre se vor asemăna mai mult cu ale lui. În plus, vom pune interesele altora mai presus de ale noastre. Ce alte foloase avem dacă manifestăm iubire?

Când manifestăm iubire, avem parte de multe foloase. Două dintre acestea sunt:

• O COMUNITATE INTERNAȚIONALĂ: Întrucât ne iubim unii pe alții, știm că în orice congregație din lume am merge, frații și surorile ne vor primi cu căldură. Ce binecuvântare este să fim iubiți de ‘întreaga comunitate a fraților noștri din lume’! (1 Pet. 5:9) Numai în poporul lui Iehova întâlnim această iubire.

• PACE: Faptul de ‘a ne suporta unii pe alții în iubire’ ne ajută să ne bucurăm de „unitatea spiritului în legătura păcii”. (Ef. 4:2, 3) Simțim această pace la întrunirile și la congresele noastre. În lumea dezbinată în care trăim, atmosfera plină de pace de care ne bucurăm este, cu adevărat, unică! (Ps. 119:165; Is. 54:13) Când ne străduim să fim în pace cu alții, dovedim că îi iubim cu adevărat, ceea ce îl bucură pe Tatăl nostru ceresc. (Ps. 133:1-3; Mat. 5:9)

Pavel a scris: „Iubirea zidește”. (1 Cor. 8:1) În 1 Corinteni, capitolul 13, supranumit „Imnul iubirii”, apostolul arată în ce fel zidește iubirea. În primul rând, iubirea urmărește binele celuilalt. (1 Cor. 10:24; 13:5) În al doilea rând, întrucât este plină de considerație, răbdătoare și bună, iubirea contribuie la clădirea unor familii și a unor congregații unite. (Col. 3:14)

Iubirea pentru Dumnezeu este cea mai prețioasă și mai ziditoare iubire. Ea unește oameni din toate mediile sociale, rasele și limbile. Ei îi aduc cu bucurie închinare lui Iehova, slujindu-i „umăr la umăr”. (Țef. 3:9) Să fim hotărâți să manifestăm în fiecare zi această calitate de mare preț, care face parte din rodul spiritului sfânt!