Să prețuim privilegiul de a ne închina în templul spiritual al lui Iehova

 1. Ce mesaj transmite un înger și ce semnificație au pentru noi cuvintele sale?

DACĂ astăzi ți-ar vorbi un înger, ai fi dispus să-l asculți? Biblia spune că, în prezent, un înger le vorbește oamenilor din „orice națiune, trib, limbă și popor”. El le transmite un mesaj important: „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-i glorie. . . . Închinați-vă Celui care a făcut cerul și pământul!”. (Rev. 14:6, 7) Într-adevăr, numai lui Iehova trebuie să-i aducem închinare deoarece el este singurul Dumnezeu adevărat. În iubirea sa, el ne-a acordat onoarea de a ne închina în marele său templu spiritual!

 2. Ce este templul spiritual al lui Iehova? (Vezi și chenarul „Ce nu este templul spiritual”.)

² Însă ce este, mai exact, templul spiritual și unde găsim detalii despre el? Templul spiritual nu este o clădire propriu-zisă. Acesta reprezintă măsurile luate de Iehova în vederea unei închinări aprobate, pe baza jertfei de răscumpărare a lui Isus Cristos. Apostolul Pavel a vorbit despre aceste măsuri în secolul I în scrisoarea pe care le-a trimis-o creștinilor evrei din Iudeea.b

3, 4. De ce le-a scris Pavel creștinilor evrei din Iudeea și cum i-a ajutat el?

³ Pavel trebuie să fi avut două motive principale când a redactat scrisoarea către evrei. Primul motiv: a vrut să-i încurajeze. Majoritatea fuseseră crescuți în religia iudaică. Este posibil ca, după ce au devenit creștini, ei să fi fost ridiculizați de conducătorii religioși iudei. De ce? Deoarece creștinii nu aveau un templu impunător unde să se închine, nu aveau un altar pe care să îi aducă jertfe lui Dumnezeu și nici preoți care să slujească în folosul lor. Acest lucru ar fi putut să-i descurajeze și să le slăbească credința. (Evr. 2:1; 3:12, 14) Unii dintre ei s-ar fi putut gândi chiar să se întoarcă la religia iudaică.

⁴ Al doilea motiv: Pavel le-a atras atenția creștinilor evrei că nu făceau suficiente eforturi pentru a înțelege „hrana solidă” din Cuvântul lui Dumnezeu, adică adevărurile spirituale profunde sau învățăturile noi. (Evr. 5:11-14) Din câte se pare, unii dintre ei încă respectau Legea mozaică. Pavel le-a explicat însă că jertfele cerute de Lege nu puteau înlătura complet păcatul. De aceea, Legea fusese „anulată”. Pavel le-a vorbit în continuare despre unele adevăruri profunde. El le-a reamintit creștinilor că se puteau ‘apropia de Dumnezeu’ datorită unei ‘speranțe mai bune’, bazate pe jertfa lui Isus. (Evr. 7:18, 19)

 5. Ce vom înțelege cu ajutorul cărții Evrei și de ce ne este utilă această analiză?

⁵ Pavel a explicat de ce modul de închinare creștin este mult superior celui iudaic. Acesta din urmă era doar „o umbră a lucrurilor viitoare, dar realitatea este a lui Cristos”. (Col. 2:17) Umbra unui obiect reprezintă doar conturul vag al acestuia, și nu obiectul propriu-zis. În mod asemănător, modelul iudaic de închinare era doar o umbră a unei realități viitoare. Este important să înțelegem ce măsuri a luat Iehova pentru ca păcatele noastre să fie iertate și să-i putem aduce o închinare aprobată. În continuare, cu ajutorul explicațiilor din cartea Evrei, vom compara sistemul de închinare iudaic – „umbra”, cu sistemul de închinare creștin – „realitatea”. Astfel, vom înțelege mai bine ce reprezintă templul spiritual și ce semnificație are acesta pentru noi.

 6. Ce rol a avut tabernacolul?

⁶ Umbra. Pavel a folosit tabernacolul, construit în timpul lui Moise, în anul 1512 î.e.n., ca punct de plecare al analizei sale. (Vezi reprezentarea grafică „Sistemul de închinare iudaic – Sistemul de închinare creștin”.) Tabernacolul era o structură asemănătoare unui cort, pe care israeliții o duceau inițial cu ei în timp ce se mutau dintr-un loc în altul. Acesta a fost folosit timp de aproape 500 de ani, până a fost construit templul din Ierusalim. (Ex. 25:8, 9; Num. 9:22) Tabernacolul, sau „cortul întâlnirii”, era centrul închinării, locul unde israeliții i se închinau lui Dumnezeu și îi aduceau jertfe. (Ex. 29:43-46) Însă, pentru creștini, tabernacolul avea o semnificație mult mai înaltă.

 7. Când a devenit realitate templul spiritual?

⁷ Realitatea. Tabernacolul din vechime era o „umbră a lucrurilor cerești” și prefigura marele templu spiritual al lui Iehova. Pavel a spus că „acest cort [sau tabernacol] este o reprezentare a ceea ce există acum”. (Evr. 8:5; 9:9) Așadar, când Pavel le-a scris evreilor, templul spiritual era deja o realitate pentru creștini. El a venit în existență în anul 29 e.n. În acel an, Isus s-a botezat, a fost uns cu spirit sfânt și a început să slujească în templul spiritual al lui Iehova ca „mare preot de seamă”.c (Evr. 4:14; Fap. 10:37, 38)

8, 9. Potrivit cu Evrei 7:23-27, ce deosebire există între marii preoți din Israel și Marele Preot, Isus Cristos?

⁸ Umbra. În vechime, marele preot îi reprezenta pe oameni înaintea lui Iehova. Primul mare preot al Israelului, Aaron, a fost numit de Iehova la inaugurarea tabernacolului. Totuși, potrivit cuvintelor lui Pavel, „mulți au trebuit să devină preoți unul după altul fiindcă moartea îi împiedica să rămână în acest serviciu”.d (Citește Evrei 7:23-27.) Fiind imperfecți, acei mari preoți trebuiau să aducă jertfe pentru iertarea propriilor păcate. Remarcăm, așadar, contrastul dintre ei și Marele Preot, Isus Cristos.

⁹ Realitatea. În contrast cu preoții din Israelul antic, Marele nostru Preot, Isus Cristos, este „un slujitor . . . în adevăratul cort, pe care l-a ridicat Iehova, nu omul”. (Evr. 8:1, 2) Pavel a explicat cu privire la Isus: „fiindcă rămâne în viață pentru totdeauna, are o preoție care nu se transmite nimănui” și a adăugat că este „neîntinat, separat de păcătoși”. Prin urmare, „spre deosebire de ceilalți mari preoți, el nu trebuie să ofere jertfe zilnic” pentru propriile păcate. În continuare, vom remarca diferențele dintre altarul și jertfele din vechime și cele din templul spiritual.

10. Ce au prefigurat jertfele aduse pe altarul de aramă?

¹⁰ Umbra. În fața intrării în tabernacol, se afla un altar de aramă pe care erau aduse jertfe. (Ex. 27:1, 2; 40:29) Însă aceste jertfe nu puteau face o ispășire completă pentru păcatele israeliților. (Evr. 10:1-4) Jertfele de animale aduse fără încetare la tabernacol prefigurau singura jertfă care putea răscumpăra omenirea în mod deplin.

11. Pe ce altar s-a oferit Isus ca jertfă? (Evrei 10:5-7, 10)

¹¹ Realitatea. Isus știa că Iehova l-a trimis pe pământ pentru a-și da viața ca răscumpărare în folosul omenirii. (Mat. 20:28) Prin urmare, la botezul său, Isus s-a prezentat înaintea lui Iehova pentru a-i îndeplini voința. (Ioan 6:38; Gal. 1:4) Isus s-a oferit pe sine pe un altar figurativ care reprezenta „voința” lui Dumnezeu, aceea ca Fiul său să-și dea viața umană perfectă pentru omenire. Isus s-a jertfit „o dată pentru totdeauna”. Astfel, a făcut ispășire, sau a acoperit definitiv, păcatele oricui manifestă credință în el. (Citește Evrei 10:5-7, 10.) În continuare, vom vedea ce reprezintă elementele din interiorul tabernacolului.

12. Cine putea intra în cele două încăperi ale tabernacolului?

¹² Umbra. Tabernacolul, dar și templele construite ulterior în Ierusalim erau proiectate, în principiu, după aceeași structură. Ele aveau două compartimente: „Sfânta” și „Sfânta Sfintelor”, despărțite de o perdea brodată. (Ex. 26:31-33; Evr. 9:2-5) În Sfânta, se afla un lampadar de aur, un altar pentru arderea tămâii și masa pentru pâinile de prezentare. În Sfânta, aveau voie să intre doar „preoții unși” atunci când trebuiau să se achite de responsabilitățile lor sacre. (Num. 3:3, 7, 10) În Sfânta Sfintelor, se afla arca legământului, care simboliza prezența lui Iehova. (Ex. 25:21, 22) Doar marele preot avea voie să treacă dincolo de perdea, în Sfânta Sfintelor. El făcea aceasta o dată pe an, în Ziua Ispășirii. (Lev. 16:2, 17) Marele preot intra acolo în fiecare an cu sânge de animale pentru a face ispășire atât pentru păcatele lui, cât și pentru cele ale națiunii. Prin spiritul sfânt, Iehova a dezvăluit, în cele din urmă, semnificația acestor părți componente ale tabernacolului. (Evr. 9:6-8)e

13. Ce reprezintă Sfânta și Sfânta Sfintelor din tabernacol?

¹³ Realitatea. Un număr limitat dintre discipolii lui Cristos sunt unși cu spirit sfânt și se bucură de o relație specială cu Iehova. Aceștia, în număr de 144 000, vor sluji ca preoți în ceruri cu Cristos. (Rev. 1:6; 14:1) Dumnezeu îi unge cu spiritul său și îi adoptă ca fii în timp ce sunt încă pe pământ. Sfânta reprezintă relația specială pe care o au cu Dumnezeu. (Rom. 8:15-17) Sfânta Sfintelor reprezintă cerurile spirituale, în care locuiește Iehova. „Perdeaua”, care separa Sfânta de Sfânta Sfintelor, reprezintă corpul uman al lui Isus, care îl împiedica să intre în ceruri în calitate de Mare Preot al templului spiritual. După ce și-a dat corpul ca jertfă în folosul omenirii, Isus le-a deschis tuturor creștinilor unși calea către viață cerească. Pentru a-și primi răsplata cerească, și ei trebuie să renunțe la corpurile lor umane. (Evr. 10:19, 20; 1 Cor. 15:50) După înviere, Isus a intrat în Sfânta Sfintelor a templului spiritual, unde i se vor alătura, în cele din urmă, toți creștinii unși.

14. Potrivit cu Evrei 9:12, 24-26, de ce este superior templul spiritual al lui Iehova?

¹⁴ Așadar, este evidentă superioritatea marelui templu spiritual, măsurile luate de Iehova în vederea închinării curate. Acestea au la bază jertfa de răscumpărare a lui Isus și rolul său de Mare Preot. Marele preot din Israel intra în Sfânta Sfintelor, o încăpere făcută de oameni, cu sângele jertfelor de animale. Însă Isus a intrat „chiar în cer”, locul cel mai sfânt. Acolo, i-a prezentat lui Iehova valoarea vieții sale perfecte, oferite în folosul nostru „ca să înlăture păcatul prin jertfa sa”. (Citește Evrei 9:12, 24-26.) Jertfa lui Isus este jertfa supremă, care înlătură păcatul o dată pentru totdeauna. Așa cum vom vedea în continuare, indiferent că avem speranța de a trăi pe pământ sau în cer, cu toții putem să-i aducem închinare lui Iehova în templul său spiritual.

15. Cine slujea în curtea tabernacolului?

¹⁵ Umbra. Tabernacolul avea o curte, un spațiu deschis împrejmuit, unde preoții își îndeplineau responsabilitățile. Acolo, se afla altarul mare de aramă al ofrandei arse, precum și un lighean de aramă plin cu apă, în care preoții se spălau înainte de a-și începe serviciul sacru. (Ex. 30:17-20; 40:6-8) Spre deosebire de tabernacol, templele construite ulterior aveau o curte exterioară în care puteau să intre și să i se închine lui Iehova cei care nu erau preoți.

16. Cine slujește în cele două curți ale templului spiritual?

¹⁶ Realitatea. Înainte de a sluji ca preoți împreună cu Isus în cer, creștinii unși care sunt încă pe pământ slujesc în curtea interioară a templului spiritual. Ligheanul mare cu apă le aduce aminte atât lor, cât și creștinilor care vor trăi pe pământ cât este de important să rămână curați pe plan moral și spiritual. Însă unde îi aduc închinare lui Iehova cei din „marea mulțime”, care îi sprijină pe frații unși ai lui Cristos? Apostolul Ioan îi vede în timp ce stau în picioare „înaintea tronului lui Dumnezeu” – adică pe pământ, în curtea exterioară a templului spiritual – „și zi și noapte îndeplinesc pentru el un serviciu sacru în templul său”. (Rev. 7:9, 13-15) Este un privilegiu inestimabil să avem un loc în acest templu spiritual măreț!

17. Ce jertfe avem privilegiul de a-i oferi lui Iehova?

¹⁷ În prezent, toți creștinii au onoarea de a-i oferi jertfe lui Iehova folosindu-și timpul, energia și resursele pentru a susține Regatul lui Dumnezeu. Așa cum le-a spus Pavel creștinilor evrei, putem „să-i oferim întotdeauna lui Dumnezeu o jertfă de laudă, adică rodul buzelor noastre, care declară public numele său”. (Evr. 13:15) Putem arăta că prețuim privilegiul de a ne închina lui Iehova oferindu-i tot ce avem mai bun.

18. Potrivit cu Evrei 10:22-25, ce nu ar trebui să neglijăm niciodată și ce nu ar trebui să uităm?

¹⁸ Citește Evrei 10:22-25. În încheierea scrisorii sale, Pavel scoate în evidență câteva aspecte ale închinării pe care nu ar trebui să le neglijăm niciodată. Printre acestea se numără rugăciunea, predicarea, întrunirile și încurajarea colaboratorilor în credință. Aceste aspecte ale închinării nu trebuie neglijate ‘cu atât mai mult cu cât vedem că ziua lui Iehova se apropie’. Spre sfârșitul cărții Revelația, îngerul lui Iehova spune: „Închină-te lui Dumnezeu!”. (Rev. 19:10; 22:9) El menționează de două ori acest îndemn pentru a-i sublinia importanța. Să nu uităm niciodată adevărurile spirituale profunde pe care le-am învățat despre marele templu spiritual al lui Iehova și să prețuim privilegiul de a ne închina mărețului nostru Dumnezeu!