Clarificări în înțelegere

Înțelegerea anterioară: Fiecare dintre cele patru fețe ale creaturilor vii, sau ale heruvimilor, reprezintă una dintre cele patru calități fundamentale ale lui Iehova.

Clarificare: Fiecare dintre cele patru fețe ale creaturilor vii reprezintă într-adevăr una dintre cele patru calități fundamentale ale lui Iehova, dar, când sunt văzute împreună, cele patru fețe reprezintă toate calitățile lui Iehova. De asemenea, cele patru fețe ne ajută să înțelegem mai bine grandoarea inegalabilă a puterii și gloriei lui Iehova.

Motivul schimbării: În Biblie, numărul patru este folosit deseori cu referire la ceva complet, atotcuprinzător. Prin urmare, când cele patru fețe sunt văzute împreună, ele reprezintă mai mult decât patru calități: ele constituie fundamentul personalității excepționale a lui Iehova. De asemenea, fiecare față – de leu, de taur, de acvilă și de om – aparține unei creaturi care se remarcă prin măreție, putere și tărie. Totuși, toți cei patru reprezentanți puternici ai creației, ilustrați de cele patru fețe ale fiecărui heruvim, se află dedesubtul tronului lui Iehova. Aceasta subliniază că Iehova este Conducătorul Suprem.

Înțelegerea anterioară: Bărbatul cu călimara reprezintă rămășița unsă. Prin lucrarea de predicare și de facere de discipoli, creștinii unși pun în prezent un semn simbolic pe fruntea celor care devin membri ai ‘marii mulțimi’. (Rev. 7:9)

Clarificare: Bărbatul cu călimara îl reprezintă pe Isus Cristos. În timpul ‘marelui necaz’, el îi va însemna pe membrii marii mulțimi, considerându-i oi. (Mat. 24:21)

Motivul schimbării: Iehova i-a încredințat Fiului său responsabilitatea de a judeca oamenii. (Ioan 5:22, 23) Potrivit cu Matei 25:31-33, Isus va stabili cine sunt „oile” și cine sunt „caprele”.

Înțelegerea anterioară: Ohola (Samaria, capitala Israelului), sora mai mare, reprezintă catolicismul; Oholiba (Ierusalimul, capitala lui Iuda), sora mai mică, reprezintă protestantismul.

Clarificare: Aceste surori prostituate nu sunt tipuri, sau reprezentări profetice, ale vreunei ramuri a creștinătății. Mai degrabă, din această relatare învățăm ce simte Iehova când cei care i-au fost slujitori loiali comit prostituție spirituală. Iehova simte același dezgust față de toate religiile false.

Motivul schimbării: În Biblie, nimic nu lasă să se înțeleagă că Ohola și Oholiba sunt tipuri, sau reprezentări profetice, ale creștinătății. Israelul și Iuda au fost odinioară asemenea unor soții fidele pentru Iehova, dar creștinătatea nu a fost niciodată într-un astfel de legământ cu Iehova. În plus, capitolele 16 și 23 ale cărții Ezechiel arată că pentru poporul infidel al lui Dumnezeu exista speranță de îndreptare și de restabilire. Însă pentru creștinătate, care este o parte a Babilonului cel Mare, nu există o asemenea speranță.

Înțelegerea anterioară: Ierusalimul infidel este o prefigurare a creștinătății. Prin urmare, distrugerea Ierusalimului indică în mod profetic distrugerea creștinătății.

Clarificare: Stările de lucruri din Ierusalimul infidel, precum idolatria și corupția larg răspândită, ne duc cu gândul la creștinătate, dar nu mai afirmăm că Ierusalimul prefigurează creștinătatea, cu alte cuvinte că creștinătatea constituie antitipul Ierusalimului.

Motivul schimbării: Nu există nicio bază biblică pentru o abordare de genul tip-antitip. Spre deosebire de Ierusalimul antic, creștinătatea nu a practicat niciodată închinarea curată. În plus, Ierusalimul a beneficiat o vreme de iertarea lui Iehova, dar creștinătatea nu are nicidecum această perspectivă.

Înțelegerea anterioară: În 1918, creștinii unși, care erau persecutați, au ajuns în captivitatea Babilonului cel Mare, fiind într-o stare de inactivitate asemănătoare morții. Perioada de captivitate s-a încheiat după puțin timp, în 1919, când Iehova i-a reînsuflețit ca proclamatori ai Regatului.

Clarificare: Starea de captivitate spirituală asemănătoare morții a durat o perioadă foarte lungă. Ea a început în secolul al II-lea e.n., deci cu mult timp înainte de anul 1918, și s-a încheiat în 1919. Această perioadă corespunde cu perioada lungă din parabola lui Isus în care neghina simbolică a crescut împreună cu grâul.

Motivul schimbării: Captivitatea Israelului din vechime a durat mult timp, din 740 până în 537 î.e.n. De fapt, profeția lui Ezechiel descrie oasele ca fiind „uscate” și „foarte uscate”, ceea ce sugerează că cei cărora le aparținuseră oasele erau morți de foarte multă vreme. În plus, revenirea oaselor la viață este descrisă ca fiind un proces treptat, care pretindea timp.

Înțelegerea anterioară: În timpul Primului Război Mondial, rămășița unsă a fost dezbinată pentru o scurtă perioadă, dar în 1919 unitatea lor a fost restabilită.

Clarificare: Profeția subliniază că Iehova face ca închinătorii săi ‘să devină unul’. După 1919, odată cu trecerea timpului, membrilor rămășiței unse li s-au alăturat din ce în ce mai mulți creștini cu speranță pământească. Ambele grupuri formează un singur popor, care i se închină lui Iehova în unitate.

Motivul schimbării: Profeția nu vorbește despre un băț care mai întâi este rupt în două și apoi este refăcut. Prin urmare, profeția nu arată că un grup avea să fie divizat și apoi reunit. Mai degrabă, ea arată cum două grupuri aveau să fie unite.

Înțelegerea anterioară: Gog din Magog este un nume profetic care se referă la Satan după expulzarea lui din cer.

Clarificare: Gog din Magog se referă la o coaliție de națiuni care îi va ataca pe închinătorii adevărați în timpul marelui necaz.

Motivul schimbării: Profeția arată că Gog va fi dat ca hrană păsărilor de pradă și că i se va da un loc de înmormântare pe pământ, ceea ce sugerează că Gog nu este o creatură spirituală. În plus, descrierea atacului lui Gog este asemănătoare cu ceea ce se spune în Daniel și în Revelația despre atacul națiunilor asupra poporului lui Dumnezeu. (Dan. 11:40, 44, 45; Rev. 17:14; 19:19)