Capitolul 34

Dezlegarea unui mare mister

 1. a) Cum reacţionează Ioan când o vede pe marea prostituată care stă pe o fiară înfricoşătoare, şi de ce? b) Cum reacţionează clasa Ioan văzând cum, pe măsură ce se desfăşoară, evenimentele împlinesc viziunea profetică?

CUM reacţionează Ioan când o vede pe marea prostituată care stă pe o fiară înfricoşătoare? Chiar el ne spune: „Când am văzut-o, m-am mirat foarte mult“ (Revelaţia 17:6b). O asemenea imagine nu putea fi nicidecum rodul imaginaţiei omeneşti. Şi totuşi, iată: departe, într-un pustiu, o prostituată josnică stă pe o oribilă fiară de culoare stacojie (Revelaţia 17:3)! Şi în prezent clasa Ioan se miră foarte mult văzând cum, pe măsură ce se desfăşoară, evenimentele împlinesc viziunea profetică. Dacă şi ceilalţi oameni ar putea vedea acest lucru, ar exclama: „Incredibil!“ Iar conducătorii lumii ar spune şi ei: „De necrezut!“ În prezent, această viziune este o realitate impresionantă. Poporul lui Dumnezeu a participat într-un mod remarcabil la împlinirea viziunii, iar acest fapt este o garanţie că profeţia continuă să se împlinească până la sfârşitul ei extraordinar.

 2. a) Ce spune îngerul văzând mirarea lui Ioan? b) Ce i s-a dezvăluit clasei Ioan, şi în ce mod?

² Îngerul observă uimirea lui Ioan, care spune în continuare: „Atunci îngerul mi-a zis: «De ce te-ai mirat? Îţi voi spune misterul femeii şi al fiarei care o poartă şi care are cele şapte capete şi cele zece coarne»“ (Revelaţia 17:7). Da, îngerul va dezlega acum misterul! El îi explică lui Ioan, cuprins de mirare, diferitele faţete ale viziunii şi dramaticele evenimente ce urmează să aibă loc. La fel se întâmplă şi astăzi: vigilenta clasă Ioan slujeşte sub îndrumarea îngerilor; acesteia i s-a dezvăluit înţelesul profeţiei. „Oare nu lui Dumnezeu îi aparţin interpretările?“ Ca şi fidelul Iosif, suntem convinşi că aşa este (Geneza 40:8; compară cu Daniel 2:29, 30). Slujitorii lui Dumnezeu se află în centrul scenei, cum s-ar spune, în timp ce Iehova îi face să înţeleagă semnificaţia viziunii şi impactul pe care ea îl are asupra vieţii lor (Psalmul 25:14). La momentul potrivit, el i-a ajutat să înţeleagă misterul femeii şi al fiarei. — Psalmul 32:8.

 3, 4. a) Ce cuvântare publică a ţinut Nathan Knorr în 1942, şi cum a fost identificată fiara de culoare stacojie? b) Ce cuvinte ale îngerului au fost analizate de Nathan Knorr?

³ În 18-20 septembrie 1942, în plin război, Martorii lui Iehova au ţinut Adunarea Teocratică a Lumii Noi. Oraşul Cleveland (Ohio, Statele Unite) a fost conectat telefonic cu peste 50 de oraşe în care s-a ţinut congresul, înregistrându-se o asistenţă maximă de 129 699 de persoane. Chiar dacă lumea era cuprinsă de război, acelaşi program s-a ţinut şi în alte părţi ale globului, bineînţeles, unde a fost posibil. Pe atunci, mulţi slujitori ai lui Iehova se aşteptau ca acest război mondial să se transforme în Armaghedon, războiul lui Dumnezeu; din acest motiv, titlul cuvântării publice, „Pace — Putea-va ea dura?“, a stârnit curiozitatea multora. Cum putea noul preşedinte al Societăţii Watch Tower, Nathan Knorra, să vorbească despre pace când se părea că soarta naţiunilor era războiul? Acest lucru a fost posibil deoarece clasa Ioan dădea „o atenţie mai mult decât obişnuită“ Cuvântului profetic al lui Dumnezeu. — Evrei 2:1; 2 Petru 1:19.

⁴ Cum a aruncat cuvântarea „Pace — Putea-va ea dura?“ lumină asupra acestei profeţii? Identificând fiara de culoare stacojie din Revelaţia 17:3 drept Liga Naţiunilor, Nathan Knorr a arătat care va fi drumul ei sinuos bazându-se pe următoarele cuvinte pe care îngerul i le-a spus lui Ioan: „Fiara pe care ai văzut-o era şi nu mai este, dar se pregăteşte să se ridice din abis şi va merge la distrugere“. — Revelaţia 17:8a.

 5. a) În ce sens „fiara . . . era“, şi de ce se poate spune că „nu mai este“? b) Cum a răspuns Nathan Knorr la întrebarea: „Va rămâne Liga în abis“?

⁵ „Fiara . . . era.“ Ea a existat ca Liga Naţiunilor începând din 10 ianuarie 1920, iar la un moment dat a avut 63 de state membre. Dar, una după alta, Japonia, Germania şi Italia s-au retras din Ligă, iar fosta Uniune Sovietică a fost dată afară. În septembrie 1939, dictatorul nazist al Germaniei a declanşat cel de-al Doilea Război Mondial.b Întrucât nu a reuşit să menţină pacea în lume, Liga Naţiunilor a ajuns practic în abis, simbol al inactivităţii. În 1942 ea nu mai exista. Chiar atunci — nici mai înainte, nici după aceea —, Iehova i-a ajutat pe slujitorii lui să înţeleagă în mod deplin viziunea! La Adunarea Teocratică a Lumii Noi, fratele Knorr a putut să declare, în armonie cu profeţia, că „fiara . . . nu mai este“. Apoi a întrebat: „Va rămâne Liga în abis?“ Citând Revelaţia 17:8, el a răspuns: „Societatea naţiunilor se va ridica din nou“. Aşa s-a şi întâmplat, confirmându-se astfel exactitatea Cuvântului profetic al lui Iehova!

Se ridică din abis

 6. a) Când a ieşit din abis fiara de culoare stacojie, şi care era noul ei nume? b) De ce putem spune că ONU este fiara de culoare stacojie care a renăscut?

⁶ Într-adevăr, fiara de culoare stacojie a ieşit din abis. La 26 iunie 1945, cu mare pompă, 50 de naţiuni au ratificat carta Organizaţiei Naţiunilor Unite la San Francisco (SUA). Obiectivul ei era „să menţină pacea şi securitatea internaţională“. Existau numeroase asemănări între ONU şi Liga Naţiunilor. Iată ce spune o enciclopedie: „În unele privinţe, ONU seamănă cu Liga Naţiunilor, înfiinţată după Primul Război Mondial . . . Multe dintre naţiunile care au fondat ONU au fondat şi Liga. Ca şi Liga, ONU a fost creată pentru a contribui la menţinerea păcii între naţiuni. Principalele organisme ONU seamănă mult cu cele ale Ligii“ (The World Book Encyclopedia). Aşadar, ONU este în realitate fiara de culoare stacojie care a renăscut. Numărul statelor membre ONU, circa 190, este cu mult mai mare decât cel al naţiunilor membre ale Ligii, 63; în plus, ONU şi-a asumat responsabilităţi mai mari decât precursoarea sa.

 7. a) În ce sens s-au minunat locuitorii pământului când au văzut din nou fiara de culoare stacojie? b) Ce obiectiv nu a reuşit să atingă ONU, şi ce a declarat secretarul ei general?

⁷ La început, oamenii şi-au pus mari speranţe în ONU, împlinind astfel cuvintele îngerului: „Când vor vedea că fiara era şi nu mai este, dar că va fi prezentă, locuitorii pământului se vor minuna, însă numele lor n-au fost scrise de la întemeierea lumii în sulul vieţii“ (Revelaţia 17:8b). Locuitorii pământului au admirat acest nou colos ce acţiona din impunătorul sediu de la New York, de pe East River. Dar ONU nu a reuşit să aducă adevărata pace şi securitate. Multă vreme, în secolul al XX-lea, pacea lumii a fost menţinută prin ameninţarea cu „distrugerea reciproc asigurată“ (MAD, acronim pentru mutual assured destruction), iar escaladarea cursei înarmărilor n-a cunoscut limite. În 1985, după aproape 40 de ani de eforturi din partea Organizaţiei Naţiunilor Unite, secretarul ei general de atunci, Javier Pérez de Cuéllar, se lamenta: „Trăim într-o nouă eră a fanatismului şi nu ştim cum să-i facem faţă“.

 8, 9. a) De ce ONU nu deţine soluţia la problemele omenirii, şi ce se va întâmpla cu ea în curând, conform decretului lui Dumnezeu? b) De ce numele fondatorilor ONU şi ai admiratorilor ei nu sunt scrise în „sulul vieţii“, al lui Dumnezeu? c) Ce va realiza Regatul lui Dumnezeu?

⁸ ONU nu deţine soluţia la problemele omenirii. De ce? Deoarece Cel ce a dat viaţă oamenilor nu a dat viaţă şi acestei organizaţii. Viaţa ei va fi scurtă întrucât, conform decretului lui Dumnezeu, ea „va merge la distrugere“. Numele fondatorilor ONU şi ai admiratorilor ei nu sunt scrise în sulul vieţii, al lui Dumnezeu. Cum ar putea nişte oameni păcătoşi şi muritori, dintre care mulţi chiar batjocoresc numele lui Dumnezeu, să realizeze prin ONU ceea ce Iehova Dumnezeu a declarat că va realiza nu prin mijloace omeneşti, ci prin Regatul Cristosului său? — Daniel 7:27; Revelaţia 11:15.

⁹ În realitate, ONU este o blasfemie şi o imitaţie a Regatului mesianic al lui Dumnezeu condus de Prinţul Păcii, Isus Cristos, a cărui domnie princiară nu va avea sfârşit (Isaia 9:6, 7). Chiar dacă ONU ar reuşi să aducă pace, războaiele ar izbucni din nou în scurt timp, deoarece acest lucru ţine de natura oamenilor păcătoşi. „Numele lor n-au fost scrise de la întemeierea lumii în sulul vieţii.“ Regatul lui Iehova condus de Cristos va aduce pacea eternă pe pământ şi, în plus, pe baza jertfei de răscumpărare a lui Isus, morţii vor fi înviaţi, atât cei drepţi, cât şi cei nedrepţi aflaţi în memoria lui Dumnezeu (Ioan 5:28, 29; Faptele 24:15). Aici intră toţi cei ce au rămas fermi, în pofida atacurilor lui Satan şi ale seminţei sale, precum şi alţii, care vor trebui să arate că ascultă de Dumnezeu. Evident, în sulul vieţii, al lui Dumnezeu, nu va fi scris niciodată numele vreunuia dintre încăpăţânaţii susţinători ai Babilonului cel Mare şi nici al vreunuia dintre cei care n-au încetat să i se închine fiarei. — Exodul 32:33; Psalmul 86:8-10; Ioan 17:3; Revelaţia 16:2; 17:5.

Pace şi securitate — o speranţă deşartă

10, 11. a) Ce a proclamat ONU în 1986, şi cu ce rezultat? b) Câte „familii religioase“ s-au reunit la Assisi ca să se roage pentru pace? Răspunde Dumnezeu la astfel de rugăciuni? Explicaţi.

¹⁰ În efortul de a reda speranţele oamenilor, ONU a proclamat anul 1986 „Anul Internaţional al Păcii“, cu scopul de „a salvgarda pacea şi viitorul omenirii“. Naţiunile aflate în război au primit invitaţia de a pune jos armele, cel puţin pentru un an. Care a fost rezultatul? Potrivit unui raport al Institutului Internaţional de Cercetări pentru Pace, pe parcursul anului 1986 au murit din cauza războaielor nu mai puţin de cinci milioane de oameni! Deşi au fost emise monede speciale şi au fost tipărite timbre aniversare, majoritatea naţiunilor nu au făcut prea multe pentru a atinge idealurile de pace ale acelui an. Totuşi, religiile lumii, dornice să fie în bune relaţii cu ONU, au adus acel an în atenţia lumii în diverse moduri. La 1 ianuarie 1986, papa Ioan Paul al II-lea a elogiat eforturile depuse de ONU şi a dedicat noul an păcii. La 27 octombrie i-a reunit la Assisi (Italia) pe conducătorii multor religii ale lumii ca să se roage pentru pace.

¹¹ Răspunde oare Dumnezeu la astfel de rugăciuni? De fapt, cărui Dumnezeu s-au rugat acei conducători religioşi? Dacă cineva i-ar fi întrebat, fiecare grup ar fi dat un răspuns diferit. Există oare un panteon cu milioane de dumnezei ce pot asculta cererile formulate în diverse moduri şi pot răspunde la ele? Mulţi dintre participanţi se închinau Trinităţiic din creştinătate. Budiştii, hinduşii şi alţii adresau rugăciuni multor dumnezei. La Assisi s-au reunit 12 „familii religioase“, reprezentate de nume marcante precum arhiepiscopul anglican de Canterbury, dalai lama budist, mitropolitul ortodox al Rusiei, preşedintele Asociaţiei Sanctuarului Şintoist din Tokyo, animişti africani şi doi amerindieni purtând pe cap binecunoscuta lor podoabă din pene. Cu toţii alcătuiau un grup multicolor, ca să nu spunem mai mult; pe această temă s-au făcut reportaje TV senzaţionale. Un grup s-a rugat 12 ore fără întrerupere (compară cu Luca 20:45-47). Dar a reuşit vreuna dintre rugăciuni să se înalţe mai sus de norii de ploaie adunaţi deasupra celor de la Assisi? Nu, şi iată de ce:

12. De ce nu a răspuns Dumnezeu la rugăciunile pentru pace rostite de conducătorii religioşi ai lumii?

¹² Spre deosebire de cei ce ‘umblă în numele lui Iehova’, niciunul dintre acei conducători religioşi nu s-a rugat lui Iehovad, Dumnezeul cel viu, al cărui nume apare în textul original al Bibliei de aproape 7 000 de ori (Mica 4:5; Isaia 42:8, 12). Ca grup, ei nu i s-au adresat lui Dumnezeu în numele lui Isus, întrucât majoritatea lor nici măcar nu cred în Isus Cristos (Ioan 14:13; 15:16). Niciunul dintre ei nu îndeplineşte ceea ce vrea Dumnezeu de la noi azi: ei nu vestesc pe tot pământul că Regatul lui Dumnezeu care va veni, şi nu ONU, este unica speranţă reală a omenirii (Matei 7:21-23; 24:14; Marcu 13:10). Majoritatea religiilor au fost implicate în războaiele sângeroase din istorie, inclusiv în cele două războaie mondiale ale secolului al XX-lea. Unor astfel de oameni, Dumnezeu le spune: „Chiar dacă faceţi multe rugăciuni, nu ascult. Mâinile vă sunt pline de vărsare de sânge“. — Isaia 1:15; 59:1-3.

13. a) De ce este semnificativ că toţi conducătorii religioşi ai lumii se alătură Naţiunilor Unite pentru a face un apel la pace? b) Potrivit celor profeţite, ce eveniment final va urma strigătului de pace?

¹³ În plus, este deosebit de semnificativ că toţi aceşti conducători religioşi ai lumii se alătură Naţiunilor Unite pentru a face un apel la pace. De fapt, ei ar vrea să exercite influenţă asupra ONU spre avantajul lor, mai ales în zilele noastre, când atât de mulţi oameni abandonează religia. Asemenea infidelilor conducători din Israelul antic, ei strigă: „«Este pace! Este pace!», când nu este pace“ (Ieremia 6:14). Fără îndoială că strigătul lor de pace se va mai auzi, aducându-şi contribuţia la evenimentul final profeţit de apostolul Pavel: „Ziua lui Iehova vine întocmai ca un hoţ noaptea. Când vor zice: «Pace şi securitate!», atunci o distrugere neaşteptată va veni brusc peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată, şi nu va fi chip de scăpare“. — 1 Tesaloniceni 5:2, 3.

14. Ce formă ar putea îmbrăca strigătul „Pace şi securitate!“, şi ce trebuie să facem pentru a nu fi induşi în eroare?

¹⁴ În ultimii ani, oamenii politici au folosit expresia „pace şi securitate“ când au vorbit despre diverse proiecte omeneşti. Să fie oare aceste eforturi ale conducătorilor lumii începutul împlinirii profeţiei din 1 Tesaloniceni 5:3? Sau aici Pavel s-a referit doar la un anumit eveniment de proporţii uriaşe ce va atrage atenţia întregii lumi? Întrucât profeţiile biblice sunt adesea înţelese în mod deplin numai după ce se împlinesc sau când sunt în curs de împlinire, nu ne rămâne decât să aşteptăm şi să vedem. Până atunci, creştinii ştiu că, deşi ar putea părea că naţiunile aduc pace şi securitate, în realitate nu se va schimba nimic. Egoismul, ura, criminalitatea, destrămarea familiei, imoralitatea, bolile, suferinţa şi moartea vor continua să existe. Niciun strigăt de „pace şi securitate“ nu trebuie să ne inducă în eroare, dacă rămânem treji şi înţelegem semnificaţia evenimentelor mondiale şi dacă dăm ascultare avertismentelor profetice din Cuvântul lui Dumnezeu. — Marcu 13:32-37; Luca 21:34-36.

[Note de subsol]

[Chenarul de la pagina 250]

Paradoxul „păcii“

Cu toate că anul 1986 a fost proclamat de ONU Anul Internaţional al Păcii, cursa înarmărilor s-a intensificat. Iată câteva date semnificative oferite de World Military and Social Expenditures 1986:

În 1986, cheltuielile militare la nivel mondial s-au ridicat la 900 de miliarde de dolari.

Banii cheltuiţi într-o singură oră în domeniul militar ar fi fost de ajuns pentru a vaccina 3,5 milioane de oameni care mor anual din cauza unor boli infecţioase ce pot fi prevenite.

Pe glob, unu din cinci oameni trăia în sărăcie lucie. Aceşti muritori de foame ar fi putut fi hrăniţi un an de zile numai cu ceea ce s-a cheltuit în două zile pe armament.

Puterea de distrugere a tuturor armelor nucleare din lume era de 160 de milioane de ori mai mare decât cea a exploziei de la Cernobâl.

O bombă nucleară putea elibera o energie de peste 500 de ori mai mare decât cea a bombei de la Hiroşima, din 1945.

Arsenalele nucleare echivalau cu peste un milion de bombe precum cea de la Hiroshima. Ele reprezentau de 2 700 de ori puterea de distrugere a bombelor din al Doilea Război Mondial, care a făcut 38 de milioane de victime.

Războaiele au devenit mai dese şi mai distrugătoare. În secolul al XVIII-lea, în războaie au murit 4,4 milioane de oameni; în secolul al XIX-lea, 8,3 milioane; iar în primii 86 de ani ai secolului al XX-lea, 98,8 milioane. Din secolul al XVIII-lea, numărul victimelor făcute de război a crescut de peste şase ori mai repede decât populaţia lumii. În secolul al XX-lea, numărul morţilor per război a fost de zece ori mai mare decât în secolul al XIX-lea.

[Legenda ilustraţiilor de la pagina 247]

Aşa cum s-a profeţit despre fiara de culoare stacojie, Liga Naţiunilor s-a aflat în abis în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, reapărând sub forma Organizaţiei Naţiunilor Unite

[Legenda fotografiilor de la pagina 249]

Venind în sprijinul „Anului Păcii“ proclamat de ONU, reprezentanţii religiilor lumii au înălţat la Assisi (Italia) tot felul de rugăciuni; dar niciunul nu s-a rugat Dumnezeului cel viu, Iehova