Studii asupra Scripturilor inspirate şi a cadrului lor

Studiul numărul 3 — Plasarea evenimentelor în timp

Cum se calcula timpul în epoca biblică; un studiu asupra cronologiei evenimentelor importante din Scripturile ebraice şi din cele greceşti.

 1. a) De unde ştim că Iehova măsoară cu precizie timpul? b) Ce progrese s-au făcut în ce priveşte înţelegerea cronologiei biblice?

ÎN VIZIUNEA pe care i-a dat-o lui Daniel cu privire la „regele nordului“ şi „regele sudului“, îngerul lui Iehova a folosit de mai multe ori expresia „timpul fixat“ (Dan. 11:6, 27, 29, 35). De asemenea, există multe alte versete care arată că Iehova măsoară cu precizie timpul şi că îşi realizează scopurile la timpul fixat (Luca 21:24; 1 Tes. 5:1, 2). În Cuvântul său, Biblia, el a furnizat o serie de „indicatoare“ care ne ajută să plasăm în timp unele evenimente importante. S-au făcut mari progrese în ce priveşte înţelegerea cronologiei biblice. Cercetările efectuate de arheologi şi de alţi savanţi aduc în continuare clarificări cu privire la acest subiect, ajutându-ne să determinăm când au avut loc principalele evenimente din relatarea biblică (Prov. 4:18).

 2. Daţi un exemplu de efectuare a unui calcul folosind un numeral ordinal.

² Numerale cardinale şi ordinale. În studiul precedent (paragrafele 24 şi 25) s-a explicat deosebirea dintre numeralele cardinale şi cele ordinale. Această deosebire trebuie avută în vedere când se calculează perioadele biblice potrivit metodelor moderne de datare. De exemplu, când se face referire la „al treizeci şi şaptelea an de exil al lui Ioiachin, regele lui Iuda“, termenul „al treizeci şi şaptelea“ este un numeral ordinal. El reprezintă 36 de ani întregi plus câteva zile, săptămâni sau luni (în funcţie de timpul care s-a scurs de la sfârşitul celui de-al 36-lea an) (Ier. 52:31).

 3. a) Ce registre de stat ne ajută să stabilim datele biblice? b) Ce se înţelege prin ani de domnie şi prin anul urcării pe tron?

³ Anii de domnie şi anul urcării pe tron. Biblia face referire la unele registre de stat ale guvernelor lui Iuda şi Israel, precum şi la unele chestiuni de stat ale Babilonului şi ale Persiei. În aceste patru regate, cronologia oficială era stabilită cu exactitate, potrivit perioadelor de domnie a regilor. Acelaşi sistem de calcul a fost folosit şi în Biblie. De multe ori, Biblia dă numele documentului din care citează, de exemplu, „cartea cronicilor lui Solomon“ (1 Regi 11:41). Domnia unui rege cuprindea partea rămasă din anul urcării sale pe tron, la care se adăuga numărul complet al anilor de domnie. Anii de domnie erau ani oficiali de exercitare a puterii regale şi erau socotiţi în general de la un nisan la altul, sau de la o primăvară la alta. Când un rege îşi începea domnia, perioada rămasă până în luna nisan a primăverii următoare era considerată anul urcării sale pe tron, în care el completa perioada de domnie a predecesorului său. Însă, în mod oficial, domnia lui începea la data de 1 nisan a anului următor.

 4. Arătaţi cum poate fi stabilită cronologia biblică potrivit anilor de domnie.

⁴ De exemplu, se pare că Solomon şi-a început domnia cu un anumit timp înainte de luna nisan a anului 1037 î.e.n., în timp ce David era încă în viaţă. La scurt timp după aceea, David a murit (1 Regi 1:39, 40; 2:10). Însă ultimul an al domniei lui David a continuat până în primăvara anului 1037 î.e.n., acesta fiind socotit ca făcând parte din domnia sa de 40 de ani. Anul parţial, de la data începerii domniei lui Solomon până în primăvara anului 1037 î.e.n., este considerat anul urcării pe tron a lui Solomon, însă nu poate fi socotit ca an de domnie al acestuia, întrucât el completa perioada de domnie a tatălui său. Astfel, primul an complet de domnie al lui Solomon a început abia în nisan 1037 î.e.n. (1 Regi 2:12). În final, lui Solomon i-au fost atribuiţi 40 de ani compleţi de domnie (1 Regi 11:42). Făcându-se această distincţie între anii de domnie şi anul urcării pe tron, cronologia biblică poate fi stabilită cu exactitate.a

CALCULAREA TIMPULUI PÂNĂ LA CREAREA LUI ADAM

 5. Cum se calculează data restabilirii închinării la Iehova în Ierusalim?

⁵ Pornind de la o dată fundamentală. Data fundamentală care ne ajută să calculăm timpul până la crearea lui Adam este anul 539 î.e.n., când Cirus a înlăturat dinastia babiloniană.b Cirus a emis decretul de eliberare a iudeilor în primul an al domniei sale, înainte de primăvara anului 537 î.e.n. În Ezra 3:1 se spune că în luna a şaptea, tişri, care corespunde lunilor septembrie–octombrie, fiii lui Israel se aflau la Ierusalim. Astfel, toamna anului 537 î.e.n. este considerată data restabilirii închinării la Iehova în Ierusalim.

 6. a) Ce perioadă prezisă s-a sfârşit în toamna anului 537 î.e.n.? b) Când trebuie să fi început această perioadă, şi cum sprijină faptele lucrul acesta?

⁶ Restabilirea închinării la Iehova în toamna anului 537 î.e.n. a marcat sfârşitul unei perioade profetice de „şaptezeci de ani“, perioadă în care Ţara Promisă trebuia să fie „un loc devastat“. Cu privire la această perioadă, Iehova a mai spus: „Când se vor împlini cei şaptezeci de ani în Babilon, îmi voi aduce aminte de voi şi voi împlini cuvântul meu bun faţă de voi, aducându-vă înapoi în locul acesta“ (Ier. 25:11, 12; 29:10). Daniel, care cunoştea bine această profeţie, a acţionat în armonie cu ea când cei „şaptezeci de ani“ s-au apropiat de sfârşit (Dan. 9:1–3). Cei „şaptezeci de ani“ care s-au încheiat în toamna anului 537 î.e.n. trebuie să fi început deci în toamna anului 607 î.e.n. Faptele confirmă lucrul acesta. Ieremia, capitolul 52, descrie evenimentele cutremurătoare din timpul asedierii Ierusalimului, spărtura făcută în zid de babilonieni şi ducerea în captivitate a regelui Zedechia în 607 î.e.n. Apoi, aşa cum se spune în versetul 12, „în luna a cincea, în ziua a zecea a lunii“, adică în a 10-a zi a lunii ab, care corespunde lunilor iulie–august, babilonienii au ars templul şi oraşul. Totuşi, nu acesta a fost momentul începerii celor „şaptezeci de ani“. Mai rămăsese un reprezentant al stăpânirii iudaice, Ghedalia, pe care regele Babilonului îl numise guvernator peste iudeii rămaşi în ţară. „În luna a şaptea“, Ghedalia şi alţi câţiva bărbaţi au fost asasinaţi, iar iudeii rămaşi au fugit înfricoşaţi în Egipt. Abia de atunci, adică aproximativ din 1 octombrie 607 î.e.n., se poate spune în sensul deplin al cuvântului că ţara „a zăcut pustiită, ca să se împlinească cei şaptezeci de ani“ (2 Regi 25:22–26; 2 Cron. 36:20, 21).

 7. a) Cum pot fi calculaţi anii până la împărţirea regatului după moartea lui Solomon? b) Cum sprijină profeţia lui Ezechiel acest calcul?

⁷ Din 607 î.e.n. până în 997 î.e.n. Calcularea acestei perioade, mergând înapoi de la căderea Ierusalimului până la împărţirea regatului după moartea lui Solomon, prezintă numeroase dificultăţi. Însă, dacă facem o comparaţie între domnia regilor lui Israel şi domnia regilor lui Iuda, potrivit relatărilor din 1 şi 2 Regi, înţelegem că această perioadă cuprinde 390 de ani. O dovadă elocventă a exactităţii acestei cifre este furnizată de profeţia din Ezechiel 4:1–13. Această profeţie indică timpul când Ierusalimul avea să fie asediat, iar locuitorii săi aveau să fie luaţi captivi de către naţiuni, ceea ce s-a întâmplat în 607 î.e.n. Astfel, cei 40 de ani menţionaţi în legătură cu Iuda s-au încheiat odată cu pustiirea Ierusalimului. Cei 390 de ani menţionaţi în legătură cu Israelul nu se încheiaseră odată cu distrugerea Samariei, fiindcă acest eveniment avusese loc cu mult înainte ca Ezechiel să profeţească, iar profeţia spune cu claritate că se referea la asedierea şi distrugerea Ierusalimului. Aşadar şi „nelegiuirea casei lui Israel“ a luat sfârşit în 607 î.e.n. Calculând înapoi de la această dată, constatăm că perioada de 390 de ani a început în 997 î.e.n. În acel an, după moartea lui Solomon, Ieroboam s-a separat de casa lui David şi „l-a abătut pe Israel de la Iehova, ca să nu-l mai urmeze şi i-a făcut să comită un mare păcat“ (2 Regi 17:21).

 8. a) Cum se calculează anii înapoi până la Exod? b) Ce modificare a început să fie aplicată la cronologia biblică în jurul acestei date?

⁸ Din 997 î.e.n. până în 1513 î.e.n. Întrucât ultimul din cei 40 de ani compleţi ai domniei lui Solomon s-a încheiat în primăvara anului 997 î.e.n., înseamnă că primul său an de domnie trebuie să fi început în primăvara anului 1037 î.e.n. (1 Regi 11:42). Relatarea biblică din 1 Regi 6:1 spune că Solomon a început construirea casei lui Iehova din Ierusalim în luna a doua, în al patrulea an de domnie, ceea ce înseamnă că din domnia lui trecuseră trei ani compleţi şi o lună întreagă. Prin urmare, construirea templului trebuie să fi început în lunile aprilie–mai 1034 î.e.n. Însă acelaşi verset mai precizează că evenimentul a avut loc în „al patru sute optzecilea an de la ieşirea fiilor lui Israel din ţara Egiptului“. Şi în acest caz, al 480-lea este un numeral ordinal, reprezentând 479 de ani compleţi. Prin urmare, dacă adăugăm 479 la 1034 obţinem anul 1513 î.e.n. ca fiind anul ieşirii Israelului din Egipt. Paragraful 19 din Studiul 2 spune că, începând din 1513 î.e.n., luna abib (nisan) avea să fie pentru Israel „prima dintre lunile anului“ (Ex. 12:2) şi că, mai înainte, anul începea toamna, cu luna tişri. Într-o enciclopedie se spune: „Calcularea anilor de domnie a regilor se bazează pe anul care începea primăvara, această metodă este analoagă metodei babiloniene, în care calculul se efectua în acest fel“.c Când a început să se aplice la perioadele menţionate în Biblie, această modificare, conform căreia anul începea primăvara, nu toamna, avea să însemne o pierdere sau un câştig de şase luni într-un anumit punct al calculării timpului.

 9. a) Cum se poate calcula timpul până la intrarea în vigoare a legământului avraamic? b) Cum se calculează primii 215 ani din această perioadă? c) Câţi ani avea Avraam când a traversat Eufratul în drum spre Canaan?

⁹ Din 1513 î.e.n. până în 1943 î.e.n. În Exodul 12:40, 41, Moise spune că „şederea fiilor lui Israel, care au locuit în Egipt, a fost de patru sute treizeci de ani“. Din aceste cuvinte se înţelege că „şederea“ n-a fost doar în Egipt. Această perioadă a început când Avraam a traversat Eufratul în drum spre Canaan, moment în care a intrat în vigoare legământul lui Iehova cu Avraam. Primii 215 ani ai ‘şederii’ au fost petrecuţi în Canaan, după care o perioadă egală cu aceasta a fost petrecută în Egipt până în 1513 î.e.n., când Israelul a fost complet eliberat de sub stăpânirea egipteană, devenind independent.d Septuaginta, traducere în limba greacă bazată pe un text ebraic mai vechi decât cel masoretic, adaugă după „Egipt“ cuvintele „şi în ţara Canaan“. Pentateuhul samaritean procedează la fel.e Galateni 3:17, unde se menţionează de asemenea cei 430 de ani, confirmă că această perioadă a început cu validarea legământului avraamic, care a avut loc când Avraam a traversat Eufratul în drum spre Canaan. Prin urmare, lucrul acesta s-a petrecut în 1943 î.e.n., când Avraam avea 75 de ani (Gen. 12:4).

10. Ce alt argument sprijină cronologia cu privire la timpul lui Avraam?

¹⁰ Acest calcul este susţinut şi de un alt argument: În Faptele 7:6 se spune că sămânţa lui Avraam a avut de suferit 400 de ani. Întrucât în 1513 î.e.n. Iehova a înlăturat suferinţele provocate de Egipt, începutul acestor suferinţe trebuie să fi avut loc în 1913 î.e.n. Aceasta a fost la cinci ani după naşterea lui Isaac şi corespunde momentului în care Ismael ‘şi-a bătut joc’ de Isaac când acesta a fost înţărcat (Gen. 15:13; 21:8, 9).

11. Cum ne ajută cronologia biblică să mergem cu calculul în trecut până la Potop?

¹¹ Din 1943 î.e.n. până în 2370 î.e.n. Aşa cum am văzut, Avraam avea 75 de ani în 1943 î.e.n., când a intrat în Canaan. De aici putem să mergem cu calculul şi mai mult în trecut, până în zilele lui Noe. Lucrul acesta este posibil, apelând la perioadele prezentate în Geneza 11:10—12:4. Acest calcul, prin care se obţine un total de 427 de ani, este făcut după cum urmează:

Apoi până la naşterea lui Şelah 35 “

Până la naşterea lui Eber 30 “

Până la naşterea lui Peleg 34 “

Până la naşterea lui Reu 30 “

Până la naşterea lui Serug 32 “

Până la naşterea lui Nahor 30 “

Până la naşterea lui Terah 29 “

Total 427 de ani

Adăugând 427 de ani la 1943 î.e.n. ajungem la anul 2370 î.e.n. Astfel, conform cronologiei Bibliei, Potopul din zilele lui Noe a început în 2370 î.e.n.

12. Cum se calculează timpul până la crearea lui Adam?

¹² Din 2370 î.e.n. până în 4026 î.e.n. Mergând şi mai mult în trecut, constatăm că Biblia datează perioada de la Potop până la crearea lui Adam. Acest calcul se poate face pe baza pasajelor din Geneza 5:3–29 şi 7:6, 11, după cum urmează:

Apoi până la naşterea lui Enos 105 “

Până la naşterea lui Chenan 90 “

Până la naşterea lui Mahalalel 70 “

Până la naşterea lui Iared 65 “

Până la naşterea lui Enoh 162 “

Până la naşterea lui Metusala 65 “

Până la naşterea lui Lameh 187 “

Până la naşterea lui Noe 182 “

Până la Potop 600 “

Total 1 656 de ani

Adăugând 1 656 de ani la data anterioară, adică 2370 î.e.n., ajungem în 4026 î.e.n., anul în care a fost creat Adam, probabil toamna, întrucât în majoritatea calendarelor antice anul începea toamna.

13. a) De cât timp există, aşadar, omul pe pământ? b) De ce acest timp nu corespunde cu durata zilei de odihnă a lui Iehova?

¹³ Ce importanţă au toate acestea în prezent? Iată ce se putea citi în prima ediţie în engleză a acestei cărţi, apărută în 1963: „Înseamnă oare că până în 1963 s-au scurs deja 5 988 de ani din «ziua» în care Iehova «s-a odihnit de toată lucrarea sa»? (Gen. 2:3) Nu, deoarece crearea lui Adam nu corespunde cu începutul zilei de odihnă a lui Iehova. Se pare că în ziua a şasea de creare, Iehova a adus în existenţă şi alte animale şi păsări după crearea lui Adam. De asemenea, el l-a însărcinat pe Adam să dea nume animalelor, fapt ce a pretins un anumit timp, şi abia după aceea a creat-o pe Eva (Gen. 2:18–22). Pentru a obţine timpul scurs de la începutul «zilei a şaptea» până în prezent [1963], trebuie să scădem din 5 988 de ani timpul scurs de la crearea lui Adam până la sfârşitul «zilei a şasea». Nu este deci potrivit să apelăm la cronologia biblică pentru a face speculaţii cu privire la anumite date din viitor (Mat. 24:36)“.f

14. De ce relatarea Bibliei cu privire la originea omului este mai credibilă decât ipotezele şi teoriile oamenilor?

¹⁴ Ce se poate spune despre afirmaţiile aşa-zis ştiinţifice, potrivit cărora omul ar exista pe pământ de sute de mii de ani, ba chiar de milioane? Niciuna dintre aceste afirmaţii nu este susţinută de mărturii scrise care provin din acele timpuri îndepărtate, aşa cum sunt susţinute evenimentele biblice. Datele fantastice atribuite „omului preistoric“ se bazează pe presupuneri ce nu pot fi dovedite. În realitate, istoria laică demnă de încredere şi cronologia ei merg înapoi doar cu câteva mii de ani. Pământul a suferit numeroase schimbări şi cataclisme, aşa cum s-a întâmplat la Potopul din zilele lui Noe, care au modificat semnificativ straturile de roci şi depozitele de fosile, ceea ce face ca orice declaraţie ştiinţifică privitoare la date anterioare Potopului să fie pur speculativă.g În contrast cu toate ipotezele şi teoriile contradictorii ale oamenilor, Biblia face apel la raţiune prin relatarea sa clară şi unitară despre originea speciei umane şi prin istoria bine documentată a poporului ales al lui Iehova.

15. Ce efect ar trebui să aibă asupra noastră studierea Bibliei?

¹⁵ Studierea Bibliei şi meditarea la lucrările lui Iehova Dumnezeu, Marele maestru în calcularea timpului, ar trebui să ne motiveze să fim umili. Într-adevăr, ce este omul muritor în comparaţie cu Dumnezeul Atotputernic, al cărui uluitor act de creaţie, realizat cu nenumărate milenii în urmă, este exprimat atât de simplu în Biblie: „La început Dumnezeu a creat cerurile şi pământul“ (Gen. 1:1).

VIAŢA PĂMÂNTEASCĂ A LUI ISUS

16. a) În ce ordine au fost scrise cele patru evanghelii? b) Cum putem stabili data la care şi-a început Isus serviciul sacru? c) În ce ordine se succedă evenimentele în evanghelii, şi ce trebuie să remarcăm cu privire la relatarea lui Ioan?

¹⁶ După cât se pare, cele patru relatări inspirate privitoare la viaţa pământească a lui Isus au fost scrise în următoarea ordine: Matei (aprox. 41 e.n.), Luca (aprox. 56–58 e.n.), Marcu (aprox. 60–65 e.n.) şi Ioan (aprox. 98 e.n.). Aşa cum s-a explicat în studiul precedent, ţinând cont de informaţiile furnizate în Luca 3:1–3 şi de faptul că Tiberiu Cezar şi-a început domnia în anul 14 e.n., anul 29 e.n. este punctul de plecare al remarcabilului serviciu efectuat de Isus pe pământ. Deşi evenimentele din Matei nu sunt consemnate întotdeauna în ordine cronologică, se pare că, în majoritatea cazurilor, celelalte trei cărţi prezintă evenimentele importante în ordinea în care au avut loc. Ele sunt rezumate în chenarul alăturat. Trebuie să remarcăm că relatarea lui Ioan, scrisă la mai bine de 30 de ani după celelalte trei, umple golurile, completând istoria cu fapte importante care lipsesc din celelalte trei relatări. Este remarcabilă îndeosebi menţiunea pe care o face Ioan despre cele patru sărbători de Paşte care au avut loc pe parcursul serviciului pământesc al lui Isus, fapt ce confirmă durata de trei ani şi jumătate a serviciului său, care s-a încheiat în 33 e.n. (Ioan 2:13; 5:1; 6:4; 12:1 şi 13:1).h

17. Ce alte dovezi susţin data morţii lui Isus?

¹⁷ Moartea lui Isus în 33 e.n. este confirmată şi de alte dovezi. Potrivit Legii lui Moise, ziua de 15 nisan era întotdeauna un sabat special, indiferent de ziua în care cădea. Când coincidea cu un sabat obişnuit, această zi era considerată un sabat „mare“, iar în Ioan 19:31 se spune că un astfel de sabat a urmat după ziua morţii lui Isus, care a fost deci o zi de vineri. Ziua de 14 nisan a căzut însă într-o vineri nu în anul 31, nici în 32, ci în 33 e.n. Aşadar, Isus trebuie să fi murit la 14 nisan, 33 e.n.i

18. a) Ce a profeţit Daniel cu privire la cele 69 de „săptămâni“? b) Potrivit pasajului din Neemia, când a început această perioadă? c) Cum ajungem la data care constituie începutul domniei lui Artaxerxes?

¹⁸ A 70-a „săptămână“, 29–36 e.n. Şi profeţia din Daniel 9:24–27 plasează în timp unele evenimente din serviciul lui Isus. Acest pasaj arată că, „de la ieşirea cuvântului de restabilire şi de reconstruire a Ierusalimului până la Mesia, Conducătorul“, aveau să treacă 69 de săptămâni de ani (483 de ani). Potrivit cu Neemia 2:1–8, acest cuvânt a ieşit „în al douăzecilea an al regelui Artaxerxes“, regele Persiei. Când a început să domnească Artaxerxes? Xerxes, tatăl şi predecesorul său, a murit în a doua jumătate a anului 475 î.e.n. Astfel, anul urcării pe tron a lui Artaxerxes a fost 475 î.e.n., fapt susţinut de dovezi puternice din surse greceşti, persane şi babiloniene. De exemplu, istoricul grec Tucidide (renumit pentru exactitatea scrierilor sale) spune că fuga omului de stat grec Temistocle în Persia a avut loc când Artaxerxes „guverna de puţin timp“. Un alt istoric grec din secolul I î.e.n., Diodor din Sicilia, ne ajută să stabilim data morţii lui Temistocle, şi anume 471 sau 470 î.e.n. După ce a fugit din ţara sa, Temistocle i-a cerut lui Artaxerxes ca, înainte de a se prezenta în faţa lui, să-i acorde un an pentru a învăţa limba persană, iar cererea i-a fost acceptată. Prin urmare, Temistocle trebuie să se fi stabilit în Persia cel târziu în 472 î.e.n. şi este logic să credem că a sosit aici în 473 î.e.n. La această dată, Artaxerxes „guverna de puţin timp“.j

19. a) Cum calculăm data apariţiei lui Mesia, începând din „al douăzecilea an al regelui Artaxerxes“? b) Cum s-a împlinit profeţia despre cele 70 de „săptămâni“, începând de la această dată?

¹⁹ Astfel, „al douăzecilea an al regelui Artaxerxes“ ar fi 455 î.e.n. Numărând 483 de ani (adică 69 de „săptămâni“) începând din acest an şi aducându-ne aminte că la trecerea în era noastră nu a existat anul zero, ajungem în 29 e.n., anul în care a apărut „Mesia, Conducătorul“. În toamna acestui an, Isus a fost botezat şi uns cu spirit sfânt, devenind astfel Mesia. Profeţia arată, de asemenea, că „la jumătatea săptămânii [a şaptezecea, el] va face să înceteze jertfa şi ofranda“. Aceasta s-a întâmplat când jertfele iudaice prefigurative şi-au pierdut valabilitatea, întrucât Isus s-a oferit pe sine ca jertfă. La „jumătatea“ acestei ‘săptămâni’, adică după trei ani şi jumătate, în primăvara anului 33 e.n., Isus a fost omorât. Totuşi, ‘el avea să păstreze legământul în vigoare pentru mulţi’ toată săptămâna a 70-a. Aceasta arată că favoarea specială a lui Iehova faţă de iudei a continuat pe parcursul celor şapte ani, din 29 e.n. până în 36 e.n. Numai atunci le-a fost deschisă păgânilor necircumcişi calea pentru a deveni israeliţi spirituali, dovadă fiind convertirea lui Corneliu în 36 e.n. (Fap. 10:30–33, 44–48; 11:1).k

CALCULAREA ANILOR ÎN PERIOADA APOSTOLICĂ

20. Cum se armonizează cu Biblia istoria laică în ce priveşte stabilirea datei morţii lui Irod şi a evenimentelor care au precedat-o?

²⁰ Între 33 e.n. şi 49 e.n. Anul 44 e.n. poate fi acceptat ca dată utilă pentru această perioadă. Potrivit lui Josephus, Irod Agripa I a domnit trei ani după urcarea pe tron a împăratului roman Claudiu în anul 41 e.n.l Dovezile istorice arată că Irod a murit în anul 44 e.n.a Examinând relatarea biblică, remarcăm că, înainte de moartea lui Irod, Agab a profeţit „prin spirit“ că avea să fie o mare foamete. De asemenea, relatarea spune că apostolul Iacov a fost ucis cu sabia şi că Petru a fost aruncat în închisoare (în timpul Paştelui), dar a fost eliberat în mod miraculos. Toate aceste evenimente pot fi plasate în anul 44 e.n. (Fap. 11:27, 28; 12:1–11, 20–23).

21. Cum putem afla cu aproximaţie data primei călătorii misionare a lui Pavel?

²¹ Foametea prezisă a avut loc în jurul anului 46 e.n. Pe vremea aceea trebuie să fi îndeplinit Pavel şi Barnaba „serviciul de ajutorare în Ierusalim“ (Fap. 12:25). După ce s-au întors în Antiohia Siriană, ei au fost puşi deoparte de spiritul sfânt pentru a efectua prima călătorie misionară, cu ocazia căreia au trecut prin Cipru şi prin numeroase oraşe şi ţinuturi din Asia Mică.b Călătoria lor a durat probabil din primăvara anului 47 e.n. până în toamna anului 48 e.n. şi au petrecut iarna în Asia Mică. Se pare că Pavel a petrecut următoarea iarnă în Antiohia Siriană, ceea ce ne duce în primăvara anului 49 e.n. (Fap. 13:1—14:28).

22. Cum se pot stabili datele celor două vizite ale lui Pavel la Ierusalim, menţionate în capitolele 1 şi 2 din Galateni?

²² Relatarea din Galateni, capitolele 1 şi 2, pare să concorde cu această cronologie. Aici Pavel vorbeşte despre alte două vizite speciale pe care le-a făcut la Ierusalim după convertirea sa, prima „după trei ani“ şi cealaltă „după paisprezece ani“ (Gal. 1:17, 18; 2:1). Dacă, potrivit obiceiului din acel timp, aceste două perioade ar fi exprimate în numerale ordinale, iar convertirea lui Pavel a avut loc la începutul perioadei apostolice, cum pare să indice această relatare, cele două perioade, de 3 ani şi de 14 ani, urmează una după alta: 34–36 e.n. şi 36–49 e.n.

23. Ce anume sugerează că atât Galateni, capitolul 2, cât şi Faptele, capitolul 15, fac referire la vizita efectuată de Pavel la Ierusalim în anul 49 e.n.?

²³ A doua vizită a lui Pavel la Ierusalim, menţionată în Galateni, pare să fi avut ca motiv problema circumciziei, întrucât se spune că nici chiar lui Tit, care l-a însoţit pe Pavel, nu i s-a pretins să se circumcidă. Dacă această vizită corespunde celei făcute pentru a primi îndrumare în problema circumciziei, descrisă în Faptele 15:1–35, anul 49 e.n. se încadrează între prima şi a doua călătorie misionară a lui Pavel. De asemenea, potrivit cu Galateni 2:1–10, Pavel s-a folosit de această ocazie pentru a prezenta înaintea „bărbaţilor proeminenţi“ ai congregaţiei din Ierusalim vestea bună pe care o predica el, ‘ca nu cumva să alerge în zadar’. În mod logic, el trebuie să fi prezentat acest raport imediat după prima sa călătorie misionară. Pavel a făcut această vizită la Ierusalim „în urma unei revelaţii“.

24. Când a făcut Pavel cea de-a doua călătorie misionară, şi de ce n-a ajuns în Corint decât spre sfârşitul anului 50 e.n.?

²⁴ A doua călătorie misionară a lui Pavel, aprox. 49–52 e.n. După ce s-a întors de la Ierusalim, Pavel a stat un timp în Antiohia Siriană. Prin urmare, el trebuie să fi părăsit oraşul pentru efectuarea celei de-a doua călătorii misionare spre sfârşitul verii anului 49 e.n. (Fap. 15:35, 36). Această călătorie avea să fie mult mai lungă decât prima, de aceea Pavel urma să ierneze în Asia Mică. El a răspuns chemării macedoneanului de a trece în Europa probabil în primăvara anului 50 e.n. Atunci el a predicat şi a organizat noi congregaţii în Filipi, Tesalonic, Bereea şi Atena. Astfel, în toamna anului 50 e.n., el urma să ajungă în Corint, provincia Ahaia, după o călătorie de aproximativ 2 090 de kilometri, făcută în cea mai mare parte pe jos (Fap. 16:9, 11, 12; 17:1, 2, 10, 11, 15, 16; 18:1). Potrivit cu Faptele 18:11, Pavel a stat în Corint 18 luni, adică până în primăvara anului 52 e.n. La sfârşitul iernii, Pavel a putut călători pe mare spre Cezareea prin Efes. După ce a urcat să salute congregaţia, din câte se pare cea din Ierusalim, el s-a întors în Antiohia Siriană, centrul activităţii sale, probabil în vara anului 52 e.n. (Fap. 18:12–22).c

25. a) Cum atestă arheologia că prima vizită a lui Pavel în Corint a avut loc între anii 50 şi 52 e.n.? b) Cum este confirmat lucrul acesta de faptul că Aquila şi Priscila ‘veniseră de puţin timp din Italia’?

²⁵ O descoperire arheologică atestă că prima vizită a lui Pavel în Corint a avut loc între anii 50 şi 52 e.n. Este vorba despre un fragment dintr-o inscripţie, un decret al împăratului roman Claudiu pentru locuitorii oraşului Delfi, din Grecia, care conţine cuvintele „[Lucius Ju]nius, Gallio, . . . proconsul“. Istoricii sunt în general de acord că cifra 26, care s-a găsit în acelaşi text, se referă la aclamarea lui Claudiu ca împărat pentru a 26-a oară. Potrivit altor inscripţii, Claudiu a fost aclamat ca împărat pentru a 27-a oară înainte de 1 august 52 e.n. Mandatul de proconsul dura un an şi intra în vigoare la începutul verii. Astfel, mandatul de proconsul al lui Gallio pare să fi durat din vara anului 51 e.n. până în vara anului 52 e.n. „Pe când Gallio era proconsul al Ahaiei, iudeii s-au ridicat cu toţii împotriva lui Pavel şi l-au dus înaintea scaunului de judecată.“ După ce Gallio l-a eliberat pe Pavel, apostolul a mai stat „câteva zile“, apoi s-a îmbarcat spre Siria (Fap. 18:11, 12, 17, 18). Toate acestea par să confirme că cele 18 luni de şedere a lui Pavel în Corint au luat sfârşit în primăvara anului 52 e.n. Un alt reper de ordin cronologic îl constituie afirmaţia că, la sosirea în Corint, Pavel „l-a găsit pe un iudeu pe nume Aquila, originar din Pont, care venise de puţin timp din Italia, şi pe Priscila, soţia lui, deoarece Claudiu poruncise ca toţi iudeii să plece din Roma“ (Fap. 18:2). Potrivit istoricului Paulus Orosius, care a trăit la începutul secolului al V-lea, acest ordin de expulzare a fost dat în al nouălea an al lui Claudiu, adică în anul 49 e.n. sau la începutul anului 50 e.n. Astfel, Aquila şi Priscila au ajuns, probabil, în Corint cu câtva timp înainte de toamna acelui an, fapt care i-a permis lui Pavel să rămână acolo din toamna anului 50 e.n. până în primăvara anului 52 e.n.d

26. Ce date marchează etapele succesive ale celei de-a treia călătorii misionare a lui Pavel?

²⁶ A treia călătorie misionară a lui Pavel, aprox. 52–56 e.n. După ce a stat „un timp“ în Antiohia Siriană, Pavel a pornit din nou spre Asia Mică şi se pare că a ajuns în Efes înainte de iarna dintre anii 52 şi 53 e.n. (Fap. 18:23; 19:1). Pavel a stat în Efes „trei luni“, iar apoi „doi ani“, timp în care a predat. După aceea a plecat în Macedonia (Fap. 19:8–10). Mai târziu, el le-a amintit supraveghetorilor din Efes că slujise printre ei „trei ani“, dar aceasta este probabil o cifră rotundă (Fap. 20:31). Se pare că Pavel a părăsit Efesul după „sărbătoarea Penticostei“, la începutul anului 55 e.n., şi s-a dus direct la Corint, în Grecia, ajungând acolo la timp pentru a petrece trei luni de iarnă. Apoi s-a îndreptat spre nord şi a ajuns la Filipi înainte de Paştele din anul 56 e.n. De acolo a călătorit pe mare spre Cezareea, trecând prin Troa şi Milet, după care s-a îndreptat spre Ierusalim, unde a sosit înainte de Penticosta din anul 56 e.n. (1 Cor. 16:5–8; Fap. 20:1–3, 6, 15, 16; 21:8, 15–17).e

27. În ce ordine s-au succedat evenimentele până la sfârşitul primei detenţii a lui Pavel la Roma?

²⁷ Ultimii ani, 56–100 e.n. La scurt timp după sosirea sa la Ierusalim, Pavel a fost arestat. A fost dus la Cezareea, unde a rămas doi ani în stare de arest, până când în locul guvernatorului Felix a venit Festus (Fap. 21:33; 23:23–35; 24:27). Se pare că sosirea lui Festus şi plecarea lui Pavel la Roma au avut loc în 58 e.n.f După ce a naufragiat şi a petrecut iarna în Malta, Pavel şi-a încheiat călătoria în jurul anului 59 e.n., iar relatarea biblică arată că el a rămas în detenţie la Roma, unde a predicat şi a predat doi ani, adică până aproximativ în 61 e.n. (Fap. 27:1; 28:1, 11, 16, 30, 31).

28. În mod logic, ce date au legătură cu ultimele evenimente din viaţa lui Pavel?

²⁸ Deşi relatarea istorică din Faptele se opreşte aici, există indicii că Pavel a fost eliberat şi şi-a continuat activitatea misionară în Creta, Grecia şi Macedonia. Nu se ştie dacă a ajuns sau nu în Spania. Probabil că Pavel a fost martirizat din ordinul lui Nero, la scurt timp după ultima sa detenţie la Roma, în jurul anului 65 e.n. Istoria laică menţionează luna iulie a anului 64 e.n. ca dată a marelui incendiu de la Roma, după care Nero a declanşat un val de persecuţii împotriva creştinilor. Întemniţarea lui Pavel şi punerea lui în ‘lanţuri’, iar apoi execuţia lui corespund în mod logic acestei perioade (2 Tim. 1:16; 4:6, 7).

29. Când s-a încheiat perioada apostolică, şi ce cărţi ale Bibliei au fost scrise la sfârşitul ei?

²⁹ Cele cinci cărţi ale apostolului Ioan au fost scrise la sfârşitul perioadei de persecuţii declanşate de împăratul Domiţian. Despre el se spune că s-a purtat ca un nebun în ultimii trei ani ai domniei sale, care a ţinut din 81 e.n. până în 96 e.n. Ioan a scris Revelaţia în timp ce se afla în exil pe insula Patmos, în jurul anului 96 e.n.g Apoi, după ce a fost eliberat, el a scris evanghelia şi cele trei scrisori în Efes sau în apropierea acestui oraş. Acest ultim apostol a murit în jurul anului 100 e.n.

30. Ce foloase avem din studierea cronologiei biblice?

³⁰ Astfel, comparând evenimentele istoriei laice cu cronologia internă a Bibliei şi cu profeţiile ei este mult mai uşor să plasăm în timp evenimentele biblice. Armonia cronologiei biblice ne întăreşte încrederea că Sfintele Scripturi sunt Cuvântul lui Dumnezeu.

[Note de subsol]

[Tabelul de la pagina 287]

PRINCIPALELE EVENIMENTE DIN VIAŢA PĂMÂNTEASCĂ A LUI ISUS — Cele patru evanghelii prezentate în ordine cronologică

Abrevieri: a. pentru „aproximativ“ sau „în jur de“; d. pentru „după“.

Timpul Locul Evenimentul Matei Marcu Luca Ioan

Până la serviciul sacru al lui Isus

Începutul serviciului sacru al lui Isus

Serviciul glorios al lui Isus în Galileea

Isus îşi continuă serviciul, predicând în Iudeea

Isus îşi continuă serviciul, predicând la est de Iordan

Betania Lazăr sculat din morţi Ioa 11:1–46

Ultima parte a serviciului lui Isus în Ierusalim

a) Menţionaţi câteva evenimente remarcabile din serviciul lui Isus care au avut loc până la întemniţarea lui Ioan Botezătorul.

b) Indicaţi locul şi anul următoarelor evenimente: ⁽¹⁾ Chemarea lui Simon, Andrei, Iacov şi Ioan. ⁽²⁾ Alegerea celor 12 apostoli. ⁽³⁾ Predica de pe munte. ⁽⁴⁾ Transfigurarea. ⁽⁵⁾ Scularea din morţi a lui Lazăr. ⁽⁶⁾ Vizita lui Isus acasă la Zacheu.

c) Menţionaţi câteva dintre miracolele remarcabile înfăptuite de Isus; arătaţi când şi unde au avut loc.

d) Menţionaţi câteva dintre principalele evenimente în legătură cu Isus, care au avut loc între 8 şi 16 nisan, 33 e.n.

e) Care sunt câteva ilustrări remarcabile pe care le-a făcut Isus în timpul serviciului său pământesc?

DATE ISTORICE REMARCABILE

Abrevieri: a. pentru „aproximativ“ sau „în jur de“; d. pentru „după“; î. pentru „înainte de“.

Data Evenimentul Referinţa

4026 î.e.n. Crearea lui Adam Gen. 2:7

î. 3896 î.e.n. Cain îl omoară pe Abel Gen. 4:8

3896 î.e.n. Naşterea lui Set Gen. 5:3

3404 î.e.n. Naşterea dreptului Enoh Gen. 5:18

3339 î.e.n. Naşterea lui Metusala Gen. 5:21

3152 î.e.n. Naşterea lui Lameh Gen. 5:25

3096 î.e.n. Moartea lui Adam Gen. 5:5

2970 î.e.n. Naşterea lui Noe Gen. 5:28, 29

2468 î.e.n. Naşterea lui Sem Gen. 7:11; 11:10

2370 î.e.n. Moartea lui Metusala Gen. 5:27

Căderea apelor Potopului (toamna) Gen. 7:6, 11

2368 î.e.n. Naşterea lui Arpacşad Gen. 11:10

d. 2269 î.e.n. Construirea Turnului Babel Gen. 11:4

2020 î.e.n. Moartea lui Noe Gen. 9:28, 29

2018 î.e.n. Naşterea lui Avraam Gen. 11:26, 32; 12:4

1932 î.e.n. Naşterea lui Ismael Gen. 16:15, 16

1919 î.e.n. Legământul circumciziei Gen. 17:1, 10, 24

Judecata asupra Sodomei şi Gomorei Gen. 19:24

1881 î.e.n. Moartea Sarei Gen. 17:17; 23:1

1878 î.e.n. Căsătoria lui Isaac cu Rebeca Gen. 25:20

1868 î.e.n. Moartea lui Sem Gen. 11:11

1858 î.e.n. Naşterea lui Esau şi Iacob Gen. 25:26

1843 î.e.n. Moartea lui Avraam Gen. 25:7

1818 î.e.n. Esau îşi ia primele două soţii Gen. 26:34

1795 î.e.n. Moartea lui Ismael Gen. 25:17

1767 î.e.n. Naşterea lui Iosif Gen. 30:23, 24

1738 î.e.n. Moartea lui Isaac Gen. 35:28, 29

1711 î.e.n. Moartea lui Iacob Gen. 47:28

1657 î.e.n. Moartea lui Iosif Gen. 50:26

î. 1613 î.e.n. Încercarea lui Iov Iov 1:8; 42:16

1593 î.e.n. Naşterea lui Moise Ex. 2:2, 10

1512 î.e.n. Terminarea construirii tabernacolului Ex. 40:17

Învestirea preoţilor aaronici Lev. 8:34–36

a. 1473 î.e.n. Moise termină cartea Iov Iov 42:16, 17

Legământul cu Israel în Moab Deut. 29:1

Moise scrie Deuteronomul Deut. 1:1, 3

Moise moare în Moab, pe Mt. Nebo Deut. 34:1, 5, 7

a. 1450 î.e.n. Este terminată cartea Iosua Ios. 1:1; 24:26

Moartea lui Iosua Ios. 24:29

1107 î.e.n. Naşterea lui David la Betleem 1 Sam. 16:1

a. 1100 î.e.n. Samuel termină cartea Judecătorii Jud. 21:25

a. 1090 î.e.n. Samuel termină cartea Rut Rut 4:18–22

a. 1078 î.e.n. Este terminată cartea 1 Samuel 1 Sam. 31:6

1034 î.e.n. Solomon începe construirea templului 1 Regi 6:1

1027 î.e.n. Este terminat templul din Ierusalim 1 Regi 6:38

a. 1020 î.e.n. Solomon termină Cântarea cântărilor Cânt. 1:1

î. 1000 î.e.n. Solomon termină cartea Eclesiastul Ecl. 1:1

Iona termină cartea Iona Iona 1:1, 2

a. 820 î.e.n. Este scrisă probabil cartea Ioel Ioel 1:1

a. 804 î.e.n. Amos termină cartea Amos Amos 1:1

a. 778 î.e.n. Isaia începe să profeţească Is. 1:1; 6:1

d. 745 î.e.n. Osea termină cartea Osea Os. 1:1

732 î.e.n. Sanherib invadează Iuda 2 Regi 18:13

d. 732 î.e.n. Isaia termină cartea Isaia Is. 1:1

î. 717 î.e.n. Mica termină cartea Mica Mica 1:1

î. 648 î.e.n. Ţefania termină cartea Ţefania Ţef. 1:1

647 î.e.n. Ieremia este numit profet Ier. 1:1, 2, 9, 10

î. 632 î.e.n. Naum termină cartea Naum Naum 1:1

a. 628 î.e.n. Habacuc termină cartea Habacuc Hab. 1:1

Zedechia este numit rege al lui Iuda 2 Regi 24:12–18

613 î.e.n. Ezechiel începe să profeţească Ezec. 1:1–3

a. 607 î.e.n. Obadia scrie cartea Obadia Ob. 1

a. 536 î.e.n. Daniel termină cartea Daniel Dan. 10:1

536 î.e.n. Zorobabel pune temelia templului Ezra 3:8–10

520 î.e.n. Hagai termină cartea Hagai Hag. 1:1

518 î.e.n. Zaharia termină cartea Zaharia Zah. 1:1

515 î.e.n. Zorobabel termină al doilea templu Ezra 6:14, 15

a. 475 î.e.n. Mardoheu termină cartea Estera Est. 3:7; 9:32

468 î.e.n. Ezra şi unii preoţi se întorc la Ierusalim Ezra 7:7

d. 443 î.e.n. Neemia termină cartea Neemia Neem. 5:14

Maleahi termină cartea Maleahi Mal. 1:1

406 î.e.n. Este încheiată rezidirea Ierusalimului Dan. 9:25

a. 280 î.e.n. Începe traducerea Septuagintei

29 e.n. Ioan şi Isus îşi încep serviciul Luca 3:1, 2, 23

16 nisan: învierea lui Isus Mat. 28:1–10

a. 41 e.n. Matei scrie evanghelia intitulată „Matei“

a. 50 e.n. Pavel scrie 1 Tesaloniceni în Corint 1 Tes. 1:1

a. 51 e.n. Pavel scrie 2 Tesaloniceni în Corint 2 Tes. 1:1

a. 60–61 e.n. Pavel scrie în Roma: Efeseni Ef. 3:1

Filipeni Filip. 4:22

Coloseni Col. 4:18

Filimon Filim. 1

Luca termină cartea Faptele în Roma

a. 60–65 e.n. Marcu scrie evanghelia intitulată „Marcu“

a. 61–64 e.n. Pavel scrie 1 Timotei în Macedonia 1 Tim. 1:3

a. 62–64 e.n. Petru scrie 1 Petru în Babilon 1 Pet. 1:1; 5:13

a. 64 e.n. Petru scrie 2 Petru în Babilon (?) 2 Pet. 1:1

a. 65 e.n. Pavel scrie 2 Timotei în Roma 2 Tim. 4:16–18

Iuda, fratele lui Isus, scrie „Iuda“ Iuda 1, 17, 18

a. 96 e.n. Ioan scrie Revelaţia pe insula Patmos Rev. 1:9

NOTĂ: De reţinut că multe dintre aceste date sunt exacte, dar unele sunt aproximative, fiind bazate pe dovezile disponibile. Scopul acestui chenar nu este de a stabili date fixe pentru fiecare eveniment, ci de a-i ajuta pe cei ce studiază Biblia să plaseze evenimentele în timp şi să vadă legătura dintre ele.

Întrebări pentru chenarul „Date istorice remarcabile“ şi pentru „Lista cărţilor Bibliei“:

a) Comparând cele două chenare, menţionaţi câţiva profeţi şi scriitori biblici care au trăit ⁽¹⁾ înainte de întemeierea regatului lui Israel în 1117 î.e.n., ⁽²⁾ în timpul regatelor lui Israel şi Iuda, ⁽³⁾ în perioada de la începutul exilului în Babilon şi până la încheierea canonului Scripturilor ebraice.

b) Stabiliţi data redactării scrisorilor lui Pavel făcând referire la călătoriile sale misionare.

c) Ce alte lucruri interesante observaţi cu privire la data scrierii celorlalte cărţi ale Scripturilor greceşti creştine?

d) Stabiliţi legătura dintre persoanele menţionate mai jos şi unele evenimente remarcabile din istoria Bibliei, arătând dacă au trăit înainte sau după evenimentul respectiv, sau faceţi o legătură între ele şi alte persoane care au trăit în acelaşi timp: Sem, Samuel, Metusala, Lot, regele Saul, David, Iov, regele Osea al Israelului, Solomon, Aaron, regele Zedechia al lui Iuda.

e) Ce evenimente remarcabile au avut loc în timpul vieţii lui ⁽¹⁾ Noe, ⁽²⁾ Avraam, ⁽³⁾ Moise?

f) Asociaţi următoarele date (î.e.n.) cu evenimentele remarcabile din lista de mai jos: 4026, 2370, 1943, 1513, 1473, 1117, 997, 740, 607, 539, 537, 455.

Crearea lui Adam

Legământul Legii încheiat la Sinai

Distrugerea Ierusalimului

Întoarcerea iudeilor la Ierusalim după decretul dat de Cirus

Începe scrierea sub inspiraţie a Bibliei

Începe Potopul

Babilonul cade în mâinile mezilor şi perşilor

Este uns primul rege al Israelului

Avraam trece Eufratul; este validat legământul avraamic

Despărţirea regatelor Israel şi Iuda

Regatul nordic este subjugat de Asiria

Zidurile Ierusalimului sunt rezidite de Neemia

Israeliţii sunt eliberaţi din Egipt

Iosua conduce Israelul în Canaan

Iau sfârşit cei 70 de ani de pustiire a Ierusalimului

[Tabelul de la pagina 298]

LISTA CĂRŢILOR BIBLIEI

(Unele date [şi localităţi] nu sunt sigure. Abrevieri: a. înseamnă „aproximativ“ sau „în jur de“; d., „după“; şi î., „înainte de“)

Cărţile Scripturilor ebraice, scrise înaintea erei noastre (î.e.n.)

Exodul Moise Pustiu 1512 1657–1512

Leviticul Moise Pustiu 1512 o lună (1512)

Iosua Iosua Canaan a. 1450 1473–a. 1450

Judecătorii Samuel Israel a. 1100 a. 1450–a. 1120

2 Samuel Gad; Natan Israel a. 1040 1077–a. 1040

1 şi 2 Regi Ieremia Iuda/Egipt 580 a. 1040–580

Ezra Ezra Ierusalim a. 460 537–a. 467

Neemia Neemia Ierusalim d. 443 456–d. 443

Estera Mardoheu Susa, Elam a. 475 493–a. 475

Psalmii David şi alţii a. 460

Eclesiastul Solomon Ierusalim î. 1000

Isaia Isaia Ierusalim d. 732 a. 778–d. 732

Ieremia Ieremia Iuda/Egipt 580 647–580

Ezechiel Ezechiel Babilon a. 591 613–a. 591

Daniel Daniel Babilon a. 536 618–a. 536

Osea Osea Samaria (Ţinutul) d. 745 î. 804–d. 745

Ioel Ioel Iuda a. 820 (?)

Amos Amos Iuda a. 804

Obadia Obadia a. 607

Iona Iona a. 844

Mica Mica Iuda î. 717 a. 777–717

Naum Naum Iuda î. 632

Habacuc Habacuc Iuda a. 628 (?)

Ţefania Ţefania Iuda î. 648

Hagai Hagai Ierusalim 520 112 zile (520)

Zaharia Zaharia Ierusalim 518 520–518

Maleahi Maleahi Ierusalim d. 443

Cărţile Scripturilor greceşti creştine, scrise în era noastră (e.n.)

Matei Matei Palestina a. 41 2 î.e.n.–33 e.n.

Marcu Marcu Roma a. 60–65 29–33 e.n.

Luca Luca Cezareea a. 56–58 3 î.e.n.–33 e.n.

Faptele Luca Roma a. 61 33–a. 61 e.n.

Romani Pavel Corint a. 56

1 Corinteni Pavel Efes a. 55

2 Corinteni Pavel Macedonia a. 55

Efeseni Pavel Roma a. 60–61

Filipeni Pavel Roma a. 60–61

Coloseni Pavel Roma a. 60–61

1 Tesaloniceni Pavel Corint a. 50

2 Tesaloniceni Pavel Corint a. 51

1 Timotei Pavel Macedonia a. 61–64

2 Timotei Pavel Roma a. 65

Tit Pavel Macedonia (?) a. 61–64

Filimon Pavel Roma a. 60–61

Evrei Pavel Roma a. 61

1 Petru Petru Babilon a. 62–64

2 Petru Petru Babilon (?) a. 64

Revelaţia Apostolul Ioan Patmos a. 96