Principii sau popularitate — După care te ghidezi?
NORIHITO, elev în clasa a şasea, participa la un eveniment sportiv. Dintr-odată, el s-a aflat în situaţia de a lua o decizie. Tuturor elevilor li s-a cerut să ia parte la o ceremonie patriotică. Să participe oare împreună cu colegii săi la această acţiune aparent obişnuită?
Norihito învăţase din Biblie că este greşit să ia parte la vreun act de închinare la un alt dumnezeu în afară de Iehova (Exodul 20:4, 5; Matei 4:10). El ştia, de asemenea, că creştinii trebuie să rămână neutri faţă de toate afacerile politice ale lumii (Daniel 3:1–30; Ioan 17:16). Aşadar, chiar dacă colegii săi îl îndemnau să participe la această acţiune, curajos, dar plin de respect, el a rămas ferm pe poziţie. Ce ai fi făcut tu într-o astfel de situaţie?
Dorinţa de a se integra într-un colectiv
Scripturile arată că oamenii au fost concepuţi de Dumnezeu să fie sociabili, să se înţeleagă bine unii cu alţii şi să se bucure efectuând împreună unele lucruri. Este un lucru natural ca cineva să dorească să fie împreună cu cei de vârsta sa, să fie acceptat, să se integreze într-un colectiv. Astfel de sentimente fac viaţa mai plăcută şi contribuie la realizarea păcii şi a armoniei în relaţiile noastre cu alţii. — Geneza 2:18; Psalmul 133:1; 1 Petru 3:8.
Dorinţa înnăscută de a ne integra într-un colectiv se reflectă în puternicul accent pus pe conformism, care se observă încă şi astăzi în unele societăţi. Copiii japonezi, de exemplu, sunt instruiţi de la cea mai fragedă vârstă să fie familiarizaţi şi să se conformeze ordinelor majorităţii. Tradiţia lor îi învaţă că una dintre cele mai importante îndatoriri ale lor este să se armonizeze cu comunitatea. „Este mult mai probabil ca japonezii să acţioneze în grup decât occidentalii“, a spus Edwin Reischauer, fost ambasador al Statelor Unite în Japonia şi fin observator al comportamentului japonezilor. El a adăugat: „Acolo unde occidentalii n-ar putea decât să manifeste o evidentă independenţă şi individualitate, majoritatea japonezilor vor fi foarte mulţumiţi să se conformeze normelor grupului lor în ce priveşte îmbrăcămintea, conduita, stilul de viaţă şi chiar modul de gândire“. Însă dorinţa de a se conforma nu este nicidecum limitată la japonezi. Ea este universală.
Presiuni de a se conforma
Chiar dacă este plăcut să faci tot posibilul pentru a te înţelege cu alţii, a te conforma orbeşte unui lucru care se bucură de popularitate constituie un pericol. De ce? Deoarece ceea ce se bucură de popularitate în mijlocul mulţimii este adeseori în contradicţie cu ceea ce îi este plăcut lui Dumnezeu. „Toată lumea zace în Cel Rău“, ne spune Biblia (1 Ioan 5:19). Satan se foloseşte cu viclenie de orice mijloace care îi stau la dispoziţie — materialism, moravuri decăzute, prejudecăţi rasiale, intoleranţă religioasă, naţionalism şi altele — pentru a influenţa masele şi pentru a le îndepărta de Dumnezeu. Dacă cineva s-ar conforma unor astfel de practici, s-ar situa, în realitate, în opoziţie cu Iehova Dumnezeu şi cu scopurile sale. Iată de ce creştinii sunt sfătuiţi: „Să nu vă conformaţi veacului acestuia, ci să fiţi transformaţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi înţelege care este voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvîrşită“. — Romani 12:2.
Întrucât trăiesc în acest sistem de lucruri, creştinii sunt în permanenţă supuşi presiunilor de a se conforma unor lucruri care se bucură de popularitate. Îndeosebi adolescenţii sunt vulnerabili în această privinţă. Dorinţa de a arăta şi de a acţiona asemenea colegilor de şcoală este extrem de puternică. Se cere un curaj remarcabil din partea unui adolescent pentru a le explica colegilor din ce motiv nu participă la anumite activităţi. Însă, a nu le vorbi deschis despre poziţia sa, ar putea însemna un dezastru spiritual pentru el. — Proverbele 24:1, 19, 20.
Adulţii se confruntă şi ei cu astfel de presiuni la locul de muncă. Din partea lor se aşteaptă probabil ca, după orele de lucru sau cu ocazia anumitor sărbători, să ia parte la unele activităţi efectuate în grup. Faptul de a refuza să se conformeze i-ar putea face să pară că sunt distanţi şi că nu sunt dispuşi să colaboreze, fapt care ar crea o atmosferă neplăcută la locul de muncă. Unii s-ar putea simţi constrânşi să efectueze multe ore suplimentare numai pentru motivul că aşa fac alţii şi pentru că acest lucru se aşteaptă şi din partea lor. A ceda în această privinţă ar fi dezastruos pe plan spiritual, împiedicându-i, în plus, şi să-şi îndeplinească celelalte obligaţii. — 1 Corinteni 15:33; 1 Timotei 6:6–8.
Presiunile de a se conforma sunt prezente chiar şi în afara şcolii sau a locului de muncă. O mamă creştină relata că într-o anumită ocazie s-a reţinut să-şi disciplineze copilul, deşi era imperios necesar, pur şi simplu fiindcă s-a gândit că celelalte vecine care erau de faţă nu ar fi privit cu ochi buni acest lucru. — Proverbele 29:15, 17.
Mulţimea poate greşi
Biblia ne furnizează multe sfaturi directe în privinţa faptului de a urma mulţimea. De exemplu, naţiunii Israel i s-a spus: „Să nu te iei după mulţime ca să faci rău; şi la judecată să nu mărturiseşti trecînd de partea celor mulţi, ca să abaţi dreptatea“ (Exodul 23:2; compară cu Romani 6:16). Acest sfat nu a fost urmat întotdeauna. Cu o anumită ocazie, la scurt timp după ieşirea din Egipt, pe când Moise lipsea, unele persoane l-au influenţat pe Aaron şi pe popor să facă un viţel de aur şi să i se închine în cadrul unei ‘sărbători pentru DOMNUL’. Poporul a mâncat şi a băut şi s-au înveselit, cântând şi dansând, în timp ce aduceau jertfe viţelului de aur. Pentru acest act necuviincios şi idolatru au fost executaţi circa 3 000 de instigatori. Dar încă mulţi alţii au fost loviţi de Iehova pentru că au urmat în mod nechibzuit mulţimea. — Exodul 32:1–35.
Un alt exemplu în care a fost urmată mulţimea în vederea unor scopuri rele este din secolul întâi şi a fost legat de moartea lui Isus Cristos. Îndemnaţi de conducătorii religioşi geloşi, mulţi oameni s-au unit în a cere executarea lui Isus (Marcu 15:11). Când Petru a scos în evidenţă eroarea lor gravă, la Penticosta care a urmat după învierea şi înălţarea lui Isus, mulţi „au rămas străpunşi în inimă“ şi au înţeles ce faptă comiseseră urmând mulţimea. — Faptele 2:36, 37.
Principiile biblice sunt mai bune
Aşa cum reiese în mod clar din aceste relatări, faptul de a urma orbeşte ceea ce se bucură de popularitate poate duce la consecinţe grave. Este mult mai bine să urmăm Biblia şi să permitem ca principiile acesteia să ne fie un ghid în viaţă. „Cît sînt de sus cerurile faţă de pămînt, atît sînt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gîndurile Mele faţă de gîndurile voastre“, spune Iehova (Isaia 55:9). S-a demonstrat de repetate ori că, în probleme de morală şi de relaţii interumane — da, în toate deciziile ce se iau în viaţă —, este mult mai bine ca cineva să urmeze căile lui Iehova decât ceea ce se bucură de popularitate. Ba chiar, aceasta este cheia unui mod de viaţă mai fericit şi mai sănătos.
Să analizăm, de exemplu, cazul lui Kazuya. Deşi studia Biblia de câtva timp, el a continuat să urmeze o linie de conduită care se bucura de popularitate, străduindu-se să se îmbogăţească şi să avanseze. În efortul său de a le fi pe plac superiorilor săi şi de a fi bine văzut de către colegii săi de muncă, a ajuns deseori să meargă la chefuri până la primele ore ale dimineţii. A devenit pretenţios, intolerant şi iritabil. Stilul său de viaţă extremist l-a condus în scurt timp la un atac de apoplexie, în urma căruia a rămas parţial paralizat. În timp ce se afla în convalescenţă pe patul unui spital, el a avut timp să mediteze asupra a ceea ce învăţase din Biblie şi asupra modului în care îşi trăia viaţa. El a decis că era timpul să înceapă să aplice ceea ce învăţase. A demisionat din funcţia sa de conducere şi şi-a schimbat asocierile. A depus, de asemenea, eforturi sincere pentru a îmbrăca personalitatea creştină şi pentru a-şi modifica concepţia cu privire la bunurile materiale. Drept urmare, sistemul său de valori s-a schimbat, iar starea sănătăţii i s-a ameliorat. În cele din urmă, el şi-a dedicat viaţa lui Iehova şi s-a botezat.
Pentru ca cineva să aibă succes în a urma o conduită care nu se bucură de popularitate, trebuie să cunoască principiile pe care le implică acest fapt şi să fie deplin convins că ele sunt corecte. Situaţia prin care a trecut Masaru demonstrează acest lucru. Când era în clasa a şasea la şcoala elementară, el a fost recomandat de către colegii săi de clasă drept candidat pentru a fi ales preşedinte al consiliului elevilor. El îşi aminteşte cu oarecare jenă că, întrucât nu înţelesese pe deplin principiile biblice implicate în această chestiune, nu era în stare să le explice colegilor săi din ce motiv nu putea candida pentru o funcţie de natură politică. Frica de oameni îl împiedicase să dezvăluie că era creştin. Tot ce a putut face a fost să-şi lase capul jos şi să repete plângând: „Nu pot s-o fac“.
Această experienţă dureroasă l-a determinat să cerceteze care sunt motivele pentru care un creştin nu se implică în activităţi politice (compară cu Ioan 6:15). Mai târziu, când era la liceu, s-a ivit o situaţie similară. De data aceasta însă, el a fost pregătit să-i explice cu convingere profesorului său care era poziţia sa. Profesorul i-a acceptat explicaţia, lucru pe care l-au făcut şi mulţi dintre colegii săi care-l întrebaseră în legătură cu convingerile sale biblice.
Când toţi vor face ce este drept
În lumea nouă care se apropie, sub domnia lui Cristos, lucrurile care se vor bucura de popularitate vor fi lucrurile corecte. Până atunci, va trebui să ne păzim de impulsul de a ne conforma unui lucru care se bucură de popularitate. Putem primi încurajare din sfatul lui Pavel: „De aceea şi noi, fiindcă sîntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice ne îngreuiază şi păcatul care ne înfăşoară aşa de uşor şi să alergăm cu stăruinţă în lupta care ne stă înainte“. — Evrei 12:1.
Când în calea ta vor apărea probleme şi încercări, ce vei face? Vei ceda în faţa fricii de oameni şi vei consimţi să faci ceea ce se bucură de popularitate? Sau te vei îndrepta spre Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, şi vei urma principiile sale? Adoptarea acestei linii de conduită, sugerate la urmă, îţi va fi de folos nu numai în prezent, ci îţi va oferi şi perspectiva de a te afla printre cei care „prin credinţă şi răbdare moştenesc făgăduinţele“. — Evrei 6:12.