„Ai grijă de via aceasta“!

CEI doisprezece spioni au străbătut Ţara Promisă de la un capăt la altul. Moise le spusese să culeagă informaţii despre locuitorii ţării şi să aducă roade din ea. Ce produs le-a atras atenţia în special? În apropiere de Hebron, ei au găsit o vie cu struguri atât de mari, încât a fost nevoie de doi dintre ei ca să ducă un singur ciorchine. Spionii au numit locul acela „valea Eşcol“ sau „Ciorchine de Struguri“, atât de îmbelşugată era acea recoltă. — Numeri 13:21–24, NW.

Un turist care a călătorit în Palestina secolului al XIX-lea a scris: „Valea Eşcol, sau Valea Strugurilor, . . . e şi acum plină de vii, iar strugurii de aici sunt cei mai buni şi cei mai mari din Palestina“. Deşi viţele-de-vie din Eşcol erau foarte productive, în timpurile biblice se obţineau struguri de calitate în mai toată Palestina. Cronicile egiptene menţionează că faraonii importau vin din Canaan.

În cartea The Natural History of the Bible se menţionează: „Colinele stâncoase [ale Palestinei], pline de pietriş şi bătute de soare, arşiţa verii şi scurgerea rapidă a apei ploilor de iarnă, toate acestea fac din Palestina o ţară a viţei-de-vie“. Isaia chiar a spus că în unele regiuni alese existau nici mai mult nici mai puţin decât o mie de butuci de vie! — Isaia 7:23.

‘O ţară cu vii’

Moise i-a spus naţiunii israelite că avea să locuiască într-o ţară „cu vii, cu smochini şi cu rodii“ (Deuteronomul 8:8). Conform cu Baker Encyclopedia of Bible Plants, „în vechea Palestină existau atât de multe vii încât în mai toate siturile arheologice s-au găsit seminţe de struguri“. Viţele-de-vie ale Ţării Promise erau foarte productive, astfel că şi în 607 î.e.n., când armatele lui Nebucadneţar au devastat Iuda, poporul care mai rămăsese în ţară a avut „un mare belşug de vin şi de fructe de vară“. — Ieremia 40:12; 52:16.

Pentru a produce cantităţi mari de vin, agricultorii israeliţi trebuiau să aibă mare grijă de viile lor. Cartea Isaia descrie cum, înainte de a-şi sădi o „viţă aleasă care face struguri roşii“, un viticultor israelit săpa o bucată de pământ de pe coasta unui deal şi îndepărta toate pietrele mari de pe ea. Apoi, cu aceste pietre el ridica un zid. Astfel via era protejată de vite şi, într-o oarecare măsură, de vulpi, de porci mistreţi şi de hoţi. În plus, viticultorul săpa un teasc şi construia un mic turn — un loc răcoros în timpul culesului, când viţa-de-vie trebuia ocrotită mai mult. Făcând toate aceste pregătiri, el se putea aştepta să obţină o recoltă de struguri îmbelşugată. — Isaia 5:1, 2, NW.a

Ca să se asigure că avea să obţină o recoltă mai îmbelşugată, viticultorul curăţa viţa-de-vie cu regularitate şi săpa pământul ca să nu crească buruieni, spini şi mărăcini. Dacă în urma ploilor de primăvară solul nu avea suficientă umiditate, viticultorul uda via în lunile de vară. — Isaia 5:6; 18:5; 27:2–4.

Culesul strugurilor la sfârşitul verii era un timp de mare bucurie (Isaia 16:10). În antetul a trei psalmi apare expresia „De cântat pe ghitit“ (Psalmii 8, 81 şi 84). Deşi nu se cunoaşte cu exactitate sensul acestei expresii, în Septuaginta ea a fost redată prin „teascuri“, de unde putem înţelege că israeliţii cântau aceşti psalmi în timpul culesului strugurilor. Chiar dacă israeliţii foloseau strugurii în principal pentru producerea vinului, ei obişnuiau şi să-i consume proaspeţi sau să-i usuce. Prin uscare se obţineau stafidele din care făceau turte. — 2 Samuel 6:19; 1 Cronici 16:3.

Viţa-de-vie a Israelului

Uneori, Biblia aseamănă poporul lui Dumnezeu cu o viţă-de-vie, o metaforă potrivită dacă ne gândim ce importanţă avea aceasta pentru israeliţi. În Psalmul 80, Asaf a comparat naţiunea Israel cu o viţă-de-vie plantată de Iehova în Canaan. Ţara a fost curăţată ca viţa-de-vie a Israelului să poată prinde rădăcini şi să crească. Însă, cu trecerea timpului, zidurile care o protejau s-au prăbuşit. Naţiunea nu s-a mai încrezut în Iehova, iar el nu a mai ocrotit-o. Aşa cum porcii mistreţi devastează o vie, naţiunile vrăjmaşe devorau avuţiile Israelului. Asaf l-a rugat pe Iehova să ajute naţiunea şi s-o readucă la gloria de care se bucurase odinioară. El l-a implorat pe Iehova: „Ai grijă de via aceasta“. — Psalmul 80:8–15, NW.

Isaia a asemănat „casa lui Israel“ cu o vie care a ajuns să producă „struguri sălbatici“, sau boabe de struguri putrede, stricate (Isaia 5:2, 7). Strugurii sălbatici sunt mult mai mici decât cei de casă, pulpa lor nu este atât de bogată, iar seminţele ocupă practic întregul fruct. Strugurii sălbatici nu pot fi folosiţi nici la obţinerea vinului, nici în alimentaţie. Astfel, ei sunt un simbol potrivit pentru o naţiune apostată care în loc să rodească dreptate, producea nelegiuire. Nu Viticultorul era vinovat pentru obţinerea acestui rod. Iehova făcuse tot ce a depins de el să ajute naţiunea să dea rod. El a întrebat: „Ce aş mai fi putut face viei Mele şi nu i-am făcut?“ — Isaia 5:4.

Întrucât viţa-de-vie a Israelului nu a dat rod, Iehova şi-a avertizat poporul că avea să dărâme zidul protector cu care îl înconjurase. Nu avea să mai cureţe viţa-de-vie, şi nici să o mai sape. Ploile de primăvară care-i erau necesare nu aveau să mai cadă, iar spinii şi buruienile aveau să o năpădească. — Isaia 5:5, 6.

Moise a profeţit că din cauza apostaziei Israelului, chiar şi viile propriu-zise aveau să se usuce. „Vei sădi vii şi le vei lucra, dar vin nu vei bea, ba nici n-o vei culege, căci viermii o vor mânca“ (Deuteronomul 28:39). O viţă-de-vie se poate usca în câteva zile dacă viermii intră în tulpină şi o devorează pe dinăuntru. — Isaia 24:7.

„Adevărata viţă“

La fel ca Iehova care a asemănat Israelul carnal cu o viţă-de-vie, şi Isus a folosit o metaforă similară. În timpul cinei, numită de mulţi Cina cea de Taină, Isus le-a spus discipolilor săi: „Eu sunt adevărata viţă, şi Tatăl meu este cultivatorul“ (Ioan 15:1). Isus i-a comparat pe discipolii săi cu ramurile viţei-de-vie. Aşa cum ramurile viţei-de-vie propriu-zise îşi extrag seva din tulpină, şi discipolii lui Cristos trebuie să rămână în unitate cu el. Isus a spus: „Separaţi de mine nu puteţi face nimic“ (Ioan 15:5). Viticultorii cultivă viţa-de-vie pentru rodul ei, iar Iehova se aşteaptă ca poporul său să dea rod pe plan spiritual. Aceasta îi aduce bucurie şi glorie lui Dumnezeu, Cel care cultivă viţa-de-vie. — Ioan 15:8.

Pentru ca o viţă-de-vie să dea rod, este necesar să fie tăiată şi curăţată, iar Isus face referire chiar la aceste două operaţii. Viticultorul poate tăia viţa-de-vie de două ori pe an ca să dea şi mai mult rod. În timpul lunilor de iarnă, viţa-de-vie ar putea fi tăiată destul de mult. Viticultorul îndepărtează cea mai mare parte a ramurilor crescute în anul precedent. Probabil că va lăsa trei sau patru braţe pe tulpină, şi una sau două coarde pe fiecare din aceste braţe. Asemenea coardelor din anul precedent, aceste coarde vor deveni ramurile roditoare în timpul verii ce urmează. În cele din urmă, după ce termină tăierea, viticultorul arde ramurile care au fost îndepărtate.

Isus descrie astfel acest proces sever de tăiere: „Dacă cineva nu rămâne în comuniune cu mine, este aruncat ca o mlădiţă şi se usucă; iar oamenii strâng aceste mlădiţe şi le aruncă în foc, şi ele ard“ (Ioan 15:6). Deşi în acest moment viţa-de-vie pare să fi rămas fără ramuri, în primăvară ea va mai fi tăiată o dată, dar selectiv.

Isus a spus: „Orice mlădiţă din mine care nu dă rod el o înlătură“ (Ioan 15:2). Aceste cuvinte se pot referi la o tăiere ulterioară, după ce viţa-de-vie a produs multe ramuri, iar micii ciorchini de struguri deja au devenit vizibili. Viticultorul examinează cu atenţie fiecare nouă ramură ca să vadă care dintre ele va da rod şi care nu. Dacă sunt lăsate pe viţă, ramurile neroditoare vor absorbi în continuare seva şi apa din tulpină. Viticultorul înlătură ramurile care nu vor da rod pentru ca seva din viţă să fie absorbită de ramurile roditoare.

În cele din urmă, Isus face referire la procesul de curăţare. El explică: „Pe oricare dă rod el o curăţă, ca să dea mai mult rod“ (Ioan 15:2). Odată ce ramurile neroditoare sunt înlăturate, viticultorul examinează cu atenţie fiecare ramură care va da rod. La baza fiecărei ramuri roditoare, cresc alte ramuri mici pe care el trebuie să le înlăture. Dacă sunt lăsate să crească, ele vor absorbi din viţă seva necesară pentru producerea strugurilor. Trebuie înlăturate şi unele dintre frunzele mai mari ca strugurii nou-apăruţi să aibă suficient soare. Viticultorul trebuie să facă toţi aceşti paşi, pentru ca ramurile rămase să dea rod din belşug.

„Continuaţi să daţi mult rod“

Deşi ramurile figurative ale ‘adevăratei viţe’ îi reprezintă pe creştinii unşi, şi cei care fac parte din „alte oi“ trebuie să se dovedească discipoli rodnici ai lui Cristos (Ioan 10:16). Şi ei pot da „mult rod“ şi îl pot glorifica pe Tatăl lor ceresc (Ioan 15:5, 8). Ilustrarea lui Isus referitoare la adevărata viţă-de-vie ne aminteşte că pentru a avea parte de salvare trebuie să rămânem în unitate cu Cristos şi să dăm rod din belşug pe plan spiritual. Isus a spus: „Dacă respectaţi poruncile mele, veţi rămâne în iubirea mea, aşa cum eu am respectat poruncile Tatălui şi rămân în iubirea lui“. — Ioan 15:10.

În zilele lui Zaharia, Dumnezeu i-a promis unei rămăşiţe fidele a israeliţilor că ţara va avea din nou parte de ‘sămânţa păcii; viţa-de-vie îşi va da rodul, iar pământul îşi va da recolta’ (Zaharia 8:12, NW). Viţa-de-vie este şi un simbol al păcii de care poporul lui Dumnezeu se va bucura în timpul Domniei Milenare a lui Cristos. Mica a profeţit: „Fiecare va locui sub viţa lui şi sub smochinul lui şi nimeni nu-l va mai tulbura. Căci gura [lui Iehova al] oştirilor a vorbit“. — Mica 4:4.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

O vie care s-a uscat de curând

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Tăierea de iarnă

[Legenda fotografiei de la pagina 18]

Arderea ramurilor înlăturate