Încrederea într-o lume imperfectă

„NU PRACTIC binele pe care îl vreau, ci răul pe care nu îl vreau, iată ce fac!“ Simţiţi că vi se aplică aceste cuvinte? Prindeţi curaj aflând că apostolul Pavel a avut aceeaşi problemă; şi cu toate acestea el a fost un om de o integritate creştină remarcabilă. Nu este aceasta o contradicţie? În scrisoarea sa adresată creştinilor din Roma, Pavel a analizat problema: „Dacă ce nu vreau, aceea practic, nu mai sunt eu cel care face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine“. La ce fel de păcat se referă el şi cum l-a depăşit el ca să fie un om integru? — Romani 7:19, 20.

În aceeaşi scrisoare, puţin mai înainte, Pavel a scris: „Printr-un singur om a intrat păcatul în lume şi prin păcat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, căci toţi au păcătuit“. Acel „singur om“ a fost Adam (Romani 5:12, 14). Păcatul adamic — păcatul primului om, Adam — este cauza imperfecţiunilor înnăscute ale rasei umane şi un motiv fundamental pentru care păstrarea integrităţii este o adevărată provocare.

Concepţia lui Pavel despre „păcatul originar“, cum era numit cândva, nu este larg acceptată astăzi, deoarece, în cercurile teologice, relatarea biblică despre creaţie a fost respinsă în favoarea teoriilor evoluţiei. „Erudiţii au înlăturat întregul pasaj“ — aşa sună un comentariu modern pe marginea textului din Romani 5:12–14. Însă cu o sută de ani în urmă, comentariile biblice explicau în mod consecvent că „atunci când Adam a păcătuit, . . . el şi-a pătat toţi urmaşii cu păcatul comis şi cu consecinţele acestuia“a.

Începuturile lipsei de integritate

Aşa cum existenţa lui Adam, primul om, este negată de mulţi oameni din prezent, tot aşa Satan Diavolulb este considerat doar o plăsmuire mitologică. Dar Isus Cristos, o remarcabilă autoritate, ne spune că Satan „n-a stat în adevăr“, cu alte cuvinte, că nu a fost demn de încredere (Ioan 8:44). Adam şi soţia lui, Eva, s-au răzvrătit împotriva lui Iehova în urma instigării de către acest Satan, iar când integritatea le-a fost pusă la încercare, ei au renunţat la ea. — Geneza 3:1–19.

Întrucât toţi descindem din Adam, toţi moştenim tendinţa spre păcat. Înţeleptul Solomon a declarat: „Pe pământ nu este nici un om drept, care să facă binele fără să păcătuiască“ (Eclesiastul 7:20). Cu toate acestea, orice om poate fi demn de încredere. Cum este posibil acest lucru? Deoarece, pentru a-ţi păstra integritatea, nu trebuie să fii perfect.

Fundamentul integrităţii

Regele David al Israelului a făcut multe greşeli, printre care bine cunoscuta sa relaţie adulteră cu Bat-Şeba (2 Samuel 11:1–27). Numeroasele greşeli comise de David au confirmat cu tărie că el era departe de a fi perfect. Atunci ce a văzut Iehova în acest om? Adresându-i-se lui Solomon, fiul lui David, Iehova a spus: ‘Umblă înaintea Mea, cum a umblat tatăl tău David, cu inimă întreagă şi cu curăţie’ (1 Împăraţi 9:4). În pofida multelor greşeli ale lui David, caracterul lui de încredere a fost recunoscut de Iehova. De ce?

David a dat răspunsul când i-a spus lui Solomon: „DOMNUL cercetează toate inimile şi pătrunde toate imaginaţiile gândurilor“ (1 Cronici 28:9). David a făcut greşeli, însă a fost umil şi a dorit să facă ce este drept. El a acceptat de repetate ori mustrarea şi corectarea, de fapt, el a fost cel care le-a cerut. „Cercetează-mă, DOAMNE, încearcă-mă, curăţeşte-mi rărunchii şi inima!“, a fost cererea lui (Psalmul 26:2). Şi David a fost într-adevăr purificat. De exemplu, constrângerile rezultate în urma păcatului său cu Bat-Şeba au durat tot restul vieţii sale. Însă David nu a încercat niciodată să-şi justifice nelegiuirea (2 Samuel 12:1–12). Dar ceva şi mai important, el nu s-a abătut niciodată de la închinarea adevărată. Din acest motiv, precum şi datorită remuşcărilor şi căinţei izvorâte din inima lui sinceră, Iehova a fost gata să-i ierte păcatele şi să-l accepte ca om al integrităţii. — Vezi şi Psalmul 51.

Demn de încredere când a fost pus la încercare

Satan Diavolul l-a ispitit pe Isus în încercarea de a-i ştirbi integritatea. Isus a trebuit să-şi păstreze integritatea în greutăţi şi suferinţe, în contrast cu Adam, un om perfect a cărui ascultare a fost pusă la încercare pur şi simplu prin faptul că i s-a cerut să asculte de o lege divină. În plus, însăşi cunoaşterea faptului că răscumpărarea familiei umane depindea de integritatea lui îl apăsa pe Isus. — Evrei 5:8, 9.

Satan, hotărât să ştirbească integritatea lui Isus, s-a apropiat de acesta în momentele lui Isus de maximă vulnerabilitate — după ce petrecuse 40 de zile în deşert, meditând şi postind. El l-a ispitit de trei ori pe Isus, sugerându-i: să transforme pietrele în pâini; să se arunce jos de pe parapetul templului, aşteptând ca îngerii să intervină şi să-l salveze pentru a confirma astfel, printr-un semn miraculos, că el era Mesia; şi să accepte guvernarea tuturor regatelor acestei lumi în schimbul unui singur „act de închinare“ la Satan. Însă Isus a respins fiecare tentaţie, păstrându-şi integritatea faţă de Iehova. — Matei 4:1–11, NW; Luca 4:1–13.

Integritatea lui Iov

Atitudinea lui Iov de păstrare a integrităţii când a fost pus la încercare este bine cunoscută. Demn de remarcat este că Iov nu înţelegea de ce se abătuse asupra lui nenorocirea. El nu ştia că Satan îi atribuise motive greşite — pretinzând că Iov îl slujea pe Dumnezeu din egoism şi că, pentru a-şi cruţa pielea, Iov avea să renunţe de bunăvoie la integritatea sa. Dumnezeu a permis ca Iov să treacă prin încercări foarte grele pentru a-i demonstra lui Satan că nu avea dreptate. — Iov 1:6–12; 2:1–8.

În scenă au intrat şi trei prieteni falşi. În mod intenţionat, ei au interpretat greşit normele şi scopurile lui Dumnezeu. Nici măcar soţia lui Iov, care nu înţelegea nici ea problema, nu şi-a încurajat soţul în acele momente de nevoie stringentă (Iov 2:9–13). Însă Iov a rămas ferm. „Până la cea din urmă suflare îmi voi apăra nevinovăţia [integritatea, NW]. Ţin cu tărie la dreptatea mea şi nu voi renunţa la ea; inima nu mă mustră pentru nici una din zilele mele.“ — Iov 27:5, 6.

Exemplul excelent al lui Iov alături de integritatea dovedită de mulţi alţi bărbaţi şi femei fidele despre care se consemnează în Biblie au dovedit că Satan este un mincinos.

Integritatea şi ministerul creştin

Este integritatea o calitate pe care Iehova o preţuieşte doar pentru propria lui satisfacţie? Nu. Integritatea are în sine o valoare pentru noi oamenii. Pentru binele nostru ne-a îndemnat Isus să-l ‘iubim pe Iehova, Dumnezeul nostru cu toată inima noastră, cu tot sufletul şi cu toată mintea noastră’. Într-adevăr, aceasta este „cea mai mare şi cea dintâi poruncă“, şi trebuie să fii un bărbat, o femeie sau un copil al integrităţii pentru a o respecta (Matei 22:36–38, NW). Ce pretinde aceasta şi care sunt recompensele?

Într-un om al integrităţii se poate încrede nu doar un alt om, ci, şi mai important, Dumnezeu însuşi. Puritatea inimii lui se observă în acţiunile lui; el nu este ipocrit. El nu este perfid sau corupt. Apostolul Pavel a explicat astfel: „Am renunţat cu totul la lucrurile ruşinoase şi ascunse, nu umblăm cu viclenie şi nu stricăm Cuvântul lui Dumnezeu, ci prin arătarea adevărului ne recomandăm pe noi înşine oricărei conştiinţe omeneşti, înaintea lui Dumnezeu“. — 2 Corinteni 4:2.

Observaţi că Pavel menţionează unele atitudini care au legătură cu ministerul creştin. Cum le poate sluji altora un ministru creştin dacă mâinile lui nu sunt curate, dacă el nu este un om al integrităţii? Acest lucru este foarte bine ilustrat în cazul unui stareţ al unui ordin religios irlandez care şi-a dat recent demisia. Potrivit ziarului The Independent, el a recunoscut că i-a „permis unui preot pedofil să continue să lucreze cu copiii multă vreme după ce abuzurile acestuia asupra copiilor deveniseră cunoscute“. Articolul respectiv arăta că acest preot a săvârşit abuzuri faţă de copii timp de 24 de ani. Preotul a fost închis pentru patru ani, dar gândiţi-vă la suferinţa de care au avut parte copiii agresaţi de el în toţi aceşti ani, pentru că superiorului său i-a lipsit integritatea morală ca să treacă la acţiune.

Recompensele integrităţii

Apostolul Ioan a fost un om neînfricat. Datorită entuziasmului înflăcărat al lui Ioan şi al fratelui său Iacov, Isus i-a numit pe cei doi „fiii tunetului“ (Marcu 3:17). Ioan, un om de o integritate remarcabilă, împreună cu Petru, le-a explicat conducătorilor iudei că el ‘nu putea să nu vorbească’ despre lucrurile pe care le văzuse şi le auzise când era cu Isus. Ioan a fost totodată unul dintre apostolii care au spus: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni“. — Faptele 4:19, 20; 5:27–32.

Se pare că, pe când avea înspre 100 de ani, Ioan a fost exilat pe insula Patmos „pentru cuvântul lui Dumnezeu şi pentru mărturia lui Isus“ (Apocalipsa 1:9). Poate se gândea că, la vârsta lui, ministerul lui se încheiase. Însă numai unui om cu o astfel de integritate i se putea încredinţa misiunea de a redacta emoţionanta viziune a Apocalipsei. Ioan şi-a îndeplinit cu fidelitate această misiune. Ce privilegiu a fost acest lucru pentru el! Şi urmau şi altele. Mai târziu, după toate probabilităţile în împrejurimile Efesului, el şi-a scris Evanghelia şi cele trei scrisori. Ce privilegii măreţe au încununat cei 70 de ani de serviciu fidel şi demn de încredere!

Faptul de a fi o persoană integră, în general, aduce o profundă satisfacţie. A fi demn de încredere în ochii lui Dumnezeu aduce recompense veşnice. Astăzi, „o mare mulţime“ de închinători adevăraţi se pregăteşte să intre într-o lume nouă a păcii şi armoniei, având perspectiva vieţii veşnice (Apocalipsa 7:9). Integritatea în unele chestiuni vitale ca moralitatea şi închinarea trebuie păstrată în pofida încercărilor din acest sistem de lucruri şi a numeroaselor provocări pe care le poate aduce Satan. Fiţi siguri, cu puterea pe care o dă Iehova, puteţi reuşi! — Filipeni 4:13.

Vorbind atât despre prezent, cât şi despre viitor, psalmistul David ne înviorează pe toţi când spune într-o rugăciune de mulţumire adresată lui Iehova: „Dar pe mine m-ai păstrat în neprihănirea [integritatea, NW] mea şi m-ai aşezat pe vecie înaintea Ta. Binecuvântat să fie DOMNUL . . . Amin şi Amin!“ — Psalmul 41:12, 13.

[Note de subsol]

[Legenda ilustraţiei de la pagina 4]

În pofida greşelilor sale, David s-a dovedit demn de încredere.

[Legenda ilustraţiei de la pagina 5]

Isus ne-a lăsat cel mai remarcabil exemplu de om de încredere.

[Legenda fotografiilor de la pagina 7]

Faptul de a fi demn de încredere aduce mari satisfacţii.