„Mândria merge înaintea distrugerii“
ÎN CARTEA biblică Proverbele se spun următoarele: „Mândria merge înaintea distrugerii şi un duh îngâmfat înaintea căderii“ (Proverbele 16:18). Acest lucru a fost dovedit de ceea ce i s-a întâmplat unui personaj biblic pe nume Haman.
Haman, fiul lui Hamedata, agaghitul, se afla în serviciul lui Ahaşveroş (Xerxe I), regele Persiei, care a domnit la începutul secolului al V-lea î.e.n. Denumirea de „agaghit“ poate indica faptul că Haman era un amalecit de viţă regală. El era foarte stimat, devenind primul-ministru al Imperiului Persan. Înfuriat pentru că evreul Mardoheu refuza să se închine înaintea lui, Haman a pus la cale uciderea lui Mardoheu şi a tuturor evreilor din imperiu. El i-a descris pe evrei drept persoane nedorite în imperiu, violatori ai legii, având legi „deosebite de ale tuturor popoarelor“. Pe lângă aceasta, el i-a făcut regelui o ofertă de natură economică, spunându-i: „Să se scrie un ordin pentru ca ei să fie distruşi, şi eu voi cântări zece mii de talanţi de argint [cca 66 060 000 $] în mâinile slujbaşilor, ca să-i ducă în vistieria împăratului“. Regele i-a dat lui Haman inelul său cu sigiliu şi i-a răspuns: „Îţi dăruiesc şi argintul şi poporul acesta; fă cu el ce vei voi“. — Estera 3:1–11.
Haman s-a umflat de mândrie când a primit din partea regelui autoritatea de a emite un decret care autoriza prădarea şi exterminarea evreilor şi, ulterior, când a fost invitat la două banchete date de regina Estera (Estera 3:12, 13; 5:4–12). Dar, exact în momentul în care Haman se gândea că era pe punctul de a-şi duce la îndeplinire cele mai mari ambiţii ale sale, situaţia s-a schimbat radical. Acest om egotist, care se aştepta să fie ridicat în rang, a suferit o umilire zdrobitoare când regele i-a ordonat să prezideze o ceremonie publică în onoarea celui pe care Haman îl ura, Mardoheu, care descoperise anterior un complot împotriva regelui. Înţelepţii lui Haman şi soţia sa au văzut în aceasta un semn că Haman avea să cadă înaintea evreului Mardoheu. — Estera 2:21–23; 6:1–13.
Declinul lui Haman a cunoscut un apogeu tragic în timpul celui de-al doilea banchet special dat de regina Estera, verişoara lui Mardoheu (Estera 2:7). Plină de curaj, ea a apelat la rege în prezenţa lui Haman, dezvăluindu-i regelui cuprins de uimire că chiar propriile lui interese erau ameninţate; de fapt, un plan criminal punea în pericol viaţa soţiei sale. Pe măsură ce furia regelui creştea, Estera dezvăluia plină de curaj că mişelul conspirator era „Haman, răul acesta“, primul-ministru, cuprins acum de groază. Prin urmare, regele a ordonat ca ucigaşul Haman să fie spânzurat de stâlpul înalt de 22 de metri pe care el însuşi îl pregătise pentru spânzurarea lui Mardoheu. — Estera 7:1–10.
Apoi, casa lui Haman a fost dată Esterei, iar Mardoheu a fost numit prim-ministru, fiind totodată autorizat să le acorde evreilor posibilitatea de a se apăra (Estera 8:2, 7, 10–15). Având la dispoziţie două zile pentru a se răzbuna pe duşmanii lor, evreii au obţinut o victorie senzaţională, ucigând peste 75 000 de duşmani. Cei zece fii ai lui Haman au fost ucişi; apoi, în ziua următoare, au fost atârnaţi înaintea poporului în semn de oprobriu. Da, mândria merge într-adevăr înaintea distrugerii! — Estera 9:1–17.